Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “poezie”

12 ian. 2025

12 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45

Noul Testament pe scurt (2) – Marcu

Marcu înseamnă „apărare“, iar Evanghelia lui ne oferă o relatare pe scurt, însă plină de energie, a slujirii Domnului Isus, fiindcă aici El este prezentat ca fiind Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Limbajul din această Evanghelie este direct și simplu, iar descrierea evenimentelor urmează o ordine cronologică. Niciuna dintre celelalte Evanghelii nu urmează această ordine, ci fiecare dintre ele folosește o ordine conformă cu tema respectivă a ei. Smerenia Domnului Isus și slujirea Lui neobosită strălucesc într-un mod minunat în această Evanghelie, în care scenele se derulează cu rapiditate. Domnul vine în întâmpinarea nevoilor nenumărate la momentul potrivit și într-un mod desăvârșit.

Moartea Lui, de asemenea, este prezentată ca jertfire a Aceluia care a fost perfect devotat față de voia lui Dumnezeu, jertfire prin care a fost împlinită nevoia cea mai adâncă a omenirii. În Evanghelia după Marcu, caracterul morții Sale este cel de jertfă pentru păcat – nu doar că El a purtat păcatele noastre, ci că a purtat judecata deplină împotriva păcatului, împotriva rădăcinii, a principiului a tot ceea ce este pe deplin contrar lui Dumnezeu. El L-a slujit pe Dumnezeu cu un devotament absolut în această chestiune, chiar până acolo încât să fie abandonat de Dumnezeu în timpul celor trei ceasuri de întuneric.

Să remarcăm apariția frecventă a cuvântului „îndată“ în această Evanghelie. În acest caracter prețios de Slujitor, Domnul Isus trebuie nu doar admirat pentru devotamentul Său, ci și urmat, ca Exemplu perfect, de către toți cei mântuiți prin harul Său.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Preoții de seamă, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, spuneau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!“.

Matei 27.41,42

„Pe alții i-a mântuit“

Conducătorii poporului își băteau joc, spunând: „Pe alții i-a mântuit“. Conștienți sau nu, ei au spus ceva însemnat, care era adevărat și care caracteriza din plin viața Domnului Isus. El i-a mântuit pe oameni de păcatele lor și le-a vindecat rănile. Cuvântul „mântuit“ acoperă ambele sensuri. Nu se putea nega faptul că El îi vindecase pe orbi și pe șchiopi, și chiar înviase morții. Însă El făcuse mai mult decât atât: El i-a mântuit pe oameni pentru cer, oferindu-le viață nouă. El a spus: „Păcatele tale sunt iertate“ (Marcu 2.5), și: „Eu le dau viață eternă“ (Ioan 10.28). El a atârnat pe cruce pentru că a dorit să le ofere oamenilor viață eternă. El nu a mântuit oameni doar în timpul vieții Sale active pe pământ. Chiar și acolo, pe cruce, l-a mântuit pe unul dintre tâlharii răstigniți împreună cu El (Luca 23.43). Și acum Isus oferă mântuirea tuturor celor care vin la El.

Ce trist că se gândeau la „alții“, dar nu și la ei! Au recunoscut că „alții“ au nevoie de El, dar ei personal nu fuseseră mișcați. Și, cu siguranță, nu era vina Mântuitorului că ei nu au primit mântuirea, pentru că „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4) – doar dacă ei răspund chemării Lui. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară pentru împlinirea acestei dorințe. Dacă refuz să vin la El, atunci arăt că nu doresc să fiu salvat. „Veniți la Mine toți“ este mesajul de mântuire care încă mai poate fi auzit. Să nu fim indiferenți față de dragostea Celui care a fost supus suferinței!

Citirea Bibliei: Osea 12.1-14 · Iacov 5.13-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:28-40

Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.

Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare neliniște sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.

După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. Dar, iată! Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-l dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdă­tor cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘTIE CE ESTE CEL MAI BINE PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” (Proverbele 19:21)

Ai auzit vreodată afirmația: „Diavolul stă în detalii”? Dar citatul foarte drag perfecționiștilor: „Amănuntele fac perfecțiunea, și perfecțiunea nu-i un amănunt”? Da, detaliile pot fi complicate și controversate, dar dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu știi că El a creat lumea în cele mai mici detalii și Dumnezeu este în detalii!

Atunci când îți pui inima să faci ceva și nu se întâmplă, este omenește să experimentezi dezamăgirea. În astfel de momente, iată ce trebuie să ai în vedere:

1) Lucrezi cu informații limitate. Poate că știi rezultatul sau punctul final unde vrei să ajungi, dar Dumnezeu știe ce este mai bine pentru tine, și face planuri în consecință. În Biblie citim: „Eu sunt Dumnezeu… Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10).

2) Încercarea de a lucra în afara voii lui Dumnezeu este ca și cum ai încerca să sapi o gaură într-un zid solid cu o furcă. În loc să-ți sapi calea de ieșire dintr-o închisoare, îți sapi drumul spre ea – atunci când ai pretenția de-a obține ceea ce vrei tu. Chiar vrei să duci la îndeplinire un plan pe care nu Dumnezeu l-a rânduit? Poți să te bazezi pe El pentru a ști ce este mai bine pentru tine?

Iată ce spune Sfânta Scriptură: „Domnul oştirilor a luat această hotărâre. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?” (Isaia 14:27) Este mai bine să fii dezamăgit temporar, decât să te alegi cu ceva la care nu poți face față!

Povestea poporului Israel sună în sinteză cam așa: „El… i-a izbăvit din mâna vrăjmașului… Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui, ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei…” (Psalmul 106:10, 12-15).

Așadar, încrede-te în Dumnezeu, iar El îți va da ce este cel mai bine pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2025

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.29,30

Noul Testament pe scurt (1) – Matei

Matei înseamnă „darul lui Iahve“, iar el a scris prima carte din Noul Testament, o carte scrisă dintr-o perspectivă iudaică și care păstrează o continuitate admirabilă cu Vechiul Testament. Ea Îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind Mesia cel îndelung așteptat, Împăratul lui Israel. Prin urmare, genealogia Sa merge înapoi până la David și la Avraam, fiind genealogia lui Iosif. Ea stabilește deci dreptul oficial al lui Hristos la tronul lui David.

Evanghelia după Matei este singura carte din Scriptură care folosește expresia „Împărăția cerurilor“. Acest lucru arată că, sub legea lui Moise, autoritatea împărăției lui Iahve fusese încredințată iudeilor. Prin urmare, Ierusalimul fusese cartierul ei general. Însă, din cauza falimentului lui Israel, Dumnezeu a întrerupt această stare de lucruri, iar împărăția Sa își are acum cartierul general în ceruri. El a vorbit odinioară pe pământ, din mijlocul iudeilor, iar acum El vorbește din ceruri. Din acest motiv, Matei folosește des expresia „Împărăția cerurilor“ când descrie împărăția lui Dumnezeu. Această Evanghelie prezintă o schimbare completă în căile dispensaționale ale lui Dumnezeu, fiindcă Hristos, adevăratul Împărat, a venit pe acest pământ, iar apoi S-a întors în cer.

În acord cu toate aceste lucruri este de așteptat ca Matei să insiste asupra supunerii și ascultării depline față de autoritatea suverană a Domnului Isus; nu față de lege, ci față de Cel care este mai presus de lege. „Luați jugul Meu și învățați de la Mine.“ Accentul este deci pus pe fapte – pe fapte ale credinței, bineînțeles – fiindcă autoritatea este subiectul important din această Evanghelie, nu harul, precum în cea a lui Luca. Cât de bine este ca astfel de lecții să se coboare adânc în inimile noastre!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu adaugă nicio durere la ea.

Proverbe 10.22

Câmp petrolier

În timpul recesiunii din 1930 din Statele Unite, un fermier modest deținea un mare teren în vestul Texasului. El trăia în sărăcie, luptându-se din greu să-și hrănească familia, când o companie petrolieră i-a cerut permisiunea de a face un foraj pe proprietatea lui. Gândind că nu avea ce pierde, fermierul a dat permisiunea. La o adâncime nu foarte mare, compania a descoperit cel mai important câmp petrolier care se găsise până atunci în America de Nord. Se puteau extrage peste 80.000 de barili pe zi. Acel fermier a devenit multimilionar peste noapte. De fapt, el era bogat de când cumpărase acel teren, pentru că petrolul era acolo, doar că el nu știa.

Aceasta ne face să ne gândim la aceia care au Biblia, dar nu o citesc niciodată. Trăiesc în sărăcie, deși înaintea lor stă Cuvântul lui Dumnezeu, încărcat de o bogăție inepuizabilă. Trebuie să descoperiți această comoară! Cuvântul este „viu și lucrător“ (Evrei 4.12), acționând în lăuntrul ființei noastre. Să îl primim așa cum ni l-a prezentat Isus: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Să nu ne temem de schimbarea pe care o produce în inima și în conștiința noastră. Este mijlocul prin care Dumnezeu ne prezintă harul și bunătatea Lui în Fiul Său, dându-ne viața eternă.

Fermierul nu a ezitat. Să nu ezităm nici noi atunci când Dumnezeu ne spune: „Alege viața“! Nu există bogăție mai mare. Biblia este o carte unică. Mesajul ei de iertare și de eliberare produce o transformare profundă a ființei noastre.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.16-26

Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât de trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine, nici locul unde se găseşte Îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa?  O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui Iosua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea Ierihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din partea fiilor lui Iosif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea în cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, în loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate în altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa în Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale. Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ACEST AN, FĂ MAI ÎNTÂI LUCRURILE IMPORTANTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)

Cu toții avem aceleași douăzeci și patru de ore în fiecare zi – adică 1.440 de minute, sau 86.400 de secunde. Iar noi „trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu” pentru modul în care le folosim (vezi Eclesiastul 11:9). Un bun punct de plecare este să-ți pui întrebarea: „Cum mi-aș petrece ultimele douăzeci și patru de ore, dacă aș ști că a doua zi voi sta în fața lui Dumnezeu?”

Răspunsul te poate ajuta să-ți stabilești prioritățile în viață.

Gândește-te: dacă cineva îți fură mașina, îți poți lua alta. Dacă ți se fură portofelul, câteva apeluri telefonice la unitatea care ți-a eliberat cardul rezolvă de obicei problema. Dar pe cine poți suna când îți pierzi… timpul? Cum îți petreci timpul este de fapt modul în care îți trăiești viața!

Efeseni 5:16 spune: „Răscumpăraţi vremea”, așa că învață să faci următoarele:

1) Nu mai spune „da” tuturor. Atunci când instinctul tău spiritual îți spune „nu”, iar instinctul tău social de a-i mulțumi pe oameni îți spune „da”, mergi după instinctul tău spiritual! Domnul Isus așa a făcut! Iar asta I-a permis să Îi spună Tatălui Său: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat- o s-o fac.” (Ioan 17:4). Nu lăsa ca lucrurile bune să-ți fure lucrurile cele mai bune; renunță la unele activități, ca să poți excela în altele.

2) Lasă-te călăuzit de Duhul, nu de firea pământească. Apostolul Pavel spunea: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Mai mult, când umbli în Duhul, arzi uleiul, nu fitilul; Duhul Sfânt îți dă putere.

3) Pune lucrurile importante pe primul plan. Un semn al adevăratei maturități este să faci ceea ce nu ai chef să faci, atunci când nu ai chef să faci! Așadar, anul acesta, pune lucrurile importante pe primul loc… și lasă-le acolo!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 nov. 2024

10 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se spune adesea că dragostea este oarbă, însă considerentul acesta este o insultă adusă dragostei. Cu siguranță că asemenea cuvinte nu se aplică și nu se pot aplica dragostei lui Hristos. El a știut tot ceea ce era în noi, iar acum cunoaște toate căile, toate slăbiciunile și toate nechibzuințele noastre, însă ne iubește, în ciuda tuturor acestor lucruri, cu puterea acelei dragoste prin care El lucrează pentru a ne elibera de orice lucru, dinăuntrul nostru sau din afara noastră, care ne-ar împiedica părtășia sfântă cu Tatăl și cu El Însuși.

Le ce ne-ar folosi să fim iubiți cu o dragoste oarbă? La nimic, cu siguranță! Cum am putea să ne bazăm cu adevărat pe o iubire care a acționat față de noi fără să cunoască petele și defectele noastre? Imposibil! Dragostea de care avem nevoie este o dragoste superioară tuturor defectelor noastre, o dragoste care să ne poată elibera de ele. Și pe aceasta o avem în Hristos, binecuvântat să fie numele Lui! O dragoste care, oricât de mult ne-ar arăta ceea ce suntem în noi înșine, nu va arăta acest lucru nimănui altcuiva! Este o dragoste care vine la noi cu ligheanul cu apă și cu ștergarul și care se apleacă într-un har de neoprit și într-o smerenie infinită, pentru a ne curăța de orice întinare și pentru a ne oferi simțământul mângâietor de a fi „în întregime curați“ (Ioan 13.10). De o astfel de dragoste avem nevoie și această dragoste, în plinătate și în putere divină, este ceea ce am descoperit în inima Slujitorului perfect, care este încins și acum pentru a ne sluji înaintea tronului.

Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit… Până când? Atât timp cât s-au comportat bine și au umblat cu picioarele neîntinate? Nu! O astfel de dragoste nu ne-ar fi folosit la nimic, ci El ne-a „iubit până la capăt“. Ce dragoste scumpă, perfectă, divină, eternă!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

1 Petru 2.24

Condamnarea păcatului

Mântuitorul nostru ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost pedepsit din cauza lor de Dumnezeul cel sfânt, care nu poate suporta păcatul. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele celor care cred în El și a purtat judecata lui Dumnezeu pentru fiecare păcat. Nu putem înțelege ce a fost pentru El, Cel Sfânt și fără de păcat, să poarte toate păcatele mele și ale tale în trupul Său, ca și cum ar fi fost ale Sale! Dar El a vrut să ne facă ai Săi și să ne salveze de la pierzare. De aceea a fost dispus să intre în acele ore îngrozitoare de întuneric și să plătească prețul suprem, moartea. Să nu uităm că Mântuitorul nostru a murit de bunăvoie; El știa că numai pe baza morții Sale poate Dumnezeu să ne ierte totul și să ne dea viață veșnică.

Pe cruce, Domnul Isus a rezolvat nu numai problema păcatelor noastre, ci și problema naturii noastre păcătoase, căci El a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu și cu privire la această fire împotrivitoare lui Dumnezeu, fiind făcut păcat pentru noi. Pentru El a fost oribil să fie pus în condiția noastră păcătoasă. În mod profetic Îl auzim strigând: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține; am intrat în vâltoare, șuvoiul trece peste capul meu“ (Psalmul 69.2). Acest noroi este starea noastră naturală.

Când Dumnezeu „a condamnat păcatul în firea păcătoasă“ (Romani 8.3), nu ne-a lovit pe noi, ci pe Fiul Său, pe care L-a făcut păcat pentru noi. Din exclamația Sa, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, înțelegem puțin cât de groaznice au fost suferințele Sale. El a îndurat totul pentru noi.

Citirea Bibliei: Ezechiel 3.1-27 · Psalmul 115.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …“ (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat che­marea: „Ascultă, Israele!“ Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă“, va răspunde tânărul Samuel

(1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4). De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogă­ţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp“ (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna“ vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Luați toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:13)

Astăzi vom menționa alte trei piese ale armurii spirituale pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție ca să trăim victorioși:

1) „Scutul credinţei”. Pentru ce? Pentru a „stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Îți amintești filmele western de demult? Acolo erau redate bătăliile dintre americanii nativi și coloniști. Coloniștii înconjurau vagoanele, iar americanii nativi trăgeau cu săgeți aprinse în ei. Ambele tabere au înțeles că nu poți lupta cu focul și cu dușmanii în același timp; săgețile aprinse erau un mijloc de a distrage atenția. Satan folosește aceeași tactică. Dar credința (concentrarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu) stinge aceste săgeți de foc!

2) „Coiful mântuirii” (Efeseni 6:17). Acest coif al mântuirii îți protejează mintea. Când Satan îți șoptește: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai mai păcătui!”, tu îi poți respinge atacurile proclamând identitatea ta în Hristos: ești un copil al lui Dumnezeu cumpărat cu sânge, iertat pe deplin, considerat neprihănit și legat de cer!

3) „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). „Cuvântul lui Dumnezeu” la care se face referire aici nu este logos (cuvântul scris), ci rhéma, care înseamnă „rostire.” Este nevoie de rostirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan; utilizarea Cuvântului potrivit la momentul potrivit rezolvă problema. Iată de ce Satan se luptă atât de mult cu tine pentru a nu citi Biblia. De trei ori L-a atacat pe Isus în pustie și de trei ori Isus i-a răspuns: „Este scris…” (Matei 4:4-10). Domnul Isus l-a biruit pe Satan cu ajutorul Scripturii! Diavolul poate să te întreacă în argumente, dar nu are nicio apărare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, memorează Scripturile și folosește-le ca pe o armă pentru a-l învinge pe Satan.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
25 sept. 2024

25 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi în călătorie și va pregeta să țină Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât.

Numeri 9.13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Neglijarea voită a Paștelui ar fi dovedit, din partea israeliților, o lipsă totală de apreciere a privilegiilor și a binecuvântărilor venite în urma răscumpărării și a eliberării din țara Egiptului. Cu cât o persoană realiza mai mult realitatea divină a evenimentului care fusese împlinit în acea noapte memorabilă, în care adunarea lui Israel și-a găsit refugiul și odihna la adăpostul sângelui, cu atât mai doritor era să ajungă din nou în „ziua a paisprezecea a lunii întâi“, pentru a avea oportunitatea de a comemora acea ocazie glorioasă; iar dacă intervenea vreun lucru care îl priva de savurarea acestei rânduieli în „luna întâi“, el era foarte bucuros și recunoscător că putea să se folosească de posibilitatea de a-l celebra în „luna a doua“. Însă omul care se mulțumea să treacă de la an la an fără a ține Paștele dovedea că inima lui era departe de Dumnezeul lui Israel. Ar fi fost o blasfemie ca cineva să vorbească despre dragostea lui Dumnezeu față de părinții săi și despre savurarea binecuvântării răscumpărării, în timp ce ar fi neglijat de la an la an tocmai sărbătoarea rânduită pentru a comemora acea răscumpărare.

Oare nu putem, până la un anumit punct, să aplicăm aceste lucruri și la noi, cu privire la Cina Domnului? Fără îndoială, putem face acest lucru cu foarte mult folos. Există o legătură între Paște și Cina Domnului – cea dintâi fiind imaginea, iar cea de-a doua fiind comemorarea morții lui Hristos. Așa citim în 1 Corinteni 5.7: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit“. Această propoziție stabilește legătura. Paștele era comemorarea răscumpărării lui Israel din robia Egiptului, iar Cina Domnului este comemorarea răscumpărării din robia și mai grea, a păcatului și a lui Satan. Prin urmare, așa cum fiecare israelit credincios ar fi dorit să țină Paștele, la timpul hotărât, potrivit cu toate ritualurile și ceremoniile lui, în același fel orice creștin adevărat dorește să celebreze Cina Domnului, la timpul rânduit și potrivit cu toate principiile stabilite de Noul Testament cu privire la ea. Dacă un israelit ar fi neglijat Paștele, chiar și o singură dată, el ar fi fost nimicit din adunare. O astfel de neglijență nu ar fi fost tolerată în adunarea din vechime. Ea ar fi fost sancționată dintr-odată de Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L invitase și-a zis: „Omul Acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: că este o păcătoasă“.

Luca 7.39

Fariseul și femeia păcătoasă (4)

Simon a fost deodată martor ocular al unei întâmplări inedite. Părerea lui cu privire la acea situație era tipică unui fariseu. El știa despre existența lui Dumnezeu și considera că era posibil ca Dumnezeu să trimită profeți. Foarte binevoitor, a recunoscut că există păcat și, drept urmare, păcătoși care fac păcate. Dar el însuși nu se simțea vizat. Când auzea cuvântul „păcat“, se gândea întotdeauna numai la alții. Nu-și vedea propriile-i păcate și nici situația periculoasă în care se afla. Își imagina că Dumnezeu nu dorea să aibă de-a face cu păcătoșii și, prin urmare, că un profet ar fi trebuit să evite o asemenea categorie.

Fariseul nu se cunoștea pe sine și nici chinul produs de păcat. De aceea putea să și-L închipuie pe Dumnezeu ca fiind în cel mai rău caz un judecător lipsit de milă. Cu o astfel de atitudine, el nu putea să aibă o viziune corectă asupra lui Isus Mântuitorul!

De fapt, toate religiile inventate de oameni afirmă că există deopotrivă și păcătoși, dar și oameni buni care nu au nevoie de niciun Mântuitor și de niciun har.

Gândurile neexprimate ale fariseului nu I-au rămas ascunse Domnului, după cum nici simțămintele femeii păcătoase nu trecuseră neobservate când ea își vărsa lacrimile pe picioarele Lui. Așa că îi va adresa lui Simon un cuvânt personal.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 3.1-15 · Ioan 17.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 36:1-13

Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsă­toria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!

Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceas­ta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA PROBLEMELOR | Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit…” (Efeseni 5:2)

Vindecarea spirituală are loc atunci când ești capabil să-ți mărturisești problema cuiva suficient de matur pentru a te ajuta s-o rezolvi, și suficient de dedicat pentru a nu te lăsa baltă. Ce înseamnă să „trăiești în dragoste”? 1) Să crezi în dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu față de tine. 2) Să arăți dragostea Lui celorlalți. 3) Să fii capabil să accepți dragostea lor în schimb. Numai așa poți ajunge să fii desăvârșit din punct de vedere spiritual! Iar iubit poți fi doar în măsura în care te lași cunoscut de ceilalți. Atunci când o parte din viața ta este ascunsă, umbrită, plină cu secrete pe care le știi doar tu și Dumnezeu, când ceilalți îți spun cuvinte de apreciere, tu te gândești în adâncul tău: „Dacă ai ști tot adevărul despre mine, nu m-ai aprecia deloc!” Astfel, nu poți să primești dragostea lor și să fii întărit prin ea. Păcatul ne izolează, iar păcatul și izolarea ne vor îmbolnăvi sufletul, și chiar și trupul. Mărturisirea și apoi rugăciunea, conectarea unul cu celălalt și cu Dumnezeu, fac loc Duhului Sfânt și promovează vindecarea. A fi pe deplin cunoscut și pe deplin iubit este cel mai vindecător dar pe care ni-l putem oferi unul altuia! Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16) Noi toți suntem păcătoși iertați, sau în curs de recuperare, și nimeni nu poate fi în siguranță într-o relație dacă este iubit doar pentru că este inteligent, puternic, frumos sau de succes. Un învățător al Bibliei spunea: „Când ne întrebăm sincer care persoană din viața noastră înseamnă cel mai mult pentru noi, descoperim adesea că este vorba despre cei care, în loc să ne dea sfaturi, soluții sau leacuri, au ales mai degrabă să ne împărtășească durerea și să ne atingă rănile cu o mână caldă și tandră.” Așadar, mărturisește-ți problemele, secretele și îndoielile – în primul rând lui Dumnezeu, și apoi unei persoane în care ai încredere.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 sept. 2024

13 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

[Amon] a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său. Și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le-a slujit. Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său, pentru că el, Amon, a înmulțit vina.

2 Cronici 33.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Amon (3) – Ziua de mâine nu este a noastră

Amon a semănat cu tatăl său în unele aspecte, însă s-a deosebit de el într-o privință foarte importantă: „Nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise Manase, tatăl său“. El a știut prea bine ce i se întâmplase tatălui său și a fost martor la schimbările care avuseseră loc în viața acestuia. El însă probabil a socotit că aceste schimbări au fost bune pentru tatăl său, nu însă și pentru el, astfel că l-a imitat în orice aspect, în afară de unul. Amon a fost îngropat „în mormântul său, în grădina lui Uza“ (2 Împărați 21.26), chiar în același loc unde tatăl său fusese îngropat. De smerit însă nu s-a smerit, iar acesta era singurul lucru necesar. S-a asemănat cu tatăl său, însă cu excepția celui mai important lucru: pocăința. Și astfel a pierdut totul.

Amon a domnit doar doi ani. Poate că a crezut că avea timp și că putea să se mai bucure puțin de viață, după care să se pocăiască, așa cum făcuse tatăl său. Nu știm exact cum au stat lucrurile, însă știm sigur că ziua de mâine nu este a noastră. Amon nu se putea baza pe ziua de mâine, așteptând să se smerească înaintea lui Dumnezeu mai târziu. Trebuie să învățăm „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă“ (Psalmul 90.12).

„Astăzi este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2), ziua în care de asemenea Îi putem sluji „Dumnezeului viu și adevărat“, așteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Dacă este să facem planuri, să spunem astfel: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru“ (Iacov 4.15).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

Psalmul 103.2

Motive de nemulțumire? (1)

De ce ești adesea nemulțumit? Ai atâtea motive să fii recunoscător! De pildă:

    Dacă ai mâncare în frigider, haine de îmbrăcat, un acoperiș deasupra capului și un pat în care să dormi, ești mai bogat decât 75% din populația lumii.

    Dacă ai bani într-un cont bancar și ceva în portofel, faci parte din cei 8% din populația lumii care formează clasa bogată.

    Dacă te-ai trezit în această dimineață cu puțin mai multă sănătate decât o persoană bolnavă, ești mai binecuvântat decât milioane de oameni care nu vor supraviețui în această săptămână.

    Dacă nu ai fost niciodată soldat în tranșee, dacă nu ai experimentat niciodată singurătatea unui condamnat pe nedrept sau torturat în timpul unui interogatoriu politic, atunci stai mai bine decât cinci milioane de oameni în acest moment.

    Dacă ai o Biblie, ești extraordinar de binecuvântat. A treia parte a lumii nu are acces la Cuvântul lui Dumnezeu.

    Dacă poți merge la biserică fără teama constantă de a fi atacat, dacă poți asculta în liniște Cuvântul lui Dumnezeu, fără pericolul de a fi arestat, torturat și ucis, te poți bucura de ceva ce milioane de oameni de pe acest pământ ar dori să experimenteze măcar o dată.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.1-12 · Ioan 13.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 27:1-11

Ieri am observat că în numărtoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire. Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului? Cu siguranţă nu! Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii. De aceea Însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor“ înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept“     (v. 5, 6). Ce exemplu dau ele celor dintre noi care au avut părinţi creştini! Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri“, cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră (comp. cu 1 Împăraţi 21.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →