Mana Zilnica

Etichetă: ortodox

  • 14 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Vă rog, să culeg spice și să adun printre snopi în urma secerătorilor. 

    Rut 2.7 

    De ce suntem niște culegători atât de sărmani? Pentru că această recoltare presupune câteva condiții pe care nu suntem întotdeauna gata să le împlinim. Aceste condiții devin clare pentru noi, în măsura în care privim la calitățile care au făcut‑o pe Rut să fie o culegătoare atât de eficientă. 

    Rut a fost caracterizată de un duh de umilință și de supunere. Ea i‑a zis lui Naomi: „Te rog, lasă‑mă să merg în ogor“, iar slujitorilor le‑a zis: „Vă rog, să culeg spice“. Ea nu a acționat în independență față de cei care erau mai în vârstă și mai experimentați decât ea. Nu a disprețuit călăuzirea și sfatul, nici n‑a avut o voință nezdrobită, care s‑o determine să facă ceea ce era drept în ochii ei. Petru ne vorbește astfel: „Fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți‑vă cu smerenie unii față de alții“ (1 Petru 5.5). Supunerea și smerenia sunt întotdeauna puse laolaltă de către Duhul lui Dumnezeu. Omului mândru nu‑i place să se supună nimănui. O voință nezdrobită este cea mai mare piedică în calea creșterii în har. 

    De asemenea, Rut a fost caracterizată de sârguință. Ea „a venit și a rămas de dimineață până acum; și a stat numai puțin în casă“ (2.7); iar în versetul 17 o vedem cum „a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules“. De multe ori ne lipsește sârguința în lucrurile lui Dumnezeu. Suntem suficient de sârguincioși în lucrurile acestei lumi, însă în lucrurile Domnului dăm dovadă de lenevie. Studiem noi Cuvântul cu hărnicie? Suntem noi sârguincioși în rugăciune? Găsim scuza că viața este dificilă și ne rămâne foarte puțin timp liber, însă întrebarea este cum ne petrecem puținul timp liber. Dacă dorim să ne bucurăm de moștenirea noastră, trebuie să fim sârguincioși. Nu este de mirare că nu progresăm spiritual dacă găsim suficient timp să citim știrile și cărțile lipsite de valoare ale acestei lumi, însă nu găsim deloc timp să culegem de pe ogorul bogat al Cuvântului lui Dumnezeu. 

    H. Smith 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Yonggi Cho 

    Pentru ce vă gândiți că nu aveți pâini? 

    Marcu 8.17 

    „Raționamentul uman este cel mai rău flagel“ – susținea Calvin. Rațiunea însă nu este nicidecum anihilată prin convertire; ea trebuie să funcționeze mânată de Duhul Sfânt care a insuflat Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uităm că fariseii raționau după Scriptură, dar numai după slova Scripturii: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1.46). A judeca lucrurile prin credință, aceasta Îi place lui Dumnezeu. Caleb și Iosua au făcut acest lucru în momentul primei lor vizite de informare întreprinse în Canaan. Au judecat potrivit promisiunilor lui Dumnezeu, și nu după ce vedeau, uriași, ziduri întărite și orașe imposibil de cucerit. Sutașul de asemenea gândea prin credință atunci când I se adresează Domnului Isus în felul acesta: „Spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca“ (Luca 7.7). Fără credință, ne înșelăm pe noi înșine prin raționamente false. Multe adunări – din cauza comitetelor lor – sunt conduse prin înțelepciunea omenească din care credința este total exclusă. Ele judecă prin vedere. 

    Domnul îi vorbise personal lui Yonggi Cho, cerându‑i să construiască o biserică cuprinzând 10.000 de locuri. Ca urmare, s‑a dus să vorbească cu bătrânii. Aceștia au comentat toți. Trezorierul: Frate Yonggi, știți cât va costa o asemenea construcție? Și știți câți bani avem în casă? Un bătrân: Oamenii bisericii noastre sunt săraci și nu vor putea niciodată să facă față acestor cheltuieli. Un alt bătrân: Pastore, este într‑adevăr necesar să construim un local așa de mare? 

    Yonggi a plecat trist și, în camera lui, adresându‑se lui Dumnezeu, I‑a spus printre suspine: „Tu vezi, Doamne, ei nu vor…“. Dar Domnul i‑a răspuns: „Le‑am cerut Eu lor să construiască această biserică?“. 

    Citirea Bibliei: Iov 23.1-24.12 · Fapte 13.13-22 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 21.33‑46 

    O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i‑au recunoscut, dar i‑au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să‑L înlăture – şi încă în ce fel – pe Însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15). 

    Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să‑şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El Însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă“, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale“, Adunarea, şi „o stâncă de cădere“ pentru cei neascultători (1 Petru 2.4‑8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire“ pentru cei necredincioşi. 

    DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România 

    „Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot…” (1 Împărați 22:20) 

    Iată o povestire uimitoare despre cum lucrează Dumnezeu: „Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi’, a răspuns el, ‘şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’” (1 Împărați 22:19-22)

    Îți dai seama câte lucruri se întâmplă în cer? Ai putea numi, ce-am citit, o întâlnire de afaceri? Dumnezeu dorea să scape Israelul de împăratul său rău, dar S-a arătat deschis la sugestii… Când duhul (sau îngerul) propune să-l inducă în eroare pe împărat prin consilierii săi, Dumnezeu nu numai că aprobă, dar și promite succesul!

    Pe pământ, profetul Mica îl avertizează pe Ahab că sfătuitorii săi au fost induși în eroare. Cu toate astea, împăratul alege să-i asculte!… Așa că mărșăluiește cu îndrăzneală spre nord împotriva Siriei, dar moare în luptă.

    Această istorisire ne arată o corelație clară între evenimentele din cer și evenimentele simultane de pe pământ. Sigur, Dumnezeu poate acționa suveran fără ajutorul nostru! Dar El alege, de asemenea, să lucreze prin oameni ca noi. El are o listă cu lucruri de făcut numită „voia Lui”. Și El caută oameni care sunt capabili, pregătiți și dispuși s-o împlinească!

    Care ar trebui să fie răspunsul tău? Cred că cea mai bună sugestie este să te rogi: „Doamne, orice vrei să faci astăzi, folosește-mă ca să pot duce la îndeplinire planul Tău!”

    Amin? 

  • 6 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și‑au sfâșiat hainele. Și au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „țara pe care am străbătut‑o ca s‑o cercetăm este o țară foarte, foarte bună. Dacă Domnul va avea plăcere de noi, ne va aduce în țara aceasta și ne‑o va da”.

    Numeri 14.6‑8

    Binecuvântați oameni! Iosua și Caleb trăiau în lumina prezenței divine, în timp ce adunarea lui Israel era învăluită în întunericul necredinței. Ce contrast! Aceasta este diferența întotdeauna, chiar și între copiii lui Dumnezeu. Vedem oameni cu privire la care nu avem nicio îndoială că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care nu se ridică la înălțimea revelației divine în ce privește poziția și partea lor ca sfinți ai lui Dumnezeu. Sunt întotdeauna plini de îndoieli și de temeri; nori întunecați plutesc mereu deasupra lor; totul este negru pentru ei; se uită doar la ei înșiși, la împrejurări și la dificultăți; nu sunt niciodată fericiți și nu pot manifesta acea încredere plină de bucurie și de curaj care se cuvine unui creștin și care aduce slavă lui Dumnezeu.

    Toată această stare este cu adevărat lamentabilă; ea n‑ar trebui să existe, iar dacă există, atunci cu siguranță ceva este în neregulă. Creștinul trebuie să fie întotdeauna în pace și fericit, mereu în stare să‑L laude pe Dumnezeu, orice ar fi. Bucuria sa nu decurge din sine însuși, nici din împrejurările prin care trece, ci din Dumnezeul cel viu, fiind o bucurie care se înalță mai presus de orice influență pământească. El poate spune despre Dumnezeu că este izvorul tuturor bucuriilor sale. Acesta este privilegiul minunat până și al celui mai slab dintre copiii lui Dumnezeu. Însă acesta este exact punctul în care falimentăm în mod atât de trist. Ne luăm ochii de la Dumnezeu și îi fixăm asupra noastră înșine, asupra împrejurărilor, asupra întristărilor sau asupra dificultăților noastre. Prin urmare, totul este întuneric și nemulțumire, murmur și plângere. Așa ceva nu este deloc creștinism, ci necredință – o necredință întunecată, fatală, dezonorantă pentru Dumnezeu și deprimantă pentru noi. „Dumnezeu nu ne‑a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Biblia mamei

    Dacă n‑ar fi fost legea Ta desfătarea mea, aș fi pierit în necazul meu. Niciodată nu voi uita rânduielile Tale, pentru că prin ele m‑ai făcut să trăiesc. Al Tău sunt, salvează‑mă, pentru că am căutat rânduielile Tale.

    Psalmul 119.92‑94

    Era în august 1944. Un lung șir de prizonieri, disidenți politici, așteptau în zona de recepție a unui lagăr. Ei trebuia să‑și predea toate lucrurile personale. Unul dintre prizonieri dorea totuși să păstreze un obiect, Biblia pe care i‑o dăduse mama lui la plecare. La biroul de primire i‑au înregistrat numele, vârsta și adresa. Apoi a trebuit să semneze un document. El a pus calm Biblia pe masă și a semnat. Ofițerul a luat cartea și a privit aspru la prizonier; acesta a spus liniștit: este Biblia mamei mele. Omul a ridicat din umeri și i‑a dat‑o înapoi.

    De ce a vrut acel tânăr să păstreze cartea? Nici el nu putea spune exact, dar, dincolo de toate, probabil că dorea să aibă o amintire de la mama lui în acea singurătate. Apoi, chinuit de foame, de frig și de tratamente inumane, a început să citească Biblia și a găsit în ea mângâiere și încurajare. Mai târziu, el avea să scrie:

    Îmi amintesc bine ziua când Dumnezeu mi S‑a revelat prin cuvântul din Psalmul 31.1: „În Tine, Doamne, mi‑am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine niciodată: salvează‑mă, în dreptatea Ta”. Am început să mă rog cum nu mă mai rugasem niciodată până atunci. În nenorocirea mea am strigat către Dumnezeu, și El m‑a auzit. Dumnezeul credincios mi‑a răspuns. În cartea Lui I‑am recunoscut iubirea revelată în Isus. Da, Isus a murit pentru a‑i salva pe cei pierduți – pentru a mă salva pe mine.

    Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 18.1‑14

    Lumea se complace în poziția celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să știe „cine este deci mai mare în Împărăția cerurilor” (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăție, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. Pentru a le întipări și mai bine în inimi această învățătură, cheamă un copilaș și îl așază în mijlocul lor.

    Avem poate și noi copii mici în jurul nostru: ei sunt așezați lângă noi ca modele de încredere și de simplitate. Să ne ferim să nu‑i dispretuim din pricina slăbiciunilor lor, a neștiinței sau a naivității lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu‑i facem să păcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 și cap. 5.29,30).

    Departe de a‑i dispretuia pe acești micuți, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr‑o grijă deosebită: responsabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Și să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a‑i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilității. Parabola cu oaia rătăcită ne învată ce valoare are un singur mielușel pentru Bunul Păstor.

    SPIRITUL DE ÎNVINGĂTOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

    Podul Brooklyn din New York, care leagă Brooklynul de insula Manhattan, este unul dintre cele mai faimoase din lume. Când a fost conceput pentru prima dată în 1867, experții în construcția de poduri din întreaga lume i-au spus proiectantului, un inginer creativ pe nume John Roebling, că ideea lui nu va funcționa. Roebling l-a convins pe fiul său Washington, care era și el inginer, că ideea lui merita să fie pusă în practică. Cei doi au dezvoltat un concept, au rezolvat problemele preconizate și anticipate de alții, și au angajat cu entuziasm o echipă pentru a construi podul. După doar câteva luni de construcție, un accident tragic la fața locului i-a luat viața lui John, iar câteva luni mai târziu, un alt eveniment l-a afectat grav pe Washington, care a rămas paralizat, incapabil să vorbească sau să meargă. Toată lumea credea că proiectul va fi abandonat, deoarece cei doi Roebling erau singurii care cunoșteau dinamica construirii podului. Washington, însă, putea încă să gândească și avea o dorință arzătoare de a vedea podul terminat. În timp ce zăcea pe patul de spital, i-a venit o idee. El comunica cu inginerii folosind un deget pentru a bate printr-un cod pe brațul soției sale ceea ce voia ca ea să le transmită. Washington a transmis instrucțiunile sale prin soția sa Emily timp de treisprezece ani, până când podul a fost construit și inaugurat! Acesta este spiritul de învingător.

    Marele savant Albert Einstein a spus: „Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede așa ceva!” Iar apostolul Pavel afirma despre același lucru astfel: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți.” (2 Corinteni 4:8-9)

    Așadar, fă azi din aceste versete din Scriptură motto-ul vieții tale, care să te încurajeze și să te motiveze să nu „dai bir cu fugiții” când treci prin circumstanțe potrivnice!

  • 4 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu vin curând: ține cu tărie ceea ce ai, ca nimeni să nu‑ți ia cununa.

    Apocalipsa 3.11

    Exista pericolul ca acești creștini din Filadelfia să piardă nu doar „o cunună“, ci „cununa lor“, adică acea cunună care îi distingea. Ceea ce‑i diferențiază pe cei din Filadelfia este că ei prețuiesc adevărurile cu privire la Hristos și la Adunare într‑un timp în care, peste tot, ele sunt tăgăduite. După ce ei s‑au întors la înțelegerea și la practicarea adevărurilor cu privire la Hristos și la Adunare, rămâne întotdeauna pericolul ca ei să piardă aceste adevăruri și să fie atrași în corupția din jur și în lipsa de realitate și în atotsuficiența creștinătății. De aceea există îndemnul: „Ține cu tărie“.

    Satan va face toate eforturile pentru a‑i conduce pe cei care au spiritul Filadelfiei să renunțe la ceea ce le‑a fost dăruit. Vrăjmașul se va folosi deopotrivă de credincioși și de necredincioși pentru a‑i face pe cei din Filadelfia să abandoneze ceea ce au. Va folosi argumentul că există câțiva în Sardes care nu și‑au pătat hainele și că sunt în Laodiceea păcătoși sărmani, orbi și goi. Însă a te întoarce la ceea ce Domnul condamnă înseamnă a abandona ceea ce El aprobă. Toate înșelăciunile vrăjmașului sunt întâmpinate cu aceste cuvinte de atenționare ale Domnului: „Ține cu tărie“. Dacă cei din Filadelfia țin cu tărie, Domnul le va deschide cu siguranță uși, oriunde ar fi ele, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celorlalți, oriunde s‑ar afla ei.

    Acest îndemn, de a ține cu tărie, arată că perioadele de trezire sunt urmate de perioade de declin, în care mulți eșuează și își pierd cununa. Este bine să faci parte din Filadelfia, însă Filadelfia nu este un refugiu unde sfinții să se relaxeze, ci este formată din aceia care au aprobarea lui Hristos și care, din chiar acest motiv, sunt ținta atacurilor vrăjmașului.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cuibul păsărilor de mare

    Iată, acum este timpul foarte potrivit.

    2 Corinteni 6.2

    Se istorisește că, în anumite țări din nord, locuitorii se hrăneau odinioară cu ouăle păsărilor de mare, care își construiau cuibul pe flancul falezelor abrupte. Într‑o zi, un om plecat în căutarea acestor ouă a observat, la câteva sute de metri sub el, un cuib mare. Din locul unde se găsea era extrem de greu să‑l atingă, dar s‑a decis să încerce aventura. După ce a înfipt un țăruș mare, a desfășurat o coardă lungă și s‑a lăsat să alunece în gol de‑a lungul falezei, până la înălțimea cuibului. Acesta fiind însă mai retras, a trebuit să facă să oscileze coarda, mișcându‑și trupul, și prin amplitudine să se apropie de proeminență. A fost obositor, dar a reușit să atingă cu piciorul pintenul îngust. S‑a hotărât astfel ca la viitoarea revenire a coardei să sară. Cu niciun preț nu trebuia să‑și piardă echilibrul, altfel căderea și moartea îl așteptau. Dintr‑o săritură sprintenă s‑a lansat și s‑a agățat de perete. Dar în această mișcare a pierdut coarda, care s‑a întors în spate. S‑a văzut într‑o situație disperată, pentru că în jur nu era nimeni care să‑l poată ajuta. A înțeles într‑o fracțiune de secundă că trebuie să acționeze la următoarea oscilație, când mai era încă timp. „Acum ori niciodată“, gândea el. Luându‑și curaj, s‑a lansat cu ambele mâini într‑un asalt impresionant și a reușit să prindă coarda din zbor în momentul când revenea spre el. Aceasta a fost salvarea lui. Având îndrăzneala să se arunce în gol, a izbutit.

    Sunt lucruri în viață în care trebuie acționat acum, căci altfel nu vor mai putea fi făcute niciodată. Câteodată în viața noastră este „acum“ ori „niciodată“. Ziua de ieri a trecut, cea de mâine nu a venit încă, iar astăzi este momentul care trece foarte repede. Ne‑am salvat noi în brațele Mântuitorului?

    Citirea Bibliei: Iov 13.1-28 · Fapte 9.17-30

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 17.1‑13

    Capitolul 16 se încheia cu gândul la suferinţele şi moartea lui Isus; cap. 17 se deschide cu apariţia Sa în glorie, care răspunde promisiunii făcute ucenicilor (16.28). După dispreţul de care Fiul Său a avut parte de la poporul Israel şi după toate formele de necredinţă pe care Acesta le‑a întâmpinat în capitolul precedent, Dumnezeu a dorit să pună în scenă, în faţa unor martori aleşi dintre oameni, o anticipare a decorului măreţiei Sale imperiale.

    Ce scenă grandioasă! Cei trei ucenici nu pot însă s‑o suporte: teama pune stăpânire peste ei (după ce dormiseră – Luca 9.32). În final, Dumnezeu trebuie să ia cuvântul, pentru ca Preaiubitul Său să nu fie confundat cu cei doi care‑L întovărăşeau în glorie. Abia mai târziu, după învierea Domnului, ucenicii vor înţelege semnificaţia acestei minunate viziuni şi li se va permite să o relateze: aceasta este ceea ce va face Petru în cea de‑a doua sa epistolă (2 Petru 1.17‑18).

    Dar acum, în timp ce Moise şi Ilie se întorc la odihna lor, Fiul lui Dumnezeu Îşi reia înfăţişarea Sa de OM smerit, cu chip de rob, pe care încetase să o poarte doar pentru o clipă… Şi, coborând de pe munte, Îşi continuă drumul crucii, absolut singur…

    AI UN DAR PE CARE DUMNEZEU ÎL POATE FOLOSI? | Fundația S.E.E.R. România

    „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

    În acest sens, un pastor scria: „Dumnezeu a folosit o abilitate aparent întâmplătoare pentru a-l poziționa strategic pe David. Și abilitatea de a arunca cu praștia nu este singurul exemplu. Când David cânta la harpă, liniștea duhul lui Saul (vezi 1 Samuel 16:23). Așa l-a cunoscut David pe Ionatan (fiul regelui Saul). Așa a învățat obiceiurile de la curtea regelui. Fără abilitățile sale muzicale, David nici măcar n-ar fi pus piciorul în palat! Nu știi niciodată ce abilitate va folosi Dumnezeu pentru scopurile Sale, așa că n-o subestima nici pe cea mai ciudată! Dumnezeu poate folosi orice pentru planurile Sale, dacă pur și simplu ne lăsăm folosiți de El.

    Dumnezeu a folosit abilitatea lui Noe de a construi corăbii, abilitatea lui Iosif de a interpreta visele, precum și cunoștințele astronomice ale magilor. Nicio abilitate nu este nerambursabilă sau inutilizabilă în marele plan al lui Dumnezeu! Dar iată ce trebuie să înțelegi: cei mai renumiți psalmi s-au născut din cele mai grele circumstanțe. Cei mai mângâietori psalmi au fost scriși în cele mai incomode situații: David traversând „valea umbrei morții”… David chinuit din cauza aventurii sale adulterine cu Bat-Șeba… David – fugarul ce se ascundea în peșterile din Adulam… Sigur că el n-ar fi dorit să se afle în niciuna dintre aceste situații, dar ele au dat naștere versurilor profunde pe care le găsim în Psalmul 23, Psalmul 51 și Psalmul 142.

    Poate că te lupți cu depresia sau poate că te clatini din cauza unei greșeli care pare de neiertat, sau pur și simplu ești sătul și obosit să tot fii sătul și obosit!… Poate că nu-ți plac circumstanțele actuale, dar ele pot fi cheia dezvoltării caracterului tău. Iar dezvoltarea caracterului este cheia viitorului tău!”

    Așadar, lasă-te folosit de Dumnezeu și pune-ți „talantul” în negoț.

  • 16 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost nevoit să vă scriu, ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

    Iuda 3

    Ce este „ credința dată sfinților“? Ea include obiectul credinței și perioada credinței. „ Perioada credinței “ începe după moartea Domnului Isus (Galateni 3.27; Romani 6.3), deci în Fapte 2 , pentru că acolo se desfășoară pentru prima dată botezul creștin; Galateni 4.6 și multe alte locuri confirmă o legătură între coborârea Duhului Sfânt și perioada credinței.

    „ Obiectul credinței “ este ansamblul adevărului descoperit de Dumnezeu pentru această perioadă a credinței: din Noul Testament, tot ceea ce este cuprins după Evanghelii; din Evanghelii, numai ceea ce face referire la Adunare; iar din Vechiul Testament, umbrele și tablourile, în măsura în care ele se referă la lucrurile spirituale din Noul Testament. Epistola lui Iuda nu vorbește aici despre caracterul Cuvântului lui Dumnezeu, căci „toată Scriptura“, atât Vechiul cât și Noul Testament, „este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Iuda se referă însă aici la adevărul descoperit de Dumnezeu pentru perioada credinței: toate tainele ascunse în Noul Testament în legătură cu Hristos și Adunarea (Efeseni 5.32): taina lui Hristos (Efeseni 3), taina evangheliei , taina credinței , taina lui Dumnezeu , taina evlaviei (a se vedea și 1 Corinteni 2) . O taină a Noului Testament este ceva ce nu a fost cunoscut în Vechiul Testament, dar care acum este descoperit.

    H. L. Heijkoop

    SAMANTA BUNA

    Epuizare psihică, fizică și spirituală

    Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.

    Psalmul 34.19

    Statisticile privind incapacitatea de muncă pun pe locul trei bolile psihice . Una dintre cele mai frecvente dintre acestea este depresia . De la începutul acestui secol, numărul zilelor de absență de la locul de muncă din cauza depresiei s‑a dublat. Strâns legat de depresie este sindromul burn‑out , care descrie o stare de epuizare fizică și psihică totală. Incidența acestei boli a crescut de patru ori doar în ultimii zece ani. Cele mai afectate sunt grupurile profesionale din sectorul social și cele care au mult de‑a face cu publicul (de exemplu, în centralele de relații cu clienții). Conform estimărilor, până la 8% dintre angajații din companiile mari sunt afectați de burn‑out , în afară de numărul mare de cazuri neraportate. Cei afectați trebuie adesea să aștepte mult timp pentru tratament.

    Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ne spune că ființa umană cuprinde atât componente fizice, cât și spiritual ‑emoționale (Proverbe 13.25; Matei 10.28; 1 Tesaloniceni 5.23). Așadar, este de la sine înțeles că nu numai bolile fizice sau psihice , ci și cele spirituale ne afectează viața. Dorim să vă încurajăm că marele Dumnezeu este alături de voi întotdeauna, dar mai ales atunci când sunteți descurajați și când sufletul vostru suferă! Dumnezeul Bibliei are milă de cei bolnavi , de cei obosiți , de cei descurajați , de cei slabi , de cei epuizați . Cartea Psalmilor ne poartă prin multitudinea de sentimente și de emoții prin care trece ființa umană. Dacă o vom parcurge, vom descoperi că ea cuprinde o comoară inepuizabilă: ni‑L prezintă pe Dumnezeul care ne iubește personal, care ne înțelege , care simte cu noi și care vrea să ne ofere viața veșnică .

    Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 9.1‑17

    Bolile pe care Domnul le‑a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le‑a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care‑i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi … speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a‑l elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale“ (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?

    Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.

    Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu‑şi mai au rostul.

    „UMBRA” NU TE POATE RĂNI! | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine…” (Psalmul 23:4)

    Un pastor scrie: „Marele predicator Dr. Donald Grey Barnhouse, a cărui primă soție murise, se întorcea de la înmormântare… în mașină, unul dintre copii a întrebat la un moment dat: „Tati… unde a plecat mami? Nu înțeleg ce înseamnă că a murit!” Chiar atunci, un camion a trecut și a aruncat o umbră peste mașina lor… Inspirat într-o secundă, Barnhouse a răspuns cu o întrebare: „Copii, ați prefera să fiți loviți de camion sau de umbra lui?” Și când copiii au dat semne că nu înțeleg întrebarea tatălui, nici nu știau ce să răspundă, el a adăugat: „Copii, când muriți fără Hristos, e ca și cum ați fi loviți de camion. Dar când muriți cu Hristos, sunteți loviți doar de o umbră!” Apostolul Pavel a scris: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13-18)”

    Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, de care așa de mulți avem nevoie!

  • 15 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, găsind o perlă de mare preț, s‑a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat‑o.

    Matei 13.45

    Unitatea Adunării este aici, în parabola perlei, cuvântul cheie. Spre deosebire aceasta, în parabola comorii ascunse este prezentat aspectul individual al Adunării; ea este formată din persoane individuale, așa cum o comoară constă din mai multe piese individuale. Fiecare „fiu al Împărăției“ poate vorbi despre dragostea Domnului său și poate mărturisi personal despre El: „M‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Fiecare credincios în parte este prețios pentru Domnul Isus.

    În imaginea perlei avem însă o reprezentare colectivă a tuturor celor credincioși. Adunarea, în unitatea ei, are o frumusețe care atrage inima Domnului (Efeseni 5). Cât de fericiți suntem să știm că El va fi satisfăcut de acest rod al muncii sufletului Său (Isaia 53.11)!

    Această dublă perspectivă asupra unuia și aceluiași obiect o vedem în exemplul minunat al dragostei lui Hristos pentru ai Săi. În Exod 21, robul evreu spunea: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să ies liber“ (versetul 5). În „soția mea“ avem imaginea colectivă a Adunării, iar în „copiii mei“ avem imaginea individuală a Adunării. Robul evreu își iubea stăpânul; în Ioan 14.31 citim: „Dar, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl și, cum Mi‑a poruncit Tatăl, așa fac“. Este singurul verset din Noul Testament în care Domnul Isus vorbește despre dragostea Sa față de Tatăl.

    În creația lui Dumnezeu sunt perle foarte frumoase. Dar frumusețea acelei perle care captivează inima Domnului este de natură cerească. Această frumusețe este una conferită. Nu doar că Domnul Isus caută și găsește perla, ci ea este rodul propriei Sale lucrări. Dacă în scoica aflată pe fundul mării intră un corp străin sau un parazit și o rănește, scoica învelește treptat corpul străin într‑un strat de sidef (din carbonat de calciu), ca reacție de protecție, și astfel se dezvoltă perla în interiorul scoicii. Iar apoi perla poate fi extrasă numai dacă scoica este spartă și omorâtă.

    Ce imagine mișcătoare a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru Adunare! Numai prin sângele Său prețios, perla de mare preț a devenit proprietatea Sa. Perla a avut nevoie de salvare. Avem deci o dublă imagine a morții Domnului nostru, una în simbolul perlei înseși, iar cealaltă în faptul că negustorul a vândut tot ce avea.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    L‑au întrebat deoparte pe Isus

    Și, pe când ședea El pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte: „Spune‑ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate acestea?“.

    Marcu 13.3,4

    Când privim doar la rămășițele zidului fostului templu din Ierusalim, ne și facem o idee despre cât de grandios și de magnific trebuie să fi fost templul. Așa că îi putem înțelege pe ucenici când Îi zic Domnului cu solemnitate – și poate cu o ușoară mândrie: „Învățătorule, privește ce pietre și ce clădiri!“. Dar Isus le spune: „Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată“. Acest anunț i‑a cam uimit. Așa că, puțin mai târziu, în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor, cu fața direct spre templu, își asaltează Învățătorul cu întrebări. Nu discută, nu speculează, ci Îi pun întrebări, ca niște apropiați. Iar Domnul le explică semnele ce vor anunța revenirea Sa și începutul Împărăției mileniale.

    Ce frumos exemplu îmi oferă acești patru ucenici care merg cu întrebările lor direct la Domnul Isus! Unde pot obține eu răspuns la problemele care mă preocupă? Doar la Dumnezeu! Și cum îmi răspunde El? Prin Cuvântul Său, Biblia, pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Întrebările mele despre viață, despre începuturi, despre ce a fost și despre ce va fi, toate primesc răspuns de la Dumnezeu prin Cuvântul Său. Iar atunci când mi se pare că este greu să înțeleg gândurile lui Dumnezeu, tot Lui Îi cer cu sinceritate ajutor în rugăciune. El îmi face cunoscut voia Sa și vrea să mă convingă de adevăr.

    Citirea Bibliei: Daniel 9.1-14 · Fapte 3.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 8.18‑34

    Cărturarului, care se oferise să‑L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i‑a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât Însuşi Creatorul lor. Ce umilinţă! El nu avea pe pământ nici unde să‑Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi‑a încheiat lucrarea, a putut să‑Şi odihnească – sau să‑Şi plece – capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).

    În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr‑o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o datorie, niciun „întâi de toate“ nu poate lua locul celor pe care ni le‑a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.

    Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă şi Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

    CONSTRUIEȘTE RELAȚII SĂNĂTOASE ȘI ÎMPLINITOARE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

    Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai nevoie de relații cu persoane potrivite, care îți sunt alături indiferent de circumstanțe. Îți amintești de Ionatan, care l-a prețuit și i-a stat alături lui David chiar când viața i-a fost pusă în primejdie? Sau de Rut, care și-a iubit soacra (pe Naomi) și i-a dat un motiv să trăiască din nou? Dumnezeu te poate introduce în cercul unor astfel de oameni și te poate ajuta să construiești o relație cu ei. Gândește-te, El nu ar fi spus: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18), pentru ca apoi să-ți ceară să trăiești în izolare! Uneori, când ești singur, te afli în cea mai proastă companie posibilă! Dar s-ar putea să ai nevoie să te vindeci pe dinăuntru înainte de a putea construi relații sănătoase și de a face alegeri sănătoase. Asta înseamnă să înveți să faci deosebirea între „a folosi” relațiile și „legăturile sufletești”. Legăturile de sânge nu sunt la fel de durabile ca legăturile sufletești. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în tine și, când vei fi pregătit, El va facilita întâlnirile necesare. Între timp, cunoaște-L mai bine, pentru că El este sursa adevăratei stime de sine. Dacă ultima ta relație te-a lipsit de respectul de sine și te-a epuizat spiritual, folosește acest timp pentru a te pune din nou pe picioare. S-ar putea să nu mai ai niciodată această ocazie! Începe să iubești așa cum iubește Dumnezeu! El vede imperfecțiunile noastre, se ocupă de respingerea noastră și ne iubește în ciuda tuturor acestor lucruri! Știind asta, vei putea să nu renunți la o persoană bună pentru că a făcut un lucru rău. Ți-ai arunca mașina din cauza unei piese defecte? Dar, dacă Dumnezeu te-ar ierta așa cum ierți tu pe alții, ai putea suporta? (vezi Psalmul 130:3) Așadar, cere-I astăzi să-ți arate cum să construiești relații sănătoase și împlinitoare… și El o va face!

  • 12 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și soției sale îmbrăcăminte de piele și i‑a îmbrăcat.

    Geneza 3.21

    Hainele de piele dăruite de Dumnezeu lui Adam și soției sale au implicat o jertfă. Poate că ei au văzut cum Dumnezeu a jertfit acel animal – o scenă cu totul nouă pentru ei, care trebuie să‑i fi afectat profund.

    În sistemul levitic, preotul care aducea jertfa de ardere‑de‑tot avea privilegiul să păstreze pentru sine pielea animalului. Arderea‑de‑tot era în întregime pentru Dumnezeu, în afară de piele, care era partea preotului care o aducea (Levitic 7.8). Vedem în această imagine ceea ce Dumnezeu avea în gând pentru noi. Ca preoți, noi venim înaintea lui Dumnezeu cu jertfa lui Hristos, lucru care bucură inima Lui. Este plăcerea Sa să‑i vadă pe fiii Săi îmbrăcați cu Hristos. Acest lucru ne aduce aminte de fiul risipitor, pentru care tatăl a cerut haina dintâi, pentru a‑l îmbrăca (Luca 15.22).

    Dumnezeu ne‑a acceptat „în Cel Preaiubit” (Efeseni 1.6) și ne‑a înveșmântat cu El Însuși. Când Dumnezeu ne privește, Îl vede pe Fiul Său preaiubit, fiindcă noi suntem ascunși „în El” – ce minunat privilegiu! Tatăl ne‑a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în El (Efeseni 1.3). Acest lucru nu se va schimba niciodată. Astfel, ca fii și ca preoți, Îl putem aduce înaintea Tatălui pe Preaiubitul Său: Persoana Sa, jertfa Sa, tot ceea ce vorbește despre El și este de preț înaintea Tatălui și înaintea noastră. Toată lauda să fie adusă Tatălui și Fiului!

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Stânca veacurilor

    Încredeți‑vă în Domnul pentru totdeauna, pentru că în El, Domnul, este stânca veacurilor.

    Isaia 26.4

    În vremurile noastre de mare viteză, cu atât mai evident apare faptul că totul este trecător pe pământ. Ceea ce ieri era la modă astăzi poate fi deja depășit. În calitate de creștini, suntem îngrijorați că valorile morale precum fidelitatea și consecvența dispar din ce în ce mai mult din societate. Chiar și ordinea pe care Dumnezeu a rânduit‑o în creație este dată la o parte ca fiind demodată. În acest mediu în schimbare, cele care sunt eterne ne oferă o pace profundă și o securitate reală:

    Cuvântul etern: „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40.8). Scriptura este întotdeauna actuală. Oamenii o pot pune la îndoială sau o pot ataca, însă Dumnezeu nu Își ia Cuvântul înapoi. Să avem încredere în afirmațiile Sale! Astronomul Johannn Heinrich von Mädler îi acorda cel dintâi loc: „Înaintea tuturor celorlalte cărți, Biblia trebuie să intre prima în casa mea”.

    Viața eternă: „Eu le dau viața veșnică și nicidecum nu vor pieri niciodată; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10.28). Prin credința în Fiul lui Dumnezeu, noi posedăm viața veșnică. Nimeni nu ne poate lua acest dar. Pentru timp și pentru veșnicie, suntem în siguranță în mâna Domnului Isus.

    Gloria eternă: „Dar Dumnezeul oricărui har, care ne‑a chemat la gloria Sa eternă în Hristos Isus, […] vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți” (1 Petru 5.10). Ne îndreptăm spre gloria eternă din cer. În harul Său, Dumnezeu va avea grijă ca noi să ajungem în siguranță la această destinație.

    Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 7.1‑14

    Versetele 1‑6 şi 12 aşază înaintea noastră principiile care trebuie să reglementeze relaţiile noastre cu oamenii, cu fraţii noştri. Încercând să găsească soluţie la această problemă, marii gânditori ai tuturor civilizaţiilor au umplut biblioteci întregi cu doctrinele lor sociale, politice, morale sau religioase; Domnului însă Îi este de ajuns un mic verset pentru a exprima şi a cuprinde soluţia Sa de înţelepciune divină, desăvârşită şi definitivă: „Toate deci câte doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi‑le şi voi la fel“ (v. 12; comp. cu Romani 13.10). Ce regulă de aur este aceasta, pentru care fiecare zi este încă un prilej de a o pune în practică! Să învăţăm să ne punem întotdeauna în locul acelora cu care avem de‑a face.

    Versetele 13 şi 14 ne aduc aminte că, dacă sunt doi stăpâni, sunt şi două căi şi două porţi. Calea largă este a celor mulţi, şi aceasta în ciuda unui indicator care înfioară: „Spre pieire“ (v. 13)! În schimb, puţini găsesc (pentru că puţini sunt cei care caută – vezi v. 7) „calea care duce la Viaţă“. „Strâmtă este poarta“: pe ea nu se poate intra fără a lăsa bagajele „eului“ şi ale propriei îndreptăţiri, precum şi poverile cu care vieţile noastre sunt deseori încărcate.

    RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU LA ANXIETATE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Veniţi la Mine, toţi cei trudiți și împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28)

    Tulburările de anxietate produc cele mai frecvente boli mintale în rândul oamenilor, la nivel global… dar asta nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu! În Matei 11:28-29, Domnul Isus a spus: „Veniți la Mine, toți cei… împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

    Pe vremuri când boii lucrau pe câmp, erau înjugați împreună unul lângă altul, împărțind sarcina de lucru. Înțelegi ideea? Asta vrea Domnul Isus să faci: să lucrezi împreună cu El! Te poți gândi la cineva mai potrivit cu care să împarți povara? Lucrul acesta te face să te întrebi de ce oare așteptăm atât de mult până când acceptăm oferta Sa?! Și tot Domnul Isus spune: „Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea… Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Luca 12:29-31) Domnul Isus ne oferă perspectiva perfectă asupra vieții. Nu poți adăuga o zi la durata vieții tale îngrijorându-te, dar cu siguranță o poți scurta prin stres și anxietate. Gândește-te la asta: păsările nu stau în copaci îngrijorându-se cu privire la ce vor mânca mâine. Nu, ele cântă fără nicio grijă! La fel, nici crinii nu se îngrijorează cu privire la cum vor crește sau dacă vor primi suficientă ploaie pentru a supraviețui! Așadar, toată creația lui Dumnezeu, cu excepția omului, își vede de viață fără nicio grijă! Și de vreme ce Tatăl tău ceresc a promis că va avea grijă de poporul Său, poți să fii sigur că El va avea grijă și de tine! Este Cuvântul de viață pentru tine azi – din partea Autorului Vieții!

