DOMNUL ESTE APROAPE
Isus zicea: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Luca 23.24
Centrul tuturor căilor şi hotărârilor lui Dumnezeu este Domnul ISUS, Fiul dragostei Lui. Pe Golgota vedem ca omul nu numai că şi-a arătat mânia ca duşmanul lui Dumnezeu, dar L-a pus pe Domnul slavei Cel curat şi fără vină, ca centru între cei doi tâlhari. Ajunşi pe Golgota, L-au răstignit pe „El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui” – exprimând prin aceasta că El a fost socotit cel mai mare tâlhar.
Contrar cu această acţiune, harul se arată în chip desăvârşit prin cuvintele Domnului: „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac.” Aceste cuvinte ne mai arată legătura măreaţă care există între Fiu şi Tată căruia îi era pe deplin supus. Ostaşii care-L dezbrăcaseră pe Domnul şi au auzit cerinţa Lui către Tatăl nu s-au sinchisit să împartă hainele Lui, şi pentru cămaşa Lui să tragă la sorţi. Iosif care este o imagine a Domnului Isus Cristos a fost dezbrăcat de haina lui pestriţă înainte de a fi aruncat în groapă, dar nu avea să vadă ce au făcut fraţii lui cu haina. Dar Domnul Isus pe cruce a trebuit să vadă ce se face cu hainele Lui.
Când a decăzut primul om, a recunoscut că e gol şi Dumnezeu l-a îmbrăcat cu piei de la animale. Pe Cel curat şi fără păcat l-a dezbrăcat omul şi apoi l-a ţintuit pe cruce. Acum putem să înţelegem pe Domnul când spunea: „Toate oasele aş putea să mi le număr, ei însă pândesc şi mă privesc, îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” şi „Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta” (Ps. 22.17; 69.19). Crucea este SIMBOLUL umilirii, a prigonirii, a suferinţei pe care lumea i-a oferit-o altădată Fiului lui Dumnezeu şi pe care ea continuă să o ofere şi astăzi tuturor acelora care stau lângă Stăpânul lor.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Bebelușul zâmbitor
„Lăsați copilașii să vină la Mine […] oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nicidecum nu va intra în ea.“ Și, luându‑i în brațe, punându‑și mâinile peste ei, i‑a binecuvântat.
Marcu 10.14‑16
În zona de așteptare a unui aeroport, un cuplu tânăr cu bebelușul lor atrage atenția tuturor. De fiecare dată când cineva se uită la copil – tânăr sau bătrân, fericit sau întristat, bărbat sau femeie – copilul se întoarce și zâmbește, încântând pe toată lumea. Este pur și simplu adorabil!
În timp ce îl privesc pe acest copil zâmbind din nou și din nou, mă gândesc la cât de mult ne iubește Dumnezeu. El dorește contact vizual cu noi. El găsește bucurie în a Se întâlni cu privirile inimilor noastre. Și noi trebuie să ne găsim adevărata bucurie în comuniunea cu El. Certitudinea că Dumnezeu ne iubește face parte din principiile credinței creștine. Cu toate acestea, nu trebuie să ne gândim că această iubire este ceva principial, nedefinit sau abstract, căci ea este profund personală. Nu este o atitudine generală, ci una personală, pe care Dumnezeu o dorește cu fiecare în parte.
Păcatul ne‑a întunecat vederea asupra iubirii lui Dumnezeu. Dar această iubire divină s‑a manifestat în toată claritatea când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om. S‑a umilit pe Sine pentru a ajunge la noi. Când ne uităm la El, vedem cum dragostea lui Dumnezeu triumfă asupra întunericului moral, asupra urii și asupra violenței. Și El a făcut chiar mai mult: El Și‑a dat viața pentru noi. Pe crucea de la Calvar, El a ispășit vina pentru păcate, pentru ca oamenii pierduți să găsească o cale spre Dumnezeu și să se bucure de părtășia Sa.
Citire zilnică: Citirea Bibliei: Isaia 54.1-17 · Evrei 13.1-7
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Ieremia 44.1‑10
„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?“ (Şihor, un braţ al Nilului) − întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să‑i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze de pericole pe care El le cunoaşte, chiar dacă noi, pe moment, nu înţelegem motivele Sale. Insistând în a acţiona după propria noastră înţelepciune, nu putem decât să ne facem şi mai mult rău.
„De ce faceţi un rău mare împotriva sufletelor voastre?“ (v. 7), întreabă Domnul aici pe popor. În adevăr, să nu pierdem niciodată din vedere că sufletelor noastre le pricinuim pagubă atunci când nu împlinim voia Domnului(Proverbe 8.36; Habacuc 2.10).
Oameni cu gâtul înţepenit, în ciuda tuturor lecţiilor apăsătoare primite, aceşti evrei „nu s‑au smerit nici până în ziua aceasta…“ mândria nu le era zdrobită… (v. 10; cap. 43.2).
TRĂIEȘTE DUPĂ PRINCIPIILE SCRIPTURII! | Fundația S.E.E.R. România
„Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise.” (Iosua 23:6)
După ce Israel a intrat în Țara Promisă, Domnul le-a dat odihnă și i-a scăpat de toți vrăjmașii. Iosua era înaintat în vârstă și i-a sfătuit să-și „pună toată puterea ca să păzească şi să împlinească tot ce era scris în cartea legii lui Moise.”
Ce putem învăța de aici? Că trebuie să ne identificăm valorile fundamentale – și să trăim după ele. Filozoful elvețian Henri-Frederic Amiel a spus: „Omul care nu are o viață interioară este sclavul mediului înconjurător.”
Valorile tale fundamentale sunt principiile care te ghidează în viață. Ele sunt lumina care te călăuzește. Ele conferă stabilitate și structură lumii tale interioare. Când în acestea este ordine, poți să te descurci în aproape orice situație. Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu numește Cuvântul Său „Lege”? Pentru că legea îți guvernează gândurile și acțiunile, te ghidează în direcția corectă și te ferește de necazuri. Ea aduce ordine în viața ta; fără asta, rămâi cu haos și confuzie.
Imaginează-ți că trăiești într-o lume în care 100 de centimetri nu sunt egali cu un metru, iar doi plus doi nu fac patru. Dumnezeu a stabilit legile Sale pentru binele nostru. Când le încălcăm, suferim; când le respectăm, avem succes și pace. Spre deosebire de meniul à la carte din restaurant, tu nu poți alege doar ce-ți place din Scriptură, și să uiți restul! Dumnezeu spune: „să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi”! (Iosua 1:8)
Mulți oameni talentați care ajung în lumina reflectoarelor nu rămân prea mult timp acolo. De ce? Pentru că nu au reușit să-și dezvolte un caracter puternic. Lipsa lor de integritate îi doboară, deoarece nu au putut să depășească limitele caracterului lor. Talentul te poate duce la un nivel mai înalt de succes, dar fără caracter, nu vei putea face față presiunilor care însoțesc succesul.
Așadar, trăiește după principiile Cuvântului lui Dumnezeu!
Lasă un răspuns