6 Iunie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m‑am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m‑am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. Și am zis: „Te rog, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșător, care ține legământul și îndurarea față de cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui“.
Neemia 1.4,5
Cartea Neemia este un exemplu despre cum Domnul poate face o trezire printr‑o singură persoană. Nu este vorba de un om care a condus o mișcare de protest, nici de un om care să fi început prin a lua inițiativa, ci de un om care a stat mai întâi pe genunchi, în rugăciune către Dumnezeul său. Orice trezire adevărată are trei trăsături: rugăciunea, autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și un simțământ viu al prezenței lui Dumnezeu.
Neemia a auzit despre starea de lucruri de la Ierusalim; a fost grabnic la ascultare și încet la vorbire (Iacov 1.19); urechile lui au fost deschise. Apoi a șezut; nu s‑a grăbit să rezolve problema, ci a stat în liniște (Psalmul 46.10). După aceea a plâns pentru starea în care se afla poporul lui Dumnezeu, la fel cum, în Luca 19.41, Îl vedem pe Domnul Isus plângând pentru cetate. Neemia a identificat problema, după care a postit, aceasta fiind o imagine a tăgăduirii de sine. Apoi s‑a rugat, a adus povara sa înaintea Domnului și și‑a manifestat dependența de El. Scriptura ne amintește că rugăciunea fierbinte a celui drept are mare putere (Iacov 5.16).
Să luăm exemplu de la Neemia! Dacă Domnul a așezat o povară pe inima noastră, să nu încercăm să scăpăm de ea și nici să nu încercăm să o împlinim prin puterile noastre! Trezirea din timpul lui Neemia a început cu lacrimi, însă s‑a încheiat cu o mare bucurie (Neemia 8.12,17). El nu a condus o revoltă și nici nu a protestat. Însă, prin rugăciune, a fost instrumentul pentru o mare trezire.
T. Hadley, Sr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Soldatul lovit de glonț
Mă voi culca și voi dormi în pace, pentru că numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranță.
Psalmul 4.8
Imaginea pe care acest om o are în minte îl înspăimântă chiar și astăzi, după 82 de ani.
În ziua de 6 iunie 1944, când trupele aliate au invadat Normandia, soldații voiau să ocupe plaja numită Omaha Beach. Unitatea lui trebuia să oprească inamicul și să‑l respingă. El l‑a văzut pe unul dintre soldații aliaților sărind de pe rampa navei de debarcare, mergând prin apă și apoi alergând spre movila care era drept înaintea lui. Acolo un glonț l‑a lovit pe soldatul american drept în piept. Acesta a căzut în genunchi, și‑a lăsat arma automată în fața lui pe nisip, și‑a scos casca și și‑a împreunat mâinile, după care și‑a dat capul pe spate și a privit spre cer până ce a căzut.
Imaginea acestui soldat i‑a rămas în minte. Nu morții fără număr pe care i‑a făcut războiul îl înspăimântă, ci acesta, care s‑a rugat înainte de a muri. S‑a gândit la el iarăși și iarăși: Cum poate cineva să fie atât de evlavios, încât să se roage în ultimele secunde ale vieții lui?
Poate că și tu ești marcat de o anumită experiență din viață și mereu îți revine în minte o anumită scenă: un cuvânt… o întâlnire… o privire – în gânduri sau în vise – brusc și în mod repetat.
Mă întreb dacă Dumnezeu îți vorbește prin intermediul acelei amintiri. El dorește să‑I spui ce te înspăimântă, ce te apasă. El dorește să‑ți ierte fărădelegile și să‑ți dea pace. El dorește să ai pace lăuntrică: să fii calm în fața rușinii sau a problemelor sau a sentimentelor de vinovăție din viața ta, dar, mai presus de orice, să fii calm privind spre eternitate.
Citirea Bibliei: Geneza 41.1-13 · Psalmul 25.12-22
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 45.14‑25
Ceea ce Domnul va împlini pentru restaurarea poporului Său Îl va face cunoscut tuturor ca fiind „Dumnezeul lui Israel, Salvatorul…“ (v. 15). Spre deosebire de dumnezeii care nu salvează (sf. v. 20), El Însuşi susţine cu tărie că: „un Dumnezeu drept şi un Salvator nu este altul în afară de Mine“ (v. 21). „Întoarceţi‑vă spre Mine (sau: Priviţi la Mine) şi veţi fi salvaţi, toate marginile pământului…“ (v. 22) – sunt cuvinte cu care Dumnezeu Se adresează nu numai descendenţilor lui Israel, ci şi tuturor oamenilor.
Această chemare răsună şi astăzi în lume. Aţi răspuns la ea, fiecare în parte? În ce ne priveşte, noi recunoaştem vocea „lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului“ (1 Timotei 2.3,4; citiţi şi Tit 2.11). Pentru ca Dumnezeu să Se poată arăta deopotrivă „drept şi mântuitor“, a fost necesară pedeapsa care să satisfacă dreptatea în privinţa păcatului, şi aceasta L‑a lovit pe Cel care (în acelaşi pasaj din 1 Timotei) este numit: „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos, care S‑a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare“ (1 Timotei 2.5‑6). Atunci cum să nu fie îndreptăţit apostolul să exclame (citându‑l pe profetul Isaia): „orice genunchi se va pleca“ înaintea Domnului şi „orice limbă va mărturisi“ măreţia lui Dumnezeu! (v. 23 citat în Romani 14.11).
BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)
Domnul Isus ne-a avertizat că pofta este precedată de ispită și poate duce la păcat (vezi Matei 5:27-28). Dar noi putem face față ispitei, pentru că nu suntem singuri. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13) În lumina acestui verset, a spune pur și simplu „nu m-am putut abține” este o scuză care nu ține înaintea lui Dumnezeu! Biblia spune că nicio ispită nu este mai mare decât credincioșia lui Dumnezeu. Dacă alegi calea de scăpare pe care El ți-o oferă, nu vei cădea în capcană. Și dacă eșuezi, va fi pentru că nu te-ai bazat pe credincioșia lui Dumnezeu. Ispita s-ar putea să nu dispară imediat, dar ți se va da o cale de a o suporta și de a rezista în fața ei. Ispita rămâne o posibilitate activă, dar Dumnezeu ne dă opțiunea de a ne încrede în puterea Lui pe care ne putem baza și care ne aduce izbăvire. A suporta ispita implică un proces continuu. Poți câștiga bătălia, dar războiul nu se va termina complet până la venirea Domnului Isus, când fiecare dușman se va pleca la picioarele Lui (vezi Faptele apostolilor 2:35). Până atunci, „fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.” (1 Petru 5:8-9). Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi astăzi!
Mana Zilnica 