Mana Zilnica

Etichetă: liturgica

  • 21 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Și I‑a spus lui Isus: „Adu‑Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“. 

    Luca 23.42 

    Așa cum ne plecăm înaintea Lui ca Domn, cu același respect să ne și adresăm Lui atunci când ne rugăm, spunând Doamne! Să amintim două exemple marcante în Scriptură cu privire la acest principiu. Când iudeii furioși „îl loveau cu pietre pe Ștefan“, el se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu“ (Fapte 7.59). Pavel, cu referire la țepușul din carnea sa, ne spune: „De trei ori L‑am rugat pe Domnul să‑l depărteze de la mine. Și El mi‑a spus: Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.8,9). 

    Aceste exemple ne oferă instrucțiuni importante cu privire la felul în care trebuie să ne adresăm în rugăciune. Să folosim cuvântul „Doamne“, nu simplu „Isus“ sau „Hristos“, așa cum, din nefericire, auzim uneori; unii ca aceștia își justifică felul de a se adresa spunând că nu se intenționează lipsă de respect, ci familiaritate. Dar, a folosi cu ușurătate termenii, atunci când ne plecăm înaintea Lui cerându‑I har și binecuvântare, înseamnă că uităm pe de o parte care este locul nostru și, pe de altă parte, că locul Lui este de Domn. Chiar și numai instinctul spiritual al unui copil al lui Dumnezeu îl va învăța că, în astfel de momente, titlul de Domn nu trebuie niciodată omis. De aceea, atunci când venim înaintea Lui în rugăciune, să nu uităm că El are un loc de înălțare și de demnitate fără seamăn. În felul acesta ne vom lua locul smerit înaintea Celui Căruia Îi datorăm tot respectul! 

    E. Dennett 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Coaja de pâine 

    Însă evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. 

    1 Timotei 6.6 

    O pictură cunoscută îl surprinde pe un bătrân sărac unindu‑și palmele zbârcite și închizându‑și ochii într‑o rugăciune de mulțumire; pe masa lui se aflau o coajă de pâine, un pahar cu apă și Biblia. 

    Când a fost dat afară din casă și jefuit de tot ce avea, credinciosul anglican a îngenuncheat și I‑a mulțumit lui Dumnezeu că vrăjmașii săi îi lăsaseră soarele și luna, soția și câțiva prieteni care să‑l înțeleagă, ocrotirea lui Dumnezeu și promisiunile evangheliei, credința, speranța, iubirea față de vrăjmași… Cu o astfel de avere, niciun hoț nu l‑ar fi putut sărăci. 

    Voi ce v‑ați dori pentru a fi cu adevărat mulțumiți? Și săracii și bogații ar răspunde probabil că și‑ar dori „puțin mai mult“ decât au. Eva nu a fost mulțumită în paradis, iar de atunci, omul este caracterizat de o interminabilă nemulțumire. 

    Pavel avea „un țepuș în carne“. El a insistat înaintea Domnului să‑i fie îndepărtat țepușul din trupul său, dar Domnul nu i l‑a luat, ci i‑a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită“. Cu toate că nu i s‑a făcut cum a dorit, apostolul L‑a lăudat pe Dumnezeu și I‑a adus mulțumiri fără încetare: 

    „Mă voi lăuda deci mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască peste mine. De aceea îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții, în strâmtorări, pentru Hristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 Corinteni 12.7,9). 

    Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    MANIFESTĂ-ȚI MILA FAȚĂ DE SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România 

    „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36) 

    Thomas Barnardo, un tânăr student la medicină în Londra sec. al XIX-lea, dorea să devină misionar în China, dar un copil de zece ani i-a arătat un acoperiș pe care dormeau unsprezece băieți fără adăpost. Lui Barnardo i s-a făcut milă și a început să le caute o cazare temporară. Apoi, alte tururi nocturne au dezvăluit și mai mulți tineri fără adăpost – până la șaptezeci și trei într-o singură noapte! Oare dorea Dumnezeu să-i spună ceva – s-a întrebat el – să nu mai plece în China și să rămână în Londra?

    După mai multe experiențe și descoperiri de noapte, s-a hotărât: China va trebui să aștepte; Dumnezeu îi dăduse Londra! Barnardo a vândut aproximativ trei sute de mii de exemplare ale Sfintei Scripturi în baruri și piețe pentru a strânge bani pentru munca sa cu copiii. Era adesea persecutat pentru că îi apăra, ba chiar a fost și agresat și rănit…

    Când o epidemie de holeră a lovit Londra în 1866, a lucrat neobosit, doar pentru a vedea mii de oameni murind. Unii ar fi renunțat, descurajați… dar nu și Barnardo! În cele din urmă, a deschis un cămin pentru băieți săraci și, mai târziu, un sat pentru fete.

    În următoarele câteva decenii, a construit numeroase cămine și sate care au îngrijit aproximativ șaizeci de mii de copii abandonați, și a devenit cunoscut ca „tatăl copiilor nimănui”! Și, din fericire, a trăit suficient de mult pentru a vedea șaptesprezece dintre tinerii pe care i-a salvat intrând în slujba Domnului și ducând Evanghelia în țări străine!

    S-ar putea să te întrebi: „Cum pot fi sigur că Dumnezeu mă cheamă să răspund unei anumite nevoi?” Prin faptul că vei fi umplut de compasiune, la fel ca Domnul Isus. El, când a văzut „gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n- au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui!” (Matei 9:36-38)

    Așadar, manifestă-ți mila față de semeni – este îndemnul de azi al Cuvântului! 

  • 17 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său! 

    Apocalipsa 1.5 

    Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație. 

    În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți. 

    În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26). 

    La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos. 

    K. Quartell 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Esența evangheliei 

    Cine crede în Mine are viață eternă. 

    Ioan 6.47 

    Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt. 

    Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată. 

    Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“. 

    Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus! 

    Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate. 

    Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească. 

    Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 23.1‑22 

    Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21). 

    Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili. 

    O RELAȚIE GUVERNATĂ DE REGULI 

    „Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25) 

     Dacă vrei să ajungi în cer, trebuie să te bazezi exclusiv pe relația ta cu Hristos, o relație care implică o conectare personală și o încredere totală în El. Această relație implică și reguli după care să trăiești, și porunci care să te facă mai evlavios.

    Un meci de tenis nu se poate desfășura dacă terenul nu este marcat corespunzător, astfel încât să fie clar pentru arbitru dacă mingea este în teren sau în afara terenului. Jucătorul de fotbal sau de rugby la fel este dezorientat fără o linie de tușă. Nici măcar netball (sport asemănător cu baschetul, practicat cu preponderență de femei) nu se poate juca fără linii de demarcație.

    Nu poți fi cu adevărat liber fără reguli. De exemplu, peștele nu poate să rătăcească prin junglă, așa cum leul nu poate să locuiască în ocean. Niciunul dintre ei nu a fost creat pentru asta. Libertatea înseamnă să beneficiezi de avantajele pentru care ai fost creat. Libertatea nu înseamnă lipsa limitelor. Libertatea „în Hristos” înseamnă că, în limitele corecte, poți experimenta „viața din belșug” (vezi Ioan 10:10).

    Apostolul Iacov a spus în versetul 25 din capitolul 1 că acela care „îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” În 1215, Magna Carta a fost semnată de regele Ioan. Ea proteja drepturile individuale și libertățile civile, afirmând în același timp că nimeni, nici măcar regele, nu este mai presus de lege.

    Astăzi, ea reprezintă un simbol al dreptății și al libertății în cadrul legii, amintindu-ți că, atunci când te afli în Marea Britanie, poți avea libertate – atâta timp cât ești de acord să respecți regulile. Așadar, fii liber să-ți trăiești viața după regulile Scripturii – este mesajul pentru tine astăzi!

  • 14 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Vă rog, să culeg spice și să adun printre snopi în urma secerătorilor. 

    Rut 2.7 

    De ce suntem niște culegători atât de sărmani? Pentru că această recoltare presupune câteva condiții pe care nu suntem întotdeauna gata să le împlinim. Aceste condiții devin clare pentru noi, în măsura în care privim la calitățile care au făcut‑o pe Rut să fie o culegătoare atât de eficientă. 

    Rut a fost caracterizată de un duh de umilință și de supunere. Ea i‑a zis lui Naomi: „Te rog, lasă‑mă să merg în ogor“, iar slujitorilor le‑a zis: „Vă rog, să culeg spice“. Ea nu a acționat în independență față de cei care erau mai în vârstă și mai experimentați decât ea. Nu a disprețuit călăuzirea și sfatul, nici n‑a avut o voință nezdrobită, care s‑o determine să facă ceea ce era drept în ochii ei. Petru ne vorbește astfel: „Fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți‑vă cu smerenie unii față de alții“ (1 Petru 5.5). Supunerea și smerenia sunt întotdeauna puse laolaltă de către Duhul lui Dumnezeu. Omului mândru nu‑i place să se supună nimănui. O voință nezdrobită este cea mai mare piedică în calea creșterii în har. 

    De asemenea, Rut a fost caracterizată de sârguință. Ea „a venit și a rămas de dimineață până acum; și a stat numai puțin în casă“ (2.7); iar în versetul 17 o vedem cum „a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules“. De multe ori ne lipsește sârguința în lucrurile lui Dumnezeu. Suntem suficient de sârguincioși în lucrurile acestei lumi, însă în lucrurile Domnului dăm dovadă de lenevie. Studiem noi Cuvântul cu hărnicie? Suntem noi sârguincioși în rugăciune? Găsim scuza că viața este dificilă și ne rămâne foarte puțin timp liber, însă întrebarea este cum ne petrecem puținul timp liber. Dacă dorim să ne bucurăm de moștenirea noastră, trebuie să fim sârguincioși. Nu este de mirare că nu progresăm spiritual dacă găsim suficient timp să citim știrile și cărțile lipsite de valoare ale acestei lumi, însă nu găsim deloc timp să culegem de pe ogorul bogat al Cuvântului lui Dumnezeu. 

    H. Smith 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Yonggi Cho 

    Pentru ce vă gândiți că nu aveți pâini? 

    Marcu 8.17 

    „Raționamentul uman este cel mai rău flagel“ – susținea Calvin. Rațiunea însă nu este nicidecum anihilată prin convertire; ea trebuie să funcționeze mânată de Duhul Sfânt care a insuflat Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uităm că fariseii raționau după Scriptură, dar numai după slova Scripturii: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1.46). A judeca lucrurile prin credință, aceasta Îi place lui Dumnezeu. Caleb și Iosua au făcut acest lucru în momentul primei lor vizite de informare întreprinse în Canaan. Au judecat potrivit promisiunilor lui Dumnezeu, și nu după ce vedeau, uriași, ziduri întărite și orașe imposibil de cucerit. Sutașul de asemenea gândea prin credință atunci când I se adresează Domnului Isus în felul acesta: „Spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca“ (Luca 7.7). Fără credință, ne înșelăm pe noi înșine prin raționamente false. Multe adunări – din cauza comitetelor lor – sunt conduse prin înțelepciunea omenească din care credința este total exclusă. Ele judecă prin vedere. 

    Domnul îi vorbise personal lui Yonggi Cho, cerându‑i să construiască o biserică cuprinzând 10.000 de locuri. Ca urmare, s‑a dus să vorbească cu bătrânii. Aceștia au comentat toți. Trezorierul: Frate Yonggi, știți cât va costa o asemenea construcție? Și știți câți bani avem în casă? Un bătrân: Oamenii bisericii noastre sunt săraci și nu vor putea niciodată să facă față acestor cheltuieli. Un alt bătrân: Pastore, este într‑adevăr necesar să construim un local așa de mare? 

    Yonggi a plecat trist și, în camera lui, adresându‑se lui Dumnezeu, I‑a spus printre suspine: „Tu vezi, Doamne, ei nu vor…“. Dar Domnul i‑a răspuns: „Le‑am cerut Eu lor să construiască această biserică?“. 

    Citirea Bibliei: Iov 23.1-24.12 · Fapte 13.13-22 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    Matei 21.33‑46 

    O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i‑au recunoscut, dar i‑au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să‑L înlăture – şi încă în ce fel – pe Însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15). 

    Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să‑şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El Însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă“, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale“, Adunarea, şi „o stâncă de cădere“ pentru cei neascultători (1 Petru 2.4‑8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire“ pentru cei necredincioşi. 

    DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România 

    „Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot…” (1 Împărați 22:20) 

    Iată o povestire uimitoare despre cum lucrează Dumnezeu: „Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi’, a răspuns el, ‘şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’” (1 Împărați 22:19-22)

    Îți dai seama câte lucruri se întâmplă în cer? Ai putea numi, ce-am citit, o întâlnire de afaceri? Dumnezeu dorea să scape Israelul de împăratul său rău, dar S-a arătat deschis la sugestii… Când duhul (sau îngerul) propune să-l inducă în eroare pe împărat prin consilierii săi, Dumnezeu nu numai că aprobă, dar și promite succesul!

    Pe pământ, profetul Mica îl avertizează pe Ahab că sfătuitorii săi au fost induși în eroare. Cu toate astea, împăratul alege să-i asculte!… Așa că mărșăluiește cu îndrăzneală spre nord împotriva Siriei, dar moare în luptă.

    Această istorisire ne arată o corelație clară între evenimentele din cer și evenimentele simultane de pe pământ. Sigur, Dumnezeu poate acționa suveran fără ajutorul nostru! Dar El alege, de asemenea, să lucreze prin oameni ca noi. El are o listă cu lucruri de făcut numită „voia Lui”. Și El caută oameni care sunt capabili, pregătiți și dispuși s-o împlinească!

    Care ar trebui să fie răspunsul tău? Cred că cea mai bună sugestie este să te rogi: „Doamne, orice vrei să faci astăzi, folosește-mă ca să pot duce la îndeplinire planul Tău!”

    Amin? 

  • 2 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Agripa i‑a zis lui Pavel: „Ai voie să vorbești pentru tine însuți“. Atunci Pavel, întinzând mâna, și‑a prezentat apărarea.

    Fapte 26.1

    În Fapte 26.1‑29 îl vedem pe apostolul Pavel în palatul guvernatorului, în Cezareea, unde a trebuit să vorbească în apărarea sa înaintea împăratului Agripa. La prima vedere, Pavel pare un prizonier lipsit de ajutor, nevoit să‑și scape viața. Totuși, întemnițarea și judecarea lui făceau parte dintr‑un plan măreț al lui Dumnezeu de a‑l trimite la Roma, unde trebuia să dea mărturie înaintea cezarului, care era cârmuitorul lumii păgâne în acele zile. În Fapte 23.11 citim că „Domnul a stat lângă el și i‑a spus: Îndrăznește, pentru că, după cum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma“. Astfel că Pavel, înainte de a fi trimis la Roma, se afla întemnițat la Cezareea, înaintea lui Agripa, un împărat foarte sceptic. Acolo, Domnul i‑a oferit lui Pavel prilejul de a prezenta o relatare îndrăzneață și plină de har a convertirii sale, precum și a evangheliei lui Isus Hristos.

    Ne dăm noi seama pe deplin ce înseamnă să mărturisim simplu și sincer ceea ce evanghelia a făcut pentru noi? Poate că, în acea zi, în palatul guvernatorului nimeni n‑a fost adânc mișcat de cuvintele lui Pavel. În același fel, poate că nici cuvintele noastre nu au un impact imediat asupra celor cărora le vorbim, însă Domnul poate folosi cu putere mărturia noastră într‑un fel care să împlinească voia Sa perfectă: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce‑Mi place și va prospera în lucrul pentru care l‑am trimis“ (Isaia 55.11). Să nu obosim și să nu ne descurajăm în fața împotrivirii sau indiferenței celor cărora le vestim evanghelia, ci mai degrabă să vorbim cu îndrăzneală și cu dragoste, în dependență deplină de Domnul, care va folosi cu siguranță Cuvântul Său spre gloria Sa!

    S. Faulkner

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Locul execuției

    Când au ajuns la locul numit „Căpățâna“, L‑au răstignit acolo.

    A făcut pace prin sângele crucii Lui.

    Luca 23.33; Coloseni 1.20

    Golgota, locul execuției, se afla în afara Ierusalimului în acel timp, dar totodată nu departe de oraș (Ioan 19.17,20), pentru că romanii, dorind să sporească efectul de descurajare prin crucificările lor, l‑au amplasat pe unde trecea un drum aglomerat (Matei 27.39). Golgota înseamnă Căpățâna. Pe baza săpăturilor arheologice din zona Bisericii Sfântului Mormânt (aflată acum în interiorul Ierusalimului), se presupune că aici a fost o vastă carieră până în secolul întâi î.H., Golgota fiind o formațiune stâncoasă din străfundul carierei. Numele l‑a primit de la forma sa rotundă care semăna cu un craniu.

    Determinarea cu acuratețe a locului unde a fost înălțată crucea Domnului Isus nu mai este posibilă astăzi, dar aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El a fost răstignit. Cum s‑a ajuns la acest lucru? Evreii l‑au șantajat literalmente pe guvernatorul roman Pilat, pentru a‑L executa pe Isus. În lipsa dovezilor pentru acuzația lor, ei nu au făcut altceva decât să strige „Răstignește‑L, răstignește‑L!“. În schimb, Pilat nu a ratat ocazia de a pune deasupra crucii inscripția: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 27.37). A fost corect titlul? Da, pentru că Isus este Regele de drept al Israelului, Mesia pe care L‑au anunțat profeții. Dar El este, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu care Și‑a dat viața de bunăvoie, astfel încât oamenii să poată fi salvați de păcatele lor. Prin cruce, Dumnezeu oferă răscumpărare, iertare, pace și viață veșnică tuturor, fără excepție, de aproape 2.000 de ani. De atunci, cel mai potrivit loc de întâlnire din viața tuturor oamenilor este Golgota.

    Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 1.18‑25; 2.1‑6

    Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându‑se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I‑a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într‑una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându‑se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

    Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu‑L aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într‑adevăr întoarcerea Lui?

    PRIVEȘTE-TE PRIN OCHII LUI DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:10)

    Un autor creștin a scris: „Ce-ar fi dacă, oriunde te-ai duce, ai da peste o persoană care nu-ți place? Participi la o întâlnire și trebuie să suporți conversația și opiniile ei constant… Te duci la biserică, și ea stă chiar lângă tine! Este la masa de cină, este peste tot! Sună destul de îngrozitor, dar aceasta este exact situația în care te afli… dacă nu te placi pe tine însuți! Pentru că ești peste tot unde te duci! Nu poți scăpa de tine însuți, nici măcar pentru o secundă, așa că te așteaptă o viață tristă dacă te temi de propria-ți companie. Chiar dacă nu are sens să trăiești în acest fel, majoritatea oamenilor nu se plac pe ei înșiși. Poate că nici nu-și dau seama, dar o introspecție sinceră dezvăluie tristul fapt că s-au respins pe ei înșiși și, în unele cazuri, chiar se urăsc. Sunt uimit de cât de puțini oameni sunt cu adevărat împăcați cu ei înșiși, ba unii chiar și-au declarat război. Dumnezeu vrea să te iubești pe tine însuți, nu într-un mod greșit, egoist sau mândru, ci într-un mod sănătos, în care dovedești că înțelegi corect cât de special ești pentru El. Pe măsură ce începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu, nu numai că te vei iubi pe tine însuți, dar vei avea încrederea și credința necesare pentru a fi o forță puternică a binelui în lume!”

    Iar altcineva a spus: „Pentru că nimeni nu a avut ocazia să-și dea seama ce mină de aur ești, nu înseamnă că strălucești mai puțin!” Deci, doar pentru că nimeni n-a fost suficient de inteligent să-și dea seama că nu poți fi depășit, nu te oprește să fii cel mai bun. Doar pentru că nimeni n-a venit să-ți împărtășească viața, nu înseamnă că acea zi nu va veni. Continuă să strălucești, continuă să alergi, continuă să speri, continuă să te rogi… continuă să fii exact cine te-a creat Dumnezeu să fii!

  • 25 Iunie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care l‑a născut îl iubește și pe cel născut din El.

    1 Ioan 5.1

    Aici avem legătura dintre Dumnezeu și familia Sa. Când cineva este născut din Dumnezeu, el devine fratele meu. Dacă cineva întreabă: «Cine este fratele meu? Și cum pot ști cine este fratele meu?», răspunsul este: «Oricine este născut din Dumnezeu este fratele meu». Poate starea lui mă întristează câteodată, însă el rămâne fratele meu, fiindcă ne leagă aceeași natură divină. Este foarte important să ne aducem aminte de acest lucru în zilele noastre, fiindcă, acolo unde Duhul Sfânt lucrează cu adevărat, va exista o tendință constantă de a urma diverse drumuri. Dacă am fi toți supuși Duhului lui Dumnezeu, am merge cu toții în aceeași direcție. Mai există un lucru pe care trebuie să‑l observăm: noi nu suntem în perioada de început a creștinismului, ci la sfârșitul ei întunecat, de aceea tendința de a o apuca pe tot felul de drumuri este cu atât mai puternică. Lucrarea Duhului este întotdeauna de natură să producă o unitate perfectă, dacă ne supunem ei, însă de cele mai multe ori nu facem așa.

    Remediul pentru aceasta este ca inima să fie în strânsă părtășie cu Hristos. Când lucrurile stau așa, va exista dragoste pentru toți sfinții. În măsura în care Hristos este apreciat, sfinții vor fi prețuiți. Cu cât cunosc mai bine gândurile pe care Hristos le are cu privire la ai Săi, cu atât cei credincioși vor fi și mai mult în gândurile mele. Nu cunosc dragostea lui Hristos așa cum trebuie, dacă las afară din afecțiunile mele chiar și un singur credincios, după cum este scris în Efeseni 3.17‑19: „Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să fiți deplin în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea și lungimea și adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința, ca să fiți umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu“. Pot pătrunde în aceste binecuvântări doar în măsura în care îi cuprind pe toți sfinții în afecțiunile inimii mele. Dacă îl las pe vreunul afară, las afară o parte a inimii lui Hristos.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Accident rutier

    Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

    1 Timotei 1.15

    Un tânăr se simțea prea îngrădit în familia sa creștină. Știa că părinții lui se rugau pentru el în mod constant, iar asta îl deranja și mai mult. Așa că, în cele din urmă, și‑a făcut valiza și s‑a mutat în alt oraș. Și‑a găsit un loc de muncă la o companie de taxi ca șofer.

    Într‑o zi a avut un accident rutier. O ambulanță l‑a dus la spital. Era grav rănit. Medicul de gardă încă încerca să‑l stabilizeze, când el a deschis ochii. „Isus Hristos m‑a salvat!“, a spus el deodată tare și răspicat, înainte de a‑și da seama unde și în ce stare se afla. Mai târziu a povestit ce a simțit în timp ce mașina lui a derapat și s‑a îndreptat spre șanț.

    „Am văzut moartea cu ochii și am devenit brusc conștient de multele mele păcate. Mi‑am dat seama că Dumnezeu judeca păcatul din viața mea și am început să tremur în fața morții și a condamnării veșnice. M‑au străfulgerat aceste cuvinte: Păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu! Apoi ce cuvinte mai avea versetul? Mi s‑a părut că aud vocea tatălui meu: «Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu». Da, eu sunt cel mai mare dintre păcătoși! Chiar înainte să îmi pierd cunoștința, am înțeles că Domnul mi‑a iertat atunci toate păcatele. Dar ce s‑ar fi întâmplat cu mine dacă moartea ar fi venit imediat, fără să am aceste fracțiuni de timp pentru o asemenea conștientizare? M‑au ajuns din urmă rugăciunile părinților mei!“

    Citirea Bibliei: Geneza 50.1-14 · Psalmul 36.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 62.1‑12

    Ierusalimul cel abandonat, femeia sterilă şi întristată, văduva din cap. 54, se va numi: „Măritată“ (v. 4 notă: ebr. Beula), „Cea căutată“, „cetate nepărăsită“ (v. 12), iar Domnul, Mirele ei, Se va putea din nou bucura de ea. În aşteptarea acestui moment, pe ziduri au fost puşi străjeri vigilenţi, cu ordinul: „Voi, care vă aduceţi aminte de Domnul, nu tăceţi“ (v. 6). Respectând acest îndemn, credincioşii evrei ai vremurilor din urmă se vor îndrepta către Dumnezeu, strigând: „Aminteşte‑Ţi de adunarea Ta, pe care ai câştigat‑o din vechime, pe care ai răscumpărat‑o…“ (Psalmul 74.2).

    Prieteni creştini, şi noi am fost puşi de Domnul într‑un loc sau altul, fiecare în parte, şi am primit o misiune asemănătoare, care depinde de două cuvinte: „Vegheaţi şi rugaţi‑vă“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunile noastre sunt aşteptate acolo sus şi pentru ele sunt pregătite răspunsuri şi împliniri îmbelşugate. Avem oare şi noi subiecte importante de adus înaintea inimii Tatălui nostru ceresc? Adunarea Lui ne stă şi nouă pe inimă? Sunt cei din oraşul sau din localitatea noastră subiecte pe care să I le amintim Domnului? Să nu rămânem tăcuţi câtă vreme astăzi avem privilegiul de a fi cei care Îl determină pe Domnul să‑Şi amintească de ai Săi. Cât de impresionant este să‑L auzim pe Dumnezeu vorbind de rugăciunile noastre ca de unele de care El ar avea nevoie pentru a‑Şi aminti de promisiunile Sale! Ce har din partea Lui!

    CU DOMNUL PE CALE | Fundația S.E.E.R. România

    „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre.” (Evrei 12:2)

    Un învățător de Școală duminicală le povestea copiilor despre Iona care nu a ascultat de Dumnezeu și a ajuns să fie înghițit de un pește mare. Timp de trei zile, el s-a rugat și a strigat către Dumnezeu din adâncurile oceanului, iar după trei zile și trei nopți, Dumnezeu a poruncit peștelui să-l „verse pe uscat.” La sfârșitul lecției, învățătorul a întrebat copiii ce au înțeles din acea lecție, iar un băiețel a răspuns: „Am înțeles că nu poți ține un om căruia îi pare rău în burta unui pește!” Ai înțeles? Nu te îneci căzând în apă, ci refuzând să înoți. Psalmistul David a spus: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24) Când visurile și planurile tale sunt distruse, rămâi concentrat și „uită-te țintă” la Hristos (Evrei 12:2). Winston Churchill a spus: „Nasul buldogului este înclinat înapoi, astfel încât să poată respira confortabil fără să renunțe!” Când te concentrezi asupra unui lucru, îi dai putere și impuls; de aceea Satana vrea să te concentrezi asupra lucrurilor care nu contează. Domnul Isus a privit dincolo de cruce. El S-a concentrat pe ceea ce se afla de cealaltă parte a ei. Biblia ne spune să ne ațintim privirea „la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Amintește-ți, Dumnezeu nu plătește la săptămână, El plătește la sfârșit. Vei fi răsplătit în funcție de cum ai terminat, nu de cum ai început! Apostolul Pavel a spus că: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17) Așadar, rămâi lângă Domnul și „ațintește-ți privirea spre El”, în ciuda circumstanțelor!

  • 20 Iunie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți profeții mărturisesc despre El că, prin Numele Său, oricine crede în El primește iertarea păcatelor.

    Fapte 10.43

    Teologia falsă îmi spune că nu pot fi niciodată sigur de iertarea păcatelor. Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune că pot fi sigur. Cui îi voi da crezare? Teologia mă umple de îndoieli și de temeri întunecate; Cuvântul lui Dumnezeu îmi dăruiește siguranță divină. Teologia mă aruncă în brațele propriilor mele eforturi, în timp ce Cuvântul lui Dumnezeu mă face să mă sprijin pe o lucrare încheiată. Nu există nicăieri în Scriptură noțiunea că cineva nu poate fi sigur de mântuirea lui. Mai mult, Cuvântul lui Dumnezeu ne așază înainte, în modul cel mai limpede, privilegiul celui credincios de a se bucura de cea mai nezdruncinabilă siguranță cu privire la iertarea și la acceptarea sa în Hristos.

    Și, dați‑mi voie să întreb, nu se datorează oare Cuvântului lui Dumnezeu și lucrării împlinite de Hristos la cruce faptul că sufletul se poate bucura de o siguranță deplină? Ceea ce doresc este ca cititorul, în urma citirii acestor rânduri, să capete convingerea deplină că este posibil să aibă o deplină siguranță a mântuirii. Este lucrarea lui Hristos încheiată? Este Cuvântul lui Dumnezeu adevărat? Da, cu siguranță că da!

    Prin urmare, dacă primesc cu simplitate mărturia Cuvântului, sunt iertat, îndreptățit și acceptat. Toate păcatele mele au fost așezate asupra lui Hristos, atunci când El a fost țintuit pe cruce. Dumnezeu Însuși le‑a așezat asupra Lui, iar El le‑a purtat și le‑a înlăturat. Acum El Se află în cer, după ce a ispășit toate păcatele mele, iar acest lucru este suficient pentru mine. Dacă Cel care odinioară S‑a încărcat cu toată vina mea este acum la dreapta Măririi, în ceruri, atunci este clar că nu mai există nicio condamnare împotriva mea. Tot ceea ce dreptatea divină a avut împotriva mea a fost așezat asupra Lui, iar El a îndurat mânia unui Dumnezeu care urăște păcatul, pentru ca eu să fiu pentru totdeauna iertat și acceptat într‑un Mântuitor înviat și glorificat.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Condamnatul nenorocos

    Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).

    Efeseni 2.4,5

    „Nu am fost niciodată norocos“ – Cu aceste cuvinte am fost întâmpinat de omul pe care l‑am vizitat în închisoare. Părea, într‑adevăr, lovit în mod necruțător de neșansă: părinții lui locuiau separat, așa că nu cunoscuse niciodată un adevărat „acasă“; schimbase câteva cămine, așa că avusese o tinerețe furtunoasă; căzuse într‑o dependență dezastruoasă, așa că a trebuit să se prezinte la tribunal și să fie condamnat la închisoare. Acum era închis de 13 ani, fără ca cineva să‑l viziteze sau să aibă grijă de el. „Vezi bine că sunt marcat de soartă. Poți să‑mi spui cum să ies din situația mea dificilă?“

    — „Poate ar fi mai bine dacă ai schimba ceva în întrebare“, i‑am răspuns, „adică, în loc de soartă și situație dificilă, să pui cuvântul păcat. Prin asta nu mă refer la greșelile altora, ale căror consecințe va trebui să le suporți, ci la propria ta greșeală. Justiția umană te‑a pedepsit aspru. Dar ia gândește‑te la Dumnezeu, care cere pedeapsa veșnică pentru păcate! Vino cu poverile vieții tale la Mântuitorul, la Isus Hristos! Crede în inima ta că El a murit pe cruce pentru a te răscumpăra și pentru a‑ți ierta păcatele! Pe această cale intri într‑o relație cu Dumnezeu. El te acceptă ca pe propriul Său copil și îți dăruiește dragostea Sa. Acest lucru va pune cu siguranță capăt situației tale dificile“.

    Citirea Bibliei: Geneza 47.13-26 · Psalmul 34.1-11

    SCRIPTURILE În FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 56.1‑57.2; 57.15‑21

    Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10…), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune“, spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!

    Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)“. Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 Împăraţi 14.12,13).

    „Eu creez rodul buzelor“, declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre „jertfa de laudă“. Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.

    Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându‑i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându‑şi ruşinile lor“ (Iuda 13).

    ROAGĂ-TE PENTRU CEEA CE-ȚI DOREȘTI | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

    Unii oameni știu ce vor, și au curajul să ceară. Alții știu ce nu vor și au dezvoltat abilitatea de-a o spune într-un mod care nu creează ostilitate. Dacă nu exersezi să ceri ceea ce-ți dorești, vei trăi în frustrare. De asemenea, poți deveni frustrat că oamenii nu îți detectează nevoile sau dorințele fără să le spui. Unii oameni permit altora să le încalce limitele, timp în care suferă în tăcere, în loc să ceară o schimbare de comportament! A cere ceea ce dorești poate fi și mai dificil într-un mediu de lucru. Nu presupune niciodată că bunăstarea ta este cea mai importantă pentru șeful tău! Aceasta nu este o acuzație la adresa lui, ci o recunoaștere a faptului că probabil este ocupat cu propriile lui probleme. De exemplu, dacă ești angajat cu un salariu, și ai lucrat constant multe ore suplimentare, care nu ți-au fost plătite, încearcă să ceri un bonus pentru o parte din suma pe care ar fi trebuit s-o cheltuie compania dacă te-ar fi plătit pentru acele ore. Oferă o analiză bine gândită sau cere o perioadă de concediu egală cu o parte din ceea ce ar reprezenta orele convertite în număr de zile. Desigur, roagă-te și crede în bunăvoința lui Dumnezeu, înainte de a cere! Dacă acest lucru nu funcționează, continuă să fii cel mai bun în munca ta și începe să te gândești la un „plan B” pentru cariera ta. O femeie de afaceri scria: „Una dintre cele mai grozave calități pe care Dumnezeu ni le-a dat este capacitatea de a comunica. Nu trebuie să ne stresăm dorindu-ne sau sperând că cineva ne va citi gândurile, când putem pur și simplu să exprimăm ce gândim, și să cerem ce vrem!”

    Așadar, roagă-te și cere cu credință ceea ce-ți dorești (după voia lui Dumnezeu, desigur)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne