25 Iunie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care l‑a născut îl iubește și pe cel născut din El.
1 Ioan 5.1
Aici avem legătura dintre Dumnezeu și familia Sa. Când cineva este născut din Dumnezeu, el devine fratele meu. Dacă cineva întreabă: «Cine este fratele meu? Și cum pot ști cine este fratele meu?», răspunsul este: «Oricine este născut din Dumnezeu este fratele meu». Poate starea lui mă întristează câteodată, însă el rămâne fratele meu, fiindcă ne leagă aceeași natură divină. Este foarte important să ne aducem aminte de acest lucru în zilele noastre, fiindcă, acolo unde Duhul Sfânt lucrează cu adevărat, va exista o tendință constantă de a urma diverse drumuri. Dacă am fi toți supuși Duhului lui Dumnezeu, am merge cu toții în aceeași direcție. Mai există un lucru pe care trebuie să‑l observăm: noi nu suntem în perioada de început a creștinismului, ci la sfârșitul ei întunecat, de aceea tendința de a o apuca pe tot felul de drumuri este cu atât mai puternică. Lucrarea Duhului este întotdeauna de natură să producă o unitate perfectă, dacă ne supunem ei, însă de cele mai multe ori nu facem așa.
Remediul pentru aceasta este ca inima să fie în strânsă părtășie cu Hristos. Când lucrurile stau așa, va exista dragoste pentru toți sfinții. În măsura în care Hristos este apreciat, sfinții vor fi prețuiți. Cu cât cunosc mai bine gândurile pe care Hristos le are cu privire la ai Săi, cu atât cei credincioși vor fi și mai mult în gândurile mele. Nu cunosc dragostea lui Hristos așa cum trebuie, dacă las afară din afecțiunile mele chiar și un singur credincios, după cum este scris în Efeseni 3.17‑19: „Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“. Pot pătrunde în aceste binecuvântări doar în măsura în care îi cuprind pe toți sfinții în afecțiunile inimii mele. Dacă îl las pe vreunul afară, las afară o parte a inimii lui Hristos.
J. N. Darby
SĂMÂNȚA BUNĂ
Accident rutier
Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
1 Timotei 1.15
Un tânăr se simțea prea îngrădit în familia sa creștină. Știa că părinții lui se rugau pentru el în mod constant, iar asta îl deranja și mai mult. Așa că, în cele din urmă, și‑a făcut valiza și s‑a mutat în alt oraș. Și‑a găsit un loc de muncă la o companie de taxi ca șofer.
Într‑o zi a avut un accident rutier. O ambulanță l‑a dus la spital. Era grav rănit. Medicul de gardă încă încerca să‑l stabilizeze, când el a deschis ochii. „Isus Hristos m‑a salvat!“, a spus el deodată tare și răspicat, înainte de a‑și da seama unde și în ce stare se afla. Mai târziu a povestit ce a simțit în timp ce mașina lui a derapat și s‑a îndreptat spre șanț.
„Am văzut moartea cu ochii și am devenit brusc conștient de multele mele păcate. Mi‑am dat seama că Dumnezeu judeca păcatul din viața mea și am început să tremur în fața morții și a condamnării veșnice. M‑au străfulgerat aceste cuvinte: Păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu! Apoi ce cuvinte mai avea versetul? Mi s‑a părut că aud vocea tatălui meu: «Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu». Da, eu sunt cel mai mare dintre păcătoși! Chiar înainte să îmi pierd cunoștința, am înțeles că Domnul mi‑a iertat atunci toate păcatele. Dar ce s‑ar fi întâmplat cu mine dacă moartea ar fi venit imediat, fără să am aceste fracțiuni de timp pentru o asemenea conștientizare? M‑au ajuns din urmă rugăciunile părinților mei!“
Citirea Bibliei: Geneza 50.1-14 · Psalmul 36.1-12
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 62.1‑12
Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: „Măritată“ (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată“, „cetate nepărăsită“ (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi“ (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte‑Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat‑o din vechime, pe care ai răscumpărat‑o…“ (Psalmul 74.2).
Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul într‑un loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi‑vă“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care Îl determină pe Domnul să‑Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să‑L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru a‑Şi aminti de promisiunile Sale! Ce har din partea Lui!
CU DOMNUL PE CALE | Fundația S.E.E.R. România
„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre.” (Evrei 12:2)
Un învățător de Școală duminicală le povestea copiilor despre Iona care nu a ascultat de Dumnezeu și a ajuns să fie înghițit de un pește mare. Timp de trei zile, el s-a rugat și a strigat către Dumnezeu din adâncurile oceanului, iar după trei zile și trei nopți, Dumnezeu a poruncit peștelui să-l „verse pe uscat.” La sfârșitul lecției, învățătorul a întrebat copiii ce au înțeles din acea lecție, iar un băiețel a răspuns: „Am înțeles că nu poți ține un om căruia îi pare rău în burta unui pește!” Ai înțeles? Nu te îneci căzând în apă, ci refuzând să înoți. Psalmistul David a spus: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24) Când visurile și planurile tale sunt distruse, rămâi concentrat și „uită-te țintă” la Hristos (Evrei 12:2). Winston Churchill a spus: „Nasul buldogului este înclinat înapoi, astfel încât să poată respira confortabil fără să renunțe!” Când te concentrezi asupra unui lucru, îi dai putere și impuls; de aceea Satana vrea să te concentrezi asupra lucrurilor care nu contează. Domnul Isus a privit dincolo de cruce. El S-a concentrat pe ceea ce se afla de cealaltă parte a ei. Biblia ne spune să ne ațintim privirea „la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Amintește-ți, Dumnezeu nu plătește la săptămână, El plătește la sfârșit. Vei fi răsplătit în funcție de cum ai terminat, nu de cum ai început! Apostolul Pavel a spus că: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17) Așadar, rămâi lângă Domnul și „ațintește-ți privirea spre El”, în ciuda circumstanțelor!
Mana Zilnica 