Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “ortodox”

20 iun. 2026

20 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Toți profeții mărturisesc despre El că, prin Numele Său, oricine crede în El primește iertarea păcatelor.

Fapte 10.43

Teologia falsă îmi spune că nu pot fi niciodată sigur de iertarea păcatelor. Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune că pot fi sigur. Cui îi voi da crezare? Teologia mă umple de îndoieli și de temeri întunecate; Cuvântul lui Dumnezeu îmi dăruiește siguranță divină. Teologia mă aruncă în brațele propriilor mele eforturi, în timp ce Cuvântul lui Dumnezeu mă face să mă sprijin pe o lucrare încheiată. Nu există nicăieri în Scriptură noțiunea că cineva nu poate fi sigur de mântuirea lui. Mai mult, Cuvântul lui Dumnezeu ne așază înainte, în modul cel mai limpede, privilegiul celui credincios de a se bucura de cea mai nezdruncinabilă siguranță cu privire la iertarea și la acceptarea sa în Hristos.

Și, dați‑mi voie să întreb, nu se datorează oare Cuvântului lui Dumnezeu și lucrării împlinite de Hristos la cruce faptul că sufletul se poate bucura de o siguranță deplină? Ceea ce doresc este ca cititorul, în urma citirii acestor rânduri, să capete convingerea deplină că este posibil să aibă o deplină siguranță a mântuirii. Este lucrarea lui Hristos încheiată? Este Cuvântul lui Dumnezeu adevărat? Da, cu siguranță că da!

Prin urmare, dacă primesc cu simplitate mărturia Cuvântului, sunt iertat, îndreptățit și acceptat. Toate păcatele mele au fost așezate asupra lui Hristos, atunci când El a fost țintuit pe cruce. Dumnezeu Însuși le‑a așezat asupra Lui, iar El le‑a purtat și le‑a înlăturat. Acum El Se află în cer, după ce a ispășit toate păcatele mele, iar acest lucru este suficient pentru mine. Dacă Cel care odinioară S‑a încărcat cu toată vina mea este acum la dreapta Măririi, în ceruri, atunci este clar că nu mai există nicio condamnare împotriva mea. Tot ceea ce dreptatea divină a avut împotriva mea a fost așezat asupra Lui, iar El a îndurat mânia unui Dumnezeu care urăște păcatul, pentru ca eu să fiu pentru totdeauna iertat și acceptat într‑un Mântuitor înviat și glorificat.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Condamnatul nenorocos

Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).

Efeseni 2.4,5

„Nu am fost niciodată norocos“ – Cu aceste cuvinte am fost întâmpinat de omul pe care l‑am vizitat în închisoare. Părea, într‑adevăr, lovit în mod necruțător de neșansă: părinții lui locuiau separat, așa că nu cunoscuse niciodată un adevărat „acasă“; schimbase câteva cămine, așa că avusese o tinerețe furtunoasă; căzuse într‑o dependență dezastruoasă, așa că a trebuit să se prezinte la tribunal și să fie condamnat la închisoare. Acum era închis de 13 ani, fără ca cineva să‑l viziteze sau să aibă grijă de el. „Vezi bine că sunt marcat de soartă. Poți să‑mi spui cum să ies din situația mea dificilă?“

— „Poate ar fi mai bine dacă ai schimba ceva în întrebare“, i‑am răspuns, „adică, în loc de soartă și situație dificilă, să pui cuvântul păcat. Prin asta nu mă refer la greșelile altora, ale căror consecințe va trebui să le suporți, ci la propria ta greșeală. Justiția umană te‑a pedepsit aspru. Dar ia gândește‑te la Dumnezeu, care cere pedeapsa veșnică pentru păcate! Vino cu poverile vieții tale la Mântuitorul, la Isus Hristos! Crede în inima ta că El a murit pe cruce pentru a te răscumpăra și pentru a‑ți ierta păcatele! Pe această cale intri într‑o relație cu Dumnezeu. El te acceptă ca pe propriul Său copil și îți dăruiește dragostea Sa. Acest lucru va pune cu siguranță capăt situației tale dificile“.

Citirea Bibliei: Geneza 47.13-26 · Psalmul 34.1-11

SCRIPTURILE În FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 56.1‑57.2; 57.15‑21

Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10…), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune“, spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!

Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)“. Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 Împăraţi 14.12,13).

„Eu creez rodul buzelor“, declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre „jertfa de laudă“. Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.

Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându‑i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându‑şi ruşinile lor“ (Iuda 13).

ROAGĂ-TE PENTRU CEEA CE-ȚI DOREȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

Unii oameni știu ce vor, și au curajul să ceară. Alții știu ce nu vor și au dezvoltat abilitatea de-a o spune într-un mod care nu creează ostilitate. Dacă nu exersezi să ceri ceea ce-ți dorești, vei trăi în frustrare. De asemenea, poți deveni frustrat că oamenii nu îți detectează nevoile sau dorințele fără să le spui. Unii oameni permit altora să le încalce limitele, timp în care suferă în tăcere, în loc să ceară o schimbare de comportament! A cere ceea ce dorești poate fi și mai dificil într-un mediu de lucru. Nu presupune niciodată că bunăstarea ta este cea mai importantă pentru șeful tău! Aceasta nu este o acuzație la adresa lui, ci o recunoaștere a faptului că probabil este ocupat cu propriile lui probleme. De exemplu, dacă ești angajat cu un salariu, și ai lucrat constant multe ore suplimentare, care nu ți-au fost plătite, încearcă să ceri un bonus pentru o parte din suma pe care ar fi trebuit s-o cheltuie compania dacă te-ar fi plătit pentru acele ore. Oferă o analiză bine gândită sau cere o perioadă de concediu egală cu o parte din ceea ce ar reprezenta orele convertite în număr de zile. Desigur, roagă-te și crede în bunăvoința lui Dumnezeu, înainte de a cere! Dacă acest lucru nu funcționează, continuă să fii cel mai bun în munca ta și începe să te gândești la un „plan B” pentru cariera ta. O femeie de afaceri scria: „Una dintre cele mai grozave calități pe care Dumnezeu ni le-a dat este capacitatea de a comunica. Nu trebuie să ne stresăm dorindu-ne sau sperând că cineva ne va citi gândurile, când putem pur și simplu să exprimăm ce gândim, și să cerem ce vrem!”

Așadar, roagă-te și cere cu credință ceea ce-ți dorești (după voia lui Dumnezeu, desigur)!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iun. 2026

16 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ogor, pe care un om, găsind‑o, a ascuns‑o; și, de bucuria ei, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

Matei 13.44

De ce a ascuns omul din nou în pământ comoara găsită în țarină? Deoarece ogorul nu‑i aparținea! Dacă dorea să aibă comoara, trebuia mai întâi să cumpere ogorul. Altfel ar fi fost o nedreptate. Domnul nu ne spune cine este proprietarul de drept al ogorului și cum s‑a ajuns în situația aceasta, în care se pare că un altul, și nu El Însuși, este posesor al ogorului. Din alte texte din Scriptură știm însă că Dumnezeu a permis ca un altul, anume Satan, să ia în posesiune lumea, fără ca acesta să știe ceva despre comoara ascunsă acolo. Domnul Isus însă știa și Se bucura că ea era în siguranță. De aceea, El a fost dispus să cumpere întregul ogor.

După ce găsește comoara, inima I se umple de bucurie – iată motivul acțiunii Sale. Noi nu putem înțelege ce înseamnă această bucurie simțită de Domnul Isus pentru comoară, adică pentru noi, cei care suntem ai Săi. El, Dumnezeul Atotputernic, una cu Tatăl, avea pe pământ o comoară de care Se bucura. Și chiar dacă prețul pentru obținerea acestei comori a fost pentru El nespus de mare, El l‑a plătit în întregime, având înainte bucuria aceasta.

Scriptura vorbește deseori despre bucuria Domnului și despre cei care sunt atât de prețioși pentru El. În Proverbe 8.31 citim: „Și desfătările mele erau în fiii oamenilor“. În Psalmul 45.7 se vorbește despre un untdelemn de bucurie cu care El a fost uns mai presus de tovarășii Săi. „În același ceas, Isus S‑a bucurat în duh și a spus: Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că […] le‑ai descoperit pruncilor […]“ (Luca 10.21). „Bine, rob bun și credincios, […] intră în bucuria domnului tău“ (Matei 25.21).

Să‑I aducem toată adorarea Domnului și Mântuitorului nostru! Bucuria Sa era o bucurie care se revărsa peste niște păcătoși sărmani și vinovați pe care El venise să‑i salveze. Era o bucurie pentru aleșii lui Dumnezeu. Nimeni și nimic nu L‑a putut opri să meargă pe singura cale pregătită pentru mântuirea lor. El a fost gata să rabde crucea, pentru bucuria pusă înaintea Lui (Evrei 12.2).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Michael Faraday

Îmbrăcați‑vă deci, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, […] cu smerenie.

Coloseni 3.12

Chimistul și fizicianul englez Michael Faraday (1791‑1867) a unit perseverența și inteligența cu o modestie exemplară. Ajuns pe culmea faimei mondiale prin descoperirile sale, el nu încetează să vestească evanghelia și să spună tuturor, atât tinerilor, cât și vârstnicilor, despre Mântuitorul său.

Într‑o zi trebuie să prezinte rezultatele ultimelor sale invenții unui auditoriu însemnat. Experiment după experiment, captează atenția și entuziasmul tuturor. Prințul de Galles, devenit ulterior regele Eduard al VI‑lea, se ridică pentru a‑i lăuda valoroasele sale descoperiri. Pe când aplauzele lor prelungite nu mai contenesc, Faraday dispare dintre ei, pentru a merge la o adunare de rugăciune.

Împăratul Irod Agripa I vorbește înaintea poporului, fiind înveșmântat în toată splendoarea sa regală. Cuprinși de frenezie, oamenii îi strigă: „Glas de dumnezeu, nu de om!“ (Fapte 12.22). Irod primește cu plăcere închinarea oamenilor în fața cărora se prezentase ca o persoană devenită puternică prin propria‑i măreție. Nu Îi dă slavă lui Dumnezeu. Dar chiar în acel moment este lovit de o boală de care nu se mai poate vindeca, astfel că trupul său începe să se descompună și să fie mâncat de viermi încă de pe când este în viață.

Care este prima noastră reacție atunci când ne întâmpină laudele și lingușirile oamenilor? Cumva ne plac și ne gâdilă orgoliul? Să ne aducem aminte să slăvim Numele Domnului printr‑o viață marcată de modestie! „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt“ (1 Corinteni 15.10), ne mărturisește Pavel.

Citirea Bibliei: Geneza 45.1-15 · Psalmul 32.1-5

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 52.1‑15

Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat Însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune“, vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.

În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată“ mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L‑a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L‑a înălţat acum, L‑a ridicat şi L‑a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când Îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura“; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într‑o cântare de biruinţă, pentru că Îl vor vedea faţă către faţă.

VIAȚA ESTE EFEMERĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)

Când înveți să ierți și să te accepți așa cum ești, înseamnă că ai ajuns la un acord cu umanitatea ta și ai învățat să fii împăcat cu imperfecțiunile tale. Îți dai seama că ceea ce ai trăit, împreună cu harul lui Dumnezeu, te-a făcut să fii persoana care ești astăzi. Iată un comentariu al Veronicăi Shoffstall, funcționară în cadrul Națiunilor Unite: „După un timp, înveți diferența subtilă dintre a ține de mână sau a lega un suflet. Afli că iubirea nu înseamnă a te sprijini pe cineva, iar tovărășia nu înseamnă întotdeauna siguranță… că săruturile nu sunt contracte, și cadourile nu sunt promisiuni… și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și privirea înainte, cu bunăvoința unui adult, nu cu durerea unui copil, și înveți să-ți construiești toate drumurile pe ziua de azi, pentru că viitorul este prea incert pentru a-ți face planuri, iar viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului. După un timp, înveți că și soarele arde dacă te expui prea mult, așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi propriul suflet, în loc să aștepți ca cineva să-ți aducă flori. Și înveți că poți într-adevăr să înduri, că ești într-adevăr puternic, că ai într-adevăr valoare!” Aceste cuvinte pot fi rezumate într-o singură expresie: „A trăi viața în condițiile ei!” Este ușor de făcut? Nu. Și care ar fi soluția? În zilele în care poverile din viața ta par prea greu de suportat, bazează-te pe această promisiune a lui Dumnezeu pentru tine: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Este o promisiune pe care chiar te poți baza – nu doar azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 iun. 2026

4 Iunie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Mi‑e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.

Iov 42.6

Este o mare diferență între a învăța caracterul cărnii în mod experimental și a‑l învăța în lumina lui Dumnezeu, așa cum s‑a revelat ea la cruce. Dacă îi cunosc caracterul doar așa cum îl descopăr în mine însumi, rămân cu gândul că ea poate fi îmbunătățită. Admit că este rea – că iubește răul – dar mă și întreb: «Oare nu este posibil ca ea să fie îmbunătățită și schimbată?».

Se pot face multe pentru omul în carne, pentru a‑l cultiva și schimba, dar la final acesta se va afla mai departe de Dumnezeu decât a fost vreodată. Aceasta este marea lecție pe care o învăț la cruce. Aflat acolo, Hristos a fost batjocorit nu doar prin cântecele celor bețivi, ci și prin oamenii de seamă, prin cei care se aflau la porți și care împărțeau judecata, căci ei vorbeau împotriva Lui. Carnea, fie că este a bețivilor, fie că este a oamenilor sobri, Îl urăște pe Dumnezeu, Îl respinge pe Hristos, Cel în care Dumnezeu S‑a descoperit.

Prin urmare, crucea dovedește carnea ca fiind rea în mod iremediabil. Un om care iubește păcatul poate fi îmbunătățit, dar un om care urăște bunătatea perfectă este lipsit de orice șansă de schimbare. Când ajungem în acest punct, putem spune, împreună cu Iov, pe de o parte: „Iată, eu nu sunt nimic”, iar pe de altă parte: „Mi‑e scârbă de mine”. Nu ne este scârbă de un om, oricât de rău ar fi el, iar dacă acesta se străduiește să învingă ceea ce este rău în el, chiar îl admirăm; însă când un om este dovedit a fi rău dincolo de orice speranță de îmbunătățire, atunci ne scârbim de el pe drept. La această concluzie a trebuit să ajungă Iov; și tot aici trebuie să ajungem și noi. În lumina crucii trebuie să ajungem la acest punct în care ne considerăm cu totul răi și fără nicio speranță de îndreptare.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cele 5 degete ale rugăciunii

Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii.

1 Timotei 2.1

Cât de importantă este rugăciunea în viața de zi cu zi! În situații limită, toți Îl implorăm pe Dumnezeu și Îi cerem ajutorul. Dar ce binecuvântată este rugăciunea în mod regulat! Ce înălțător este să Îi prezentăm cererile noastre lui Dumnezeu, gândindu‑ne nu la nevoile noastre, ci la ale altora! Câte motive avem să Îi mulțumim Domnului, în fiecare zi, pentru dovezile bunătății Sale! Iată o ilustrație a ceea ce am putea numi „principiul celor cinci degete ale rugăciunii”, de folos în mijlocirea noastră:

Degetul mare: Când împreunăm mâinile pentru rugăciune, degetul mare este cel mai aproape de inima noastră, așadar, să începem prin a ne ruga pentru cei mai apropiați: soțul, soția, copiii, părinții!

Degetul arătător: Este un simbol al îndrumării, de aceea să îi aducem în rugăciune pe toți cei care ne instruiesc în Cuvântul lui Dumnezeu!

