DOMNUL ESTE APROAPE
Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul!
1 Împărați 17.24
Adesea ne gândim la Ilie ca la un profet al judecății, fiindcă s‑a rugat să nu fie ploaie și, de asemenea, să cadă foc din cer. Putem însă remarca la el multe alte trăsături, iar una dintre cele mai importante este ascultarea. Domnul i‑a spus să plece la pârâul Cherit, apoi la Sarepta, unde o văduvă avea să‑l hrănească. Ascultarea l‑a ținut în siguranță pe el și, de asemenea, a dus binecuvântare și siguranță peste văduvă și peste fiul ei. Mai întâi, ei au fost ținuți în viață, în mod miraculos, pentru multe zile. Acest lucru a fost posibil fiindcă și văduva, la rândul ei, a ascultat de cuvântul lui Ilie și astfel au avut parte împreună de binecuvântare.
Putem fi siguri că, în timpul petrecut acolo, Ilie n‑a rămas în tăcere, ci i‑a vorbit văduvei despre Dumnezeul lui Israel și i‑a răspuns întrebărilor ei. Însă, în ciuda minunii cu făina și untdelemnul, probabil că femeia se întreba dacă ceea ce profetul îi spunea despre Dumnezeul lui Israel era adevărat. Nu existau oare mulți alți dumnezei? În același timp însă, Dumnezeu lucra în inima femeii. Când fiul ei s‑a îmbolnăvit și a murit, această lucrare a ajuns la punctul cel mai înalt. Oare Ilie venise pentru a‑i aduce în amintire nelegiuirile sale, făcându‑l astfel pe fiul ei să moară? Dumnezeul lui Ilie era doar un Dumnezeu al judecății? Într‑adevăr, seceta, foametea, boala și moartea erau singurele lucruri pe care le văzuse. Dar, când fiul ei a fost adus înapoi viu, în urma rugăciunii lui Ilie, ea a mărturisit: „Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul”.
Ascultarea lui Ilie i‑a adus văduvei nu doar binecuvântare, ci și credința în adevăratul Dumnezeu. Fie ca și noi să umblăm cu credincioșie înaintea Domnului Isus, astfel încât să fim o binecuvântare pentru alții!
A. Leclerc
SĂMÂNȚA BUNĂ
Da… dar
Ci cuvântul vostru să fie „Da, da”, „nu, nu”; ce este mai mult decât acestea este de la cel rău.
Matei 5.37
Este oare mesajul Bibliei acceptat așa cum se cuvine de către toți cei care o citesc? Motivațiile noilor ei cititori nu sunt întotdeauna precise și cinstite, ci plimbate prin hățișuri: „Sigur, lucrurile pe care le relatează și le învață ea sunt interesante”… „Da… dar nu trebuie să ne ținem de literă”… „Da… dar trebuie să fie comparate cu alte surse”… „Da… dar trebuie să știi să interpretezi textele”… „Da… dar cuvântul este slab”.
„Da” al nostru nu mai este adevărat, dacă îl punem lângă „dar”. El devine ineficace, pentru că este golit de substanță. Este ca frumoasa cochilie a unui crab mort, de sute și mii de ori readus pe plajă de către valurile urcătoare și coborâtoare ale mării; ca o mașină fără carburant în rezervor; ca un aparat electric al cărui fir de alimentare este tăiat; ca un ac de cusut care coase fără ață; ca o opinie care a dat greș. Este, de fapt, versiunea actualizată a subtilei dileme șoptite în Eden de șarpele cel bătrân. „Oare așa a zis Dumnezeu…?” este prima vorbă spusă primilor noștri părinți, urmată de toată suita ei dezastruoasă. Este ușa întredeschisă a tuturor îndoielilor, a nesiguranței și a diferitelor doctrine străine (Evrei 13.9).
„Da… dar!” face din cititor un prunc, un șovăitor, un plutitor, un nestatornic purtat de orice vânt de învățătură (Efeseni 4.14).
Dar mulțumim lui Dumnezeu că „judecățile Domnului sunt adevăr, sunt drepte toate împreună. Este o mare răsplată în păzirea lor” (Psalmul 19.9,11)!
Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
ELIBERAREA DE DEPENDENȚE | Fundația S.E.E.R. România
„Noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.” (Romani 8:12)
Apostolul Pavel a scris: „Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Romani 8:11-13). Dacă te lupți cu o dependență, spune-I Domnului în rugăciune: „Tată ceresc, sunt obosit să lupt cu acest obicei, și recunosc că sunt neputincios în fața lui. De aceea, vin la Tine și vreau să-mi predau voința Ție. Dă-mi puterea nu numai să spun „nu” ispitei lui Satan, ci să spun un „da” și mai puternic Ție și planului Tău pentru viața mea! Tu știi golul pe care încerc să-l umplu. Ia-mi dorința pentru acest obicei și ajută-mă să mă împotrivesc poftelor. Învață-mă să aștept cu răbdare ajutorul Tău, în loc să cred că pot rezolva această problemă singur și imediat. Cuvântul Tău spune că dacă Fiul mă eliberează, voi fi cu adevărat liber (vezi Ioan 8:36). Te rog, Doamne, să mă eliberezi! Cuvântul Tău spune că pot fi mai mult decât biruitor prin Cel care m-a iubit (vezi Romani 8:37) și eu vreau să biruiesc, Doamne, cu ajutorul Tău. Cuvântul Tău spune: „îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele” (Romani 13:14). Te rog, Doamne, să mă îmbraci cu puterea Ta, pentru a fi biruitor asupra acestui obicei în fiecare zi. Amin!”
Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde!
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.