DOMNUL ESTE APROAPE
Și I‑a spus lui Isus: „Adu‑Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.
Luca 23.42
Așa cum ne plecăm înaintea Lui ca Domn, cu același respect să ne și adresăm Lui atunci când ne rugăm, spunând Doamne! Să amintim două exemple marcante în Scriptură cu privire la acest principiu. Când iudeii furioși „îl loveau cu pietre pe Ștefan“, el se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu“ (Fapte 7.59). Pavel, cu referire la țepușul din carnea sa, ne spune: „De trei ori L‑am rugat pe Domnul să‑l depărteze de la mine. Și El mi‑a spus: Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.8,9).
Aceste exemple ne oferă instrucțiuni importante cu privire la felul în care trebuie să ne adresăm în rugăciune. Să folosim cuvântul „Doamne“, nu simplu „Isus“ sau „Hristos“, așa cum, din nefericire, auzim uneori; unii ca aceștia își justifică felul de a se adresa spunând că nu se intenționează lipsă de respect, ci familiaritate. Dar, a folosi cu ușurătate termenii, atunci când ne plecăm înaintea Lui cerându‑I har și binecuvântare, înseamnă că uităm pe de o parte care este locul nostru și, pe de altă parte, că locul Lui este de Domn. Chiar și numai instinctul spiritual al unui copil al lui Dumnezeu îl va învăța că, în astfel de momente, titlul de Domn nu trebuie niciodată omis. De aceea, atunci când venim înaintea Lui în rugăciune, să nu uităm că El are un loc de înălțare și de demnitate fără seamăn. În felul acesta ne vom lua locul smerit înaintea Celui Căruia Îi datorăm tot respectul!
E. Dennett
SĂMÂNȚA BUNĂ
Coaja de pâine
Însă evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.
1 Timotei 6.6
O pictură cunoscută îl surprinde pe un bătrân sărac unindu‑și palmele zbârcite și închizându‑și ochii într‑o rugăciune de mulțumire; pe masa lui se aflau o coajă de pâine, un pahar cu apă și Biblia.
Când a fost dat afară din casă și jefuit de tot ce avea, credinciosul anglican a îngenuncheat și I‑a mulțumit lui Dumnezeu că vrăjmașii săi îi lăsaseră soarele și luna, soția și câțiva prieteni care să‑l înțeleagă, ocrotirea lui Dumnezeu și promisiunile evangheliei, credința, speranța, iubirea față de vrăjmași… Cu o astfel de avere, niciun hoț nu l‑ar fi putut sărăci.
Voi ce v‑ați dori pentru a fi cu adevărat mulțumiți? Și săracii și bogații ar răspunde probabil că și‑ar dori „puțin mai mult“ decât au. Eva nu a fost mulțumită în paradis, iar de atunci, omul este caracterizat de o interminabilă nemulțumire.
Pavel avea „un țepuș în carne“. El a insistat înaintea Domnului să‑i fie îndepărtat țepușul din trupul său, dar Domnul nu i l‑a luat, ci i‑a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită“. Cu toate că nu i s‑a făcut cum a dorit, apostolul L‑a lăudat pe Dumnezeu și I‑a adus mulțumiri fără încetare:
„Mă voi lăuda deci mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască peste mine. De aceea îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții, în strâmtorări, pentru Hristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 Corinteni 12.7,9).
Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
MANIFESTĂ-ȚI MILA FAȚĂ DE SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România
„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele…” (Matei 9:36)
Thomas Barnardo, un tânăr student la medicină în Londra sec. al XIX-lea, dorea să devină misionar în China, dar un copil de zece ani i-a arătat un acoperiș pe care dormeau unsprezece băieți fără adăpost. Lui Barnardo i s-a făcut milă și a început să le caute o cazare temporară. Apoi, alte tururi nocturne au dezvăluit și mai mulți tineri fără adăpost – până la șaptezeci și trei într-o singură noapte! Oare dorea Dumnezeu să-i spună ceva – s-a întrebat el – să nu mai plece în China și să rămână în Londra?
După mai multe experiențe și descoperiri de noapte, s-a hotărât: China va trebui să aștepte; Dumnezeu îi dăduse Londra! Barnardo a vândut aproximativ trei sute de mii de exemplare ale Sfintei Scripturi în baruri și piețe pentru a strânge bani pentru munca sa cu copiii. Era adesea persecutat pentru că îi apăra, ba chiar a fost și agresat și rănit…
Când o epidemie de holeră a lovit Londra în 1866, a lucrat neobosit, doar pentru a vedea mii de oameni murind. Unii ar fi renunțat, descurajați… dar nu și Barnardo! În cele din urmă, a deschis un cămin pentru băieți săraci și, mai târziu, un sat pentru fete.
În următoarele câteva decenii, a construit numeroase cămine și sate care au îngrijit aproximativ șaizeci de mii de copii abandonați, și a devenit cunoscut ca „tatăl copiilor nimănui”! Și, din fericire, a trăit suficient de mult pentru a vedea șaptesprezece dintre tinerii pe care i-a salvat intrând în slujba Domnului și ducând Evanghelia în țări străine!
S-ar putea să te întrebi: „Cum pot fi sigur că Dumnezeu mă cheamă să răspund unei anumite nevoi?” Prin faptul că vei fi umplut de compasiune, la fel ca Domnul Isus. El, când a văzut „gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n- au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui!” (Matei 9:36-38)
Așadar, manifestă-ți mila față de semeni – este îndemnul de azi al Cuvântului!
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.