  • 11 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci lui Iuda, care L‑a vândut, văzând că a fost condamnat, i‑a părut rău și a restituit cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor, spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“.

    Matei 27.3,4

    Iuda Iscarioteanul este un exemplu al păcătosului cuprins de remușcări. Uneori el este prezentat ca un caz tragic, ca un individ cu motivații sincere, deși incorecte, însă o astfel de prezentare este greșită. De ce L‑a trădat Iuda pe Hristos? Au fost sugerate multe teorii pentru a explica purtarea sa. Una des întâlnită este că Iuda a fost un patriot care, dezamăgit atunci când și‑a dat seama că împărăția nu avea să fie manifestată așa cum sperase, s‑a întors împotriva lui Hristos. Problema cu o astfel de teorie este că ea nu se găsește în Biblie.

    Relatarea Scripturii cu privire la motivația lui Iuda este clară. Iuda ținea punga și fura din ea (Ioan 12.6). Era un hoț neconvertit, care L‑a trădat pe Hristos fiindcă iubea banii. Satan a intrat în el pentru a‑și împlini planul (Ioan 13.27), l‑a folosit ca pe o unealtă, după care s‑a descotorosit de el (Matei 27.40). În felul acesta, „fiul pierzării“ s‑a dus „la locul său“ (Ioan 17.12; Fapte 1.25). Tragic sfârșit!

    Iuda n‑a fost un credincios, așa cum vedem în Ioan 13.10,11, prin urmare nu ne așteptăm să fi existat o pocăință adevărată la el. Când consecințele păcatului său i‑au devenit clare, el „a fost cuprins de remușcări“. Păcatul îl orbise, apoi ochii i‑au fost deschiși, însă n‑a manifestat o pocăință autentică, ci doar remușcări. Aceasta a fost întristarea necredinței. „Întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu‑ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte“ (2 Corinteni 7.10). Iuda chiar a mărturisit că Domnul Isus era nevinovat, așa cum au făcut toți vrăjmașii Lui, însă totul a fost în zadar. A te juca cu păcatul, ducând o viață lipsită de credință și de pocăință, aceasta duce la distrugere, oricât de multe remușcări ar exista. Ce lucru solemn!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De unde? Pentru ce? Încotro?

    Vai de cel care zice tatălui său: „Ce naști tu?“, sau mamei: „Ce‑ai născut?“. Așa zice Domnul, Sfântul lui Israel și Cel care l‑a făcut: „Întrebați‑Mă de cele viitoare, despre fiii Mei, și porunciți‑Mi cu privire la lucrarea mâinilor Mele“.

    Isaia 45.10,11

    Fiecare descoperire a științei pune mai multe întrebări decât poate să răspundă. Trei probleme macină dintotdeauna gândurile oamenilor: De unde vin? Pentru ce trăiesc? Încotro mă îndrept?

    De unde vin? Indiferent cu ce vă confruntați în viață, nu vă acuzați nicidecum părinții că v‑au conceput și v‑au dat naștere! Sursa vieții este Însuși Creatorul. Pe cei pe care i‑a creat, El îi numește copiii Săi și lucrarea mâinilor Sale. David a recunoscut că Dumnezeu l‑a creat: „Tu mi‑ai întocmit rărunchii, Tu m‑ai țesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m‑ai făcut într‑un mod uimitor și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și sufletul meu o știe foarte bine“ (Psalmul 139.13,14).

    Pentru ce trăiesc? Te întrebi de ce te afli pe acest pământ? Roagă‑L pe Dumnezeu să‑ți descopere scopul vieții tale, căci Cel care te‑a format are cu siguranță un plan pentru tine. În calitate de Creator, oare nu are El dreptul să Se aștepte ca tu să trăiești pentru El?

    Încotro mă îndrept? Desigur, cu toții ne întrebăm ce ne rezervă viitorul. În privința aceasta, Dumnezeu ne spune hotărât: Nu întrebați ghicitorii, întrebați‑Mă pe Mine! El ne dorește binele. El ne spune lucruri care ne încurajează. Nu ne copleșește niciodată cu previziuni care nu fac altceva decât să ne sperie constant. În loc să ne plângem de soartă sau să ne îngrijorăm inutil de viitorul incert, să ne încredințăm Dumnezeului credincios! El este un Tată iubitor care întotdeauna are grijă de noi.

    Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 6.19‑34

    Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara“ lui: Domnul Hristos. Noi Îl contemplăm „cu faţa descoperită“ în Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6‑7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii. Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii“ – vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiunilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa de faţă? Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. „De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi…“ (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări… (comp. cu Psalmul 147.9).

    Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care‑L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.

    RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU LA ANXIETATE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri…” (Filipeni 4:6)

    Anxietatea este un blestem al epocii moderne, dar nu este ceva nou. De-a lungul Scripturii, Domnul Isus a vorbit despre anxietate, stres și frică. De fapt, El le-a menționat în repetate rânduri în învățăturile Sale. În Matei 6:25-27, El a spus: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”

    Rețineți: Domnul Isus nu a rostit aceste cuvinte doar pentru a ne alina și a ne încuraja, ci ne-a poruncit să nu ne îngrijorăm.

    De ce?

    Deoarece acest lucru demonstrează o lipsă de credință în credincioșia lui Dumnezeu față de noi! Și apostolul Pavel a spus: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).

    În loc să lași teama și anxietatea să te controleze, poți avea pace, aducându-ți îngrijorările înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, mulțumindu-I prin credință pentru răspuns și având încredere că El va rezolva lucrurile așa cum numai El știe și poate!

    Deci, ce vei face? Te vei îngrijora și vei fi neliniștit, sau te vei ruga și vei avea pace?! Alegerea îți aparține!

  • 9 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, purtându‑Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii“, care în evreiește se numește „Golgota“, unde L‑au răstignit.

    Ioan 19.17

    Ce perspectivă a glorificării depline a lui Dumnezeu oferă crucea! Unde vedem dragostea lui Dumnezeu în toată plinătatea ei? La cruce! „Prin aceasta am cunoscut dragostea, fiindcă El Și‑a dat viața pentru noi.“ Unde vedem dreptatea perfectă împotriva păcatului? La cruce! „Pe Cel care n‑a cunoscut păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.“ Unde vedem ascultarea absolută? La cruce! Acolo Hristos a luat locul păcatului, înaintea lui Dumnezeu: „S‑a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Unde vedem măreția lui Dumnezeu pe deplin înălțată? Nicăieri în altă parte decât la cruce! „Pentru că I se cuvenea Aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, aducând pe mulți fii la glorie, să desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor.“

    Cu cât privim mai mult la cruce – și trebuie să venim mai întâi la ea ca păcătoși sărmani care au nevoie de mântuire – cu atât ne vom minuna mai mult de dragostea lui Dumnezeu! Îl vedem la cruce pe om în ura lui absolută față de Dumnezeu și cu totul robit puterii lui Satan. Îl vedem însă pe Cel care era mai mult decât un om în ascultarea absolută. Și Îl vedem pe Dumnezeu în dreptatea Lui perfectă împotriva păcatului. Bunătatea perfectă în Hristos, răutatea completă în om, dragostea și dreptatea în Dumnezeu manifestate în mod perfect, pe toate acestea le vedem la cruce. Ce tablou!

    J. N. Darby

    SAMANTA BUNA

    Semințele de urzică

    Nu vă amăgiți: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit“; căci ce seamănă omul, aceea va și secera.

    Galateni 6.7

    „Pastore, nu pot să‑mi țin gura“, se văita o femeie care suferea mult în viață din acest motiv.

    „Mergi în grădină, smulge câteva urzici și adună‑le semințele“, i‑a spus predicatorul. „Acum seamănă‑le în pământ“, i‑a mai zis el când ea a venit cu pumnul plin de semințe de urzică. „Iar acum du‑te, caută semințele puse în pământ și adună‑le…“

    A înțeles și ea în sfârșit că nu se mai poate repara ce se greșește cu vorba. Deși ferecată cu două străji, și a dinților și a buzelor, limba este cel mai greu de ținut în frâu. Atât faptele, cât mai ales cuvintele noastre, sunt semințe care, mai devreme sau mai târziu, produc roade în viață. „Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire“ (Proverbe 22.8). Semănăm iubire, culegem căldură! Semănăm lăcomie, culegem intrigi și inimi reci! Semănăm ură și violență, le vom culege pe amândouă! Semănăm fericire în viața altora, culegem fericire în propria noastră viață!

    Toate ființele vii se află sub legea semănatului și a seceratului! Smochinele nu cresc niciodată din spini, nici strugurii din mărăcini. Fiecare agricultor culege ceea ce a semănat. Iar principiul semănatului și al seceratului se aplică și la cantitatea de semințe. „Cine seamănă cu zgârcenie va și secera cu zgârcenie, și cine seamănă cu binecuvântări va și secera cu binecuvântări“ (2 Corinteni 9.6).

    Doar atunci când ne predăm viața Domnului Isus și trăim conform gândurilor lui Dumnezeu, putem semăna și secera lucruri bune pentru Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Daniel 6.1-18 · Fapte 1.10-14

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 5.31‑48

    Cel care vorbeşte aici – să nu uităm – este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau ConstituţiaÎmpărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!“, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non‑violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad‑litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să‑i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să‑i facă rău credinciosului, reuşind chiar să‑l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.

    Versetele 38‑48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce‑i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

    CUPTORUL SUFERINȚEI | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei.” (Isaia 48:10)

    Lui C.S. Lewis îi sunt atribuite cuvintele: „Dumnezeu ne șoptește în momentele de bucurie, ne vorbește în conștiință, dar strigă în momentele de durere; acesta este megafonul Lui pentru a trezi o lume surdă!” În cuptorul suferinței, psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale! Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:66-68) Dar noi trebuie să fim conștienți că nu putem ajunge la acel nivel de supunere cu ușurință sau peste noapte. Este nevoie de timp, de câteva lovituri și țipete, de câteva urme de frâne, acolo unde te-ai împotrivit și ai opus rezistență! Dumnezeu i-a spus lui Isaia să profețească: „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine…” (Isaia 48:10-11) Suferința este o experiență solitară; nu este ceva ce ai alege. Poeta Ella Wheeler Wilcox ne amintește că: „În ale plăcerii vaste încăperi e loc destul pentru vagoane mari și maiestuoase / dar rând pe rând ne vom alinia pe străzile-nguste ale vieții dureroase”. Iar apostolul Petru ne-a scris că: „la aceasta am fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui!” (1 Petru 2:21) Nu există o cale ușoară de a deveni ca Isus; aceasta implică disconfort și durere. Dar vestea bună este că nu ești singur în mijlocul cuptorului. Mâna lui Dumnezeu controlează termostatul. Și El știe exact câtă căldură este nevoie pentru a te aduce în locul în care să poți spune: „Tu ești bun, și ceea ce faci Tu este bun!” Poate că nu ai ajuns în cuptor, dar fii pregătit pentru asta, toți trecem pe-acolo!

  • 2 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Agripa i‑a zis lui Pavel: „Ai voie să vorbești pentru tine însuți“. Atunci Pavel, întinzând mâna, și‑a prezentat apărarea.

    Fapte 26.1

    În Fapte 26.1‑29 îl vedem pe apostolul Pavel în palatul guvernatorului, în Cezareea, unde a trebuit să vorbească în apărarea sa înaintea împăratului Agripa. La prima vedere, Pavel pare un prizonier lipsit de ajutor, nevoit să‑și scape viața. Totuși, întemnițarea și judecarea lui făceau parte dintr‑un plan măreț al lui Dumnezeu de a‑l trimite la Roma, unde trebuia să dea mărturie înaintea cezarului, care era cârmuitorul lumii păgâne în acele zile. În Fapte 23.11 citim că „Domnul a stat lângă el și i‑a spus: Îndrăznește, pentru că, după cum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma“. Astfel că Pavel, înainte de a fi trimis la Roma, se afla întemnițat la Cezareea, înaintea lui Agripa, un împărat foarte sceptic. Acolo, Domnul i‑a oferit lui Pavel prilejul de a prezenta o relatare îndrăzneață și plină de har a convertirii sale, precum și a evangheliei lui Isus Hristos.

    Ne dăm noi seama pe deplin ce înseamnă să mărturisim simplu și sincer ceea ce evanghelia a făcut pentru noi? Poate că, în acea zi, în palatul guvernatorului nimeni n‑a fost adânc mișcat de cuvintele lui Pavel. În același fel, poate că nici cuvintele noastre nu au un impact imediat asupra celor cărora le vorbim, însă Domnul poate folosi cu putere mărturia noastră într‑un fel care să împlinească voia Sa perfectă: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce‑Mi place și va prospera în lucrul pentru care l‑am trimis“ (Isaia 55.11). Să nu obosim și să nu ne descurajăm în fața împotrivirii sau indiferenței celor cărora le vestim evanghelia, ci mai degrabă să vorbim cu îndrăzneală și cu dragoste, în dependență deplină de Domnul, care va folosi cu siguranță Cuvântul Său spre gloria Sa!

    S. Faulkner

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Locul execuției

    Când au ajuns la locul numit „Căpățâna“, L‑au răstignit acolo.

    A făcut pace prin sângele crucii Lui.

    Luca 23.33; Coloseni 1.20

    Golgota, locul execuției, se afla în afara Ierusalimului în acel timp, dar totodată nu departe de oraș (Ioan 19.17,20), pentru că romanii, dorind să sporească efectul de descurajare prin crucificările lor, l‑au amplasat pe unde trecea un drum aglomerat (Matei 27.39). Golgota înseamnă Căpățâna. Pe baza săpăturilor arheologice din zona Bisericii Sfântului Mormânt (aflată acum în interiorul Ierusalimului), se presupune că aici a fost o vastă carieră până în secolul întâi î.H., Golgota fiind o formațiune stâncoasă din străfundul carierei. Numele l‑a primit de la forma sa rotundă care semăna cu un craniu.

    Determinarea cu acuratețe a locului unde a fost înălțată crucea Domnului Isus nu mai este posibilă astăzi, dar aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El a fost răstignit. Cum s‑a ajuns la acest lucru? Evreii l‑au șantajat literalmente pe guvernatorul roman Pilat, pentru a‑L executa pe Isus. În lipsa dovezilor pentru acuzația lor, ei nu au făcut altceva decât să strige „Răstignește‑L, răstignește‑L!“. În schimb, Pilat nu a ratat ocazia de a pune deasupra crucii inscripția: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 27.37). A fost corect titlul? Da, pentru că Isus este Regele de drept al Israelului, Mesia pe care L‑au anunțat profeții. Dar El este, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu care Și‑a dat viața de bunăvoie, astfel încât oamenii să poată fi salvați de păcatele lor. Prin cruce, Dumnezeu oferă răscumpărare, iertare, pace și viață veșnică tuturor, fără excepție, de aproape 2.000 de ani. De atunci, cel mai potrivit loc de întâlnire din viața tuturor oamenilor este Golgota.

    Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 1.18‑25; 2.1‑6

    Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându‑se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I‑a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într‑una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându‑se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

    Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu‑L aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într‑adevăr întoarcerea Lui?

    PRIVEȘTE-TE PRIN OCHII LUI DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:10)

    Un autor creștin a scris: „Ce-ar fi dacă, oriunde te-ai duce, ai da peste o persoană care nu-ți place? Participi la o întâlnire și trebuie să suporți conversația și opiniile ei constant… Te duci la biserică, și ea stă chiar lângă tine! Este la masa de cină, este peste tot! Sună destul de îngrozitor, dar aceasta este exact situația în care te afli… dacă nu te placi pe tine însuți! Pentru că ești peste tot unde te duci! Nu poți scăpa de tine însuți, nici măcar pentru o secundă, așa că te așteaptă o viață tristă dacă te temi de propria-ți companie. Chiar dacă nu are sens să trăiești în acest fel, majoritatea oamenilor nu se plac pe ei înșiși. Poate că nici nu-și dau seama, dar o introspecție sinceră dezvăluie tristul fapt că s-au respins pe ei înșiși și, în unele cazuri, chiar se urăsc. Sunt uimit de cât de puțini oameni sunt cu adevărat împăcați cu ei înșiși, ba unii chiar și-au declarat război. Dumnezeu vrea să te iubești pe tine însuți, nu într-un mod greșit, egoist sau mândru, ci într-un mod sănătos, în care dovedești că înțelegi corect cât de special ești pentru El. Pe măsură ce începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu, nu numai că te vei iubi pe tine însuți, dar vei avea încrederea și credința necesare pentru a fi o forță puternică a binelui în lume!”

    Iar altcineva a spus: „Pentru că nimeni nu a avut ocazia să-și dea seama ce mină de aur ești, nu înseamnă că strălucești mai puțin!” Deci, doar pentru că nimeni n-a fost suficient de inteligent să-și dea seama că nu poți fi depășit, nu te oprește să fii cel mai bun. Doar pentru că nimeni n-a venit să-ți împărtășească viața, nu înseamnă că acea zi nu va veni. Continuă să strălucești, continuă să alergi, continuă să speri, continuă să te rogi… continuă să fii exact cine te-a creat Dumnezeu să fii!

  • 25 Iunie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care l‑a născut îl iubește și pe cel născut din El.

    1 Ioan 5.1

    Aici avem legătura dintre Dumnezeu și familia Sa. Când cineva este născut din Dumnezeu, el devine fratele meu. Dacă cineva întreabă: «Cine este fratele meu? Și cum pot ști cine este fratele meu?», răspunsul este: «Oricine este născut din Dumnezeu este fratele meu». Poate starea lui mă întristează câteodată, însă el rămâne fratele meu, fiindcă ne leagă aceeași natură divină. Este foarte important să ne aducem aminte de acest lucru în zilele noastre, fiindcă, acolo unde Duhul Sfânt lucrează cu adevărat, va exista o tendință constantă de a urma diverse drumuri. Dacă am fi toți supuși Duhului lui Dumnezeu, am merge cu toții în aceeași direcție. Mai există un lucru pe care trebuie să‑l observăm: noi nu suntem în perioada de început a creștinismului, ci la sfârșitul ei întunecat, de aceea tendința de a o apuca pe tot felul de drumuri este cu atât mai puternică. Lucrarea Duhului este întotdeauna de natură să producă o unitate perfectă, dacă ne supunem ei, însă de cele mai multe ori nu facem așa.

    Remediul pentru aceasta este ca inima să fie în strânsă părtășie cu Hristos. Când lucrurile stau așa, va exista dragoste pentru toți sfinții. În măsura în care Hristos este apreciat, sfinții vor fi prețuiți. Cu cât cunosc mai bine gândurile pe care Hristos le are cu privire la ai Săi, cu atât cei credincioși vor fi și mai mult în gândurile mele. Nu cunosc dragostea lui Hristos așa cum trebuie, dacă las afară din afecțiunile mele chiar și un singur credincios, după cum este scris în Efeseni 3.17‑19: „Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“. Pot pătrunde în aceste binecuvântări doar în măsura în care îi cuprind pe toți sfinții în afecțiunile inimii mele. Dacă îl las pe vreunul afară, las afară o parte a inimii lui Hristos.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Accident rutier

    Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

    1 Timotei 1.15

    Un tânăr se simțea prea îngrădit în familia sa creștină. Știa că părinții lui se rugau pentru el în mod constant, iar asta îl deranja și mai mult. Așa că, în cele din urmă, și‑a făcut valiza și s‑a mutat în alt oraș. Și‑a găsit un loc de muncă la o companie de taxi ca șofer.

    Într‑o zi a avut un accident rutier. O ambulanță l‑a dus la spital. Era grav rănit. Medicul de gardă încă încerca să‑l stabilizeze, când el a deschis ochii. „Isus Hristos m‑a salvat!“, a spus el deodată tare și răspicat, înainte de a‑și da seama unde și în ce stare se afla. Mai târziu a povestit ce a simțit în timp ce mașina lui a derapat și s‑a îndreptat spre șanț.

    „Am văzut moartea cu ochii și am devenit brusc conștient de multele mele păcate. Mi‑am dat seama că Dumnezeu judeca păcatul din viața mea și am început să tremur în fața morții și a condamnării veșnice. M‑au străfulgerat aceste cuvinte: Păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu! Apoi ce cuvinte mai avea versetul? Mi s‑a părut că aud vocea tatălui meu: «Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu». Da, eu sunt cel mai mare dintre păcătoși! Chiar înainte să îmi pierd cunoștința, am înțeles că Domnul mi‑a iertat atunci toate păcatele. Dar ce s‑ar fi întâmplat cu mine dacă moartea ar fi venit imediat, fără să am aceste fracțiuni de timp pentru o asemenea conștientizare? M‑au ajuns din urmă rugăciunile părinților mei!“

    Citirea Bibliei: Geneza 50.1-14 · Psalmul 36.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 62.1‑12

    Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: „Măritată“ (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată“, „cetate nepărăsită“ (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi“ (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte‑Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat‑o din vechime, pe care ai răscumpărat‑o…“ (Psalmul 74.2).

    Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul într‑un loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi‑vă“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care Îl determină pe Domnul să‑Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să‑L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru a‑Şi aminti de promisiunile Sale! Ce har din partea Lui!

    CU DOMNUL PE CALE | Fundația S.E.E.R. România

    „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre.” (Evrei 12:2)

    Un învățător de Școală duminicală le povestea copiilor despre Iona care nu a ascultat de Dumnezeu și a ajuns să fie înghițit de un pește mare. Timp de trei zile, el s-a rugat și a strigat către Dumnezeu din adâncurile oceanului, iar după trei zile și trei nopți, Dumnezeu a poruncit peștelui să-l „verse pe uscat.” La sfârșitul lecției, învățătorul a întrebat copiii ce au înțeles din acea lecție, iar un băiețel a răspuns: „Am înțeles că nu poți ține un om căruia îi pare rău în burta unui pește!” Ai înțeles? Nu te îneci căzând în apă, ci refuzând să înoți. Psalmistul David a spus: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24) Când visurile și planurile tale sunt distruse, rămâi concentrat și „uită-te țintă” la Hristos (Evrei 12:2). Winston Churchill a spus: „Nasul buldogului este înclinat înapoi, astfel încât să poată respira confortabil fără să renunțe!” Când te concentrezi asupra unui lucru, îi dai putere și impuls; de aceea Satana vrea să te concentrezi asupra lucrurilor care nu contează. Domnul Isus a privit dincolo de cruce. El S-a concentrat pe ceea ce se afla de cealaltă parte a ei. Biblia ne spune să ne ațintim privirea „la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Amintește-ți, Dumnezeu nu plătește la săptămână, El plătește la sfârșit. Vei fi răsplătit în funcție de cum ai terminat, nu de cum ai început! Apostolul Pavel a spus că: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17) Așadar, rămâi lângă Domnul și „ațintește-ți privirea spre El”, în ciuda circumstanțelor!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne