DOMNUL ESTE APROAPE
Să‑Mi faci un altar de pământ și pe el să jertfești arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și boii tăi. În orice loc unde voi pune amintirea Numelui Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta.
Exod 20.24
Atunci când a primit cele zece porunci, Moise a primit și instrucțiuni pentru popor cu privire la altare. Altarele urmau să fie făcute din pietre peste care nu trebuia să treacă dalta. De asemenea, trebuia ca altarele să fie simple și fără trepte. Nicio inovație omenească nu era permisă. Omul nu trebuia înălțat, așa cum era în cazul altarelor păgâne. Unele dintre aceste instrucțiuni au fost modificate în zilele lui Solomon.
Numele Domnului trebuia „amintit“ în locurile unde poporul își aducea jertfele. Instrucțiunile cu privire la altare erau doar pentru o vreme. Când Israel avea să intre în țară, Dumnezeu urma să aleagă un loc în care să facă să locuiască Numele Său (Deuteronom 12.11). Acolo trebuia să‑și aducă jertfele, și nu în diverse locuri răspândite prin țară. La început, locul a fost Șilo, iar după ce Șilo a fost înlăturat, locul în care Dumnezeu a făcut să locuiască Numele Său a fost Ierusalimul. Odată ce locul a fost stabilit, altarele de mai înainte și‑au sfârșit utilitatea.
Nu ne vorbește și nouă acest lucru? Și noi avem un loc unde Domnul Și‑a așezat Numele. Pentru noi, acest loc nu este unul geografic și nu este unul care să țină de un anume popor sau de o anume locație, ci: „Unde doi sau trei sunt adunați laolaltă pentru Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Dar, dacă trebuia ca israeliții să‑și amintească de Numele Său, noi trebuie să ne amintim de El, în moartea Sa. În ce privește promisiunea făcută lor, aceasta este valabilă și pentru noi: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta“.
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Martin Luther
Omul bun, din comoara bună a inimii lui, scoate ce este bun și omul rău din comoara rea scoate ce este rău: pentru ca din prisosul inimii vorbește gura lui.
Luca 6.45
În doar unsprezece săptămâni, din decembrie 1521 până în februarie 1522, Martin Luther (1483‑1546) a tradus Noul Testament în limba germană, la Castelul Wartburg de lângă Eisenach. El a redat ultima parte a versetului nostru, „din prisosul inimii vorbește gura“, printr‑o expresie care a creat și a rămas cunoscută și astăzi ca proverb. Este adevărat – atunci când un subiect ne entuziasmează, noi le povestim și altora despre el. Nu ne putem abține, nu putem păstra tăcerea. Dacă vacanța noastră a fost minunată, le povestim colegilor despre ea. Dacă echipa preferată de fotbal a câștigat pe neașteptate, vrem ca toată lumea să știe despre aceasta. În cazul persoanelor îndrăgostite, ochii lor vorbesc și poți spune după purtarea lor ce se întâmplă în inimile lor. Ceea ce ne ocupă gândurile ne va umple vorbirea. Totuși, acest lucru este valabil și pentru lucrurile rele. Biblia spune: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule“ (Matei 15.19).
Ca și creștini, suntem asigurați de El și vrem să vorbim despre El! A suferit și a murit pentru noi, a fost pedepsit pentru păcatele noastre și ne‑a salvat. El ne îndeamnă: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea“ (Fapte 18.9). Când primii creștini trebuiau să se justifice pentru că vorbeau despre Isus, ei au spus: „Căci noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut și am auzit“ (Fapte 4.20). Acest lucru este valabil și astăzi! Acesta este motivul pentru care cei care cred în Isus Hristos continuă să le ceară insistent celorlalți oameni, deci și vouă: „Împăcați‑vă cu Dumnezeu!“ (2 Corinteni 5.20).
Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Matei 25.31‑46
Versetul 31 reia cursul profeţiei de unde a fost el întrerupt în v. 30 şi 31 din cap. 24, adică de la venirea Domnului în glorie pentru poporul Său pământesc. Pentru naţiunile prezente pe pământ (v. 32), atunci va suna fie ceasul răsplătirii, fie cel al pedepsei. Criteriul de diferenţiere va fi modul în care i‑au primit pe ambasadorii Împăratului (fraţii Săi – aici, iudeii – v. 40), când aceştia vesteau evanghelia împărăţiei (cap. 24.14).
Unii au dorit să se slujească de această parabolă pentru a susţine doctrina mântuirii prin fapte. Este clar însă că aici suntem în afara perioadei Bisericii şi a credinţei creştine propriu‑zise.
Totuşi, lăsând deoparte problema mântuirii, declaraţia Împăratului este plină de învăţăminte pentru noi, creştinii. Dacă Domnul Isus ar fi astăzi pe pământ, cât de dispuşi am fi noi să‑L primim, să‑I slujim, pe scurt, să satisfacem cele mai mici dorinţe ale Sale? Aceste ocazii sunt la îndemâna noastră în fiecare zi: darurile, ospitalitatea, vizitele sau tot ceea ce facem cu dragoste pentru cineva sunt în primul rând pentru El (comp. cu Ioan 13.20; 1 Corinteni 12.12). Reversul este un semnal de alarmă: ce nu facem este un refuz îndreptat înspre Domnul.
NU VORBI NECHIBZUIT! | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.” (Proverbele 29:20)
Când vorbești nechibzuit, poți transmite un semnal greșit și poți obține rezultate nedorite. Acest lucru este valabil mai ales când negociezi pentru a obține cea mai bună ofertă. A vorbi impulsiv și a vorbi prea mult nu sunt semne de putere, ci de slăbiciune și nesiguranță.
Iată o povestire care ilustrează acest lucru: Un tânăr vânzător de calculatoare pe nume Kurt a fost încântat când unul dintre clienții săi de afaceri și-a exprimat interesul de a cumpăra un sistem de calculatoare second-hand – unul pe care Kurt îl instalase cu doi ani în urmă, dar care fusese recent înlocuit cu unul mai performant. După o consultare atentă cu sediul central, Kurt a stabilit un preț de 800.000 de dolari pentru sistemul second-hand și a documentat în scris toate motivele pentru care solicita această sumă. În timp ce se așeza la masa negocierilor, a auzit o voce interioară care îi spunea: „Așteaptă. Lasă-i pe ei să vorbească mai întâi!” Cumpărătorii au umplut rapid tăcerea cu o lungă prezentare a propriilor cercetări despre punctele forte și punctele slabe ale acestui sistem informatic, vechimea echipamentului și necesitatea unui software nou.
„Puteți include software-ul actualizat în tranzacție?”, a întrebat unul dintre cumpărători. „Sigur”, a răspuns Kurt. Cumpărătorii au spus apoi: „Vă vom da 950.000 de dolari pentru sistem, dar niciun cent în plus!”
În mai puțin de o oră, documentele au fost semnate, iar Kurt s-a ales cu o afacere mult mai bună decât și-ar fi imaginat vreodată, după ce a spus puțin mai mult decât „mulțumesc”.
Așadar, să ascultăm de îndemnul apostolului Iacov, care a scris: „Preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19) – și atunci, nu vei regreta niciun cuvânt!
Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.