Degetul mijlociu: Este cel mai mare și ne amintește să ne rugăm pentru cei care sunt deasupra: guvernanți, dascăli, mentori la locul de muncă!

Degetul al patrulea: Este de obicei cel mai slab, iar el ne aduce aminte să ne rugăm pentru cei care sunt bolnavi, slabi, asupriți sau cu probleme!

Degetul mic: Arată cât de mici suntem în fața Atotputernicului Dumnezeu, de aceea să Îi cerem Domnului să aibă grijă de noi, să ne ajute și să ne păzească!

Citirea Bibliei: Geneza 39.1-23 · Psalmul 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 44.14‑28

Pentru a‑şi linişti conştiinţa, lumea asociază cu plăcere religia cu căutarea confortului şi a plăcerilor (comp. cu Exod 32.6), asemenea acestui om care, din acelaşi lemn, îşi aprinde un foc, îşi coace pâinea, se încălzeşte … şi îşi ciopleşte un idol. Această descriere este suficientă pentru a dovedi nebunia unei asemenea închinări: în loc să‑L adore pe Cel care l‑a creat, nebunul se prosterne înaintea unui obiect inert, ieşit din propriile lui mâini.

Versetele 9‑20 sunt marcate de lucrarea omului: el face una, el face alta. Îşi cheltuie truda fără măsură, şi toate acestea într‑o tragică iluzie, pentru că „se hrăneşte cu cenuşă … ca să nu‑şi scape sufletul” (v. 20).

Începând cu v. 21 găsim ce face Dumnezeu: „Eu ţi‑am şters fărădelegile ca pe un nor gros, şi păcatele tale ca pe un nor … Eu te‑am răscumpărat” (v. 22). După cum vântul îndepărtează într‑o clipă norii cei mai groşi, tot aşa Dumnezeu, cu suflarea Lui puternică, alungă tot ceea ce s‑a strâns între El – care este lumină – şi sufletul nostru, care are nevoie de această lumină precum pământul de lumina soarelui. Cel care a „desfăşurat cerurile”, „a aşternut pământul” şi „a făcut omul” (v. 24) va face şi tot ceea ce este necesar pentru restaurarea poporului Său … şi pentru mântuirea oricăruia care crede.

BIBLIA NE AJUTĂ SĂ BIRUIM ISPITA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător… judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12)

Se pare că, în zilele noastre, indiferent unde te uiți există ispite! Tinerii noștri sunt bombardați cu imagini care îi derutează, îi seduc și le erodează standardele de decență și stăpânire de sine. Un pastor de vreo optzeci de ani, un credincios înțelept și devotat, a fost întrebat cam pe la ce vârstă ispita sexuală nu mai este o problemă. Fără ezitare, el a răspuns: „Probabil după optzeci de ani!” Adevărul este că, dacă respiri, ești vulnerabil! Și lucrurile nu se opresc aici.

Cercetările arată că un număr tot mai mare de persoane sunt prinse în capcana literaturii, filmelor și videoclipurilor seducătoare, ușor accesibile. Puterea voinței, aplicarea filtrelor pe internet și responsabilitatea personală față de cineva sunt foarte valoroase și pot ajuta. Dar acestea singure nu vor aduce eliberarea sau vindecarea rănilor morale provocate de diavol. Cu toții trebuie să ascultăm și să păzim câteva porunci biblice care ne-au fost date ca să ne protejeze. Domnul Isus a spus: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28).

Primul pas este să recunoaștem că pofta este distructivă și este prohibită în Sfânta Scriptură. Domnul Isus nu Se referă aici la o privire întâmplătoare, fugară… El Se referă la o privire insistentă, plină de dorință care aprinde pofta și conduce la păcat. Aceasta implică un proces, nu un gând trecător. Cuvântul grecesc blepo folosit aici pentru „se uită” implică o contemplare aparte plină de pofte și dorințe greșite.

Așadar, o privire care „zămislește” o dorință greșită ar trebui să fie semnalul nostru pentru a chema Duhul Sfânt în ajutor, ca să ne împotrivim păcatului și să umblăm în curăție. Este Cuvântul din partea lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2026

18 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Încercarea credinței voastre […] să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.7

Sosește un moment când trebuie să părăsim totul. Dacă Domnul vine în seara aceasta, trebuie să lăsăm totul; casele noastre rămân aici, obiectele pe care le avem în case rămân aici, de asemenea afacerile și munca noastră; tot ce are importanță pentru noi rămâne aici. Chiar și relațiile dintre părinți și copii și dintre soț și soție vor deveni altele. Însă credem noi că, atunci când vom fi la Domnul, ne vom întrista pentru lucrurile acestea? Credem oare că inimile noastre nu vor putea fi fericite în cer la Domnul, pentru că am lăsat jos totul? Știm toți foarte bine, și niciunul dintre noi nu se îndoiește de aceasta, că inimile noastre vor fi fericite lângă El, că acolo nu vom simți nicio lipsă, că trebuie să lăsăm totul în urmă deoarece la El este așa de minunat, că inimile noastre vor fi pe deplin umplute și că în prezența Sa vom avea numai bucurie și desfătare.

Când, la sfârșitul călătoriei prin pustie, vom ajunge în țară, atunci vom înțelege tot ceea ce aici n‑am putut pricepe. Rezultatul va fi mulțumire și admirație pentru Domnul! Acum nu înțelegem totul, însă Dumnezeu ne spune care va fi rezultatul din finalul experienței noastre. Nu este aceasta o încurajare pentru inimi? Îl vom slăvi și Îi vom mulțumi cu adevărat pentru tot ceea ce acum ne pare așa de greu! Nu este aceasta o înviorare pentru inima noastră?

Având siguranța că Domnul ne va duce la destinație, să nu uităm nicio clipă că toate greutățile pe care le întâmpinăm în călătoria prin pustie sunt, în mâna Domnului, numai mijloace pentru educarea noastră. Cu ce scop? Să ne întărească credința, pentru ca, în felul acesta, să ne deprindem să așteptăm totul numai de la El și să ne încredem pe deplin în El! Iar dacă facem aceasta, atunci vom vedea că El ne va ajuta ca prin toate împrejurările să avem o inimă fericită, așa cum va fi ea, în mod deplin, atunci când, aflându‑ne la sfârșitul călătoriei și privind înapoi la toată călătoria, vom vedea scopul tuturor încercărilor noastre.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți profeții mărturisesc despre El că oricine crede în El primește prin Numele Său iertarea păcatelor.

Fapte 10.43

Mărturii de ultim moment

Un periodic săptămânal a publicat o serie de mărturii ale condamnaților la moarte. Mulți dintre ei și‑au exprimat revolta, nu însă și cel care a consemnat următoarele: „În primul rând, aș dori să‑mi exprim regretul sincer față de familia victimei. Am cauzat multă durere, multă supărare și suferință. Acest lucru mă umple de o tristețe profundă. Știu că nimic nu îl poate aduce înapoi pe cel plecat. Dar vreau să știți că eu nu mai sunt persoana care am fost: aceea este moartă. De asemenea, vreau să spun familiei mele că v‑am provocat multă suferință și că vă rog să mă iertați! Sunt un bărbat matur, care plânge ca un copil; dar nu plâng pentru mine, ci mai degrabă pentru cei care nu mai sunt și pentru cei care mor fără să‑L cunoască pe Dumnezeu, care nu au fost eliberați de păcatele lor. Am petrecut treisprezece ani în închisoare. Dar, în interiorul meu, nu am fost un prizonier în toți acești ani, ci am fost un om liber, pentru că Hristos m‑a schimbat. Chiar dacă trebuie acum să mor plătindu‑mi pedeapsa, Domnul meu a achitat pentru vina mea mai mult decât aș putea eu plăti vreodată!“.

Povara păcatelor mele era prea mare pentru a fi purtată, conștiința mea era tulburată și mă făcea să deznădăjduiesc. Nu exista nicio altă soluție pentru mine – decât Isus, Mântuitorul, care mi‑a eliberat sufletul. El a plătit marea datorie pe care eu nu am putut‑o plăti niciodată. El a făcut imposibilul – a luat povara mea asupra Lui! El a murit pe acea cruce, unde a purtat toate păcatele mele, L‑a revelat pe Dumnezeu Tatăl și m‑a adus la El.

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 12:1-16

Cel drept este privit acum în viaţa sa de familie: cu soţia sa (v. 4), în casa sa (v. 7), lângă slujitorul său (v. 9), cu animalul său (v. 10), la munca sa (v. 11). Unde trebuie să se manifeste cel dintâi credincioşia celui credincios, dacă nu în relaţiile lui de familie şi în munca de zi cu zi?

Învăţăturile Înţelepciunii nu trebuie confundate cu ceea ce, în lume, numim morală. Morala este o sumă de reguli de bună comportare, stabilite de oameni pentru propriul lor beneficiu; ele sunt exprimate deseori sub formă de maxime. Unele dintre ele, cu siguranţă, sunt împrumutate din creştinism, iar altele sunt inspirate de bunul simţ sau din experienţa vieţii în societate. Morala omului însă nu face loc intervenţiei lui Dumnezeu, în timp ce aici avem principii divine, transmise de Dumnezeu.

Iacov 3.15 deosebeşte „înţelepciunea de sus“ de înţelepciunea acestui veac, „pământească, naturală“, sufletească, diabolică, cum a fost, de exemplu, cea prin care a vorbit Petru în Matei 16.22 şi care L‑a determinat pe Domnul să‑l numeasc㠄Satan“.

Versetul 15 ne arată că omul este incapabil să judece singur dacă se află sau nu pe o cale dreaptă. Lumea este plină de astfel de nebuni care‑şi îndreaptă paşii după morala omenească, în loc să asculte sfatul lui Dumnezeu.

DUMNEZEU DOREȘTE SĂ DĂRUIEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8)

Când Dumnezeu îți cere să te sacrifici pentru altcineva, fă-o! Este ca și cum ai depune bani într-un cont ceresc! Poate că nu ai nevoie de ei astăzi sau mâine, dar când vei avea nevoie, Dumnezeu se va asigura că ți se vor întoarce din belșug înapoi (vezi Proverbele 11:25)!

Se povestește că binecunoscutul misionar creștin indian Sadhu Sundar Singh și un coleg de-al său traversau un loc înalt din Himalaya, când au găsit un om zăcând în zăpadă. Au verificat semnele vitale și au descoperit că bărbatul era încă în viață, dar abia mai respira. În timp ce Sundar se pregătea să se oprească și să-l ajute pe acest călător nefericit, colegul său s-a opus, spunând: „Ne vom pierde viețile dacă ne împovărăm cu el!” Sundar Singh, însă, nu putea înțelege cum să-l lase pe om să moară în zăpadă fără să încerce să-l salveze! Însoțitorul său i-a spus la revedere și a plecat mai departe. Sundar l-a ridicat pe călător în spate și, cu mare efort – gândiți-vă numai la altitudine și la zăpadă – l-a cărat mai departe. Pe măsură ce mergea, căldura corpului său a început să-l încălzească pe bărbatul înghețat. Acesta și-a revenit și, în curând, mergeau împreună, unul lângă altul, sprijinindu-se reciproc și împărtășindu-și căldura corpului. În scurt timp, au dat peste trupul unui alt călător zăcând în zăpadă și, după o verificare mai atentă, au descoperit că era mort – și da, cum bănuiați: era fostul coleg de călătorie al lui Sundar!

Ce putem învăța din toate acestea? Multe, dar în primul rând că ce faci pentru alții, Dumnezeu va face pentru tine!

Biblia spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

Așadar, dăruiește cu bucurie și de bună voie, și-n plus: cu o motivație corectă și curată – iar Dumnezeu îți va răsplăti generozitatea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 ian. 2025

28 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

Geneza 37.4,5

Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

1 Corinteni 15.42,43

Piatra de la mormântul scriitorului

Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 16:1-12

Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole