Etichetă: credinta

  • 13 Noiembrie 2026


    Ornament decorativ roșu cu motiv tradițional central și linii orizontale.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.

    Romani 4.24,25

    Ilustrație decorativă roșie cu un simbol central și linii orizontale pe fundal verde închis.

    Dacă Omul care a fost dat pentru greșelile noastre Se află acum în cer – și El Se află acolo prin Brațul lui Dumnezeu – atunci cu siguranță că și greșelile noastre au fost înlăturate complet, iar noi suntem îndreptățiți de toate lucrurile, la fel de liberi de orice acuzație și de orice condamnare, așa cum El Însuși este liber. Imposibil să fie altfel, dacă ne încredem în Cel care L‑a înviat pe Isus dintre cei morți! Nu mai este cu putință să‑i fie adusă vreo învinuire celui care crede în Dumnezeul învierii, pentru motivul foarte simplu că Cel pe care El L‑a înviat a fost lovit pentru păcatele celui credincios.

    Și de ce L‑a înviat? Fiindcă păcatele pentru care L‑a lovit au fost toate înlăturate, iar aceasta pentru totdeauna. Domnul Isus, după ce S‑a făcut pe Sine răspunzător pentru noi, n‑ar putea fi acolo unde Se află acum, dacă ar mai fi rămas un singur păcat neispășit și neînlăturat. Dar, pentru că El Se află în acest loc, înseamnă că este imposibil să mai fie pusă la îndoială îndreptățirea perfectă a sufletului celui care crede în Isus.

    Astfel, în momentul în care cineva crede în Dumnezeu ca fiind Acela care L‑a înviat pe Domnul Isus, el este socotit perfect drept înaintea Lui. Acesta este un adevăr minunat, divin și etern. Domnul să ne ajute să simțim cu toții puterea acestui adevăr și să ne bucurăm de pacea pe care o dă el! Duhul cel veșnic să‑l coboare până în adâncul inimii noastre! Atunci pacea noastră va fi desăvârșită și vom înțelege că, dându‑L, lovindu‑L și înviindu‑L pe Fiul Său, Dumnezeu a declarat astfel că El Însuși este pentru noi.

    C. H. Mackintosh

    Ilustrație decorativă cu linii roșii și un simbol central stilizat.

    SÄMÄNȚA BUNÄ

    Tot ce veți cere rugându‑vă, credeți…

    „Du‑te, fiul tău trăiește.“ Și omul a crezut cuvântul pe care i l‑a spus Isus și a plecat.

    Ioan 4.50

    Siglă roșie stilizată cu simboluri arabe pe fundal verde închis

    Atunci când sunteți într‑o situație pentru care trebuie să vă rugați imediat, rugați‑vă până când Îl credeți pe Dumnezeu, adică până când Îi puteți mulțumi în mod sincer. Nu vă rugați pentru acel lucru în așa fel încât să rezulte că nu Îl credeți pe Dumnezeu, deoarece o rugăciune de acest fel va fi o piedică, în loc să fie un ajutor; iar când terminați rugăciunea, veți constata că vi s‑a micșorat credința sau că a dispărut total. Ceea ce v‑a împins să aduceți acest fel de rugăciune vine, evident, de la Satan.

    Nu este greșit să aduceți încă o dată chestiunea înaintea Domnului. Îi puteți spune că așteptați, că în continuare credeți și că Îl puteți lăuda pentru răspunsul pe care îl va da. Nimic nu întărește mai mult credința decât siguranța unui răspuns pentru care Îl puteți lăuda pe Dumnezeu. Rugăciunile care slăbesc credința neagă atât promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu, cât și „da“‑ul pe care El vi‑l șoptește la ureche. Asemenea rugăciuni sunt numai expresia agitației sufletului, agitație legată de necredința că rugăciunea ar primi răspuns. „Căci noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă“ (Evrei 4.3).

    Rugăciunea care slăbește credința izvorăște din faptul că ne concentrăm asupra dificultăților, și nu asupra Dumnezeului promisiunilor. Niciodată nu vă veți deprinde în credință în împrejurări favorabile. Dumnezeu ne dă promisiunile într‑un ceas de liniște, după care Se retrage pentru a vedea în ce măsură Îl credem. Începutul neliniștii este sfârșitul credinței, iar începutul adevăratei credințe pune capăt neliniștii.

    Citirea Bibliei: Eclesiastul 1.12-18 · Marcu 4.21-34

    Logo roșu stilizat, cu simbol central decorativ și linii orizontale pe fundal verde închis

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Plângerile lui Ieremia 1.12‑22

    Element decorativ roșu cu linii orizontale și simbol central pe fundal verde închis

    „Nu este nimic aceasta pentru voi toţi care treceţi pe cale?“, strigă Ierusalimul copleşit de nenorocire (v. 12). De câte ori nu trecem şi noi nepăsători pe lângă suferinţa altuia! (v. 21). De câte ori nu pierdem ocaziile de a exprima un crâmpei de simpatie! Să‑I cerem Domnului să ne dea inimi mai sensibile, pentru a putea înţelege mai bine necazurile celor din jur şi pentru a le aduce, din partea lui Dumnezeu, o mângâiere autentică.

    În faţa acestei dureri fără seamăn, pricinuită de mânia lui Dumnezeu, cum să nu ni se îndrepte gândurile spre cruce? (v. 12). Domnul Hristos însă nu făcuse nimic care nu trebuia făcut, în timp ce, prin gura lui Ieremia, Ierusalimul recunoaşte, asemeni tâlharului, că merita din plin ceea ce i se întâmplase (v. 18; Luca 23.41). Vedem parcă mulţimea celor care treceau pe lângă Mântuitorul crucificat… (Matei 27.39). Printre acei trecători se aflau – şi sunt şi astăzi în prezenţa crucii – oameni duşmănoşi, batjocoritori, dar, mai presus de toate, indiferenţi. Unora ca aceştia li se adresează o astfel de întrebare. Drag prieten, pentru mântuirea ta erau suferinţele Domnului Isus. Rămâi tu indiferent în faţa lor? Chiar nu înseamnă ele nimic pentru tine?

    Linie decorativă roșie cu o inimă stilizată în centru

    PUTEREA RUGĂCIUNII | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16)

    Element grafic roșu decorativ, format din două linii orizontale și un simbol central stilizat.

    Datorită legăturii pe care o avem cu cei pe care îi iubim, când ei suferă, suferim și noi. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să mijlocim în rugăciune pentru cei care au nevoie de vindecare. Dumnezeu ne poate folosi ca agenți ai vindecării. Apostolul Iacov ne învață: „Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați (trup, minte și inimă). Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (dinamică în acțiunea ei).”

    Vedem adesea acest principiu în Noul Testament: un sutaș roman a venit la Isus pentru vindecarea slujitorului său, iar Hristos nu l-a dezamăgit (vezi Matei 8:5-7); patru oameni au smuls acoperișul unei case pentru a-și aduce prietenul bolnav în prezența lui Isus, ca să poată fi vindecat de paralizie. Și Domnul Isus i-a spus: „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă” (vezi Marcu 2:1-11); un tată îngrijorat s-a dus la Isus când fiica lui era pe moarte. Pentru că Isus a întârziat, fetița a murit. Isus s-a dus la patul ei și a spus: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!” Îndată, fetiţa s-a sculat şi a început să umble… Iar ei au rămas încremeniţi! (vezi Marcu 5:41-42).

    Una dintre ultimele promisiuni pe care ni le-a făcut Domnul Isus înainte de a părăsi această lume a fost: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Me … îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:17-18)

    Așadar, dacă ești născut din nou, prin Hristos tu ai autoritatea să te rogi pentru bolnavi și să ceri de la Dumnezeu, în Numele lui Hristos, vindecare – pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine!

    Element grafic roșu abstract, format din două linii orizontale și un simbol central stilizat.
  • 1 Noiembrie 2026


    O linie decorativă roșie cu un simbol central elegant.

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?

    Psalmul 22.1

    Design decorativ cu linii roșii și un simbol central pe un fundal alb.

    Ce a însemnat pentru Domnul Isus ca Iuda să‑L vândă cu un sărut! Ce a însemnat pentru El ca ostașii să‑L scuipe în față și să‑L bată și să fie obiectul disprețului lor crud când Îl biciuiau, pentru ca apoi să‑L răstignească! Ce a însemnat pentru El să fie înconjurat de o lume ostilă în toate grupările ei sociale! Ce a însemnat pentru El să fie ținta batjocurii în timp ce toată puterea răului năvălea asupra Sa! Ce a însemnat pentru El să caute mângâiere și să nu găsească, să strige și să nu primească răspuns: „Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“.

    Dar tocmai în acele clipe de adâncă suferință, în ascultare de Dumnezeu, Domnul Isus Îl descoperă pe deplin pe Dumnezeu și Îl proslăvește în mod desăvârșit, pentru că, atunci când Dumnezeu este descoperit, este și proslăvit! La Dumnezeu totul este minunat. Cum strălucește acolo dreptatea lui Dumnezeu, când El Însuși Îl judecă și Îl lovește pe Fiul Său și pune asupra Lui condamnarea, pentru a‑i scăpa de judecată pe păcătoșii pierduți și vinovați! Cum strălucește acolo sfințenia lui Dumnezeu, când nu răspunde la strigătul Fiului Său: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M‑ai părăsit?“. Cum strălucește acolo adevărul lui Dumnezeu, câtă vreme „plata păcatului este moartea“! Cum strălucește acolo dragostea lui Dumnezeu, când Îl dă pe singurul Său Fiu la moarte pentru noi!

    Ce a însemnat însă pentru Dumnezeu când a trebuit să‑Și întoarcă fața și să‑L părăsească pe Domnul Isus tocmai când era brutalizat de făpturi neînsemnate, păcătoase, batjocorit de această lume păcătoasă, pironit pe cruce, de parcă Dumnezeu S‑ar fi pus de partea dușmanilor Săi? Niciodată Dumnezeu nu L‑a privit cu mai multă plăcere pe Fiul Său decât în acele momente când purta judecata noastră! El trebuia să poarte păcatele mele și să fie făcut păcat pentru mine, judecat de un Dumnezeu sfânt și drept, care nu poate să vadă păcatul.

    H. L. Heijkoop

    Linie decorativă roșie cu un simbol central.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Puterea de cumpărare a unei Biblii

    Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri […] și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii.

    Evrei 4.12

    Linie decorativă roșie cu detalii artistice în mijloc.

    Timp de multe secole, trebuia să fii bogat sau să trăiești într‑o mănăstire, ca să poți doar vedea o Biblie. Un exemplar scris de mână costa între 400 și 500 de florini (florinul era o veche monedă de aur bătut, care cântărea 3,5 grame de aur de 24 de carate și care s‑a impus pentru prima dată în anul 1252). Când Johannes Gutenberg (1400‑1468) a inventat presa tipografică cu litere mobile, care se puteau aranja, și a tipărit Biblia, un exemplar costa la început 70 de florini, ulterior 16 florini (prin 1500), iar mai târziu numai 1‑3 florini. Astfel, mulți au putut cumpăra o Biblie. Iar peste câțiva ani, când Martin Luther (1483‑1546) a tradus în limba germană Noul Testament folosind cuvinte din viața de zi cu zi, orice om din afara bisericii o putea și citi. A fost o revoluție a citirii! Citirea și studiul Bibliei nu mai erau doar privilegiul unor experți, căci oricine putea să o citească.

    În zilele noastre, în țările în care trăim, nimeni nu trebuie să facă vreun sacrificiu nici pentru a putea cumpăra o Biblie și nici pentru a o putea citi. Dar, deși mai toți au Biblia, cei mai mulți nu o citesc. Pentru ei este fie un document de istorie a culturii, fie o moștenire de familie, fie pur și simplu un obiect pe care se adună praful și de care uneori chiar se jenează când alții zâmbesc în colțul gurii cu ironie văzând‑o la ei. Totuși, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și este cuvânt „viu“ (plin de viață, nu învechit), „puternic“ (are energie și impact), „mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri“ (spune deschis adevărul, fără a căuta să‑l facă plăcut) și pătrunzător, judecând „gândurile și intențiile inimii“.

    Citirea Bibliei: Isaia 57.1-21 · Marcu 1.1-8

    O linie decorativă roșie, cu un design elaborat, care prezintă detalii interesante în centru.

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 46.1‑19

    Un ornament grafic cu linii roșii și un simbol central stilizat.

    Asemeni lui Isaia în cap. 13 şi în următoarele, Ieremia este şi el provocat acum să profeţească despre naţiuni. Prima dintre acestea este tocmai Egiptul, în care poporul sperase să găsească adăpost. Ce imagine a lumii idolatre! Peste ea vor cădea judecăţi înspăimântătoare… Şi ne aducem aminte din declaraţiile Noului Testament cu privire la acest subiect, că „lumea trece,şi pofta ei“ (1 Ioan 2.17), şi „chipul lumii acesteia“ (1 Corinteni 7.31).

    Împăratul Egiptului este obiectul unei comparaţii ironice şi aspre: „Faraon … nu este decât un vuiet“ (v. 17). Un vuiet poate speria pentru o clipă, dar ce poate fi mai trecător şi mai inutil decât el? Câte personalităţi, mai mult sau mai puţin impunătoare în lumea aceasta, nu au fost altceva decât un „vuiet“ trecător! Săptămâna în curs, ziarele le consacră coloane întregi, însă peste o lună sau un an vor rămâne cufundate în uitare…

    Încă un cuvânt trist este adăugat la cele despre Faraon: asemeni înaintaşului său de odinioară, cel din cartea Exod, care îşi împietrise inima, şi acest om „a lăsat să treacă timpul“ (v. 17; comp. cu Ioan 12.35). Dragi tineri cititori, aici este o problemă deosebit de serioasă. Nu pierdeţi timpul convertirii voastre, nici timpul slujirii Domnului aici, jos, nici timpul răspunderii la invitaţia din Luca 22.19. Nu le lăsaţi să treacă!

    Linie decorativă roșie cu un simbol central.

    AI FOST RĂNIT? | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3)

    Linie decorativă roșie cu elemente ornate.

    Există momente când fiecare dintre noi experimentăm respingerea, trădarea și dezamăgirea. Dar dacă ne agățăm de acele experiențe, putem rămâne într-o stare de durere continuă. Într-adevăr, când refuzăm să iertăm și să mergem mai departe, punem o armă în mâinile lui Satan pe care o va folosi împotriva noastră la fiecare ocazie.

    Nu contează ce ni s-a întâmplat, ci modul în care reacționăm! Dacă lăsăm ca durerea să preia controlul asupra gândurilor noastre, aceasta ne poate submina bunăstarea emoțională. Domnul Isus vrea să ne vindece, și nu să trecem prin viață purtând răni vechi! De aceea ne-a dat promisiunile prețioase din Cuvântul Său.

    Indiferent cât de rău am fost răniți, Dumnezeu are întotdeauna în minte restaurarea noastră completă. Citim (Ieremia 30:17): „Dar te voi vindeca şi îţi voi lega rănile’, zice Domnul.” Dacă ai petrecut ani de zile luptându-te cu o durere nerezolvată, Dumnezeu ți-a oferit o cale de ieșire – trebuie doar să crezi Cuvântul Său care ne spune că „El tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” Când era pe pământ, Domnul Isus vindeca constant durerile oamenilor și îi mângâia în suferința lor. Iar când a părăsit pământul, nu ne-a lăsat în voia sorții. El a trimis izvorul veșnic de mângâiere să locuiască în fiecare dintre noi: Duhul Sfânt, Mângâietorul, ajutorul și prietenul nostru (vezi Ioan 14:16).

    Rănile pe care le-ai suferit sunt reale, dar Dumnezeu nu vrea ca ele să fie realitatea ta constantă. Duhul Său este întotdeauna cu tine și nu te va părăsi niciodată (vezi Evrei 13:5). Și tu poți să te bazezi pe puterea Lui în orice circumstanță dureroasă, și să găsești vindecare dacă ai fost rănit.

    O linie decorativă roșie cu detalii ornamentale la mijloc.
  • 18 Octombrie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i‑a trimis la Isus, spunând: Tu ești Cel care vine, sau să așteptăm pe altul?

    Luca 7.19

    Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre profeți, deoarece este cel care Îi pregătește Domnului calea. Acum însă este aruncat în închisoare și acolo află de la ucenicii săi despre lucrările Domnului Isus. Treptat, în inima acestui om temător de Dumnezeu, care își împlinise lucrarea în cel mai înalt grad, se naște îndoiala. Prin intermediul ucenicilor săi, el Îl întreabă pe Hristos: „Tu ești Cel care vine, sau să așteptăm pe altul?“.

    Învățăm de aici că împlinirea lucrării și credința inimii sunt două lucruri diferite. Putem propovădui cu mare putere adevărul, și totuși să nu fim imuni în fața îndoielii. Exemplul lui Ioan ne ajută să înțelegem această lecție, pentru a putea învăța să facem o judecată dreaptă atât cu privire la noi înșine, cât și cu privire la alții.

    Ceea ce un profet face și propovăduiește este întâi de toate raportat la el însuși: crede el și pune el în practică ceea ce spune? În aceasta au dat faliment până și cei mai deosebiți dintre ei. Numai Unul singur – Mântuitorul și Domnul nostru – nu a falimentat niciodată, nici în ispitirea din pustie, nici în Ghetsimani, nici la Golgota. În Psalmul 16.8, El ne arată profetic temelia desăvârșirii Sale: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina“.

    Deși întrebarea încărcată de atâta îndoială a lui Ioan Îl rănește profund pe Domnul, răspunsul Său este plin de demnitate și de har: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit“. Lucrarea și cuvintele Lui dovedesc faptul că El venise pentru că fusese trimis de Dumnezeu. Apoi adaugă un îndemn necesar: „Fericit este oricine nu se va poticni de Mine“. Cât de atent și de plin de har Se comportă Domnul față de înainte‑mergătorul Său! El nu i Se adresează în mod direct, ci formulează mustrarea la general. Prin aceasta, El ne‑o adresează și nouă.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Speranță sigură“

    Căci noi, prin Duhul, pe principiul credinței, așteptăm speranța dreptății.

    Galateni 5.5

    Când privim spre viitor, inimile noastre sunt cuprinse de așteptări și temeri. Nu știm ce se va întâmpla cu sănătatea, cu familia sau cu cariera noastră. Deoarece sunt atât de multe lucruri care nu depind de noi, o mare parte dintre cele ce ne așteaptă sunt acaparate de ceața incertitudinii.

    Numai Dumnezeu cunoaște viitorul. El oferă speranță sigură celor credincioși. În Biblie, El le spune tuturor celor care Îi aparțin Lui la ce se pot aștepta cu siguranță:

    Transformarea trupurilor! „Căci cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos“ (Filipeni 3.20). Domnul va veni din nou pentru a ne transforma trupurile, eliberându‑le de slăbiciune, de boală și de ce este muritor. Ele vor fi apoi schimbate în trupuri de glorie, astfel încât să putem locui veșnic în cer.

    Gloria cerească! Noi așteptăm „fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos“ (Tit 2.13). Domnul va veni din nou pentru a ne lua la El în gloria cerească. Acolo Îl vom vedea așa cum este. Mai târziu vom apărea împreună cu El când va fi glorificat în fața lumii.

    O nouă creație! „Dar noi, potrivit promisiunii Sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiește dreptatea“ (2 Petru 3.13). După Împărăția de o mie de ani, Dumnezeu va face ceruri noi și un pământ nou. În această nouă creație, totul va fi în deplină armonie cu Dumnezeu. Ce viitor glorios!

    Citirea Bibliei: Isaia 46.1-13 · Evrei 10.1-10

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Ieremia 36.1‑15

    L‑am cunoscut deja pe Baruc, secretarul şi prietenul credincios al lui Ieremia (cap. 32.12). Numele lui înseamnă „binecuvântat“. Deşi provenea dintr‑o familie nobiliară − fratele lui, Seraia, „era mai‑mare peste locul de odihnă al împăratului“ (lit. „prinţ al odihnei“; cap. 51.59) − el alesese mai degrabă tovărăşia profetului întemniţat, urât şi dispreţuit, în locul celei a prinţilor, la care avea drept prin naştere. El ne face să ne gândim la Onisifor, fratele devotat care l‑a vizitat pe Pavel în închisoarea din Roma, cu privire la care apostolul avea să‑i scrie lui Timotei: „deseori m‑a înviorat şi nu i‑a fost ruşine de lanţul meu – şi tu ştii mai bine decât alţii cât de mult a slujit el în Efes“ (2 Timotei 1.16‑18). Baruc a fost şi el întotdeauna gata să slujească, cu toate riscurile pe care le implica aceasta. Să admirăm şi noi – şi totodată să dorim să avem – acest zel minunat al dragostei, deopotrivă pentru Dumnezeu, pentru slujitorul Lui, cât şi pentru poporul Lui. Aici este vorba de a scrie, după dictarea întemniţatului Ieremia, înseşi cuvintele lui Dumnezeu (comp. cu Romani 16.22), apoi de a le citi, în ziua de post, în auzul întregului Iuda. Un ascultător numit Mica, deosebit de atent, s‑a grăbit să le înştiinţeze pe căpetenii, iar acestea l‑au convocat pe Baruc pentru a le oferi şi lor o audiţie specială a conţinutului acelui sul.

    VINDECAREA RELAȚIILOR RUPTE | Fundația S.E.E.R. România

    „Dragostea acoperă toate greșelile.” (Proverbele 10:12)

    Relațiile pline de iubire sunt fundamentul vieții. Ele sunt temelia Bisericii lui Hristos și dovada că avem iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre. Dumnezeu pune un mare accent pe modul în care ne raportăm la ceilalți, deoarece relațiile noastre au impact asupra fiecărui aspect al vieții noastre: acasă, la serviciu, la biserică, la școală și în interacțiunile noastre de zi cu zi. O relație clădită pe dragoste, sensibilitate și respect poate câștiga un soț necredincios sau o soție necredincioasă pentru Hristos. Apostolul Petru a scris: „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai…” (1 Petru 3:1-2) De aceea Satana ne atacă atât de mult relațiile. Când relațiile se destramă, acest lucru afectează calitatea vieții noastre. Știința medicală a dovedit că amărăciunea și lipsa iertării sunt surse de boală și depresie. Și la fel cum Dumnezeu vrea ca tu să fii vindecat fizic, El vrea ca tu să experimentezi atingerea Lui vindecătoare și în relațiile tale. Dar și tu ai un rol de jucat: Biblia spune să faci câteva schimbări: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31-32) Când te rogi pentru o relație frântă, fă această mărturisire: „Pentru că Dumnezeu m-a iertat de toate păcatele mele, nu voi purta pică nimănui! Renunț la toată amărăciunea și mânia. Doamne, Te rog ca pacea Ta să coboare asupra neînțelegerilor și rănilor din această relație! Amin.”

    Iar acesta este o rugăciune pe care Dumnezeu o va asculta.

  • 18 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Încercarea credinței voastre […] să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.

    1 Petru 1.7

    Sosește un moment când trebuie să părăsim totul. Dacă Domnul vine în seara aceasta, trebuie să lăsăm totul; casele noastre rămân aici, obiectele pe care le avem în case rămân aici, de asemenea afacerile și munca noastră; tot ce are importanță pentru noi rămâne aici. Chiar și relațiile dintre părinți și copii și dintre soț și soție vor deveni altele. Însă credem noi că, atunci când vom fi la Domnul, ne vom întrista pentru lucrurile acestea? Credem oare că inimile noastre nu vor putea fi fericite în cer la Domnul, pentru că am lăsat jos totul? Știm toți foarte bine, și niciunul dintre noi nu se îndoiește de aceasta, că inimile noastre vor fi fericite lângă El, că acolo nu vom simți nicio lipsă, că trebuie să lăsăm totul în urmă deoarece la El este așa de minunat, că inimile noastre vor fi pe deplin umplute și că în prezența Sa vom avea numai bucurie și desfătare.

    Când, la sfârșitul călătoriei prin pustie, vom ajunge în țară, atunci vom înțelege tot ceea ce aici n‑am putut pricepe. Rezultatul va fi mulțumire și admirație pentru Domnul! Acum nu înțelegem totul, însă Dumnezeu ne spune care va fi rezultatul din finalul experienței noastre. Nu este aceasta o încurajare pentru inimi? Îl vom slăvi și Îi vom mulțumi cu adevărat pentru tot ceea ce acum ne pare așa de greu! Nu este aceasta o înviorare pentru inima noastră?

    Având siguranța că Domnul ne va duce la destinație, să nu uităm nicio clipă că toate greutățile pe care le întâmpinăm în călătoria prin pustie sunt, în mâna Domnului, numai mijloace pentru educarea noastră. Cu ce scop? Să ne întărească credința, pentru ca, în felul acesta, să ne deprindem să așteptăm totul numai de la El și să ne încredem pe deplin în El! Iar dacă facem aceasta, atunci vom vedea că El ne va ajuta ca prin toate împrejurările să avem o inimă fericită, așa cum va fi ea, în mod deplin, atunci când, aflându‑ne la sfârșitul călătoriei și privind înapoi la toată călătoria, vom vedea scopul tuturor încercărilor noastre.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți profeții mărturisesc despre El că oricine crede în El primește prin Numele Său iertarea păcatelor.

    Fapte 10.43

    Mărturii de ultim moment

    Un periodic săptămânal a publicat o serie de mărturii ale condamnaților la moarte. Mulți dintre ei și‑au exprimat revolta, nu însă și cel care a consemnat următoarele: „În primul rând, aș dori să‑mi exprim regretul sincer față de familia victimei. Am cauzat multă durere, multă supărare și suferință. Acest lucru mă umple de o tristețe profundă. Știu că nimic nu îl poate aduce înapoi pe cel plecat. Dar vreau să știți că eu nu mai sunt persoana care am fost: aceea este moartă. De asemenea, vreau să spun familiei mele că v‑am provocat multă suferință și că vă rog să mă iertați! Sunt un bărbat matur, care plânge ca un copil; dar nu plâng pentru mine, ci mai degrabă pentru cei care nu mai sunt și pentru cei care mor fără să‑L cunoască pe Dumnezeu, care nu au fost eliberați de păcatele lor. Am petrecut treisprezece ani în închisoare. Dar, în interiorul meu, nu am fost un prizonier în toți acești ani, ci am fost un om liber, pentru că Hristos m‑a schimbat. Chiar dacă trebuie acum să mor plătindu‑mi pedeapsa, Domnul meu a achitat pentru vina mea mai mult decât aș putea eu plăti vreodată!“.

    Povara păcatelor mele era prea mare pentru a fi purtată, conștiința mea era tulburată și mă făcea să deznădăjduiesc. Nu exista nicio altă soluție pentru mine – decât Isus, Mântuitorul, care mi‑a eliberat sufletul. El a plătit marea datorie pe care eu nu am putut‑o plăti niciodată. El a făcut imposibilul – a luat povara mea asupra Lui! El a murit pe acea cruce, unde a purtat toate păcatele mele, L‑a revelat pe Dumnezeu Tatăl și m‑a adus la El.

    Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 12:1-16

    Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

    Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

    Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus“ de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală“, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L‑a determinat pe Domnul să‑l numeasc㠄Satan“.

    Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care‑şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

    DUMNEZEU DOREȘTE SĂ DĂRUIEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8)

    Când Dumnezeu îți cere să te sacrifici pentru altcineva, fă-o! Este ca și cum ai depune bani într-un cont ceresc! Poate că nu ai nevoie de ei astăzi sau mâine, dar când vei avea nevoie, Dumnezeu se va asigura că ți se vor întoarce din belșug înapoi (vezi Proverbele 11:25)!

    Se povestește că binecunoscutul misionar creștin indian Sadhu Sundar Singh și un coleg de-al său traversau un loc înalt din Himalaya, când au găsit un om zăcând în zăpadă. Au verificat semnele vitale și au descoperit că bărbatul era încă în viață, dar abia mai respira. În timp ce Sundar se pregătea să se oprească și să-l ajute pe acest călător nefericit, colegul său s-a opus, spunând: „Ne vom pierde viețile dacă ne împovărăm cu el!” Sundar Singh, însă, nu putea înțelege cum să-l lase pe om să moară în zăpadă fără să încerce să-l salveze! Însoțitorul său i-a spus la revedere și a plecat mai departe. Sundar l-a ridicat pe călător în spate și, cu mare efort – gândiți-vă numai la altitudine și la zăpadă – l-a cărat mai departe. Pe măsură ce mergea, căldura corpului său a început să-l încălzească pe bărbatul înghețat. Acesta și-a revenit și, în curând, mergeau împreună, unul lângă altul, sprijinindu-se reciproc și împărtășindu-și căldura corpului. În scurt timp, au dat peste trupul unui alt călător zăcând în zăpadă și, după o verificare mai atentă, au descoperit că era mort – și da, cum bănuiați: era fostul coleg de călătorie al lui Sundar!

    Ce putem învăța din toate acestea? Multe, dar în primul rând că ce faci pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

    Biblia spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

    Așadar, dăruiește cu bucurie și de bună voie, și-n plus: cu o motivație corectă și curată – iar Dumnezeu îți va răsplăti generozitatea!

  • 17 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș.

    Înlăturați pe cel rău dintre voi înșivă!

    Matei 13.30; 1 Corinteni 5.13

    Atunci când confundăm sau punem pe aceeași treaptă „Împărăția cerurilor“ cu „Adunarea lui Dumnezeu“, consecințele sunt dezastruoase. În timp ce în Împărăția cerurilor este valabil principiul „lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, Adunării i se poruncește: „Dați‑l afară dintre voi pe cel rău“ (1 Corinteni 5.13). Dacă între Împărăția cerurilor și Adunare nu ar exista această distincție, ar însemna să avem comuniune la Masa Domnului cu oamenii imorali și cu învățătorii falși doar pentru că au mărturisit că sunt creștini. Altfel spus, ar însemna să mergem împreună cu bețivi, cu sectanți, cu adulteri și cu „antihriști“; dar desigur că nu aceasta este învățătura Sfintei Scripturi.

    Când este vorba despre Adunare și despre comuniunea practică, adunarea locală are autoritatea de a lega și de a dezlega, adică de a exercita disciplină, așa cum ne arată Domnul Isus în Matei 18.18. Dacă cineva cade într‑un păcat, Adunarea nu mai poate avea comuniune cu un astfel de om. Chiar și în cazul umblării în neorânduială, instrucțiunile sunt la fel de clare: „Vă poruncim dar, fraților, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă îndepărtați de orice frate care umblă în neorânduială“ (2 Tesaloniceni 3.6). Credincioșii trebuie să se depărteze și de cei care fac dezbinări și dau prilej de poticnire (Romani 16.17). Cei care nu aduc învățătura lui Hristos nu trebuie primiți în casă, nici măcar să fie salutați (2 Ioan 10).

    Chiar dacă Adunarea lui Dumnezeu, la fel ca Împărăția cerurilor, a ajuns în declin în ce privește forma exterioară, principiul și porunca lui Dumnezeu rămân valabile: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nedreptate“ (2 Timotei 2.19). Acest îndemn nu are însă nicidecum de‑a face cu îndepărtarea unor astfel de oameni din Împărăția cerurilor.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.

    Evrei 13.8

    Ieri, azi și mâine

    Ce rost are să vorbim de „roz“, întreabă unii, când totul este „gri“? Versetul de astăzi ne oferă cheia: Isus Hristos nu Se schimbă! Aceasta aduce fericire și bucurie tuturor celor care își încredințează viața Mântuitorului și Răscumpărătorului. Nu tânjim toți după stabilitate și după încredere într‑un mediu care devine din ce în ce mai instabil și mai haotic? Unde putem găsi o bază sigură și o ancoră solidă pentru viețile noastre? Numai Isus Hristos ne poate oferi cele după care tânjim în adâncul nostru. El nu Se schimbă! El are grijă de trecutul nostru, de ziua noastră de ɪᴇʀɪ: ne îndepărtează toate vinovățiile, eșecurile, rușinea, conștiința împovărată, dacă I le mărturisim Lui cu sinceritate. Are grijă de ziua noastră de ᴀᴢɪ, căci mâna Sa ne oferă tot ceea ce avem nevoie la fiecare pas prin viață: dragoste, pe care să o oferim altora; putere, pentru toate îndatoririle noastre, mici sau mari; înțelepciune, pentru a lua decizii corecte; discernământ, pentru a percepe darurile Sale și a‑I mulțumi pentru ele; răbdare, pentru a purta toate poverile pe care El le îngăduie în viață; speranță, pentru a nu ne descuraja. Tot El Se îngrijește și de ziua noastră de ᴍᴀ̂ɪɴᴇ. Cei care știu că sunt în siguranță în Isus Hristos nu trăiesc nepăsători față de viitor și nici nu se retrag cu teamă în carapacea lor, pentru a evita provocările vieții. Ei știu că Isus Hristos rămâne același pentru eternitate! Să ne încredințăm viața Domnului Isus și să contăm doar pe El – pentru ieri, azi și mâine! Cu această perspectivă, să privim liniștiți spre viitor chiar și atunci când lucrurile nu par „roz“. Unii spun: Ești pictorul vieții tale, viața ta este atât de „gri“ cât îți permiți să fie! Și, dacă se referă la felul cum privim, ei au dreptate.

    Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 11:18-31

    Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune“.

    Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să‑l căutăm şi să‑l câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul? Pentru a‑l răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea“ (Matei 13.44‑46). Da, „cel înţelept câştigă suflete“ (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41‑43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptăîn a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă săgăsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

    COMPASIUNEA ÎNCEPE PRIN EMPATIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Iosif… s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti.” (Geneza 40:6)

    Iosif ispășea o pedeapsă grea în închisoare, pentru o faptă pe care nu o comisese, dar ceea ce este remarcabil aici este faptul că avea timp și energie să se ocupe de alții.

    Biblia spune că: „paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului…” (care) „i-a pus… în temniță… Iosif… i-a văzut trişti. Atunci a întrebat… „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” Ei i-au răspuns: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” (Geneza 40:1, 3, 6-8) Iosif le-a interpretat visele și, așa cum anticipase, paharnicul și-a recăpătat slujba în palatul faraonului.

    Iar când faraonul a avut un vis pe care nimeni nu-l putea interpreta, paharnicul și-a amintit și i l-a prezentat pe Iosif, care i-a interpretat visul. Drept urmare, Iosif a devenit prim-ministru al Egiptului și a fost pus în poziția de a-și salva familia de la pieire.

    Dar povestirea nu se oprește aici: din familia salvată de Iosif a venit Mântuitorul lumii, care te-a salvat și pe tine! Și când te gândești că această uimitoare serie de evenimente a început cu aceste cuvinte: „Iosif i-a văzut…”

    Îți aduci aminte de omul muribund de pe drumul spre Ierihon? Evanghelistul Luca ne spune că s-a-ntâmplat să treacă „pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături… Un levit… a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie…” ajuns în locul unde era căzut cel jefuit, „l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:31-34). Isus încheie pilda cu aceste cuvinte: „Du-te de fă și tu la fel!” (vers. 37).

    Așadar, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să observi nevoile, să empatizezi și să-ți dea harul de a dovedi compasiune.

  • 26 Martie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Deuteronom 12.5

    A dat Dumnezeu copiilor Lui libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa El ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar.

    Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.” Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.” Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă prin viaţa noastră.

    Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia, temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă, ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este bine ca inima să fie întărită prin har.

    Evrei 13.9

    Har și pace

    Domnul Isus ne‑a deschis un credit nelimitat la Tatăl. Folosind Numele Lui, Îi putem cere lui Dumnezeu tot ceea ce Isus poate aproba!

    Har pentru călătoria credinței: „Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos“ (1 Corinteni 1.3; Filipeni 1.2). Apostolul Pavel folosește exact aceleași cuvinte în salutul său către credincioșii din Corint și din Filipi. El le urează har și pace. Din aceasta reiese că suntem dependenți de harul lui Dumnezeu atât într‑o stare spirituală proastă, ca a corintenilor, cât și într‑o stare bună, ca a filipenilor. Harul ne este disponibil pentru fiecare pas al călătoriei de credință.

    Har pentru cei căsătoriți și pentru cei necăsătoriți: „Căci aș dori ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are propriul său dar de har de la Dumnezeu: unul într‑un fel și altul în alt fel“ (1 Corinteni 7.7). Pavel a avut harul de la Dumnezeu să rămână necăsătorit. Cu toate acestea, Dumnezeu îi conduce pe majoritatea oamenilor în căsătorie. Ei primesc, de asemenea, harul Său pentru acest drum.

    Har pentru lucrare: „Având deci diferite daruri de har, după harul care ne‑a fost dat: fie profeție, [să profețim] potrivit măsurii de credință“ (Romani 12.6). Domnul dorește să ne folosească, pe tine și pe mine, pentru slujire. În harul Său, El ne dă abilitățile spirituale pentru a face acest lucru. Prin urmare, un dar al harului nu este niciodată un motiv pentru a ne asuma merite. Atunci când este exercitat, darul este întotdeauna pentru a‑L glorifica pe Domnul Isus, Cel care l‑a dat prin har.

    Citirea Bibliei: Mica 3.1-12 · Proverbe 28.11-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 37:1-22

    Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care‑l chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.

    Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care‑l înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! În loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; … te voi sfătui…“, noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El Însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mâ­nia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19). De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia“ (repetat de trei ori), „încrede‑te“, „fă binele“, „încredinţează Domnului calea ta“, „rămâi liniştit“…; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale…“, „El va lucra“. Ce bine ar fi dacă L‑am lăsa să lucreze! În curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

    DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

    Un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este – alături de nesiguranță și naivitate – temperamentul. Unii oameni nu se exteriorizează ușor… Când se confruntă cu provocări, nu le trece prin minte să ceară ajutorul altora pentru a-și atinge obiectivul.

    Când acționezi singur, poate vei obține un anumit succes, dar când cooperezi cu oamenii potriviți, sigur vei realiza lucruri pe care nici nu le-ai visat vreodată! Când faci totul singur și nu colaborezi niciodată cu alții, îți pui piedici uriașe în calea propriului potențial.

    Dr. Allan Fromme a spus odată (pe ton de glumă): „Se știe că oamenii realizează mai multe lucrând împreună cu alții, decât împotriva lor!” Cu siguranță, este o afirmație modestă – și atât de adevărată!

    Chuck Swindoll spunea: „Nimeni nu este o echipă completă… Avem nevoie unii de alții! Tu ai nevoie de cineva, iar cineva are nevoie de tine. Nu suntem insule izolate. Pentru ca această chestie numită viață să funcționeze, trebuie să ne sprijinim și să ne susținem reciproc. Să relaționăm și să răspundem. Să dăm și să primim. Să mărturisim și să iertăm. Să întindem mâna, să îmbrățișăm și să ne bazăm pe ceilalți. Deoarece niciunul dintre noi nu este un om complet, independent, autosuficient, supercapabil, atotputernic și de succes – să încetăm să ne comportăm ca și cum am fi! Viața ne face să ne simțim destul de singuri și fără să jucăm acest rol ridicol. Jocul s-a terminat. Să fim uniți!”

    Dacă dorești să realizezi ceva măreț, trebuie să te alături altora. Unul singur este prea puțin pentru a avea succes. Biblia spune: „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună… căci acolo dă Domnul binecuvântarea…” (Psalmul 133:1,3) Ai prins ideea?

    Când lucrăm împreună, Dumnezeu lasă ca binecuvântarea Sa să fie peste efortul nostru. Și fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu există succes adevărat și durabil!

  • 21 Februarie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Știu un om în Hristos, care acum paisprezece ani (fie în trup, nu știu, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit chiar până la al treilea cer. Și știu că un asemenea om (fie în trup, fie în afara trupului, nu știu; Dumnezeu știe) a fost răpit în paradis și a auzit lucruri de nerostit, pe care nu‑i este permis omului să le vorbească.

    2 Corinteni 12.2‑4

    Apostolul relatează aici detaliat un eveniment unic și neobișnuit, care avusese loc în urmă cu paisprezece ani. El fusese răpit în al treilea cer, iar această descoperire a fost așa de minunată și de impresionantă, încât el nu a vorbit nimic despre ea timp îndelungat. Vedem că acest slujitor ascultător ne comunică doar în dependență de Domnul și doar la momentul ales de El.

    „Știu un om în Hristos.“ Când vorbește astfel despre sine, el se așază în plan secund. Nu dorește să vorbească despre propria sa persoană, dar dorește să vorbească despre ceea ce este în Hristos prin harul lui Dumnezeu. Această propoziție cuprinde marea temă a apostolului Pavel, anume că cel credincios stă înaintea lui Dumnezeu în Hristos. Aceasta este poziția creștină măreață a credinciosului în timpul de har. În ea trăia Pavel, despre ea vorbea și despre ea scria.

    Când Dumnezeu privește acum din ceruri în jos, înspre cei credincioși, El vede în ei – indiferent cât de slabi și de imperfecți sunt – întreaga frumusețe și desăvârșire a Domnului Isus. Aceasta este poziția lor creștină: ei sunt oameni „în Hristos“.

    Cu unul ca acesta se lăuda Pavel. Nu se lăuda cu sine (2 Corinteni 12.5), ci cu un om în Hristos – aceasta devenise el însuși – un om care fusese răpit cu paisprezece ani mai înainte în al treilea cer, unde se află tronul lui Dumnezeu.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre.

    1 Ioan 1.1,2

    Clopotul Tom

    Era în anul 1698. Un soldat aflat în serviciul de santinelă la castelul Windsor este adus în fața Curții Marțiale. Motivul? Se bănuia că dormise la post în timpul nopții precedente. Ca parte a apărării sale, el a spus că orologiul din clădirea Westminster, poreclit Marele Tom, bătuse de 13 ori la miezul acelei nopți. Judecătorii militari resping apărarea soldatului și îl condamnă la moarte. Totuși, înainte de execuție, se fac cercetări și, într‑adevăr, orologiul se defectase și clopotul bătuse cum spusese santinela. Soldatul a fost achitat și, în schimb, a fost „condamnat la moarte“ Marele Tom (Big Tom), un clopot uriaș, care cântărea peste cinci tone. Locul lui avea să‑l ia, circa o sută de ani mai târziu, Marele Ben (Big Ben).

    Avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos! El este Apărătorul nostru. El intervine la Tatăl în favoarea noastră, atunci când suntem condamnați. Nelegiuirile noastre au făcut despărțire între noi și Dumnezeul nostru. Mâinile ne sunt pătate cu sânge și degetele cu nelegiuire. Buzele noastre spun minciuni, limba șoptește nedreptate (Isaia 59). Degeaba ne cerem iertare unii de la alții, așa cum fac, de pildă, oamenii din Bali în „sfânta“ zi a Anului Nou; aceștia asociază sfânta sărbătoare hindusă, Nyepi, cu un nou început și de aceea, în prima zi a anului, își freacă trupurile cu noroi din pădurea de mangrove și apoi se scaldă în mare, pentru a spăla tot ce este negru și rău și pentru a începe anul cât mai curați. Nu! Nimic altceva nu ne curăță de păcat, în afară de sângele prețios al Domnului Isus (1 Ioan 1.7). Isus Hristos a fost condamnat, pentru ca eu să pot fi achitat.

    Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 7

    Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

    Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte‑i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă‑i…“ (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

    „MULT MAI MULT” SAU „MULT MAI PUȚIN” ? (2)| Fundația S.E.E.R. România

    „Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer?!” (Matei 7:11)

    Încearcă să-ți imaginezi bogăția pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru tine (vezi 1 Corinteni 2:9). Apoi decide că limbajul inimii tale va fi „mult mai mult”-ul credinței, și nu „mult mai puțin” al necredinței.

    Următoarele afirmații și versete te pot convinge de asta:

    1) Mântuirea ta dă la o parte păcatul tău. Indiferent cât de păcătos este trecutul tău, „mult mai mult” este harul și iertarea. Pavel a scris: „Dacă prin greşeala unuia singur cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu… în Isus Hristos s-a dat din belşug celor mulţi…” (Romani 5:15) Deci, bucură-te: ești „cu mult mai mult” iertat!

    2) Viața lui Hristos în tine te mântuie continuu! Dacă El trăiește în tine, mântuirea Lui rămâne în mod activ la lucru în tine. Biblia spune: „Dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” (Romani 5:10)

    3) Duhul Sfânt va fi în tine din belșug! Domnul Isus spune: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13) El dă Duhul „mult mai mult” copiilor Săi.

    4) Poți ieși triumfător în viață prin Isus. Apostolul Pavel a mai scris: „Cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos…” (Romani 5:17) Prin harul lui Dumnezeu, poți umbla în biruință „cu mult mai mult”!

    5) Tot ce ai nevoie, El îți va dărui! „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11) Pe măsură ce dezvolți o mentalitate de tipul „cu mult mai mult”, vei începe să te bucuri de „darurile bune” pe care ți le oferă cu generozitate Dumnezeu!

  • 14 Februarie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul.

    Iacov 5.11

    Odată ce Dumnezeu a ajuns la capătul țintei cu Iov în încercare, Numele Său a fost glorificat. Aceasta este până astăzi intenția lui Dumnezeu atunci când îi încearcă pe ai Săi. Credincioșii sunt o preoție împărătească. Ei au mandatul de a fi o lumină și o mărturie pentru Dumnezeu în lumea întunecoasă, chiar până la ultima lor suflare! Aceasta nu înseamnă că întotdeauna cântăm și triumfăm, indiferent dacă ne aflăm în boală sau în slăbiciunea bătrâneții. Nu, ci în anumite momente putem să ne retragem din fața oamenilor și să plângem. Dar, cum păcatul este în noi până la sfârșit, știm că, atunci când puterile ne slăbesc și când, îngrădiți de capacitățile noastre trupești tot mai reduse, suntem nevoiți să renunțăm la activități pe care altădată le făceam cu plăcere, există pericolul să‑L dezonorăm pe Domnul prin egoism și încăpățânare.

    Un frate era bolnav pe moarte. Ceea ce i‑a spus el unui vizitator este impresionant: «Rugăciunea mea către Domnul este să nu dezonorez Numele Său în această încercare». Și Domnul i‑a ascultat rugăciunea.

    Domnul nostru Isus poate și în zilele noastre grele, de necaz și de umilință, să dea strălucire acțiunilor pe care El le așteaptă de la noi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, fiindcă Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară“ (Matei 11.29,30).

    O poziție spirituală corectă în împrejurările înjositoare și grele de viață Îl onorează pe Domnul și are o mare putere de mărturie. Aceasta dă de fapt sens vieții.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui […]

    Iacov 1.8

    Diego de Landa

    Călugărul spaniol Diego de Landa (1524‑1579), cunoscut mai târziu ca inchizitor și episcop al Yucatanului colonial timpuriu, este recunoscut pentru vehemența cu care întâi a detestat cultura mayașilor yucateci și apoi a elogiat‑o. Intrat în cariera eclesiastică la vârsta de 17 ani, el a decis să‑i urmeze pe franciscani în America. Însoțit de un detașament militar, tânărul a ajuns în Mexic în 1549, unde a devenit curând gardianul unei mânăstiri de pe coasta nordică a regiunii Yucatan. Călare pe cal, cu crucea în mână, Diego a ajuns la o bibliotecă vastă, în care se aflau manuscrisele poporului maya. Zelos în încercarea de a‑i converti la catolicism, le‑a ars mii de manuscrise. Zile întregi, focul transforma în cenușă lucrările atât de prețioase ale mayașilor, printre care Codicele Maya, în care aceștia își consemnaseră istoria și credința. A ordonat procese de inchiziție împotriva acelora care refuzau să renunțe la credință și pe mulți i‑a ucis. În anul 1563 a fost însă forțat să se întoarcă în Spania, pentru a fi judecat cu privire la atrocitățile comise. Dar, în așteptarea procesului, a scris lucrarea „Relația despre incidentele din Yucatan“, o capodoperă etnografică, o sursă de primă mână, în care a consemnat istoria, cultura, viața și obiceiurile poporului, acordând o atenție deosebită asemănărilor dintre religia Maya și creștinism. Tot ce distrusese cândva, acum glorifica. Pentru această operă, devenită o adevărată bijuterie, a fost iertat și numit episcop al Yucatanului.

    Când bate vânt favorabil, mulți merg în direcția lui. Dacă se schimbă, călătorii își modifică drumul. Dictează interesele. Psalmistul Îl roagă pe Domnul: Înnoiește în lăuntrul meu un duh statornic (Psalmul 51.10).

    Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 42:1-17

    Am ajuns la deznodământul cărţii. Iov, în sfârşit, a înţeles lecţia cea mare: se numeşte eliberare! – este descătuşarea de eul vrednic de dispreţ. În timp ce Domnul îi vorbea, lui Iov i se spulberau rând pe rând toate părerile înalte pe care le avusese despre sine. Încetul cu încetul, şi‑a descoperit cu scârbă răutatea inimii. Cel care promisese că nu avea nimic de adăugat a capitulat, în sfârşit, strigând: „Mi‑e scârbă de mine şi mă pocăiesc…“ (v. 6; vezi şi 40.5). Aceasta era tot ce a mai putut spune, în prezenţa lui Dumnezeu, un om care până acum se considerase drept, fără pată, temător de Dumnezeu şi departe de rău.

    Iov fusese cernut precum grâul (Luca 22.31). A fost un proces dureros, dar care, ca şi în cazul lui Petru mai târziu, i‑a risipit toată încrederea în sine. El a putut de atunci să‑şi întărească fraţii şi să se roage pentru prietenii săi (v. 10). În patru rânduri, Domnul l‑a numit: „robul Meu Iov“ (v. 7,8); şi i‑a condamnat pe cei trei jalnici mângâ­ietori. I‑a trimis pe alţii la Iov, care i‑au adus o mângâ­iere adevărată. Şi nu S‑a mărginit numai să‑l readucă pe Iov în starea de dinainte, ci i‑a dat de două ori mai mult decât tot ceea ce avusese înainte. Totuşi, Iov a căpătat ceva mult mai de preţ decât toate acestea: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să se cunoască pe sine.

    DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ SLAVA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie…” (Apocalipsa 4:10)

    Când încercăm să-i impresionăm pe oamenii pe care îi considerăm importanți, devenim un fel de colecționari de trofee. Poate chiar gândim sau spunem ceva de genul: „Sunt mai important, pentru că o cunosc pe cutare persoană faimoasă!” Dar și tot felul de obiecte pot deveni trofee: notele noastre la școală, casele în care locuim, oameni pe care i-am impresionat, aspectul nostru, mărcile de îmbrăcăminte, complimentele și promovările. Există chiar și site-uri pe care le poți vizita pentru a căuta o „soție-trofeu” – o femeie a cărei frumusețe este un tribut adus bogăției și influenței soțului ei.

    Un trofeu este orice lucru pe care îl deții și care îi face pe ceilalți oameni să se uite la tine și să spună: „Wow!” Dar a trăi pentru trofee te lasă gol, nefericit și obosit. Ele aduc poate o satisfacție de moment care poate crea dependență, dar plăcerea scade întotdeauna. Este de remarcat faptul că în cer, atunci când sunt folosite cununile, în loc să le poarte, cei de acolo le aruncă la picioarele Domnului! Când dai gloria, admirația și onoarea, ele îți aduc bucurie. Când le colecționezi, ele se ofilesc, se estompează și devin o povară.

    De aceea, Biblia conține acest pasaj semnificativ: „Cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în veci vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:10-11)

    Orice lucru bun pe care îl ai, orice domeniu în care ești bun și orice lucru bun pe care îl vei primi în viitor, toate vin de la Dumnezeu. Așadar, asigură-te că Îi dai lui Dumnezeu toată gloria!

  • 21 Ianuarie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

    Marcu 9.23

    Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

    În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

    În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

    În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    (Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

    Luca 23.15

    Regina sângeroasă

    Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

    Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

    Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 19:21-29; 20:1-29

    Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

    Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

    În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

    CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

    „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

    Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

    Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

    Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

    1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

    2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

    Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

  • 17 Ianuarie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

    Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
    Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
    Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
    Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

    Matei 25.6

    Câinele la gară

    Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

    În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

    Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 16:1-22

    Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

    În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

    CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

    Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

    Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

    Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

    Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

    Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

    Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

    De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne