DOMNUL ESTE APROAPE
Moise a zis lui DUMNEZEU: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?
Exodul 3.11
După optzeci de ani a ajuns timpul când Dumnezeu îi porunceşte lui Moise de a scoate pe Israel din Egipt. Dacă îl privim pe Moise în primii patruzeci de ani în Egipt, îl vedem că „a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi fapte” (Fapt. 7.22)
Dar, a doua oară, în cealaltă jumătate a vieţii lui, îl găsim pe Moise în linişte. Aici era în mod deosebit în şcoala lui Dumnezeu pentru maturizare în lucrarea ce-i stătea în faţă. Odinioară în mânia lui, fără ca să-i dea cineva poruncă a omorât un egiptean, acum a trebuit să se reîntoarcă în Egipt şi să vorbească cu Faraon.
Deşi Dumnezeu i s-a arătat într-un chip minunat prin rugul care nu se mistuia, Moise avea de vociferat: „Cine sunt eu?” Dar Domnul nostru în deplină supunere şi gata pregătit pentru lucrare a spus: „Iată-mă trimite-mă.” Lui Moise i-a fost promis ajutorul şi puterea lui Dumnezeu ca pe aceasta să se bazeze nădejdea sa, dar el s-a uitat Ia el însuşi.
Dar Domnul nostru care cunoştea de la început calea grea care îi stătea în faţă, Şi-a ridicat ochii spre Dumnezeu şi a vrut cu orice preţ să-L proslăvească. El a dus bucuros crucea uitându-se la bucuriile care urmau. Şi lui Moise i-a fost prezentat un ţel şi anume acela de a scoate poporul din Egipt ca să slujească lui Dumnezeu la Horeb. Dumnezeu a vorbit mult către inima lui Moise. Şi aceasta stă în contradicţie cu poziţia Domnului Isus care totdeauna făcea voia lui Dumnezeu şi era desfătarea Tatălui. La urmă în legătură cu Aaron a plecat şi Moise ca să îndeplinească porunca lui Dumnezeu de a scoate pe Israel din Egipt.
Mântuitorul este în căutare, nu de oameni care să fie gata a-I oferi serile lor libere, sau duminicile, sau anii când vor ieşi la pensie! NU. Ci El este în căutare după aceia care consimt să-I ofere Lui locul dintâi în inimă şi viaţă.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Katashi, marinarul japonez
Iar dacă și evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor, ca lumina evangheliei să nu strălucească.
2 Corinteni 4.3,4
Pentru Katashi, un marinar japonez, contează numai plăcerea. Să nu vină nimeni la el cu Isus Hristos, deoarece, după părerea lui, El este numai Dumnezeul străinilor.
Într‑o seară, Katashi se află din nou într‑un cartier rău famat din Tokyo. Acolo el simte cum o mână îl trage de mânecă. Cineva îi dă o hârtie. Să fie din nou una dintre acele hârtii creștine? Mototolește hârtia și o aruncă.
Peste puțin timp, Katashi iese din nou în stradă. Un grup de creștini intonează cântările credinței lor. Se apropie și ascultă. În cele din urmă, un tânăr japonez iese în față și citește: „Deoarece cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.18). Ascultă și găsește că începutul textului este interesant și adevărat: „Cuvântul crucii este nebunie“. Dar urmează ceva enervant, care spune despre a fi pierdut. Apoi cel care a citit a adăugat cu voce tare: „Da, este nebunie pentru cei care sunt pierduți. Dacă cineva dintre cei care sunt prezenți aici gândește că evanghelia este nebunie, acesta este un semn sigur că el se îndreptă spre pierzare“. Acele cuvinte îl lovesc pe Katashi ca un trăsnet. Deci el este dintre cei care pier? La sfârșitul evenimentului se apropie de tânărul predicator. Are o dorință profundă de a ști mai multe despre „cuvântul crucii“. Dorește să știe mai mult despre puterea lui Dumnezeu care îl poate mântui.
Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 56.1-12 · Evrei 13.17-25
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 44.24‑30; 45.1‑5
După ce Ieremia a făcut o trecere în revistă a urâciunilor comise de popor, luând notă şi de răspunsul jignitor al acestei adunări de răzvrătiţi, a sosit vremea să fie trase concluziile. Sunt înspăimântătoare! Cu excepţia unui număr foarte mic, toţi vor pieri în Egipt, loviţi de calamităţile care‑i pândeau (şi faţă de care „împărăteasa cerurilor“ se va dovedi prea incapabilă să‑i apere; dar, cu privire la ea, niciodată nu se ridică întrebări).
În aceste vremuri de ruină generală este însă mângâietor să putem constata că „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui“ (2 Timotei 2.19). Aceasta ne‑o va arăta micul cap. 45, consacrat în întregime lui Baruc. Domnul are pentru el un cuvânt personal, deopotrivă de avertizare, ca şi de încurajare. Acest om a fost – împreună cu Ieremia, cel pe care nu l‑a părăsit – ţinta calomniilor şi a acuzaţiilor publice (cap. 43.3). Cu toate acestea, ceea ce avea importanţă în ochii lui era ceea ce gândea Dumnezeu despre el (2 Timotei 2.15). Baruc, descendent al unei familii nobiliare, sperase probabil să aibă un rol deosebit în conducerea acestui popor umilit şi restaurat. În consecinţă, este atins de descurajare (v. 3; Proverbe 24.10). Domnul însă îl îndeamnă: „Tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!“ (v. 5). Nici de la noi Domnul nu aşteaptă lucruri mari, … cu excepţia unui singur lucru, foarte mare în ochii Săi: credincioşia (comp. cu Apocalipsa 3.8).
INTERVENȚIA DIVINĂ | Fundația S.E.E.R. România
„O, de ai despica cerurile şi Te-ai coborî…” (Isaia 64:1)
Domnul Isus le-a spus ucenicilor, chiar înainte de a părăsi această lume pentru a se întoarce în ceruri: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49) În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt locuiește în tine (vezi Romani 8:9), iar această promisiune indică faptul că Duhul Sfânt poate să-ți dea putere în circumstanțe dificile, și poate să-ți dea o revelație care să-ți schimbe cursul vieții.
Cum au răspuns ucenicii la această promisiune? „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri…” (Faptele Apostolilor 1:14)
Ai nevoie de o intervenție divină, astăzi? Cere în rugăciune, cu stăruință, prezența lui Dumnezeu.
Autorul Larry Sparks scria: „De prea mult timp, Biserica occidentală a tolerat o cultură a rugăciunii definită de lipsa rezultatelor.” Apoi, ne oferă această strategie pentru o avea parte de o revărsare a puterii lui Dumnezeu, cu răspunsuri vizibile, la problemele invocate: „Analizează promisiunile lui Dumnezeu privind revărsarea Duhului Sfânt. Lasă-te cuprins de ele. Și „rămâi” în rugăciune statornică, susținută și perseverentă – până când promisiunile de trezire devin realități ale trezirii. Exact asta au făcut ucenicii.” Noi facem greșeala de a presupune că revărsările Duhului Sfânt sunt niște date stabilite suveran în calendarul ceresc.
Una dintre marile promisiuni pe care Dumnezeu ni le-a făcut este aceasta: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură‘…” (Faptele Apostolilor 2:17)
Așadar, dacă dorim o intervenție divină sau o revărsare a Duhului lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm și noi ca profetul Isaia odinioară: „O, de ai despica cerurile şi Te-ai coborî…”
S-ar putea să te întrebi: „Ce pot face eu?” Fă ce au făcut ucenicii: perseverență în rugăciune! Începe să te rogi în fiecare zi pentru umplerea Duhului care-ți dă curaj în vestirea Evangheliei și putere spirituală.
Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine azi!
Lasă un răspuns