Mana Zilnica

9 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am căzut cu fața la pământ înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți – n‑am mâncat pâine și n‑am băut apă – pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului, ca să‑L mâniați.

Deuteronom 9.18

Printre multele trăsături de excepție ale lui Moise, una este cu totul proeminentă: Moise era un om al rugăciunii.

Când Israel, după ieșirea din Egipt, se afla în călătoria prin pustie, poporul lui Amalec a ieșit să se lupte împotriva lui. Așezat pe o înălțime, de unde putea vedea bătălia, Moise și‑a ridicat mâinile în rugăciune către Dumnezeu, pentru biruința oștirii lui Israel ((Exod 17)).

Cu o altă ocazie, când a fost vorbit de rău de către sora sa, Miriam, iar Domnul a lovit‑o pe aceasta cu lepră, Moise a mijlocit la Domnul pentru Miriam ((Numeri 12)).

Când Israel s‑a închinat înaintea vițelului de aur pe care îl făurise Aaron, iar Dumnezeu era pe punctul de a nimici poporul, Moise s‑a aruncat înaintea Domnului, mijlocind pentru popor, timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânce și să bea nimic. El L‑a implorat de asemenea pe Domnul pentru Aaron, ca Dumnezeu să nu‑l nimicească fiindcă făcuse vițelul de aur.

Mai târziu, când Israel a primit porunca de a intra în stăpânirea țării și a refuzat să‑i dea curs, Dumnezeu i‑a spus lui Moise că avea să distrugă națiunea și să facă din Moise un popor mai mare decât Israel ((Deuteronom 9.14)). Moise a stat din nou cu fața la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cerând ca Dumnezeu să lucreze pentru onoarea și gloria divină ((Deuteronom 9.25)). Moise a stăruit fierbinte în rugăciune, cu mare sacrificiu de sine, iar aceasta nu pentru sine însuși, ci pentru alții, în vederea binelui și a siguranței celor care îl nedreptățiseră. Motivația lui a fost ca Dumnezeu să primească onoare și glorie. Ce exemplu minunat pentru noi! Să stăruim în rugăciune!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Motociclistul

Deci, dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi.

Ioan 8.36

Să ascultăm povestea acestui motociclist, relatată de el însuși:

„Mulți nu pot înțelege de ce îmi place să circul atât de mult cu motocicleta. Când este soare, simți că zbori, mângâiat de briză, fără griji, ca un băiat care își lasă obligațiile de zi cu zi tot mai în spate și care, precum pasărea liberă, ia drumul spre înălțimi…

Dar, la un moment dat, mi‑am pus întrebarea: Sunt eu chiar atât de liber pe cât mi se pare că aș fi, sau este doar un sentiment trecător? De fapt, a trebuit să recunosc faptul că eu îmi ascundeam problemele, în loc să le rezolv. Cât de recunoscător am devenit când am ajuns să cunosc adevărata libertate! Aceasta nu este un sentiment trecător, ci o realitate stabilă, permanentă. Prin credința personală în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, am trăit experiența că El m‑a eliberat cu adevărat. M‑a eliberat de teama de moarte și de indiferența mea. Dar cel mai important lucru este că m‑a eliberat de vina mea!

Mi‑a trebuit mult timp până să ajung să înțeleg că eu nu trebuie să port povara păcatelor mele toată viața mea. Într‑o zi, un om credincios mi‑a explicat cum pot fi eliberat de această povară. Atunci I‑am mărturisit lui Dumnezeu tot ce mă apăsa: necredința mea, furturile mele, ura mea și minciunile mele – pe scurt, tot ce mă despărțea de Dumnezeu. După această mărturisire a fost ca și cum lanțuri grele au căzut de pe inima mea”.

Citirea Bibliei: Geneza 41.53-42.8 · Psalmul 27.7-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 48.1‑8

Cititorii în stele, „cei care împart cerurile” (47.13) şi alţi astrologi s‑au dezvoltat în toate timpurile pe seama credulităţii poporului. În ciuda pretenţiilor acestora, nimeni nu are puterea să prezică viitorul. Numai Dumnezeu îl cunoaşte şi ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce avem nevoie să ştim (46.10; Fapte 1.7). Împlinirea în trecut a evenimentelor care fuseseră vestite mai înainte prin profeţi este încă o dovadă a existenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu (v. 5; vezi şi Ioan 13.19). Lucrurile dintâi, vestite cu mult înainte, s‑au împlinit (v. 3). Aceasta dovedeşte că şi lucrurile cele noi sunt şi vor fi tot lucrarea lui Dumnezeu (v. 6; Matei 13.52).

Astăzi este la îndemâna oricui, şi mai ales a evreilor, să cerceteze Scripturile, pentru a se convinge de aceste lucruri. Cu multe secole înainte, respingerea lui Mesia a fost anunţată limpede, printr‑unul dintre cei mai mari profeţi, exact în capitolele de care ne ocupăm noi acum. Cu ce durere trebuie să spunem că nu numai Israel, ci omul în general este foarte „îndărătnic”; grumazul său este un tendon de fier, fruntea îi este de aramă (v. 4), urechea îi este închisă (v. 8) şi, ca şi cum ar fi puţin acestea, inima sa este tare (46.12).

„URCĂ ÎN AUTOBUZ!” | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă suferiţi cu răbdare… lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20)

S-ar putea ca unii dintre noi, aflați astăzi în examene la „școala vieții”, să-și pună întrebarea atât de frecventă: „De ce trec prin asta? De ce eu?” Pentru că Dumnezeu te iubește personal, și este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău! Autoarea creștină Patsy Clairmont scria: „Jason, cel mai mic dintre copiii noștri, are două obiective în viață: unul este să se distreze, iar celălalt – să se odihnească. Și le îndeplinește pe amândouă destul de bine! Așadar, n-ar fi trebuit să fiu surprinsă de ce s-a întâmplat când l-am trimis la școală într-o zi de toamnă. În timp ce Jason se îndrepta spre autobuz, eu recapitulam deja provocările și ordinea lor de abordare în ziua plină ce-mi stătea în față… Ciocănitul la ușă m-a surprins și mi-a perturbat ritmul dimineții, lucru care nu mi se întâmplă prea des. M-am repezit la ușă, am deschis-o brusc – și-n fața mea stătea… Jason. „Ce faci aici?”, l-am întrebat. „Am renunțat la școală”, mi-a spus el. „Ai renunțat la școală?”, am repetat eu, neîncrezătoare, la un nivel de decibeli deja prea ridicat pentru urechile umane. Am înghițit în sec și am încercat să-mi amintesc ceva din psihologia maternă. Dar tot ce mi-a venit în minte a fost „O problemă rezolvată la timp te scutește de multe bătăi de cap mai târziu”, precum și „Înfometează febra, hrănește răceala”… Mi s-a părut însă că niciuna nu părea să se aplice dilemei unui copil de șase ani care tocmai făcuse o declarație gravă! Așa că l-am întrebat: „De ce ai renunțat la școală?” Fără ezitare, el a declarat: „E prea lungă, e prea grea și e prea plictisitoare!” „Jason”, i-am răspuns instantaneu, „tocmai ai descris viața. Urcă în autobuz și du-te la școală!”

Ap. Petru tocmai ce ne-a spus: „Dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” Deci, când te afli în „școala vieții”, bucură-te – Dumnezeu te pregătește pentru lucruri mai mari și mai bune! Așa că… urcă în autobuz!