
DOMNUL ESTE APROAPE
[Rut] a intrat într‑un ogor și culegea spice în urma secerătorilor.
Rut 2.3

O vedem aici pe Rut culegând spice. Care este semnificația spirituală a acestei culegeri? Trebuie să ne amintim că primul capitol s‑a încheiat cu aceste cuvinte: „Au ajuns în Betleem la începutul secerișului orzului“. Naomi și Rut s‑au întors în țară într‑un timp de belșug, însă, oricât de îmbelșugat era rodul, dacă nu era secerat, el nu putea potoli foamea. Trebuia ca secerătorii și culegătorii să‑și facă lucrarea, altfel ar fi murit de foame în mijlocul belșugului. Prin faptul că a cules, Rut a obținut hrana necesară pentru ea și pentru Naomi – un belșug oferit lor de către stăpânul ogorului.
Putem deci spune că, din punct de vedere spiritual, culesul semnifică însușirea de către cel credincios a binecuvântărilor spirituale pe care Dumnezeu ni le‑a dăruit. Dumnezeu i‑a dăruit lui Israel dreptul asupra țării, însă i‑a spus: „Orice loc pe care‑l va călca talpa piciorului vostru vi l‑am dat vouă“ (Iosua 1.3). Ei au fost nevoiți să lupte pentru a lua în stăpânire. La fel, Pavel le spune celor credincioși că sunt binecuvântați cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos, însă totodată se roagă ca Duhul Sfânt să‑Și facă lucrarea specială în omul lor dinăuntru, pentru ca ei să înțeleagă lungimea, lățimea, adâncimea și înălțimea acestor binecuvântări spirituale.
A fost o zi minunată în viața fiecăruia dintre noi, atunci când Domnul Isus ne‑a chemat, când am înțeles că păcatele ne‑au fost iertate, când am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt și când am fost făcuți astfel părtași moștenirii sfinților în lumină. Deși nu putem fi mai potriviți decât suntem deja făcuți pentru glorie, putem și trebuie să creștem spiritual, prin cunoașterea lui Dumnezeu (Coloseni 1.10). Totuși, ce sărmani culegători suntem fiecare dintre noi, și cât de puțin cunoaștem din bogățiile nepătrunse ale lui Hristos!
H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ
Ultima trompetă
Domnul Însuși, cu strigăt, cu glas de arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer.
1 Tesaloniceni 4.16

Generalul și istoricul evreu Flavius Josephus (30‑100 d.H.), fost guvernator al Galileii și participant la revolta împotriva romanilor, a descris în amănunt ordinea și funcționarea armatei romane: Atunci când o tabără militară trebuia să se mute, trompetele sunau de trei ori. La prima trompetă, corturile erau demontate și încărcate în care. Când a doua trompetă suna, trupele se aliniau în pozițiile indicate. Apoi un crainic striga: „Sunteți gata?“; și armata răspundea: „Suntem gata!“. Dar din nou crainicul striga: „Sunteți gata?“; și ei răspundeau: „Suntem gata!“. Încă o dată întreba: „Sunteți gata?“. Și, în timp ce vocile ostașilor adunați pe formații și unități militare răspundeau: „Suntem gata!“, a treia trompetă răsuna, și atunci armata pleca în direcția stabilită.
Ești tu gata? Domnul Isus vine iarăși! Prima trompetă a sunat. Te‑a trezit ea din somnul tău de păcat și de nechibzuință? A doua trompetă a sunat! Te‑ai aliniat tu cu cei care sunt gata? Te numeri și tu printre cei a căror fericită speranță este așteptarea venirii lui Isus Hristos? Te‑ai împăcat cu Dumnezeu? În curând, ultima trompetă îi va chema pe toți răscumpărații Săi în prezența Lui: „Și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a‑L întâmpina pe Domnul în văzduh“ (1 Tesaloniceni 4.16,17). Dar ce se va întâmpla cu cei care mor în păcatele lor, fără Isus? Iată răspunsul: „Cei morți, mari și mici, stând în picioare înaintea tronului, […] au fost judecați după cele scrise în cărți, potrivit faptelor lor. Iar dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc“ (Apocalipsa 20.12,15).
Citirea Bibliei: Iov 22.1-30 · Fapte 13.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Matei 21.33‑46

O altă parabolă ilustrează starea jalnică a poporului şi a răilor săi conducători. Dumnezeu aştepta roade de la via Sa, Israel. Nu neglijase nimic din ce trebuia să facă pentru a le obţine (comp. cu Isaia 5.1,2). Evreii însă (şi oamenii în general) au dovedit nu numai incapacitatea lor de a le produce, ci şi un duh de răzvrătire şi de ură împotriva Stăpânului tuturor lucrurilor. Ei nu numai că nu i‑au recunoscut, dar i‑au şi respins pe slujitorii Acestuia, pe profeţi, iar acum se pregătesc să‑L înlăture – şi încă în ce fel – pe Însuşi Moştenitorul, pentru a rămâne ei singurii stăpâni peste moştenire – adică peste lume (1 Tesaloniceni 2.15).
Domnul întâi îi provoacă pe aceştia să‑şi rostească propria sentinţă (v. 40,41), apoi le arată că El Însuşi este „piatra din capul unghiului, aleasă şi preţioasă“, pe care Dumnezeu o pusese în Israel, însă pe care ziditorii (căpeteniile iudeilor) nu o doriseră, potrivit cu Psalmul 118.22,23. Astfel El a devenit, în acelaşi timp, şi piatra unghiulară a unei „case spirituale“, Adunarea, şi „o stâncă de cădere“ pentru cei neascultători (1 Petru 2.4‑8). Conform acestui pasaj, Domnul Hristos este, în esenţă, piatra de încercare a credinţei: Preţioasă înaintea lui Dumnezeu şi având acelaşi preţ şi pentru noi, cei care credem, El este respins de oameni şi devine o „piatră de poticnire“ pentru cei necredincioşi.

VERSETE BIBLICE PENTRU A ÎNVINGE ÎNGRIJORĂRILE | Fundația S.E.E.R. România
„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7)

Dacă mintea ta este asaltată de frică și îngrijorare, citește sau ascultă următoarele șapte texte din Sfânta Scriptură, cu atenție și în rugăciune, și folosește-le pentru a învinge îngrijorările:
- „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7);
- „Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” (Psalmul 29:11);
- „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22);
- „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3);
- „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27);
- „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” (Ieremia 17:7-8);
- „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24) Nu-i așa că parcă nu mai ai motive să fii îngrijorat?!
Nu-i așa că parcă nu mai ai motive să fii îngrijorat?!


Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.