Mana Zilnica

Etichetă: poezie

  • 7 Februarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ura stârnește certuri.

    Proverbe 10.12

    Prin Duhul lui Dumnezeu, apostolul care ne spune că Dumnezeu este dragoste ne atenționează de asemenea să nu‑l urâm pe fratele nostru. Găsim astfel de atenționări solemne în trei capitole succesive din 1 Ioan.

    Cel care‑l urăște pe fratele lui umblă în întuneric (1 Ioan 2.9‑11) și este un ucigaș (1 Ioan 3.11‑15). Apoi, cel care pretinde că‑L iubește pe Dumnezeu este un mincinos, dacă îl urăște pe fratele său (1 Ioan 4.20,21). Cel care îl urăște pe fratele său nu este un credincios adevărat, de vreme ce „niciun ucigaș nu are viața eternă rămânând în el“. Iar „cel care nu‑l iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să‑L iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?“ (1 Ioan 3.15; 4.20).

    Să medităm la responsabilitatea pe care o avem, sugerată de aceste atenționări, cu atât mai mult cu cât cel pe care îl urâm ne este frate! Ura este atitudinea lumii față de creștin (1 Ioan 3.13). Deci cât de cumplit este ca adevărații credincioși să se unească cu lumea și să manifeste ură față de frații lor!

    Cei mai mulți dintre credincioși se eschivează de la aceste atenționări și înlocuiesc cuvântul „ură“ cu „nemulțumire“ sau cu „indignare“. Totuși, Scriptura ne dă pe față ipocrizia, explicându‑ne cum arată ura. În 2 Cronici 18.7, Ahab își declară ura față de Mica, fiindcă acel om al lui Dumnezeu vorbea mereu împotriva lui. În Geneza 37.4, frații lui Iosif îl urau pe acesta și nu‑i puteau vorbi prietenește. Dacă nu‑mi place de un credincios, deoarece simt că mereu este în dezacord cu mine, sau dacă mă cert atât de aprig cu frații și cu surorile, încât nu‑i mai pot saluta cu amabilitate, atunci sunt în compania lui Ahab și a fraților lui Iosif. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva! Ura orbește și ne face să ne abatem de pe cale; știm însă că am trecut din moarte la viață, fiindcă îi iubim pe frați (1 Ioan 2.11; 3.14).

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să‑L dorim.

    Isaia 53.2

    Neil Armstrong

    Personalitățile primesc adesea cea mai mică atenție în orașul lor natal. Acesta a fost și cazul astronautului american Neil Armstrong (1930‑2012). La data de 20 iulie 1969, el devenea primul om care a pășit pe Lună. Lui îi atribuim celebra expresie: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire“. Străbunicul lui Armstrong era originar din Ladbergen, Germania. În orașul acestuia, doar câțiva oameni urmăreau pe post aselenizarea, pentru că ceilalți aveau grijă să nu rateze festivalul local de tir.

    Acum 2.000 de ani S‑a născut Unul Căruia nu numai că nu I s‑a acordat atenție, ci El a fost judecat total greșit de către oameni. Pentru ei, El nu avea „nicio strălucire“. Când L‑au întâlnit, nu I‑au văzut nicio frumusețe pe care să o dorească. L‑au respins, L‑au predat și L‑au răstignit, pentru că nu L‑au dorit! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S‑a făcut om, a locuit printre noi și a făcut pretutindeni doar binele, dar a fost ignorat, respins și răstignit. De neînțeles! Dumnezeu a devenit om pentru că a vrut să ne salveze și să ne împace cu El, dar L‑am tratat cu indiferență, L‑am alungat, L‑am crucificat.

    Oamenii din Ladbergen din acea vreme au ratat doar un eveniment unic din istoria lumii, dând la iveală cel mult o atitudine frustrantă, dar nicidecum una tragică. Dar să‑L „ratezi“ pe Isus Hristos, să‑L „judeci greșit“ și să disprețuiești actul Său salvator de pe crucea Calvarului, acest lucru este absolut dezastruos!

    Citirea Bibliei: Neemia 4.1-8 · Proverbe 12.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 3:5-24

    Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul într‑o zi de furtună (pe care l‑am văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2…). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.

    Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8). Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea să‑l binecuvânteze, de aceea îl corecteaz㠄cu măsur㓠(Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:

    Ce dulce‑i să descopăr,

    Mai sus de zarea‑nghiţită de nor,

    Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,

    Străluceşti scăldat în splendori! (comp. cu v. 21)

    COPIII SUNT CU OCHII PE TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

    Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.)

    1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante.

    2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește.

    3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt!

    Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!

  • 29 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător.

    Iacov 5.11

    Este impresionant cum vorbește Noul Testament despre bărbații credincioși și despre femeile credincioase ale Vechiului Testament. Cu o singură excepție, se concentrează doar pe partea luminoasă a lor. Așa vedem și în dreptul lui Iov, atunci când îl privim pe paginile din Iacov 5!

    Înțelegem prin aceasta că încercarea a avut ca rezultat – prin purtarea și prin răbdarea lui Iov – onorarea lui Dumnezeu. „Sfârșitul dat lui de la Domnul“ au fost ostenelile Sale pentru Iov până la sfârșit. Ele ne arată „că Domnul este plin de milă și îndurător“. El este nu numai atotputernic, putând pune capăt încercării în orice moment, ci este și îndurător, având o milă nemărginită pentru credincioșii încercați.

    Nu este mila Lui cu mult mai mare decât puterea Lui? Când mă gândesc la faptul că Însuși Fiul lui Dumnezeu, Creatorul de necuprins al universului, mă înțelege în încercările mele și simte împreună cu mine, un om atât de mic și slab, atunci nu pot decât să rămân cufundat în uimire. Desigur, puterea lui Dumnezeu este uriașă, încât El poate schimba situațiile mele lipsite de speranță, pentru că este atotputernic – El nu o va face întotdeauna, dar o poate face, iar credința ține cu tărie la aceasta! – dar mila Sa este mai mare decât puterea Sa.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lot a locuit în cetățile câmpiei și și‑a întins corturile până la Sodoma.

    Geneza 13.12

    Lot, marele pierzător

    Când a fost nevoie ca Lot și Avraam să se despartă, Lot a ales câmpia Iordanului cea bine udată peste tot, tocmai bună pentru turmele sale numeroase. Îl vedem la început cum face doar câțiva pași în lumea lipsită de Dumnezeu, apoi cum se expune influenței ei, pentru ca în final el să ajungă complet acaparat: „Lot locuia în Sodoma“. Se pare că nu plănuise așa ceva de la început, cum nici noi nu intenționăm să ne prindem într‑un jug nepotrivit cu unii oameni, dar ne trezim apoi legați de lume. Această hotărâre cu urmări grave își putea avea rădăcina în influența soției sale care, nici când veniseră îngerii să îi salveze, nu a putut să nu se uite înapoi spre cetatea blestemată, pentru că își lăsase inima acolo. Oricum ar fi fost lucrurile, Lot poartă înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea făcută. El decade din ce în ce mai mult, iar în final ajunge un mare pierzător:

    Din cauza faptului că locuia în Sodoma, Lot își pierde libertatea: este prins la mijloc în vreme de război și luat ca prizonier (Geneza 14.12); diavolul este mereu în acțiune pentru a provoca mândrie, invidie și ambiții rele între oamenii pe care îi ține în robia sa înfiorătoare. Din cauza răului la care este martor în lume, Lot își pierde pacea interioară: își chinuie sufletul cel drept prin ceea ce vede și aude zilnic (2 Petru 2.8). Din cauza influenței din lume, Lot își pierde discernământul cu privire la bine și la rău: este gata să își dea fiicele unor bărbați violenți. Din cauza legăturii cu lumea, Lot își pierde mărturia: ginerii lui credeau că el glumea atunci când îi avertiza cu privire la judecata ce avea să vină (Geneza 19.8,14). „Nu iubiți lumea“ (1 Ioan 2.15)! „Prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu“ (Iacov 4.4)!

    Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 30:1-31

    Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându‑se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că‑şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

    Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

    „Strig către Tine şi nu‑mi răspunzi“ (v. 20) – sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi‑a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

    TE GÂNDEȘTI LA VEȘNICIE? | Fundația S.E.E.R. România

    „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani…” (Psalmul 90:10)

    Te-ai întrebat vreodată cât timp vei trăi de partea asta a cerului? Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.” (Psalmul 90:10)

    De ce unii dintre noi trăiesc mai mult decât alții? Apostolul Pavel răspunde: „Cunoaştem în parte…” (1 Corinteni 13:9) Deși nu știm câți ani a rânduit Dumnezeu fiecăruia dintre noi pe pământul acesta, de trei lucruri putem fi siguri:

    1) Îți poți prelungi viața ascultându-L pe Dumnezeu, așa cum o poți scurta neascultându-L. Luptându-se cu boala și înfruntând moartea, împăratul Ezechia s-a rugat: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” (2 Împărați 20:3). Și Dumnezeu i-a răspuns: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale.” (2 Împărați 20:5-6) Așadar, Dumnezeu mai vindecă și astăzi? Desigur, Cuvântul Său spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului… şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:14-15)

    2) Când lucrarea lor pe pământ se încheie, cei răscumpărați merg în cer. Iată cum evaluează apostolul Pavel cerul: „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Iar arhitectul, constructorul și proiectantul casei tale cerești este nimeni altul decât Domnul Isus, Cel care a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc…” (Ioan 14:2) Acasă cu Isus – încearcă să-ți imaginezi, chiar acum, scena întâlnirii cu El în glorie!

    3) Dacă ți-e frică de moarte, revendică această promisiune a lui Dumnezeu și crede-o: „Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:16) Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 21 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

    Marcu 9.23

    Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

    În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

    În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

    În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    (Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

    Luca 23.15

    Regina sângeroasă

    Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

    Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

    Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:21-29; 20:1-29

    Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

    Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

    În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

    CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

    „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

    Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

    Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

    Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

    1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

    2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

    Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

  • 20 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

    Matei 13.19‑22

    În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

    Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

    Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

    Isaia 43.4

    Oglinzile sparte

    Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

    Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

    Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:1-20

    „Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

    Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

    Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

    SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

    Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

    Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

    Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

    Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

  • 16 Ianuarie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

    Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
             Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
    Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
    Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
             Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

    Amos 5.4

    Există viață?

    Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

    Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

    Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 15:1-16

    Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

    Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

    Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

    GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

    Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

    Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

    Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

    Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

    Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

    Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

  • 10 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cum dorește cerbul izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu.

    Psalmul 42.1,2

    Însetează și sufletul nostru după prezența lui Dumnezeu? David, în psalmi, folosește deseori metafore și figuri de stil pentru a descrie felul în care sufletul său tânjea după prezența lui Dumnezeu. Această ariditate a sufletului psalmistului era mai presantă decât nevoia lui după hrană sau apă: „Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. Când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?“ (Psalmul 42.2). Din Psalmul 63.1 răzbate aceeași sete mistuitoare: „Sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într‑un pământ sec și uscat, fără apă“.

    În timpul vieții sale, David a îndurat multe dificultăți și lipsuri în pustie, așa că a știut ce înseamnă să tânjești după apă și după hrană. Însă, oricât de adânci și de puternice au fost astfel de nevoi și de dorințe în mijlocul pustiei aride, David a tânjit încă și mai mult după Dumnezeu Însuși. Îl auzim strigând: „Pentru că bunătatea Ta este mai bună decât viața, buzele mele Te vor lăuda“ (Psalmul 63.3).

    Simțim și noi o astfel de dorință aprinsă pentru părtășia cu Domnul nostru? Această sete a sufletului după prezența Domnului trebuie să‑i caracterizeze pe toți copiii lui Dumnezeu. Dar ce să facem dacă nu o avem? La fel ca David în vechime, trebuie să căutăm această hrană spirituală. În Psalmul 63.1, David spune: „Pe Tine Te caut în zori de zi“. Să ne gândim bine la acest lucru: Domnul Isus dorește să căutăm prezența Lui, sfatul Lui și comuniunea cu El dis‑de‑dimineață și în fiecare zi! De aceea să ne dorim și noi să petrecem cu Domnul Isus cât mai mult timp! El nu ne va forța la aceasta… Dar ce bucurie vom gusta de fiecare dată când, căutând prezența Lui, vom sta la picioarele Lui, sorbind Cuvântul Lui!

    S. Faulkner

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea care a fost pusă, care este Isus Hristos.

    1 Corinteni 3.11

    Cel mai înclinat turn

    Vreme îndelungată s‑a crezut că recordul de a fi cel mai înclinat turn din lume îi aparținea Turnului din Pisa. Această faimoasă structură medievală de 56 de metri înălțime, fondată în 1173, este punctul de reper al orașului italian Pisa. Solul mult prea argilos și nisipos a făcut însă ca turnul să se încline (cu 3,97 grade).

    Ulterior, acest titlu l‑a luat Turnul bisericii din Suurhusen (un sat german din Frislanda de Est, administrat de municipalitatea Hinte). Această turlă din Evul mediu târziu, cu o înălțime de 27,37 de metri, are o proeminență de 2,47 metri pe coama acoperișului, care corespunde unei înclinări de 5,19 grade. Turnul a fost construit în 1450, pe o fundație din bușteni de stejar conservați în apă timp de secole. Când însă terenul din împrejurimi a fost drenat (în secolul al XIX‑lea), nivelul pânzei freatice a scăzut și buștenii au început să putrezească. Astfel, fundația a cedat, iar turnul s‑a înclinat.

    Cât de importantă este deci fundația! Apostolul Pavel vorbește despre ea în mod figurativ în versetul de astăzi. Și el are ca subiect „construirea bisericii“ – nu a vreunei clădiri, ci a Adunării vii a lui Hristos. La fel ca în cazul vieții unei persoane, și în cazul Adunării există o singură temelie potrivită și rezistentă: Însuși Isus Hristos! Iată de ce este atât de important ca Domnul Isus să nu fie trecut pe plan secundar, la marginea vieții personale sau colective. Să răspândim evanghelia Lui și să ne ținem strâns alipiți de tot ce atestă Noul Testament despre Fiul lui Dumnezeu! „Adu‑ți aminte de Isus Hristos înviat dintre morți, din sămânța lui David, după evanghelia mea“ (2 Timotei 2.8).

    Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 9:1-21

    Bildad scoate în evidenţă fermitatea dreptăţii lui Dumnezeu şi Iov nu poate face altceva decât să fie de acord cu el. Dar imediat se naşte şi întrebarea: „Cum poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?“ (v. 2). Este marea problemă care a frământat mulţimi de înţelepţi şi de gânditori încă de la începuturile lumii şi al cărei răspuns îl găsim nu în raţionamentele filosofilor sau ale moraliştilor, nici în lucrările de putere ale Creatorului (cu privire la care Iov dă aici câteva exemple), ci în Cuvântul lui Dumnezeu! După ce stabileşte c㠄nu este niciunul drept, niciunul măcar“, Cuvântul ne anunţă vestea bună: suntem „îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus…“ Şi, în acelaşi timp, aflăm c㠄omul este îndreptăţit prin credinţă…“ (Romani 3.10,24,28; vezi şi Tit 3.7; 1 Corinteni 6.11; Galateni 3.24).

    Începând cu v. 15, Iov îşi exprimă totala sa neputinţă. Lupta dintre Dumnezeu şi el i se pare inegală. El se consideră zdrobit de un Judecător necruţător, care îi „înmulţeşte rănile fără motiv“ (v. 15,17). Ce tristă gândire pentru un credincios!

    Prin Isus, noi avem un Tată plin de afecţiune. Fie ca nicio împrejurare, oricât de dureroasă ar fi ea, să nu ne facă să uităm acest lucru!

    INCERTITUDINILE VIEȚII | Fundația S.E.E.R. România

    „Căile voastre nu sunt căile Mele…” (Isaia 55:8)

    Noi simțim că ceva nu este în ordine cu noi, din punct de vedere spiritual, atunci când experimentăm incertitudinea. Dar tocmai asta ne-a spus Domnul Isus că se întâmplă atunci când ne naștem din Duhul și începem să-L urmăm: „Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:8)

    Când vine vorba despre călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, răspunsul este „nu putem explica cum”… Chiar și atunci când ți-ai dat toată silința pentru a rezolva problema, Domnul zice: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8). Așadar, când Îl urmezi pe Dumnezeu, orice se poate întâmpla! Nu știi niciodată pe cine vei întâlni, unde vei merge sau ce vei face. Și cu cât te vei împăca mai repede cu această realitate spirituală, cu atât te vei bucura mai mult de călătorie! Să faci altfel înseamnă să ajungi la o spiritualitate egocentrică care te va face să te simți gol.

    În loc să-L urmezi pe Duhul, inviți Duhul să te urmeze! În loc să servești scopurilor lui Dumnezeu, vrei ca El să servească scopurilor tale! Deși poate părea o distincție subtilă, produce rezultate net diferite! Iată alternativa care-ți stă la dispoziție:

    1) Urmează calea certitudinii, care te menține în control, dar care te privează de experiența pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu, SAU

    2) Acceptă incertitudinea lui „cum” și „când”, întrebări care apar când Îl urmezi pe Dumnezeu, și încrede-te în această constatare: „Mare este credincioșia Ta…” (Plângerile lui Ieremia 3:23)

    Așadar, lasă-te călăuzit de Duhul prin incertitudinile vieții!

  • 4 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit‑o, încununat cu glorie și onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

    Evrei 2.9

    Epistola către Evrei ne prezintă în capitolul 1 gloriile Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, „El fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale“ (Evrei 1.3). Capitolul 2 ne prezintă gloriile Lui ca Fiu al Omului; aici ne amintește că Adam a falimentat, dar că Domnul Isus a triumfat pe deplin.

    Primul capitol ne arată, de asemenea, că Domnul Isus are un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. Însă din capitolul 2 aflăm că El a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, din pricina morții pe care a suferit‑o, pentru ca El să guste moartea pentru noi.

    Cum Îl vedem noi acum? El este încununat cu glorie și cu onoare! El este acum Omul în glorie, Omul așezat la dreapta lui Dumnezeu, Omul cu privire la care Dumnezeu spune că Își găsește plăcerea să‑L onoreze! Vedem această Persoană binecuvântată ca fiind Fiu al Omului (Evrei 2.6); acesta este un titlu care ne amintește de gloria Lui viitoare. Îl vedem de asemenea ca fiind Isus, căci El este Mântuitorul (Evrei 2.9). Îl vedem ca fiind Sfințitorul, care ne pune deoparte pentru gloria lui Dumnezeu; de asemenea, ca fiind Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10,11). Îl vedem ca fiind Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre (Evrei 3.1). El este Cel care îi aduce pe mulți fii la glorie, Cel care nu Se rușinează să ne numească frați ai Săi și Cel care ne conduce în prezența Tatălui Său (Evrei 2.12,13). Și, datorită umanității Sale, El este „un Mare‑Preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispășire pentru păcatele poporului“ (Evrei 2.17).

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i‑a scăpat din necazurile lor. I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt lanțurile. O, de L‑ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!

    Psalmul 107.13‑15

    Program creștin difuzat în închisoare

    Condamnat la închisoare pe viață, într‑o țară străină, întemnițatul ne povestește: Timp de zece ani am făcut planuri cum să evadez din acest loc întunecos. Zece ani încărcați de gânduri de răzbunare și de ură față de societate și față de oameni! Zilnic visam la o viață în afara zidurilor de oțel. Dar într‑o zi, când am pornit radioul, am auzit difuzat un program creștin. Un cuvânt din Biblie m‑a atins până în străfundul ființei: „Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.34,36). În acel moment a trebuit să mă gândesc din nou la ceea ce mă învățase mama în copilărie. Dumnezeu îmi spunea: „Tu ești prizonier, dar adevărata ta închisoare nu este celula aceasta. De fapt, sufletul tău este cel închis, iar tu ești rob al celui rău“. Astăzi mă bucur din plin de iubirea pe care mi‑a arătat‑o Mântuitorul meu și Îi cânt fericit: sunt mântuit!

    Prin firea și viața mea de păcat,
    cât de departe eram de Dumnezeu…
     

    Însă acum, în har, El m‑a apropiat prin credința
    în sângele lui Isus, Domnul meu.
     

    Și sunt atât de iubit de cerescul meu Tată,
    cum nici n‑aș putea să fiu mai iubit,
     

    Căci dragostea cu care‑L iubește pe Fiul Său este
    aceeași cu dragostea Lui pentru mine!
     

    Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 3:1-26

    Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), l‑a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr‑o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să‑i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n‑au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu‑l în dezolarea sa pe cel pe care‑l cunoscuseră şi‑l respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua“; ar fi vrut să nu se fi născut. Îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu‑i permisese lui Satan să meargă până într‑acolo.

    TU EȘTI CHEMAT SĂ FII SARE ȘI LUMINĂ  | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

    Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele:

    1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora.

    2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

    .Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual.

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

  • 2 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos obiecte de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei […] Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

    Geneza 24.52,53,56

    Slujitorul bun și credincios (5)

    Să remarcăm trei lucruri în versetele de mai sus.

    În primul rând, atunci când slujitorul i-a auzit pe Laban și pe Betuel zicând: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău“ (versetul 51), și astfel a fost sigur de reușita misiunii sale, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se închine Domnului, care-l călăuzise pe cale și îi dăduse izbândă. Succesul nu l-a umplut de mândrie, ci, dimpotrivă, l-a smerit și l-a umplut de recunoștință față de Domnul. Aceasta este o lecție binefăcătoare pentru toți cei care-L slujesc pe Domnul.

    În al doilea rând, după ce a vorbit despre măreția lui Avraam și despre faptul că tot ceea ce acesta avea îi dăruise lui Isaac, robul a oferit dovezi clare cu privire la acest lucru. A scos podoabe de aur și de argint și haine, și le-a dat Rebecăi. Le-a dat de asemenea lucruri prețioase fratelui ei și mamei ei – toate fiind dovezi ale măreției lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm pe Hristos altora, să ne aducem aminte că le vorbim despre Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Creatorul și singurul Mântuitor!

    În al treilea rând, odată ce misiunea sa a fost încheiată, robul a dorit să se întoarcă la stăpânul său: „Nu mă opriți, […] dați-mi drumul ca să merg la stăpânul meu“. El venise de la stăpânul său, iar acum dorea să se întoarcă în prezența lui, ceea ce ne amintește de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Ce loc binecuvântat în care să ne aflăm! Și ce lecție practică pentru toți cei care doresc să-I slujească Domnului!

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Maria … va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

    Matei 1.21

    Dumnezeu este cu noi

    Biblia a anunțat mai dinainte, în mod repetat, venirea lui Mesia și prezența lui Dumnezeu pe pământ în persoana lui Isus Hristos. Profetul Isaia, de exemplu, cu șapte secole înainte de nașterea lui Hristos, a vestit acest eveniment. Și, pentru că a ajuns să înțeleagă măreția și sfințenia Creatorului, Dumnezeu i-a făcut cunoscut diferite elemente ale planului Său pentru salvarea omenirii. Când realizăm precizia profețiilor lui Isaia, ne minunăm de atenția cu care Dumnezeu S-a îngrijit să ne dezvăluie planurile Sale cu privire la noi, oamenii, planuri de iubire, de mântuire și de pace. Nu este oare uimitor să vedem că numele ales mai dinainte pentru Trimisul lui Dumnezeu, Emanuel, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“ (Isaia 7.14)? Regăsim aceeași promisiune la sfârșitul Evangheliei lui Matei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Profeția nu este o simplă premoniție; ea conține trăsăturile esențiale ale planului lui Dumnezeu în viitor și realizarea acestuia în persoana lui Isus Hristos.

    Numele „Isus Hristos“ înseamnă „Dumnezeu Mântuitorul“, iar acest anunț al mântuirii apare de multe ori în Vechiul Testament, punând în lumină voința persistentă a lui Dumnezeu de a salva omenirea. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3.16).

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 6.1-13 · Marcu 9.14-29

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 3:16-32

    De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

    Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

    Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.

    ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ai preț în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4)

    Dacă vrei să fii „de nota 10”, dar stima ta de sine este de nota 5, nu vei ajunge niciodată la nivelul unui 10! Vei ajunge la un 5 sau mai jos… De ce? Pentru că nu poți depăși imaginea pe care o ai despre tine. Stima de sine scăzută îți limitează potențialul.

    Prin urmare, de unde provine stima de sine scăzută? De la alte persoane. Când cei mai importanți oameni din viața ta îți spun în mod repetat că se așteaptă să nu ajungi nicăieri și să nu realizezi nimic valoros, asta începi să crezi în cele din urmă și tu. Este ca și cum ți-ai descărca un virus în computer: îți va distruge potențialul dat de Dumnezeu.

    Care este soluția? În loc să crezi ce spun alții despre tine, află ce spune Dumnezeu despre tine! La urma urmei, cine cunoaște valoarea și potențialul unui produs mai bine decât producătorul său?! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profetul lui Israel, Ieremia a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6) Este posibil să te identifici cu Ieremia: „Sunt prea tânăr, sau prea bătrân, sau nu am naționalitatea potrivită, sau nu sunt suficient de educat, sau nu sunt suficient de bogat.”

    Dar iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia (și-ți spune și ție): „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1:7-8)

    Schimbarea imaginii de sine începe cu schimbarea vorbirii despre sine. Pentru a ajunge să te vezi valoros, începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu!

  • 28 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați.

    1 Ioan 3.16

    Când citim acest verset, inimile noastre se îndreaptă imediat către jertfa măreață a Domnului, care Și-a dat viața pentru noi la cruce. Nimeni nu I-a luat-o, ci a dat-o El de la Sine Însuși. În Ioan 10.17, El spusese: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau“. Este uimitor să vedem detaliile perfecte cu privire la moartea Lui, ca de pildă faptul că, după ce a spus: „S-a sfârșit!“, Domnul Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. Capul Lui nu a căzut, ci El Însuși Și l-a plecat, după care Și-a dat viața.

    Însă înțelegem de asemenea că El Și-a dat viața prin faptul că viața Lui a fost caracterizată de o continuă slujire și abnegație. El a fost Slujitorul perfect, împlinirea desăvârșită a imaginii oferite prin robul evreu, care a zis: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, și nu vreau să ies liber“ (Exod 21.5).

    Viața Domnului pe pământ a fost o viață de jertfire perfectă. Chiar dacă era ostenit, El i-a slujit femeii samaritene aflate în nevoie. Când ucenicii Săi îi izgoneau pe copiii aduși la El, Domnul a cerut să fie aduși înaintea Lui și i-a binecuvântat. A lucrat cu atâta sârguință, încât nu mai avea timp de odihnă, iar cei din familia Lui au spus: „Și-a ieșit din minți“ (Marcu 3.21).

    Cel care era Creatorul universului și Împăratul lui Israel S-a născut într-un staul, n-a avut un loc în care să-Și plece capul și a trebuit să ceară de la cineva o monedă pentru a-i învăța pe oameni o lecție. Deși a vindecat mulțimile, le-a hrănit, le-a dat învățătură și a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37), totuși a fost lepădat, disprețuit și defăimat. El a știut mai dinainte tot ce avea să vină asupra Lui, însă a trăit o viață de jertfire, care a culminat cu moartea pe cruce. Poate că noi nu vom avea niciodată prilejul să ne dăm la moarte pentru un frate, însă putem urma exemplul Domnului de a trăi o viață de jertfire pentru cei din jurul nostru, pentru gloria lui Dumnezeu.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Hristosul … și, crezând, să aveți viață.

    Ioan 20.31

    Întoarcerea lor la Dumnezeu

    Zvi Weichert s-a născut în Polonia, cu puțin înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Deosebit de descurcăreț, a fost unul dintre puținii copii care au scăpat din ghetoul din Varșovia, unde a murit toată familia lui. După aventuri incredibile, Zvi a emigrat în Israel. Deși era evreu, nu avusese niciodată legătură cu Biblia. Dar căuta adevărul. Într-o zi i s-a oferit Noul Testament. Zvi l-a primit cu plăcere. A petrecut ore întregi citind și recitind, uitând uneori și să mănânce. Era captivat de Persoana lui Isus. Lângă un restaurant unde obișnuia să mănânce, se afla o casă din care răsunau cântece care l-au captivat. El distingea clar numele lui Isus. A intrat și acolo a ascultat explicații ale Bibliei care l-au conștientizat că avea nevoie de iertare. A venit cu păcatele sale la cruce. Apoi a făcut acel pas simplu, care i-a schimbat întreaga viață, și-a mărturisit credința. Zvi L-a găsit pe Isus!

    „Unde aș fi fost acum“, povestește la rândul său predicatorul Spurgeon, „dacă, prin harul lui Dumnezeu, nu m-ar fi silit un viscol să mă refugiez într-o capelă? Acolo un om foarte simplu a urcat la amvon pentru a-l înlocui pe pastorul care n-a putut ajunge. Eram douăsprezece persoane. A citit din Isaia și a adăugat: Scumpii mei, aceste cuvinte ale Domnului sunt clare. Nu este nevoie nici de studii și nici să fi făcut toate relele. Priviți: «Eu sunt pironit pe cruce. Sunt mort și înmormântat. Eu am înviat și M-am înălțat la cer»; și, adresându-mi-se direct, mi-a zis: Tinere, fără Isus tu ești nenorocit și în viață și în moarte. Întreaga ființă mi se zguduia de suspine. Acolo am cunoscut mântuirea“.

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 2.1-17 · Marcu 8.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 1:1-11

    Din punct de vedere istoric, cartea Neemia este ultima privire pe care Vechiul Testament ne per­mite s-o arun­căm asupra poporului Israel. Eveni­mentele descrise în ea încep la circa treizeci de ani după cele relatate în cartea Estera şi la trei­sprezece ani după întoarcerea lui Ezra. În conse­cinţă, învăţăturile ei ne sunt potrivite în special nouă, creştinilor „peste care au ajuns sfârşi­turile vea­curilor“ (1 Cor. 10.11). Ce popor demn de compă­ti­mit! El se afl㠄în mare necaz şi în ruşine“, după relatarea câtorva călători (v.3). Însă Dumnezeu a pregătit pe cineva care va pune la inimă această situaţie. Este Neemia! Acest om este sensibil la suferinţele şi la umi­linţa celor „care au rămas, care au scăpat din capti­vi­tate“ şi măr­turiseşte înaintea Dom­nului păcatele care le-au cauzat situaţia. Ezra făcuse şi el acelaşi lucru (Ezra 9). Dum­ne­zeu alege întot­dea­una, din mijlocul celor care iubesc poporul Său, instrumente ale eliberării lor.

    Dar să ne fixăm ochii asupra Unuia mai mare decât Neemia. Cine a pus la inimă condiţia dispe­rată a lui Is­rael şi a lumii în general, dacă nu În­suşi Fiul lui Dumne­zeu? El a înţeles starea noastră mizerabilă, a pătruns până în acel abis al păcatului în care căzusem şi a venit să ne scoată din el.

    CE IMPLICĂ CĂLĂUZIREA? | Fundația S.E.E.R. România

    „Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Faptele apostolilor 13:2)

    Un grup de credincioși din biserica din Antiohia primului secol creștin se întâlneau regulat dedicând timp semnificativ rugăciunii, postului și închinării. Drept rezultat, Duhul Sfânt le-a cerut: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

    De unde au știut ei că Duhul Sfânt le-a spus acest lucru? Pasajul nu spune!

    Este posibil să fi fost un moment de confuzie? Nu.

    Au recunoscut ei că Duhul Sfânt îi ghidase? Da!

    Este un lucru absolut sigur că ei au primit împreună călăuzire de la Dumnezeu.

    De unde știm? Noi cei de azi – din Biblie, unde citim despre faptele lor făcute prin puterea Duhului Sfânt.

    Când vine vorba despre călăuzire, una dintre greșelile pe care le facem se numește „încadrare mărginită” Ce înseamnă acest lucru? Că pierdem multe dintre opțiunile pe care Dumnezeu le aduce în fața noastră, din cauza gândirii noastre limitate. Noi vream explicații logice pentru manifestările Duhului! Dar iată ce ne spune Biblia în continuare: „toți… umpluți de Duhul Sfânt… vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

    Un autor creștin explică: „Noi ne întrebăm lucruri de genul: „Ar trebui să pun capăt acestei relații, sau nu?” în loc de: „Cum aș putea să fac această relație mai bună?”… Sau „Ar trebui să cumpăr asta sau nu?”, în loc de „Care este cel mai bun mod în care pot folosi acești bani?”… Pe cont propriu, tindem să suferim de prejudecăți de confirmare. Căutăm informații care să confirme ceea ce ne dorim deja, în loc să căutăm adevărul nevăzut, călăuzirea Duhului.

    Oamenii urmăresc canale prin cablu care le întăresc prejudecățile politice. Pretindem că vrem adevărul, dar ceea ce vrem de fapt este confirmarea pozițiilor pe care le-am stabilit deja.”

    Isaia a vorbit despre oamenii „care nu vor să asculte Legea Domnului”, ci doreau să audă „lucruri măgulitoare… lucruri închipuite.” (Isaia 30:10). În căutarea călăuzirii, acționează după următorul principiu: fii sincer cu Dumnezeu, deschis și dornic, iar El îți va răspunde! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi? „Umblă cârmuit de Duhul!” (Galateni 5:16)

  • 24 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosif le-a zis: „Faceți aceasta și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu“.

    Geneza 42.18

    Acesta a fost secretul vieții lui Iosif. Prin toate vicisitudinile drumului său, de la tinerețe până la bătrânețe, a fost guvernat nu de regulile oamenilor, ci de teama sfântă față de Dumnezeu. Astfel că, în prezența fraților săi, el spune: „Mă tem de Dumnezeu“. Acesta a fost izvorul secret al tuturor acțiunilor lui. Gândurile, cuvintele și căile lui erau guvernate de frica de Dumnezeu.

    Natura omenească Îl exclude pe Dumnezeu și se gândește doar la drepturile proprii, la propria satisfacție și la propria înălțare. Credința se gândește la Dumnezeu și la ceea ce este plăcut și drept înaintea Lui. Iosif a dorit să-I „slujească plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie și cu temere“ (Evrei 12.28). În ziua ispitirii, el a fost păzit de drumul nelegiuirii prin temerea de Dumnezeu, căci a spus: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39.9).

    Iar acum, în ziua înălțării lui, prin aceeași temere de Domnul, el este păzit de a se răzbuna pe frații săi. El nu permite nici întristărilor din zilele umilirii lui, nici gloriei din zilele înălțării lui să-i abată sufletul de la temerea de Dumnezeu. El a știut să trăiască în smerenie și a știut, de asemenea, să trăiască în belșug. Indiferent cum au fost împrejurările, triste sau strălucitoare, el a avut grijă să-L păstreze pe Dumnezeu între el și împrejurări. Astfel, umblând în temere de Dumnezeu, el urmează calea lui Dumnezeu în privința fraților săi, iar calea lui Dumnezeu a fost calea dragostei. Însă nu calea dragostei omenești, care adesea este slabă și falimentară, după zicala omenească: «Dragostea este oarbă». Dragostea divină, cu viziunea ei clară, nu este oarbă față de greșelile acelora față de care este exercitată; ci, mai degrabă, recunoscând pe deplin ceea ce îi este contrar, ea se angajează în a îndepărta orice defect, pentru ca, în final, să se poată odihni cu satisfacție asupra acelora către care este exercitată.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului! Pentru că Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.

    Isaia 45.22

    Alan și Ian, în junglă (1)

    Alan este lector universitar. Vecinul său, Ian, este misionar. Cei doi locuiesc într-un oraș din Columbia. Alan este iritat din pricina misionarilor din țara sa: „Trebuie să înceteze să mai altereze cultura columbienilor!“. Cu toate acestea, el și-a dorit mult să-l însoțească pe Ian atunci când avea să-i viziteze pe creștinii din junglă. Obiectivul lui Alan era să descopere jungla. Ian l-a avertizat că, pentru a ajunge la destinație, trebuia să meargă pe jos ore întregi, prin ținuturi periculoase. „Iar în fiecare după-amiază vei asculta un studiu biblic“, i-a mai explicat Ian. — „Nicio problemă! Pot să-mi astup urechile, astfel încât să nu aud nimic“, a replicat Alan.

    Ian s-a gândit la această situație și s-a rugat lui Dumnezeu. Apoi s-a hotărât să-și ia vecinul cu el. În prima zi, după o călătorie obositoare, au ajuns la o colibă din mijlocul junglei. Alan a fost surprins că, în ciuda sărăciei, locuitorii din acea junglă erau fericiți. Gazdele i-au primit cu drag și au împărțit cu ei o masă simplă. După-amiaza li s-au alăturat vecinii. Întâlnirea a început cu un imn de laudă. Au continuat cu o discuție din Biblie. Lumina lor era o lampă improvizată – un vas cu ulei și un fir răsucit. Pentru ca Ian să poată citi, Alan a trebuit să țină lampa cu o mână, iar cu cealaltă mână să alunge roiul de insecte care erau atrase de lumină. Prin urmare, Alan nu avea cum să-și mai astupe urechile!

    Apoi a venit timpul ca cei doi vizitatori să doarmă într-un pat improvizat.

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 10.1-20 · Marcu 6.45-56

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ezra 8:1; 8:15-30

    Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pen­tru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii“ şi„mare este sece­rişul“ le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). As­tăzi, El priveşte asupra tuturor răs­cumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.

    Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască dru­mul pe care trebuie să-l urmeze şi, în consecinţă, Îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri“ – nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne des­co­peră paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutier㓠pentru noi. Vai, adesea pier­dem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!

    Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumne­zeu şi nu  în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

    CE TE CALIFICĂ SĂ FII UN ÎNCHINĂTOR? | Fundația S.E.E.R. România

    „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult…” (Luca 7:47)

    Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa: „Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:36-39)

    Imediat, Domnul Isus a răspuns gândurilor fariseului… și i-a spus lui… același lucru pe care ți-l spune și ție astăzi: „Trecutul tău este cel care te califică să vii și să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu!”

    Citim în vers. 47 că Isus i-a zis: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Adâncimile păcatului din care fusese ridicată au făcut-o să se ridice la înălțimi de închinare pe care acest fariseu nu le putea înțelege.

    Dacă există un lider al închinării pe paginile Sfintei Scripturi, acela este David. Privind în urmă, el scria: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu te asigură astăzi că trecutul tău te califică drept închinător!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne