3 August 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat de toate; din care, când s‑a umplut, trăgându‑l pe țărm și stând jos, au adunat în vase pe cele bune și au aruncat afară pe cele rele.

Matei 13.47,48

Nu există lucrare mai mare și mai binecuvântată decât să fii „pescar de oameni“ și să „prinzi“ oameni în acest timp de har! Și Domnul a încredințat această lucrare nu numai celor de meserie pescari (Marcu 1.16; Luca 5.10)!

Faptul că năvodul adună în el „de toate“ ne arată, pe de o parte, că avem înaintea noastră lucrarea imperfectă a omului, iar pe de altă parte, că vestea bună nu se adresează numai unei clase deosebite de oameni, ci tuturor, indiferent de rasă sau de statut social. Nu există niciun indiciu că o anumită națiune ar fi exclusă. Rezultatul predicării evangheliei este deci acesta: sunt strânși tot felul de pești!

Cu toate acestea, nu toți peștii mării sunt strânși cu acest năvod. Gândul este în consens cu ceea ce spune Iacov în Fapte 15.14: „Simon a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său“. Conform Scripturii, nu va exista o mântuire a tuturor oamenilor, după cum nu va fi nici o creștinare a întregii lumi. Desigur, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului (1 Timotei 2.4). Niciunul dintre cei care vor fi în iad nu‑I va putea reproșa lui Dumnezeu că el ar fi dorit să fie mântuit, dar nu a fost ales de Dumnezeu. Rezultatul predicării evangheliei este o mulțime limitată de pești care intră în năvod, în timp ce în mare rămân cei mai mulți pești.

În această parabolă nu se spune că pescuirea ar avea loc de mai multe ori. Mai degrabă, întreaga lucrare care se întinde pe parcursul a mai multor secole în acest timp de har este rezumată într‑o singură acțiune.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dima

Dima, din dragoste pentru veacul de acum, m‑a părăsit.

2 Timotei 4.10

Câtă durere pentru apostol, să fie abandonat când avea poate cea mai mare nevoie! Aceasta a produs răni adânci în inima lui. Omul suferă mai mult când este rănit în casa prietenului. Dar de ce l‑a părăsit Dima? Din cauza primejdiilor? Posibil! Din moment ce alături de Pavel s‑ar fi expus la privațiuni, era de preferat să stea departe de Roma și de compania unuia mai mult întemnițat decât liber. Sau cumva din cauza vreunui păcat secret care, încetul cu încetul, i‑ar fi scăzut standardele? Posibil! Sau pentru că a neglijat rugăciunea și a cedat ispitelor?

Mai mulți sunt creștinii ruinați prin păcate mici, decât cei ruinați prin păcate mari; vulpile mici distrug viile în floare. Sau pentru că a obosit în lucrare? Totuși, Dima nu L‑a abandonat pe Hristos, ci pe Pavel. El credea încă în Isus ca Mântuitor al păcătoșilor. Voia să rămână creștin, dar prefera acum să se preocupe mai mult de interesele lui decât de lucrarea creștină. Se retrăsese din postura de ucenic activ. Mulți obosesc și cad. Dar cum explică Pavel?

Dima „a iubit veacul de acum“! Dragostea excesivă pentru lumea aceasta îndepărtează de la credință. Când lumea lucrează în inimă, distruge credincioșia pentru Hristos. Dragostea pentru Hristos și pentru lume nu pot viețui în aceeași inimă. Nu le poți avea pe amândouă: și pe Hristos și lumea! Lumea înstrăinează de Dumnezeu. Spiritul vremii a pus stăpânire pe Dima și l‑a sugrumat. Fusese prieten apropiat și colaborator cu unul dintre cei mai sfinți oameni care a trăit vreodată, dar dragostea pentru lume l‑a doborât. Tradiția spune că Dima a căzut așa de rău, încât a devenit preot într‑un templu păgân. „Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ!“ (Coloseni 3.2).

Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 16.13‑28

Din întrebarea pe care Domnul le‑o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i‑a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

„De atunci“, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care‑l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să‑L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37‑40). Suntem noi gata să‑L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

CUNOAȘTE „VREMEA” ÎN CARE TE AFLI | Fundația S.E.E.R. România

„El este ca un pom… care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

Unul dintre secretele împlinirii destinului tău este să știi mereu în ce anotimp te afli! Dacă nu știi sau nu-ți pui problema, te vei simți exasperat și dezamăgit.

De exemplu, uneori a învăța să urmezi pe cineva este mai oportun decât a învăța să conduci; alteori, a face față eșecului poate fi mai urgent și mai important decât a face față succesului. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să ne concentrăm toată energia pe anotimpul următor, în loc să ne bucurăm de anotimpul în care ne aflăm, să-l valorificăm la maximum și să învățăm din el. Dumnezeu vrea să te ducă acolo unde El dorește să ajungi, chiar mai mult decât dorești tu să ajungi acolo.

Așadar, bucură-te de călătorie și înțelege că Dumnezeu te va duce acolo când vei fi pregătit. Frustrarea ta actuală îți va da un motiv de sărbătoare în viitor, dacă vei rămâne pe calea aceasta suficient de mult timp. Dumnezeu dezvoltă în tine rezistența emoțională. Cheia rezistenței emoționale este să trecem prin niveluri ridicate de dezamăgire, care ne distrug, astfel încât Dumnezeu să ne poată reconstrui cu o încredere sfântă. Îți poți imagina cum s-a simțit David când și-a văzut frații plecând la război, în timp ce el a rămas acasă să păzească o turmă de oi? Dar urma să vină și ziua lui! Și la fel și a ta… În timp ce-o aștepți, nu ocoli planurile lui Dumnezeu căutând scurtături. Dumnezeu te pregătește. Dar cu cât oportunitatea este mai mare, cu atât durează mai mult.

Motivul pentru care ne irităm este că gândim la scară mare fără să gândim pe termen lung. Reconsideră-ți calendarul și fii încurajat când situația durează mai mult decât ai estimat tu. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea să te pregătească bine pentru ceva mai măreț decât îți poți imagina tu! Lasă acest gând să te însuflețească, azi!