DOMNUL ESTE APROAPE
Îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har.
Coloseni 3.16
Îndemnarea, această slujbă de prevenire a fraților noștri, este o îndatorire a dragostei, care trebuie împlinită în dragoste. Cât de mult avem nevoie de adevărata înțelepciune în această privință! Ea ne ajută pe de o parte să discernem între lucrurile care necesită cu adevărat o avertizare și, pe de altă parte, ne arată cum să o facem într‑un mod eficient. Pentru aceasta este nevoie să trăim foarte aproape de Domnul. Aici nu este vorba de o mustrare cu asprime; trebuie să evităm să ofensăm pe cineva: „Îndemn [implor] pe Evodia și îndemn [implor] pe Sintihia“ (Filipeni 4.2), iată tonul îndemnării rostite de Pavel.
Îndemnarea nu se referă numai la prevenirea asupra unui pericol pentru a‑l evita, căci ea nu numai că arată drumul greșit de pe care cineva trebuie să iasă, ci are ca obiect – și aceasta cu precădere – încurajarea sufletului, pentru ca acesta să nu se lase doborât, să nu‑și piardă încrederea și să nu dea prilej dușmanului să atace; prin îndemnare, sufletul este de asemenea încurajat să rămână tare și să umble bucuros pe căile lui Dumnezeu, în ciuda obstacolelor și împotrivirii lumii. Găsim foarte multe exemple de astfel de avertismente, de încurajări și de îndemnuri în cuvintele Domnului și în scrierile apostolilor. Avem datoria să ni le reamintim unii altora. Dar numai experiența noastră în prezența lui Dumnezeu, în prezența dragostei, a grijii și a atenției Sale constante față de noi, ne va face capabili să‑i îndemnăm pe alții.
Mijlocul pentru a ne învăța și a ne îndemna reciproc este aici foarte surprinzător: „Cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. Sentimentele produse în inimă de cunoașterea și savurarea dragostei lui Hristos și a comuniunii cu Dumnezeu se exprimă prin aceste cântări care devin astfel un mijloc de învățare și de îndemnare. Dacă avem totuși o dificultate în a înțelege acest lucru, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva prezența lui Hristos în noi este atât de puțin experimentată, încât bucuria și laudele sunt mult prea slabe în inimile noastre. Când măreția și dragostea Mântuitorului ne umplu cu adevărat sufletul, atunci și laudele vor țâșni din inimile noastre.
H. Rossier
SĂMÂNȚA BUNĂ
Datoriile anulate
[Isus] poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.
Evrei 7.25
În Israelul din vechime, legea lui Dumnezeu prevedea ca toate datoriile să fie anulate la fiecare șapte ani. Era zi de mare ușurare și de bucurie aceea în care toți cei apăsați de datorii își vedeau fiecare debit în parte anulat definitiv!
În Biblie, greșelile și păcatele sunt o datorie acumulată, care nu poate fi achitată decât prin moarte: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dumnezeu îi dăduse omului totul, cerând în schimb un singur lucru: supunerea cu recunoștință. Omul însă s‑a răzvrătit împotriva Creatorului său, iar datoria i‑a crescut, îndepărtându‑l din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Însă, în mila Sa față de noi, L‑a trimis pe Fiul Său Preaiubit să moară în locul nostru. Astfel, El a plătit prețul cerut de dreptatea divină care nu poate tolera sub nicio formă păcatul. Orele cât El a stat pe cruce răstignit au o valoare infinită. El, Mielul lui Dumnezeu, a purtat greșelile noastre și a suferit mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului omenirii! Apoi a strigat: „S‑a sfârșit“. Hristos a plătit totul! Dumnezeu este pe deplin mulțumit! Noi nu mai trebuie să așteptăm șapte ani pentru a fi achitați. Nu mai avem nevoie de un termen limită. Dumnezeu are acum milă de fiecare. Un singur lucru trebuie să facem: să venim la Domnul Isus, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem că El a murit în locul nostru. Datoria noastră poate fi ștearsă gratuit și total, indiferent de gravitate sau de mărime.
Timpul este însă necruțător. Se apropie în mare viteză sfârșitul lui. Nu mai e mult, și ușa se va închide. Vino astăzi și cere‑I Domnului chitanța de achitare a datoriei! Totul este plătit!
Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
FII SUPUS STĂPÂNIRII DUHULUI SFÂNT! | Fundația S.E.E.R. România
„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” (Proverbele 25:28)
În vremurile biblice, oraşele erau construite cu ziduri înalte de apărare împrejurul lor. De ce? Pentru protecție – un duşman suficient de puternic pentru a dărâma sau depăşi acele ziduri era suficient de puternic pentru a cuceri oraşul.
Cred că aşa putem înțelege mai bine acest verset: „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”
Un poet anonim a scris un text numit „Omul din oglindă,” care iată ce spunea: „Când obții ceea ce îți doreşti în lupta ta pentru sine şi lumea te face rege pentru o zi, du-te la oglindă şi priveşte-te şi vezi ce are de spus acel om. Pentru că nu tatăl tău, mama ta sau soția ta trebuie să te judece, ci cel al cărui verdict contează cel mai mult, în viața ta – adică cel care te priveşte din oglindă.
Unii oameni te pot considera un prieten sincer şi te pot numi o persoană minunată, dar omul din oglindă spune că eşti doar un prefăcut dacă nu poți să-l priveşti direct în ochi. El este cel pe care trebuie să-l mulțumeşti, restul nu contează, pentru că doar el este alături de tine până la capăt! Şi ai trecut cea mai periculoasă şi dificilă încercare, dacă omul din oglindă este prietenul tău.
Poți păcăli întreaga lume pe parcursul vieții şi poți primi felicitări în timp ce treci pe lângă oameni, dar răsplata ta finală va fi durere şi lacrimi dacă l-ai înşelat pe omul din oglindă!” Biblia spune: „Roada Duhului este… îndelunga răbdare (stăpânirea de sine)…” (Galateni 5:22), iar cel mai bun mod de a avea stăpânire de sine este să te supui „stăpânirii Duhului”.
Chiar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.