Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “suferinta”

10 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

[Iosia] a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s‑a abătut nici la dreapta, nici la stânga.

2 Cronici 34.2

Împăratul Iosia (2)

Iosia, Iosafat și Ezechia sunt trei împărați aflați într‑o plăcută asociere, căci despre fiecare citim că a făcut „ce era drept în ochii Domnului“. Acest gând, de a face ce este drept, este cel cu care se deschide Cartea Psalmilor: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Secretul unei vieți fericite este să faci ceea ce este drept în ochii Domnului.

Ascultarea este cheia unei vieți împlinite înaintea Domnului. Tot ceea ce este mai puțin decât ascultarea completă lasă un gol în inimă și de aceea nu putem găsi bucurie și satisfacție deplină. Psalmistul ne reamintește: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

O astfel de credință și o astfel de ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu vedem în viața lui Timotei. El avea pe inimă să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl cunoștea încă din pruncie (2 Timotei 3.15). Ce frumos este îndemnul dat lui de către Pavel: „Nimeni să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci fii model pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție“ (1 Timotei 4.12)!

Asemănările dintre Iosia și Timotei sunt multe; pe ambii, Dumnezeu i‑a răsplătit, fiindcă au răspuns afirmativ la Cuvântul Său. Cum stau lucrurile cu noi astăzi? Care este răspunsul meu la Cuvântul lui Dumnezeu? Să ne amintim fără încetare că „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El“ (2 Cronici 16.9).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și centurionul care stătea în fața Lui, când a văzut că Și‑a dat duhul strigând astfel, a spus: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“.

Marcu 15.39

Centurionul de la piciorul crucii

Cu adevărat, Omul acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“, sunt cuvintele centurionului desemnat cu supravegherea serviciului josnic al soldaților. Și, probabil pentru prima dată în viața lui dură de ostaș, simte cum încolțește în el o frică nemaiîntâlnită. Da, această crucificare este diferită de una obișnuită – complet diferită. Romanul simte clar aceasta. Totul decurge ciudat – chiar până la sfârșit. În ultimul moment, Condamnatul mai strigă de două ori. Mercenarul roman știe, din experiență, că un om crucificat nu mai are putere să strige. Dar „Omul acesta“ strigă puternic în întuneric. Și strigătul îi răsună în urechi. Oare ce strigase El? – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“ Puțin mai târziu, El scoate un strigăt tare, pentru ultima dată. Pentru centurion este clar: acesta nu era un strigăt de moarte, așa cum auzise adesea. Acest Crucificat nu este un criminal. Din contră, El este un Binefăcător. Atunci de ce atrage El atâtea injurii? Inscripția Îl definește ca „Împăratul iudeilor“. Ce spusese El la scurt timp după ce fusese crucificat de ostași? „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac.“ Centurionul, probabil obligat să stea acolo până când se vor fi stins și ceilalți doi condamnați, mai aruncă îngândurat un ochi la crucea din mijloc… Nu ni se spune despre el dacă mai târziu avea să‑L accepte ca Mântuitor al său pe Domnul înviat, dar citim despre atâția alții care au îngenuncheat la cruce și au spus suspinând: „Doamne, a trebuit să simți mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre multe ca nisipul mării! Ne‑ai luat locul din iubire! Te‑ai dat pentru păcatul nostru!

(Jaques Erné, 1825‑1883).

Citirea Bibliei: Geneza 4.17-26 · 1 Petru 2.9-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 7:1-27

Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care‑şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo‑colo, pândindu‑şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.

Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el „a mers deodată după ea“. Laţul „păsărarului“ – adică al lui Satan – este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…“ şi nu ştie.

Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu‑se după Cuvântul Tău“ (Psalmul 119.9). Gândiţi‑vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să‑i ajute pe cei ispitiţi“ (Evrei 2.18).

CREZI TU LUCRUL ACESTA? | Fundația S.E.E.R. România

„Cine crede în Mine… nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26)

Pastorul și autorul Chuck Swindoll povestește despre un cuplu a cărui căsnicie a fost o luptă continuă vreme de vreo cincizeci de ani… Apoi, soțul a murit, iar soției i-a revenit sarcina de a alege o piatră funerară. Ea a contactat un pietrar și i-a spus: „Nu vreau ceva sofisticat și nu vreau să cheltuiesc mulți bani. Doar să gravezi cuvintele: „PENTRU SOȚUL MEU” într-un loc potrivit pe piatră.” Ea s-a dus apoi să viziteze mormântul lui și, spre groaza ei, pe piatră erau încrustate cuvintele: „PENTRU SOȚUL MEU… ÎNTR-UN LOC POTRIVIT”!

Swindoll adaugă: „O poveste amuzantă ajută la mascarea durerii și confuziei care înconjoară moartea, dar, în cele din urmă, râsul încetează, deoarece moartea totuși vine… Umorul, oricât de bine ne-ar face să ne simțim, este neputincios în fața morții. Poate vă mai amintiți autocolantul cu mesajul: „Nu lua viața prea în serios, nu vei ieși viu din ea”… Ei bine, adevărul este că ar trebui să luăm viața și moartea în serios, deoarece ieșim vii din ele! Cu toții ne vom confrunta cu existența după moarte, pentru că toți avem suflete veșnice. Vom trăi veșnic – undeva…

Întrebarea este: „Unde?” Iar acest „unde” depinde de răspunsul nostru la întrebarea lui Isus: „Cine crede în Mine… nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Numai Isus are puterea învierii, iar asigurarea noastră că vom petrece veșnicia cu El în ceruri depinde de răspunsul nostru… Dacă spunem „Da”, cerându-I lui Isus să ne ierte păcatele și angajându-ne să-L urmăm ca Domn – atunci și numai atunci vom avea la dispoziție puterea Lui pentru a trăi… numai atunci vom putea înfrunta sfârșitul vieții cu o așteptare calmă… plină de bucurie.”

Așadar, crezi tu lucrul acesta?

8 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Adam a cunoscut din nou pe soția sa; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, „pentru că“, a spus ea, „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“.

Geneza 4.25 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Când s-a născut Set, Adam și Eva nu l-au mai privit ca pe unul pe care îl dobândiseră de la Domnul, ci ca pe unul care fusese rânduit familiei lor. Eva a spus: „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“ (Geneza 4.25). Dumnezeu dorește ca, în căminul creștin, copiii să fie priviți ca unii pe care Domnul i-a rânduit în mod specific pentru a fi acolo. Domnul spune că sunt ai Lui, dar că i-a așezat în căminele noastre. Dacă îi privim pe copiii noștri în felul acesta, îi vom crește într-un fel foarte diferit de modul în care îi creștem când îi vedem ca fiind dobândiți de la Domnul.

Set a avut un fiu numit Enos. Citim că „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului“. Aici avem rezultatul pe care Domnul l-a intenționat atunci când noi ne privim copiii ca rânduiți de Domnul în căminul nostru.

Să presupunem că regele țării ar veni la mine și mi-ar spune că, din toate grădinile din lume, el a ales grădina mea, în care să pună șase dintre plantele lui, ca eu să am grijă de ele și să le cresc. Credeți că eu aș zice în sinea mea: «Ei bine, câtă vreme le ud când și când, totul va fi în regulă. Nu contează așa de mult să aibă pământ îngrășat sau temperatura potrivită. Și nu contează dacă în apă ar fi vreo picătură de otravă – nu poate fi ceva atât de rău»? Sunt sigur că n-aș gândi deloc așa!

Dumnezeu a rânduit multe plante în grădinile noastre. Din toate grădinile din această lume, el a ales grădina ta în care să le planteze. Iar acum El te socotește responsabil cu privire la cum sunt crescute aceste plante. Este o diferență între a spune: «Am dobândit acest copilaș de la Domnul, el este al meu și pot să-l cresc cum vreau» și a spune: «Îl privesc ca pe unul pe care Domnul l-a pus în grădina mea, pe care l-a rânduit în familia mea, iar eu am responsabilitatea de a-l crește pentru El».

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.

Luca 2.37

Rugăciunea nepotului

Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.

Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?

Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.

Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 5:22-23

Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …“ confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …“. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr“ (Ieremia 2.2, 32)!

Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus“ (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi“ (v. 32). Să-I cerem Domnului să lu­creze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2.13).

Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga“ (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tată­l său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI O PROBLEMĂ CU RELAȚIONAREA? | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el.

Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații.

Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

Navigare în articole