
DOMNUL ESTE APROAPE
De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său!
Apocalipsa 1.5

Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație.
În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți.
În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26).
La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos.
K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ
Esența evangheliei
Cine crede în Mine are viață eternă.
Ioan 6.47

Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt.
Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată.
Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“.
Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus!
Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate.
Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească.
Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Matei 23.1‑22

Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21).
Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili.

O RELAȚIE GUVERNATĂ DE REGULI
„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

Dacă vrei să ajungi în cer, trebuie să te bazezi exclusiv pe relația ta cu Hristos, o relație care implică o conectare personală și o încredere totală în El. Această relație implică și reguli după care să trăiești, și porunci care să te facă mai evlavios.
Un meci de tenis nu se poate desfășura dacă terenul nu este marcat corespunzător, astfel încât să fie clar pentru arbitru dacă mingea este în teren sau în afara terenului. Jucătorul de fotbal sau de rugby la fel este dezorientat fără o linie de tușă. Nici măcar netball (sport asemănător cu baschetul, practicat cu preponderență de femei) nu se poate juca fără linii de demarcație.
Nu poți fi cu adevărat liber fără reguli. De exemplu, peștele nu poate să rătăcească prin junglă, așa cum leul nu poate să locuiască în ocean. Niciunul dintre ei nu a fost creat pentru asta. Libertatea înseamnă să beneficiezi de avantajele pentru care ai fost creat. Libertatea nu înseamnă lipsa limitelor. Libertatea „în Hristos” înseamnă că, în limitele corecte, poți experimenta „viața din belșug” (vezi Ioan 10:10).
Apostolul Iacov a spus în versetul 25 din capitolul 1 că acela care „îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” În 1215, Magna Carta a fost semnată de regele Ioan. Ea proteja drepturile individuale și libertățile civile, afirmând în același timp că nimeni, nici măcar regele, nu este mai presus de lege.
Astăzi, ea reprezintă un simbol al dreptății și al libertății în cadrul legii, amintindu-ți că, atunci când te afli în Marea Britanie, poți avea libertate – atâta timp cât ești de acord să respecți regulile. Așadar, fii liber să-ți trăiești viața după regulile Scripturii – este mesajul pentru tine astăzi!


Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.