Mana Zilnica

Etichetă: articole

  • 6 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și‑au sfâșiat hainele. Și au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „țara pe care am străbătut‑o ca s‑o cercetăm este o țară foarte, foarte bună. Dacă Domnul va avea plăcere de noi, ne va aduce în țara aceasta și ne‑o va da”.

    Numeri 14.6‑8

    Binecuvântați oameni! Iosua și Caleb trăiau în lumina prezenței divine, în timp ce adunarea lui Israel era învăluită în întunericul necredinței. Ce contrast! Aceasta este diferența întotdeauna, chiar și între copiii lui Dumnezeu. Vedem oameni cu privire la care nu avem nicio îndoială că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care nu se ridică la înălțimea revelației divine în ce privește poziția și partea lor ca sfinți ai lui Dumnezeu. Sunt întotdeauna plini de îndoieli și de temeri; nori întunecați plutesc mereu deasupra lor; totul este negru pentru ei; se uită doar la ei înșiși, la împrejurări și la dificultăți; nu sunt niciodată fericiți și nu pot manifesta acea încredere plină de bucurie și de curaj care se cuvine unui creștin și care aduce slavă lui Dumnezeu.

    Toată această stare este cu adevărat lamentabilă; ea n‑ar trebui să existe, iar dacă există, atunci cu siguranță ceva este în neregulă. Creștinul trebuie să fie întotdeauna în pace și fericit, mereu în stare să‑L laude pe Dumnezeu, orice ar fi. Bucuria sa nu decurge din sine însuși, nici din împrejurările prin care trece, ci din Dumnezeul cel viu, fiind o bucurie care se înalță mai presus de orice influență pământească. El poate spune despre Dumnezeu că este izvorul tuturor bucuriilor sale. Acesta este privilegiul minunat până și al celui mai slab dintre copiii lui Dumnezeu. Însă acesta este exact punctul în care falimentăm în mod atât de trist. Ne luăm ochii de la Dumnezeu și îi fixăm asupra noastră înșine, asupra împrejurărilor, asupra întristărilor sau asupra dificultăților noastre. Prin urmare, totul este întuneric și nemulțumire, murmur și plângere. Așa ceva nu este deloc creștinism, ci necredință – o necredință întunecată, fatală, dezonorantă pentru Dumnezeu și deprimantă pentru noi. „Dumnezeu nu ne‑a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Biblia mamei

    Dacă n‑ar fi fost legea Ta desfătarea mea, aș fi pierit în necazul meu. Niciodată nu voi uita rânduielile Tale, pentru că prin ele m‑ai făcut să trăiesc. Al Tău sunt, salvează‑mă, pentru că am căutat rânduielile Tale.

    Psalmul 119.92‑94

    Era în august 1944. Un lung șir de prizonieri, disidenți politici, așteptau în zona de recepție a unui lagăr. Ei trebuia să‑și predea toate lucrurile personale. Unul dintre prizonieri dorea totuși să păstreze un obiect, Biblia pe care i‑o dăduse mama lui la plecare. La biroul de primire i‑au înregistrat numele, vârsta și adresa. Apoi a trebuit să semneze un document. El a pus calm Biblia pe masă și a semnat. Ofițerul a luat cartea și a privit aspru la prizonier; acesta a spus liniștit: este Biblia mamei mele. Omul a ridicat din umeri și i‑a dat‑o înapoi.

    De ce a vrut acel tânăr să păstreze cartea? Nici el nu putea spune exact, dar, dincolo de toate, probabil că dorea să aibă o amintire de la mama lui în acea singurătate. Apoi, chinuit de foame, de frig și de tratamente inumane, a început să citească Biblia și a găsit în ea mângâiere și încurajare. Mai târziu, el avea să scrie:

    Îmi amintesc bine ziua când Dumnezeu mi S‑a revelat prin cuvântul din Psalmul 31.1: „În Tine, Doamne, mi‑am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine niciodată: salvează‑mă, în dreptatea Ta”. Am început să mă rog cum nu mă mai rugasem niciodată până atunci. În nenorocirea mea am strigat către Dumnezeu, și El m‑a auzit. Dumnezeul credincios mi‑a răspuns. În cartea Lui I‑am recunoscut iubirea revelată în Isus. Da, Isus a murit pentru a‑i salva pe cei pierduți – pentru a mă salva pe mine.

    Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 18.1‑14

    Lumea se complace în poziția celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să știe „cine este deci mai mare în Împărăția cerurilor” (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăție, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. Pentru a le întipări și mai bine în inimi această învățătură, cheamă un copilaș și îl așază în mijlocul lor.

    Avem poate și noi copii mici în jurul nostru: ei sunt așezați lângă noi ca modele de încredere și de simplitate. Să ne ferim să nu‑i dispretuim din pricina slăbiciunilor lor, a neștiinței sau a naivității lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu‑i facem să păcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 și cap. 5.29,30).

    Departe de a‑i dispretuia pe acești micuți, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr‑o grijă deosebită: responsabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Și să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a‑i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilității. Parabola cu oaia rătăcită ne învată ce valoare are un singur mielușel pentru Bunul Păstor.

    SPIRITUL DE ÎNVINGĂTOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

    Podul Brooklyn din New York, care leagă Brooklynul de insula Manhattan, este unul dintre cele mai faimoase din lume. Când a fost conceput pentru prima dată în 1867, experții în construcția de poduri din întreaga lume i-au spus proiectantului, un inginer creativ pe nume John Roebling, că ideea lui nu va funcționa. Roebling l-a convins pe fiul său Washington, care era și el inginer, că ideea lui merita să fie pusă în practică. Cei doi au dezvoltat un concept, au rezolvat problemele preconizate și anticipate de alții, și au angajat cu entuziasm o echipă pentru a construi podul. După doar câteva luni de construcție, un accident tragic la fața locului i-a luat viața lui John, iar câteva luni mai târziu, un alt eveniment l-a afectat grav pe Washington, care a rămas paralizat, incapabil să vorbească sau să meargă. Toată lumea credea că proiectul va fi abandonat, deoarece cei doi Roebling erau singurii care cunoșteau dinamica construirii podului. Washington, însă, putea încă să gândească și avea o dorință arzătoare de a vedea podul terminat. În timp ce zăcea pe patul de spital, i-a venit o idee. El comunica cu inginerii folosind un deget pentru a bate printr-un cod pe brațul soției sale ceea ce voia ca ea să le transmită. Washington a transmis instrucțiunile sale prin soția sa Emily timp de treisprezece ani, până când podul a fost construit și inaugurat! Acesta este spiritul de învingător.

    Marele savant Albert Einstein a spus: „Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede așa ceva!” Iar apostolul Pavel afirma despre același lucru astfel: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți.” (2 Corinteni 4:8-9)

    Așadar, fă azi din aceste versete din Scriptură motto-ul vieții tale, care să te încurajeze și să te motiveze să nu „dai bir cu fugiții” când treci prin circumstanțe potrivnice!

  • 5 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sau nu știți că sfinții vor judeca lumea? Iar dacă lumea este judecată de voi, sunteți voi nevrednici de cele mai neînsemnate judecăți?

    1 Corinteni 6.2

    Credincioșii din Corint ar fi trebuit să știe că „sfinții vor judeca lumea“. Acest lucru fusese afirmat încă din Vechiul Testament: „Până a venit Cel Bătrân de zile și judecata a fost dată sfinților locurilor preaînalte și a sosit timpul hotărât și sfinții au luat în stăpânire împărăția“ (Daniel 7.22). Dacă ar fi cunoscut corintenii cu adevărat acest lucru, nu s‑ar mai fi târât unii pe alții înaintea tribunalelor lumii. Și noi, dacă am cunoaște acest adevăr, am înceta să facem multe lucruri nepotrivite.

    Aceste versete ne deschid un extraordinar orizont al autorității și al responsabilității, în lumina cărora lucrurile din viața aceasta pot fi numite „cele mai neînsemnate“. Avem îndemnul ca ele să fie judecate chiar de către cei mai neînsemnați din adunare. Iată cum evaluează Scriptura lucrurile privite ca importante în acest veac, în comparație cu cele ale veacului viitor!

    Este limpede că, atunci când un credincios are o problemă cu un altul, cazul trebuie adus înaintea sfinților, nu înaintea lumii (1 Corinteni 6.1). Există însă o cale cu mult mai bună: să suferim nedreptatea, lăsând ca Domnul să rezolve problema și să‑i dea pocăință celui care ne‑a nedreptățit (1 Corinteni 6.7). Cel mai rău lucru este să‑i nedreptățim pe frați.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este omul mort?

    În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.

    Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va vedea moartea, niciodată.

    Geneza 2.17; Ioan 8.51

    Spuneți‑i astăzi oricărui om în lume că este mort: vă va considera anormal! Spuneți‑i că nu va vedea niciodată moartea: nu va înțelege nici atât! În această Biblie, pe care cei credincioși o iubesc atât de mult, fiind Cuvântul lui Dumnezeu, mai citim că, în ziua când omul va mânca din fructul oprit, va trebui să moară. Atunci, ori Biblia nu este credibilă, ori Dumnezeu ne‑a mințit, pentru că tu și cu mine suntem încă vii. Chiar și ucenicii Domnului, care nu numai că au crezut Cuvântul Său, dar au fost aleși de Dumnezeu să ne transmită minunatul mesaj al harului, au murit de mult. Atunci, ori Domnul Isus ar fi rostit acestea cu indiferență, ori ucenicii nu au înțeles nimic din cuvintele pe care le‑a pronunțat El. Și într‑un caz și în altul, Biblia ar fi compromisă.

    Dar ce știm noi? „Tot Cuvântul Tău este adevăr și orice judecată a dreptății Tale este pentru totdeauna“ (Psalmul 119.160). Aici, în Biblie, se află adevăratul sens pe care Dumnezeu îl dă morții. Așa cum moartea unei ființe scumpe mă lipsește de orice comunicare practică, tot astfel, prin neascultare, omul este privat de orice comuniune cu Dumnezeul de trei ori sfânt. Așadar, față de Dumnezeu, omul este mort în greșelile și în păcatele sale (Efeseni 2.1; Coloseni 2.13). Toate eforturile pe care le depune să‑și construiască „turnul său Babel“, pentru a se înălța până la Dumnezeu, tot ce se numește astăzi „religie“, din care, vai!, nu a scăpat nici creștinismul, acestea nu fac altceva decât să agraveze situația față de un Dumnezeu care, în Domnul Isus, a venit până la el.

    Citirea Bibliei: Iov 14.1-22 · Fapte 9.31-43

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 17.14‑27

    Adorarea creştină are efectul de a‑l purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte“, în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente…! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărăţeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic Îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

    Scena din v. 24‑27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele Învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s‑a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care Îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind „Fiul Dumnezeului celui viu“ (16.16)! După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s‑o dea), pentru a‑Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

    DUMNEZEU ARE UN PLAN PENTRU VIAȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte…” (Efeseni 2:10)

    Iată o notiță din însemnările unui pastor: „Pentru ochiul obișnuit, era o bucată de marmură mutilată. Sculptura abandonată fusese lăsată deoparte cu jumătate de secol în urmă, dar un tânăr artist pe nume Michelangelo a văzut în acea piatră ceva ce alții nu vedeau. Cioplirea blocului de marmură de cinci metri și jumătate i-a consumat aproape patru ani din viață, dar acea piatră aparent fără valoare era destinată să devină ceea ce mulți consideră cea mai frumoasă și valoroasă statuie sculptată vreodată. Michelangelo a readus la viață o piatră moartă și, insuflându-i talentul său artistic, l-a adus pe David la existență. În timp ce cioplea, el credea deja că în interiorul pietrei se afla capodopera. Tot ce trebuia să facă era să îndepărteze piatra în exces, pentru ca David să poată ieși la iveală. El nu privea ceea ce era, ci vedea ce putea fi! Nu vedea imperfecțiunile sau surplusul pietrei. El vedea capodopera finală, de o frumusețe fără egal. Și exact așa te vede Dumnezeu. Pavel ne-a lăsat scris că „noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Fiecare operă de artă își are originea în imaginația artistului. La fel, tu îți ai originea în imaginația lui Dumnezeu. Ai fost conceput de Dumnezeu cu mult înainte de a fi conceput de părinții tăi, ai fost conturat în imaginația Atotputernicului înainte de a prinde chip și formă în pântecele mamei tale!”

    Așadar, indiferent de ce cred alții despre tine sau de ce crezi tu despre tine însuți, Dumnezeu te vede ca pe o potențială capodoperă. A te vedea pe tine însuți altfel decât așa, înseamnă a-ți scădea valoarea și a-ți altera adevărata identitate. Dar aflând și acceptând adevărata ta identitate, vei descoperi și că Dumnezeu are un plan pentru viața ta!

  • 3 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Împărăția cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat de toate; din care, când s‑a umplut, trăgându‑l pe țărm și stând jos, au adunat în vase pe cele bune și au aruncat afară pe cele rele.

    Matei 13.47,48

    Nu există lucrare mai mare și mai binecuvântată decât să fii „pescar de oameni“ și să „prinzi“ oameni în acest timp de har! Și Domnul a încredințat această lucrare nu numai celor de meserie pescari (Marcu 1.16; Luca 5.10)!

    Faptul că năvodul adună în el „de toate“ ne arată, pe de o parte, că avem înaintea noastră lucrarea imperfectă a omului, iar pe de altă parte, că vestea bună nu se adresează numai unei clase deosebite de oameni, ci tuturor, indiferent de rasă sau de statut social. Nu există niciun indiciu că o anumită națiune ar fi exclusă. Rezultatul predicării evangheliei este deci acesta: sunt strânși tot felul de pești!

    Cu toate acestea, nu toți peștii mării sunt strânși cu acest năvod. Gândul este în consens cu ceea ce spune Iacov în Fapte 15.14: „Simon a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său“. Conform Scripturii, nu va exista o mântuire a tuturor oamenilor, după cum nu va fi nici o creștinare a întregii lumi. Desigur, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului (1 Timotei 2.4). Niciunul dintre cei care vor fi în iad nu‑I va putea reproșa lui Dumnezeu că el ar fi dorit să fie mântuit, dar nu a fost ales de Dumnezeu. Rezultatul predicării evangheliei este o mulțime limitată de pești care intră în năvod, în timp ce în mare rămân cei mai mulți pești.

    În această parabolă nu se spune că pescuirea ar avea loc de mai multe ori. Mai degrabă, întreaga lucrare care se întinde pe parcursul a mai multor secole în acest timp de har este rezumată într‑o singură acțiune.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dima

    Dima, din dragoste pentru veacul de acum, m‑a părăsit.

    2 Timotei 4.10

    Câtă durere pentru apostol, să fie abandonat când avea poate cea mai mare nevoie! Aceasta a produs răni adânci în inima lui. Omul suferă mai mult când este rănit în casa prietenului. Dar de ce l‑a părăsit Dima? Din cauza primejdiilor? Posibil! Din moment ce alături de Pavel s‑ar fi expus la privațiuni, era de preferat să stea departe de Roma și de compania unuia mai mult întemnițat decât liber. Sau cumva din cauza vreunui păcat secret care, încetul cu încetul, i‑ar fi scăzut standardele? Posibil! Sau pentru că a neglijat rugăciunea și a cedat ispitelor?

    Mai mulți sunt creștinii ruinați prin păcate mici, decât cei ruinați prin păcate mari; vulpile mici distrug viile în floare. Sau pentru că a obosit în lucrare? Totuși, Dima nu L‑a abandonat pe Hristos, ci pe Pavel. El credea încă în Isus ca Mântuitor al păcătoșilor. Voia să rămână creștin, dar prefera acum să se preocupe mai mult de interesele lui decât de lucrarea creștină. Se retrăsese din postura de ucenic activ. Mulți obosesc și cad. Dar cum explică Pavel?

    Dima „a iubit veacul de acum“! Dragostea excesivă pentru lumea aceasta îndepărtează de la credință. Când lumea lucrează în inimă, distruge credincioșia pentru Hristos. Dragostea pentru Hristos și pentru lume nu pot viețui în aceeași inimă. Nu le poți avea pe amândouă: și pe Hristos și lumea! Lumea înstrăinează de Dumnezeu. Spiritul vremii a pus stăpânire pe Dima și l‑a sugrumat. Fusese prieten apropiat și colaborator cu unul dintre cei mai sfinți oameni care a trăit vreodată, dar dragostea pentru lume l‑a doborât. Tradiția spune că Dima a căzut așa de rău, încât a devenit preot într‑un templu păgân. „Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ!“ (Coloseni 3.2).

    Citirea Bibliei: Iov 12.1-25 · Fapte 9.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 16.13‑28

    Din întrebarea pe care Domnul le‑o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine? Tatăl din ceruri i‑a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El Însuşi îi zideşte? Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

    „De atunci“, Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care‑l va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satan! Vrăjmaşul caută să‑L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

    Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu cap. 10.37‑40). Suntem noi gata să‑L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

    CUNOAȘTE „VREMEA” ÎN CARE TE AFLI | Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca un pom… care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

    Unul dintre secretele împlinirii destinului tău este să știi mereu în ce anotimp te afli! Dacă nu știi sau nu-ți pui problema, te vei simți exasperat și dezamăgit.

    De exemplu, uneori a învăța să urmezi pe cineva este mai oportun decât a învăța să conduci; alteori, a face față eșecului poate fi mai urgent și mai important decât a face față succesului. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este să ne concentrăm toată energia pe anotimpul următor, în loc să ne bucurăm de anotimpul în care ne aflăm, să-l valorificăm la maximum și să învățăm din el. Dumnezeu vrea să te ducă acolo unde El dorește să ajungi, chiar mai mult decât dorești tu să ajungi acolo.

    Așadar, bucură-te de călătorie și înțelege că Dumnezeu te va duce acolo când vei fi pregătit. Frustrarea ta actuală îți va da un motiv de sărbătoare în viitor, dacă vei rămâne pe calea aceasta suficient de mult timp. Dumnezeu dezvoltă în tine rezistența emoțională. Cheia rezistenței emoționale este să trecem prin niveluri ridicate de dezamăgire, care ne distrug, astfel încât Dumnezeu să ne poată reconstrui cu o încredere sfântă. Îți poți imagina cum s-a simțit David când și-a văzut frații plecând la război, în timp ce el a rămas acasă să păzească o turmă de oi? Dar urma să vină și ziua lui! Și la fel și a ta… În timp ce-o aștepți, nu ocoli planurile lui Dumnezeu căutând scurtături. Dumnezeu te pregătește. Dar cu cât oportunitatea este mai mare, cu atât durează mai mult.

    Motivul pentru care ne irităm este că gândim la scară mare fără să gândim pe termen lung. Reconsideră-ți calendarul și fii încurajat când situația durează mai mult decât ai estimat tu. Asta înseamnă că Dumnezeu vrea să te pregătească bine pentru ceva mai măreț decât îți poți imagina tu! Lasă acest gând să te însuflețească, azi!

  • 16 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost nevoit să vă scriu, ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

    Iuda 3

    Ce este „ credința dată sfinților“? Ea include obiectul credinței și perioada credinței. „ Perioada credinței “ începe după moartea Domnului Isus (Galateni 3.27; Romani 6.3), deci în Fapte 2 , pentru că acolo se desfășoară pentru prima dată botezul creștin; Galateni 4.6 și multe alte locuri confirmă o legătură între coborârea Duhului Sfânt și perioada credinței.

    „ Obiectul credinței “ este ansamblul adevărului descoperit de Dumnezeu pentru această perioadă a credinței: din Noul Testament, tot ceea ce este cuprins după Evanghelii; din Evanghelii, numai ceea ce face referire la Adunare; iar din Vechiul Testament, umbrele și tablourile, în măsura în care ele se referă la lucrurile spirituale din Noul Testament. Epistola lui Iuda nu vorbește aici despre caracterul Cuvântului lui Dumnezeu, căci „toată Scriptura“, atât Vechiul cât și Noul Testament, „este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Iuda se referă însă aici la adevărul descoperit de Dumnezeu pentru perioada credinței: toate tainele ascunse în Noul Testament în legătură cu Hristos și Adunarea (Efeseni 5.32): taina lui Hristos (Efeseni 3), taina evangheliei , taina credinței , taina lui Dumnezeu , taina evlaviei (a se vedea și 1 Corinteni 2) . O taină a Noului Testament este ceva ce nu a fost cunoscut în Vechiul Testament, dar care acum este descoperit.

    H. L. Heijkoop

    SAMANTA BUNA

    Epuizare psihică, fizică și spirituală

    Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.

    Psalmul 34.19

    Statisticile privind incapacitatea de muncă pun pe locul trei bolile psihice . Una dintre cele mai frecvente dintre acestea este depresia . De la începutul acestui secol, numărul zilelor de absență de la locul de muncă din cauza depresiei s‑a dublat. Strâns legat de depresie este sindromul burn‑out , care descrie o stare de epuizare fizică și psihică totală. Incidența acestei boli a crescut de patru ori doar în ultimii zece ani. Cele mai afectate sunt grupurile profesionale din sectorul social și cele care au mult de‑a face cu publicul (de exemplu, în centralele de relații cu clienții). Conform estimărilor, până la 8% dintre angajații din companiile mari sunt afectați de burn‑out , în afară de numărul mare de cazuri neraportate. Cei afectați trebuie adesea să aștepte mult timp pentru tratament.

    Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, ne spune că ființa umană cuprinde atât componente fizice, cât și spiritual ‑emoționale (Proverbe 13.25; Matei 10.28; 1 Tesaloniceni 5.23). Așadar, este de la sine înțeles că nu numai bolile fizice sau psihice , ci și cele spirituale ne afectează viața. Dorim să vă încurajăm că marele Dumnezeu este alături de voi întotdeauna, dar mai ales atunci când sunteți descurajați și când sufletul vostru suferă! Dumnezeul Bibliei are milă de cei bolnavi , de cei obosiți , de cei descurajați , de cei slabi , de cei epuizați . Cartea Psalmilor ne poartă prin multitudinea de sentimente și de emoții prin care trece ființa umană. Dacă o vom parcurge, vom descoperi că ea cuprinde o comoară inepuizabilă: ni‑L prezintă pe Dumnezeul care ne iubește personal, care ne înțelege , care simte cu noi și care vrea să ne ofere viața veșnică .

    Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 9.1‑17

    Bolile pe care Domnul le‑a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le‑a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care‑i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi … speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a‑l elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale“ (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?

    Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.

    Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu‑şi mai au rostul.

    „UMBRA” NU TE POATE RĂNI! | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine…” (Psalmul 23:4)

    Un pastor scrie: „Marele predicator Dr. Donald Grey Barnhouse, a cărui primă soție murise, se întorcea de la înmormântare… în mașină, unul dintre copii a întrebat la un moment dat: „Tati… unde a plecat mami? Nu înțeleg ce înseamnă că a murit!” Chiar atunci, un camion a trecut și a aruncat o umbră peste mașina lor… Inspirat într-o secundă, Barnhouse a răspuns cu o întrebare: „Copii, ați prefera să fiți loviți de camion sau de umbra lui?” Și când copiii au dat semne că nu înțeleg întrebarea tatălui, nici nu știau ce să răspundă, el a adăugat: „Copii, când muriți fără Hristos, e ca și cum ați fi loviți de camion. Dar când muriți cu Hristos, sunteți loviți doar de o umbră!” Apostolul Pavel a scris: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13-18)”

    Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, de care așa de mulți avem nevoie!

  • 15 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, găsind o perlă de mare preț, s‑a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat‑o.

    Matei 13.45

    Unitatea Adunării este aici, în parabola perlei, cuvântul cheie. Spre deosebire aceasta, în parabola comorii ascunse este prezentat aspectul individual al Adunării; ea este formată din persoane individuale, așa cum o comoară constă din mai multe piese individuale. Fiecare „fiu al Împărăției“ poate vorbi despre dragostea Domnului său și poate mărturisi personal despre El: „M‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Fiecare credincios în parte este prețios pentru Domnul Isus.

    În imaginea perlei avem însă o reprezentare colectivă a tuturor celor credincioși. Adunarea, în unitatea ei, are o frumusețe care atrage inima Domnului (Efeseni 5). Cât de fericiți suntem să știm că El va fi satisfăcut de acest rod al muncii sufletului Său (Isaia 53.11)!

    Această dublă perspectivă asupra unuia și aceluiași obiect o vedem în exemplul minunat al dragostei lui Hristos pentru ai Săi. În Exod 21, robul evreu spunea: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să ies liber“ (versetul 5). În „soția mea“ avem imaginea colectivă a Adunării, iar în „copiii mei“ avem imaginea individuală a Adunării. Robul evreu își iubea stăpânul; în Ioan 14.31 citim: „Dar, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl și, cum Mi‑a poruncit Tatăl, așa fac“. Este singurul verset din Noul Testament în care Domnul Isus vorbește despre dragostea Sa față de Tatăl.

    În creația lui Dumnezeu sunt perle foarte frumoase. Dar frumusețea acelei perle care captivează inima Domnului este de natură cerească. Această frumusețe este una conferită. Nu doar că Domnul Isus caută și găsește perla, ci ea este rodul propriei Sale lucrări. Dacă în scoica aflată pe fundul mării intră un corp străin sau un parazit și o rănește, scoica învelește treptat corpul străin într‑un strat de sidef (din carbonat de calciu), ca reacție de protecție, și astfel se dezvoltă perla în interiorul scoicii. Iar apoi perla poate fi extrasă numai dacă scoica este spartă și omorâtă.

    Ce imagine mișcătoare a ceea ce a făcut Domnul Isus pentru Adunare! Numai prin sângele Său prețios, perla de mare preț a devenit proprietatea Sa. Perla a avut nevoie de salvare. Avem deci o dublă imagine a morții Domnului nostru, una în simbolul perlei înseși, iar cealaltă în faptul că negustorul a vândut tot ce avea.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    L‑au întrebat deoparte pe Isus

    Și, pe când ședea El pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte: „Spune‑ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate acestea?“.

    Marcu 13.3,4

    Când privim doar la rămășițele zidului fostului templu din Ierusalim, ne și facem o idee despre cât de grandios și de magnific trebuie să fi fost templul. Așa că îi putem înțelege pe ucenici când Îi zic Domnului cu solemnitate – și poate cu o ușoară mândrie: „Învățătorule, privește ce pietre și ce clădiri!“. Dar Isus le spune: „Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată“. Acest anunț i‑a cam uimit. Așa că, puțin mai târziu, în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor, cu fața direct spre templu, își asaltează Învățătorul cu întrebări. Nu discută, nu speculează, ci Îi pun întrebări, ca niște apropiați. Iar Domnul le explică semnele ce vor anunța revenirea Sa și începutul Împărăției mileniale.

    Ce frumos exemplu îmi oferă acești patru ucenici care merg cu întrebările lor direct la Domnul Isus! Unde pot obține eu răspuns la problemele care mă preocupă? Doar la Dumnezeu! Și cum îmi răspunde El? Prin Cuvântul Său, Biblia, pentru că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3.16). Întrebările mele despre viață, despre începuturi, despre ce a fost și despre ce va fi, toate primesc răspuns de la Dumnezeu prin Cuvântul Său. Iar atunci când mi se pare că este greu să înțeleg gândurile lui Dumnezeu, tot Lui Îi cer cu sinceritate ajutor în rugăciune. El îmi face cunoscut voia Sa și vrea să mă convingă de adevăr.

    Citirea Bibliei: Daniel 9.1-14 · Fapte 3.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 8.18‑34

    Cărturarului, care se oferise să‑L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i‑a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât Însuşi Creatorul lor. Ce umilinţă! El nu avea pe pământ nici unde să‑Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi‑a încheiat lucrarea, a putut să‑Şi odihnească – sau să‑Şi plece – capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).

    În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr‑o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o datorie, niciun „întâi de toate“ nu poate lua locul celor pe care ni le‑a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.

    Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă şi Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

    CONSTRUIEȘTE RELAȚII SĂNĂTOASE ȘI ÎMPLINITOARE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Un prieten… ţine mai mult la tine decât un frate.” (Proverbele 18:24)

    Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai nevoie de relații cu persoane potrivite, care îți sunt alături indiferent de circumstanțe. Îți amintești de Ionatan, care l-a prețuit și i-a stat alături lui David chiar când viața i-a fost pusă în primejdie? Sau de Rut, care și-a iubit soacra (pe Naomi) și i-a dat un motiv să trăiască din nou? Dumnezeu te poate introduce în cercul unor astfel de oameni și te poate ajuta să construiești o relație cu ei. Gândește-te, El nu ar fi spus: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18), pentru ca apoi să-ți ceară să trăiești în izolare! Uneori, când ești singur, te afli în cea mai proastă companie posibilă! Dar s-ar putea să ai nevoie să te vindeci pe dinăuntru înainte de a putea construi relații sănătoase și de a face alegeri sănătoase. Asta înseamnă să înveți să faci deosebirea între „a folosi” relațiile și „legăturile sufletești”. Legăturile de sânge nu sunt la fel de durabile ca legăturile sufletești. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în tine și, când vei fi pregătit, El va facilita întâlnirile necesare. Între timp, cunoaște-L mai bine, pentru că El este sursa adevăratei stime de sine. Dacă ultima ta relație te-a lipsit de respectul de sine și te-a epuizat spiritual, folosește acest timp pentru a te pune din nou pe picioare. S-ar putea să nu mai ai niciodată această ocazie! Începe să iubești așa cum iubește Dumnezeu! El vede imperfecțiunile noastre, se ocupă de respingerea noastră și ne iubește în ciuda tuturor acestor lucruri! Știind asta, vei putea să nu renunți la o persoană bună pentru că a făcut un lucru rău. Ți-ai arunca mașina din cauza unei piese defecte? Dar, dacă Dumnezeu te-ar ierta așa cum ierți tu pe alții, ai putea suporta? (vezi Psalmul 130:3) Așadar, cere-I astăzi să-ți arate cum să construiești relații sănătoase și împlinitoare… și El o va face!

  • 12 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și soției sale îmbrăcăminte de piele și i‑a îmbrăcat.

    Geneza 3.21

    Hainele de piele dăruite de Dumnezeu lui Adam și soției sale au implicat o jertfă. Poate că ei au văzut cum Dumnezeu a jertfit acel animal – o scenă cu totul nouă pentru ei, care trebuie să‑i fi afectat profund.

    În sistemul levitic, preotul care aducea jertfa de ardere‑de‑tot avea privilegiul să păstreze pentru sine pielea animalului. Arderea‑de‑tot era în întregime pentru Dumnezeu, în afară de piele, care era partea preotului care o aducea (Levitic 7.8). Vedem în această imagine ceea ce Dumnezeu avea în gând pentru noi. Ca preoți, noi venim înaintea lui Dumnezeu cu jertfa lui Hristos, lucru care bucură inima Lui. Este plăcerea Sa să‑i vadă pe fiii Săi îmbrăcați cu Hristos. Acest lucru ne aduce aminte de fiul risipitor, pentru care tatăl a cerut haina dintâi, pentru a‑l îmbrăca (Luca 15.22).

    Dumnezeu ne‑a acceptat „în Cel Preaiubit” (Efeseni 1.6) și ne‑a înveșmântat cu El Însuși. Când Dumnezeu ne privește, Îl vede pe Fiul Său preaiubit, fiindcă noi suntem ascunși „în El” – ce minunat privilegiu! Tatăl ne‑a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în El (Efeseni 1.3). Acest lucru nu se va schimba niciodată. Astfel, ca fii și ca preoți, Îl putem aduce înaintea Tatălui pe Preaiubitul Său: Persoana Sa, jertfa Sa, tot ceea ce vorbește despre El și este de preț înaintea Tatălui și înaintea noastră. Toată lauda să fie adusă Tatălui și Fiului!

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Stânca veacurilor

    Încredeți‑vă în Domnul pentru totdeauna, pentru că în El, Domnul, este stânca veacurilor.

    Isaia 26.4

    În vremurile noastre de mare viteză, cu atât mai evident apare faptul că totul este trecător pe pământ. Ceea ce ieri era la modă astăzi poate fi deja depășit. În calitate de creștini, suntem îngrijorați că valorile morale precum fidelitatea și consecvența dispar din ce în ce mai mult din societate. Chiar și ordinea pe care Dumnezeu a rânduit‑o în creație este dată la o parte ca fiind demodată. În acest mediu în schimbare, cele care sunt eterne ne oferă o pace profundă și o securitate reală:

    Cuvântul etern: „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40.8). Scriptura este întotdeauna actuală. Oamenii o pot pune la îndoială sau o pot ataca, însă Dumnezeu nu Își ia Cuvântul înapoi. Să avem încredere în afirmațiile Sale! Astronomul Johannn Heinrich von Mädler îi acorda cel dintâi loc: „Înaintea tuturor celorlalte cărți, Biblia trebuie să intre prima în casa mea”.

    Viața eternă: „Eu le dau viața veșnică și nicidecum nu vor pieri niciodată; și nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10.28). Prin credința în Fiul lui Dumnezeu, noi posedăm viața veșnică. Nimeni nu ne poate lua acest dar. Pentru timp și pentru veșnicie, suntem în siguranță în mâna Domnului Isus.

    Gloria eternă: „Dar Dumnezeul oricărui har, care ne‑a chemat la gloria Sa eternă în Hristos Isus, […] vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți” (1 Petru 5.10). Ne îndreptăm spre gloria eternă din cer. În harul Său, Dumnezeu va avea grijă ca noi să ajungem în siguranță la această destinație.

    Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 7.1‑14

    Versetele 1‑6 şi 12 aşază înaintea noastră principiile care trebuie să reglementeze relaţiile noastre cu oamenii, cu fraţii noştri. Încercând să găsească soluţie la această problemă, marii gânditori ai tuturor civilizaţiilor au umplut biblioteci întregi cu doctrinele lor sociale, politice, morale sau religioase; Domnului însă Îi este de ajuns un mic verset pentru a exprima şi a cuprinde soluţia Sa de înţelepciune divină, desăvârşită şi definitivă: „Toate deci câte doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi‑le şi voi la fel“ (v. 12; comp. cu Romani 13.10). Ce regulă de aur este aceasta, pentru care fiecare zi este încă un prilej de a o pune în practică! Să învăţăm să ne punem întotdeauna în locul acelora cu care avem de‑a face.

    Versetele 13 şi 14 ne aduc aminte că, dacă sunt doi stăpâni, sunt şi două căi şi două porţi. Calea largă este a celor mulţi, şi aceasta în ciuda unui indicator care înfioară: „Spre pieire“ (v. 13)! În schimb, puţini găsesc (pentru că puţini sunt cei care caută – vezi v. 7) „calea care duce la Viaţă“. „Strâmtă este poarta“: pe ea nu se poate intra fără a lăsa bagajele „eului“ şi ale propriei îndreptăţiri, precum şi poverile cu care vieţile noastre sunt deseori încărcate.

    RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU LA ANXIETATE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Veniţi la Mine, toţi cei trudiți și împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28)

    Tulburările de anxietate produc cele mai frecvente boli mintale în rândul oamenilor, la nivel global… dar asta nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu! În Matei 11:28-29, Domnul Isus a spus: „Veniți la Mine, toți cei… împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

    Pe vremuri când boii lucrau pe câmp, erau înjugați împreună unul lângă altul, împărțind sarcina de lucru. Înțelegi ideea? Asta vrea Domnul Isus să faci: să lucrezi împreună cu El! Te poți gândi la cineva mai potrivit cu care să împarți povara? Lucrul acesta te face să te întrebi de ce oare așteptăm atât de mult până când acceptăm oferta Sa?! Și tot Domnul Isus spune: „Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea… Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Luca 12:29-31) Domnul Isus ne oferă perspectiva perfectă asupra vieții. Nu poți adăuga o zi la durata vieții tale îngrijorându-te, dar cu siguranță o poți scurta prin stres și anxietate. Gândește-te la asta: păsările nu stau în copaci îngrijorându-se cu privire la ce vor mânca mâine. Nu, ele cântă fără nicio grijă! La fel, nici crinii nu se îngrijorează cu privire la cum vor crește sau dacă vor primi suficientă ploaie pentru a supraviețui! Așadar, toată creația lui Dumnezeu, cu excepția omului, își vede de viață fără nicio grijă! Și de vreme ce Tatăl tău ceresc a promis că va avea grijă de poporul Său, poți să fii sigur că El va avea grijă și de tine! Este Cuvântul de viață pentru tine azi – din partea Autorului Vieții!

  • 11 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci lui Iuda, care L‑a vândut, văzând că a fost condamnat, i‑a părut rău și a restituit cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor, spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“.

    Matei 27.3,4

    Iuda Iscarioteanul este un exemplu al păcătosului cuprins de remușcări. Uneori el este prezentat ca un caz tragic, ca un individ cu motivații sincere, deși incorecte, însă o astfel de prezentare este greșită. De ce L‑a trădat Iuda pe Hristos? Au fost sugerate multe teorii pentru a explica purtarea sa. Una des întâlnită este că Iuda a fost un patriot care, dezamăgit atunci când și‑a dat seama că împărăția nu avea să fie manifestată așa cum sperase, s‑a întors împotriva lui Hristos. Problema cu o astfel de teorie este că ea nu se găsește în Biblie.

    Relatarea Scripturii cu privire la motivația lui Iuda este clară. Iuda ținea punga și fura din ea (Ioan 12.6). Era un hoț neconvertit, care L‑a trădat pe Hristos fiindcă iubea banii. Satan a intrat în el pentru a‑și împlini planul (Ioan 13.27), l‑a folosit ca pe o unealtă, după care s‑a descotorosit de el (Matei 27.40). În felul acesta, „fiul pierzării“ s‑a dus „la locul său“ (Ioan 17.12; Fapte 1.25). Tragic sfârșit!

    Iuda n‑a fost un credincios, așa cum vedem în Ioan 13.10,11, prin urmare nu ne așteptăm să fi existat o pocăință adevărată la el. Când consecințele păcatului său i‑au devenit clare, el „a fost cuprins de remușcări“. Păcatul îl orbise, apoi ochii i‑au fost deschiși, însă n‑a manifestat o pocăință autentică, ci doar remușcări. Aceasta a fost întristarea necredinței. „Întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu‑ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte“ (2 Corinteni 7.10). Iuda chiar a mărturisit că Domnul Isus era nevinovat, așa cum au făcut toți vrăjmașii Lui, însă totul a fost în zadar. A te juca cu păcatul, ducând o viață lipsită de credință și de pocăință, aceasta duce la distrugere, oricât de multe remușcări ar exista. Ce lucru solemn!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De unde? Pentru ce? Încotro?

    Vai de cel care zice tatălui său: „Ce naști tu?“, sau mamei: „Ce‑ai născut?“. Așa zice Domnul, Sfântul lui Israel și Cel care l‑a făcut: „Întrebați‑Mă de cele viitoare, despre fiii Mei, și porunciți‑Mi cu privire la lucrarea mâinilor Mele“.

    Isaia 45.10,11

    Fiecare descoperire a științei pune mai multe întrebări decât poate să răspundă. Trei probleme macină dintotdeauna gândurile oamenilor: De unde vin? Pentru ce trăiesc? Încotro mă îndrept?

    De unde vin? Indiferent cu ce vă confruntați în viață, nu vă acuzați nicidecum părinții că v‑au conceput și v‑au dat naștere! Sursa vieții este Însuși Creatorul. Pe cei pe care i‑a creat, El îi numește copiii Săi și lucrarea mâinilor Sale. David a recunoscut că Dumnezeu l‑a creat: „Tu mi‑ai întocmit rărunchii, Tu m‑ai țesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m‑ai făcut într‑un mod uimitor și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și sufletul meu o știe foarte bine“ (Psalmul 139.13,14).

    Pentru ce trăiesc? Te întrebi de ce te afli pe acest pământ? Roagă‑L pe Dumnezeu să‑ți descopere scopul vieții tale, căci Cel care te‑a format are cu siguranță un plan pentru tine. În calitate de Creator, oare nu are El dreptul să Se aștepte ca tu să trăiești pentru El?

    Încotro mă îndrept? Desigur, cu toții ne întrebăm ce ne rezervă viitorul. În privința aceasta, Dumnezeu ne spune hotărât: Nu întrebați ghicitorii, întrebați‑Mă pe Mine! El ne dorește binele. El ne spune lucruri care ne încurajează. Nu ne copleșește niciodată cu previziuni care nu fac altceva decât să ne sperie constant. În loc să ne plângem de soartă sau să ne îngrijorăm inutil de viitorul incert, să ne încredințăm Dumnezeului credincios! El este un Tată iubitor care întotdeauna are grijă de noi.

    Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 6.19‑34

    Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara“ lui: Domnul Hristos. Noi Îl contemplăm „cu faţa descoperită“ în Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6‑7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii. Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii“ – vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiunilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa de faţă? Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. „De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi…“ (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări… (comp. cu Psalmul 147.9).

    Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care‑L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.

    RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU LA ANXIETATE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri…” (Filipeni 4:6)

    Anxietatea este un blestem al epocii moderne, dar nu este ceva nou. De-a lungul Scripturii, Domnul Isus a vorbit despre anxietate, stres și frică. De fapt, El le-a menționat în repetate rânduri în învățăturile Sale. În Matei 6:25-27, El a spus: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”

    Rețineți: Domnul Isus nu a rostit aceste cuvinte doar pentru a ne alina și a ne încuraja, ci ne-a poruncit să nu ne îngrijorăm.

    De ce?

    Deoarece acest lucru demonstrează o lipsă de credință în credincioșia lui Dumnezeu față de noi! Și apostolul Pavel a spus: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).

    În loc să lași teama și anxietatea să te controleze, poți avea pace, aducându-ți îngrijorările înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, mulțumindu-I prin credință pentru răspuns și având încredere că El va rezolva lucrurile așa cum numai El știe și poate!

    Deci, ce vei face? Te vei îngrijora și vei fi neliniștit, sau te vei ruga și vei avea pace?! Alegerea îți aparține!

  • 9 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, purtându‑Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii“, care în evreiește se numește „Golgota“, unde L‑au răstignit.

    Ioan 19.17

    Ce perspectivă a glorificării depline a lui Dumnezeu oferă crucea! Unde vedem dragostea lui Dumnezeu în toată plinătatea ei? La cruce! „Prin aceasta am cunoscut dragostea, fiindcă El Și‑a dat viața pentru noi.“ Unde vedem dreptatea perfectă împotriva păcatului? La cruce! „Pe Cel care n‑a cunoscut păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.“ Unde vedem ascultarea absolută? La cruce! Acolo Hristos a luat locul păcatului, înaintea lui Dumnezeu: „S‑a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Unde vedem măreția lui Dumnezeu pe deplin înălțată? Nicăieri în altă parte decât la cruce! „Pentru că I se cuvenea Aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, aducând pe mulți fii la glorie, să desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor.“

    Cu cât privim mai mult la cruce – și trebuie să venim mai întâi la ea ca păcătoși sărmani care au nevoie de mântuire – cu atât ne vom minuna mai mult de dragostea lui Dumnezeu! Îl vedem la cruce pe om în ura lui absolută față de Dumnezeu și cu totul robit puterii lui Satan. Îl vedem însă pe Cel care era mai mult decât un om în ascultarea absolută. Și Îl vedem pe Dumnezeu în dreptatea Lui perfectă împotriva păcatului. Bunătatea perfectă în Hristos, răutatea completă în om, dragostea și dreptatea în Dumnezeu manifestate în mod perfect, pe toate acestea le vedem la cruce. Ce tablou!

    J. N. Darby

    SAMANTA BUNA

    Semințele de urzică

    Nu vă amăgiți: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit“; căci ce seamănă omul, aceea va și secera.

    Galateni 6.7

    „Pastore, nu pot să‑mi țin gura“, se văita o femeie care suferea mult în viață din acest motiv.

    „Mergi în grădină, smulge câteva urzici și adună‑le semințele“, i‑a spus predicatorul. „Acum seamănă‑le în pământ“, i‑a mai zis el când ea a venit cu pumnul plin de semințe de urzică. „Iar acum du‑te, caută semințele puse în pământ și adună‑le…“

    A înțeles și ea în sfârșit că nu se mai poate repara ce se greșește cu vorba. Deși ferecată cu două străji, și a dinților și a buzelor, limba este cel mai greu de ținut în frâu. Atât faptele, cât mai ales cuvintele noastre, sunt semințe care, mai devreme sau mai târziu, produc roade în viață. „Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire“ (Proverbe 22.8). Semănăm iubire, culegem căldură! Semănăm lăcomie, culegem intrigi și inimi reci! Semănăm ură și violență, le vom culege pe amândouă! Semănăm fericire în viața altora, culegem fericire în propria noastră viață!

    Toate ființele vii se află sub legea semănatului și a seceratului! Smochinele nu cresc niciodată din spini, nici strugurii din mărăcini. Fiecare agricultor culege ceea ce a semănat. Iar principiul semănatului și al seceratului se aplică și la cantitatea de semințe. „Cine seamănă cu zgârcenie va și secera cu zgârcenie, și cine seamănă cu binecuvântări va și secera cu binecuvântări“ (2 Corinteni 9.6).

    Doar atunci când ne predăm viața Domnului Isus și trăim conform gândurilor lui Dumnezeu, putem semăna și secera lucruri bune pentru Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Daniel 6.1-18 · Fapte 1.10-14

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 5.31‑48

    Cel care vorbeşte aici – să nu uităm – este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau ConstituţiaÎmpărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!“, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non‑violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad‑litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să‑i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să‑i facă rău credinciosului, reuşind chiar să‑l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.

    Versetele 38‑48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce‑i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

    CUPTORUL SUFERINȚEI | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei.” (Isaia 48:10)

    Lui C.S. Lewis îi sunt atribuite cuvintele: „Dumnezeu ne șoptește în momentele de bucurie, ne vorbește în conștiință, dar strigă în momentele de durere; acesta este megafonul Lui pentru a trezi o lume surdă!” În cuptorul suferinței, psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale! Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:66-68) Dar noi trebuie să fim conștienți că nu putem ajunge la acel nivel de supunere cu ușurință sau peste noapte. Este nevoie de timp, de câteva lovituri și țipete, de câteva urme de frâne, acolo unde te-ai împotrivit și ai opus rezistență! Dumnezeu i-a spus lui Isaia să profețească: „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine…” (Isaia 48:10-11) Suferința este o experiență solitară; nu este ceva ce ai alege. Poeta Ella Wheeler Wilcox ne amintește că: „În ale plăcerii vaste încăperi e loc destul pentru vagoane mari și maiestuoase / dar rând pe rând ne vom alinia pe străzile-nguste ale vieții dureroase”. Iar apostolul Petru ne-a scris că: „la aceasta am fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui!” (1 Petru 2:21) Nu există o cale ușoară de a deveni ca Isus; aceasta implică disconfort și durere. Dar vestea bună este că nu ești singur în mijlocul cuptorului. Mâna lui Dumnezeu controlează termostatul. Și El știe exact câtă căldură este nevoie pentru a te aduce în locul în care să poți spune: „Tu ești bun, și ceea ce faci Tu este bun!” Poate că nu ai ajuns în cuptor, dar fii pregătit pentru asta, toți trecem pe-acolo!

  • 4 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.

    Evrei 13.13

    Tabăra reprezintă un sistem religios, la origine instituit de Dumnezeu, care face apel la simțurile omului natural și care este compus din oameni aflați într‑o legătură de ordin exterior cu Dumnezeu. Iată câteva trăsături distinctive pe care le identificăm în descrierea taberei: 1. Tabăra avea un sanctuar pământesc, în care se aflau obiecte și unelte cu totul deosebite (Evrei 9.1,2). 2. Exista un loc special în acest sanctuar, numit Locul Preasfânt (versetele 3 și 4). 3. În legătură cu acest sanctuar pământesc exista o castă preoțească, distinctă de restul poporului, care se ocupa cu slujirea în sanctuar și care avea drept conducător un mare‑preot (versetele 6 și 7). 4. Restul celor din popor nu aveau nimic de‑a face cu slujirea din sanctuar (versetul 7). 5. Acest sistem arăta că, atâta vreme cât era în vigoare, nu exista acces direct la Dumnezeu (versetul 8). 6. Acest sanctuar pământesc, cu preoții și jertfele lui, nu putea oferi o conștiință curățită. 7. Trebuie remarcat însă că nu există vreun reproș adus acestui sistem religios pământesc, el fiind la origine instituit de Dumnezeu.

    Creștinismul este prezentat în toată frumusețea lui și în contrast direct cu tabăra. Congregația creștină este compusă din oameni născuți din nou, aflați într‑o legătură vitală cu Dumnezeu, nu doar într‑una exterioară. În locul închinării aduse în clădiri impunătoare, creștinismul introduce închinarea „în duh și în adevăr“. În locul unei clase de preoți distincte de cea laică, toți credincioșii sunt astăzi preoți ai lui Dumnezeu, împreună cu Hristos, Marele‑Preot al lor. Creștinismul oferă o conștiință curățită și acces direct la Dumnezeu; mai mult, de vreme ce îi deschide cerul oricărui credincios, creștinismul implică ocara lui Hristos, suferită pe pământ.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Abolirea sclaviei

    Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți. Și, după ce ați fost eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății.

    Romani 6.17,18

    În anul 1513 erau aduși primii sclavi africani în Puerto‑Rico. De atunci, raidurile colonialiștilor de capturare a robilor, precum și războaiele intertribale au luat amploare. Răpiți și sechestrați, puși în lanțuri grele de fier, duși cu vaporul pe alte continente în cele mai groaznice condiții, vânduți unor negustori brutali, condamnați la muncă silnică, mai mult de trei milioane de sclavi africani au fost vânduți numai în Brazilia de către negustorii portughezi în epoca modernă. În 1820, în Statele Unite, sub impulsul evangheliștilor, s‑a născut sentimentul că deținerea de sclavi este un păcat și că proprietarii trebuia să se elibereze de el. Abia în 1865 a fost abolită în SUA sclavia.În mod regretabil, și astăzi se estimează că trăiesc în condiții asemănătoare sclaviei peste douăzeci de milioane de oameni din întreaga lume. Cât de îngrozitor, când ne gândim la soarta fiecărui individ cuprins în acest număr!

    Biblia ne vorbește despre o robie care nu are nimic de‑a face cu libertatea exterioară: suntem constrânși să acționăm sub efectul unor forțe lăuntrice. De unde provine această înclinație de a spune sau a face răul? Cauza este păcatul, un principiu rău care ne domină gândirea. Acest lucru este vizibil de timpuriu în viața omului, atunci când copilul își sfidează în mod deliberat părinții sau face intenționat răul. Nu este deloc o exagerare când Biblia ne numește „robi ai păcatului“ (Romani 6.20). Doar atunci când ne dăm seama că nu ne putem elibera singuri, Dumnezeu ne poate oferi harul Său. Domnul Isus eliberează de păcat și doar așa vom putea fi „cu adevărat liberi“ (Ioan 8.36).

    Citirea Bibliei: Daniel 4.1-15 · Psalmul 40.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 3.1‑17

    Ioan Botezătorul face slujba de a vesti apropiata venire a Împăratului asemeni unui ambasador care precedă o persoană importantă. Numai că Împăratul nu‑Şi poate găsi loc în mijlocul unui popor indiferent cu privire la starea sa de păcat. Predicarea lui Ioan este, din acest motiv, o chemare la pocăinţă; cât despre fariseii şi saducheii care veneau să fie botezaţi după propria lor îndreptăţire, pe aceştia trebuia să‑i anunţe judecata.

    Se înţelege că Ioan a fost încurcat când Acela Căruia nu se considera vrednic să‑I dezlege curelele încălţămintei vine, la rândul Său, să fie botezat de el. Versetul 15 ne ajută să auzim cel dintâi cuvânt rostit de Isus în această Evanghelie: „Lasă acum…“. Pentru că omul nu a ştiut să facă decât rău, se cuvine de acum să‑L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin Hristos şi să împlinească întreaga dreptate (vezi şi Romani 10.3). „Atunci L‑a lăsat“, se spune despre Ioan, deşi el era cel care boteza. Avem şi noi întotdeauna interesul să‑L lăsăm pe Domnul să lucreze?

    Domnul Isus iese imediat din apă, pentru că nu are nimic de mărturisit, iar cerul se deschide pentru a da o dublă mărturie: Duhul Sfânt coboară asupra Lui asemeni unui untdelemn al ungerii care‑l desemna odinioară pe împărat (comp. cu 1 Samuel 16.13) şi, în acelaşi timp, primeşte de la Tatăl Său un preţios cuvânt de iubire şi de aprobare.

    COMUNICAREA CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN FAMILIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele…” (Efeseni 4:15)

    Virginia Satir, o renumită psihoterapeută americană, supranumită „mama terapiei de familie”, a stabilit că în majoritatea familiilor se întâlnesc cinci stiluri de comunicare.

    1) Unii membri sunt împăciuitori: Ei acceptă de dragul împăcării și reduc stresul spunând ceea ce vor ceilalți să audă, ceea ce îi face să fie mai puțin supărați.

    2) Alții sunt acuzatori: ei arătă cu degetul, caută nod în papură, inventează teorii sofisticate, dornici să dovedească că ei au dreptate și tu greșești. Și acceptând vina, îi justifici și le dai putere.

    3) Satir îi descrie pe alți membri ai familiei ca fiind super-rezonabili. Motto-ul lor este: „Fii întotdeauna de acord cu ceea ce spun ceilalți și ascunde-ți sentimentele reale”. Așa evită să fie răniți; vorbesc cu capul, nu cu inima, redirecționând conversația către lucruri „sigure”.

    4) Alți membri ai familiei optează pentru irelevanță și derizoriu, deviind conversația de la subiecte incomode și potențial amenințătoare, ajungând să discute despre lucruri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă.

    5) Ultimul stil de comunicare este congruent sau consecvent. Oamenii congruenți spun lucrurile așa cum sunt, și denotă o aliniere totală între ceea ce gândesc, spun și fac. Nu își ascund sentimentele, nu vorbesc cu sens dublu și nu se prefac. Dacă sunt supărați, își asumă supărarea, spun că sunt supărați și pot chiar să pară supărați. Sunt sinceri. Au credibilitate; îi poți înțelege și crede. Nu trebuie să evite niciun subiect și nicio întrebare. Cu ei se poate discuta despre orice și despre tot, iar opinia celorlalți este respectată. Poetul și eseistul american Ralph Waldo Emerson a spus odată: „Nimic nu-i uimește pe oameni mai mult decât bunul simț și viziunea sinceră.” Iar aceasta nu este altceva decât o comunicare biblică, bazată pe adevăr, care dă roade. Deci, pune-o în practică, în familie și în comunitate!

  • 2 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Agripa i‑a zis lui Pavel: „Ai voie să vorbești pentru tine însuți“. Atunci Pavel, întinzând mâna, și‑a prezentat apărarea.

    Fapte 26.1

    În Fapte 26.1‑29 îl vedem pe apostolul Pavel în palatul guvernatorului, în Cezareea, unde a trebuit să vorbească în apărarea sa înaintea împăratului Agripa. La prima vedere, Pavel pare un prizonier lipsit de ajutor, nevoit să‑și scape viața. Totuși, întemnițarea și judecarea lui făceau parte dintr‑un plan măreț al lui Dumnezeu de a‑l trimite la Roma, unde trebuia să dea mărturie înaintea cezarului, care era cârmuitorul lumii păgâne în acele zile. În Fapte 23.11 citim că „Domnul a stat lângă el și i‑a spus: Îndrăznește, pentru că, după cum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma“. Astfel că Pavel, înainte de a fi trimis la Roma, se afla întemnițat la Cezareea, înaintea lui Agripa, un împărat foarte sceptic. Acolo, Domnul i‑a oferit lui Pavel prilejul de a prezenta o relatare îndrăzneață și plină de har a convertirii sale, precum și a evangheliei lui Isus Hristos.

    Ne dăm noi seama pe deplin ce înseamnă să mărturisim simplu și sincer ceea ce evanghelia a făcut pentru noi? Poate că, în acea zi, în palatul guvernatorului nimeni n‑a fost adânc mișcat de cuvintele lui Pavel. În același fel, poate că nici cuvintele noastre nu au un impact imediat asupra celor cărora le vorbim, însă Domnul poate folosi cu putere mărturia noastră într‑un fel care să împlinească voia Sa perfectă: „Tot așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce‑Mi place și va prospera în lucrul pentru care l‑am trimis“ (Isaia 55.11). Să nu obosim și să nu ne descurajăm în fața împotrivirii sau indiferenței celor cărora le vestim evanghelia, ci mai degrabă să vorbim cu îndrăzneală și cu dragoste, în dependență deplină de Domnul, care va folosi cu siguranță Cuvântul Său spre gloria Sa!

    S. Faulkner

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Locul execuției

    Când au ajuns la locul numit „Căpățâna“, L‑au răstignit acolo.

    A făcut pace prin sângele crucii Lui.

    Luca 23.33; Coloseni 1.20

    Golgota, locul execuției, se afla în afara Ierusalimului în acel timp, dar totodată nu departe de oraș (Ioan 19.17,20), pentru că romanii, dorind să sporească efectul de descurajare prin crucificările lor, l‑au amplasat pe unde trecea un drum aglomerat (Matei 27.39). Golgota înseamnă Căpățâna. Pe baza săpăturilor arheologice din zona Bisericii Sfântului Mormânt (aflată acum în interiorul Ierusalimului), se presupune că aici a fost o vastă carieră până în secolul întâi î.H., Golgota fiind o formațiune stâncoasă din străfundul carierei. Numele l‑a primit de la forma sa rotundă care semăna cu un craniu.

    Determinarea cu acuratețe a locului unde a fost înălțată crucea Domnului Isus nu mai este posibilă astăzi, dar aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El a fost răstignit. Cum s‑a ajuns la acest lucru? Evreii l‑au șantajat literalmente pe guvernatorul roman Pilat, pentru a‑L executa pe Isus. În lipsa dovezilor pentru acuzația lor, ei nu au făcut altceva decât să strige „Răstignește‑L, răstignește‑L!“. În schimb, Pilat nu a ratat ocazia de a pune deasupra crucii inscripția: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“ (Matei 27.37). A fost corect titlul? Da, pentru că Isus este Regele de drept al Israelului, