5 Iunie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Faraon a trimis și i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit de astă dată; Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem răi”.
Exod 9.27
Există șapte oameni în Biblie care au rostit cuvintele: „Am păcătuit”. Cinci dintre ei au fost nesinceri, iar doar doi dintre ei au rostit aceste cuvinte în urma unei pocăințe reale.
Primul de care ne vom ocupa este Faraon, împăratul Egiptului, iar el este un exemplu de păcătos împietrit. Vedem în cazul lui atât taina suveranității lui Dumnezeu, cât și responsabilitatea omului.
În câteva rânduri se spune la început că el „și‑a împietrit inima” ((Geneza 8.15; 9.34)), dar apoi citim cuvintele lui Dumnezeu către Moise cu privire la Faraon: „I‑am împietrit inima” ((Geneza 10.1)). Apostolul Pavel folosește această istorie a lui Faraon ca pe un exemplu despre suveranitatea lui Dumnezeu: El arată îndurare cui vrea și împietrește pe cine vrea ((Romani 9.17,18)). Cum se explică acest lucru? Nu putem decât să spunem că suveranitatea lui Dumnezeu lucrează împreună cu voința activă a omului și cu responsabilitatea acestuia. Același lucru îl vedem la crucea lui Hristos: scopul etern al lui Dumnezeu a lucrat alături de responsabilitatea omului ((Fapte 2.23)). Oamenii nu au fost nicidecum niște marionete lipsite de voință atunci când L‑au răstignit pe Domnul, însă în mod cert planurile lui Dumnezeu au fost împlinite.
Faraon părea că se pocăiește văzând cum plagă după plagă se abat asupra Egiptului, însă revenit cu repeziciune din nou la starea sa de împotrivire față de Dumnezeu. Spurgeon a spus următoarele cuvinte cu privire la această situație: «Pocăința care se naște în furtună moare la trecerea furtunii. Marinarul care devine pios în timpul furtunii redevine ticălos atunci când calcă pe uscat. Extinderea epidemiei de holeră umple bisericile noastre, iar restrângerea molimei golește bisericile». Să ne ferim să ne împietrim inima; dacă există pocăință, ea trebuie să fie sinceră.
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Dacă mor, va fi glorie!
Chem astăzi cerurile și pământul ca să mărturisească împotriva voastră: v‑am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege dar viața, ca să trăiești […]
Deuteronom 30.19
Un tânăr se afla în spital. Era într‑o stare gravă, iar acum viața lui atârna de „un fir de ață”. Un vizitator l‑a întrebat: „Crezi că te vei face bine?”. Tânărul a răspuns: „Dacă supraviețuiesc acestei situații, va fi har; dar, dacă mor, va fi glorie!”. Doar puțin timp mai târziu, devenise glorie pentru el.
Da, viața este har. A fi sănătos, a avea suficient de mâncare și a îmbătrâni sănătos, acestea sunt un har deosebit. Dar ce se întâmplă când apare moartea? – căci toată lumea știe că, mai devreme sau mai târziu, așteptată sau neașteptată, găsindu‑ne lucizi sau inconștienți, ea va veni… Va fi atunci glorie, sau va fi disperare în iad? În fața fiecărei persoane se află pe o parte „viața și moartea”, iar pe cealaltă parte, „binecuvântarea și blestemul”. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Fiecare alege pentru el: ori viața, binecuvântarea, bucuria și gloria veșnică, cu Domnul Isus, ori moartea, blestemul, „plânsul și scrâșnirea dinților”, respingându‑L pe Dumnezeu sau rămânând indiferenți față de El (Matei 13.42)!
Chiar nu simțim insistența Domnului Isus, când ne spune: „Nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață” (Ioan 5.40)? El încă ne cheamă, duios și iubitor, dar deopotrivă solemn și direct: „Alege viața, ca să trăiești”, „înclină‑ți urechea și vino la Mine. Ascultă, și sufletul tău va trăi” (Isaia 55.3). Nu este o opțiune să respingem o astfel de iubire! Domnul, Suveranul Creator a toate, Cel care ne‑a oferit viața și timpul, să nu aibă El parte de ceea ce ne‑a dăruit?
Citirea Bibliei: Geneza 40.1-23 · Psalmul 25.1-11
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 45.1‑13
Domnul a anunţat că avea să Se folosească de Cirus pentru a‑Şi împlini toată buna Sa plăcere (recitiţi 44.28). Acest împărat, care trebuia să pună capăt captivităţii poporului în Babilon, a fost chemat (numit) pe nume cu mult timp înainte ca poporul să fi fost dus în robie şi, în consecinţă, cu mult timp înainte să se fi născut. Am putea spune că harul divin ţinea acest „salvator” în rezervă. Suveranul Dumnezeu Îşi poate folosi slujitorii, fie că sunt credincioşi sau nu. Vedem, de pildă, că Dumnezeu l‑a folosit pe Nebucadneţar (Ieremia 25.9), un rege păgân, pentru a‑Şi îndeplini scopurile.
Versetele 9 şi 10, la care se gândea cu siguranţă apostolul când scria Romani 9.20, dovedesc nebunia celor care‑L contestă pe acest Dumnezeu creator şi suveran.
BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)
Patriarhul Iov a spus: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1). Iov nu putea să controleze mediul în care trăia și nici ispitele sale mai mult decât putem noi. Dar noi putem învăța o lecție valoroasă din cuvintele lui Iov. Un legământ este o promisiune făcută cu bună-credință, cu intenția de a o respecta. Este un pas al credinței pe care îl faci înainte de a ști ce circumstanțe vei întâlni, similar cu legământul căsătoriei.
Biblia afirmă: „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17), deci nu prin eforturile lui. Credința se bazează pe voia revelată a lui Dumnezeu, iar rolul nostru este să fim de acord cu voia lui Dumnezeu, înțelegând că numai prin puterea Lui ne putem îndeplini legământul. Firea noastră egoistă se opune ascultării de poruncile lui Dumnezeu; dar, tot ce avem nevoie pentru a reuși ne aparține, datorită Duhului Sfânt care locuiește în noi. Dacă aștepți până te simți suficient de puternic pentru a-ți onora legământul cu Dumnezeu, asta nu se va-ntâmpla prea curând, poate chiar niciodată! Dar dacă o faci prin credință, recunoscând propria ta slăbiciune, Duhul Sfânt îți va da puterea de care ai nevoie pentru a-l respecta! Legământul făcut prin credință i-a permis lui Iov să spună: „nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare” (Iov 31:1), și nu puterea lui.
S-ar putea să spui: „Dar nu este mai bine să nu faci un legământ decât să faci unul și să-l încalci?” Nu, pentru că toate eșecurile noastre sunt acoperite de sângele lui Hristos. Biblia spune că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte… și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) Pocăința aduce iertare și un nou început!
Așadar, fă din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza vieții tale!
Mana Zilnica 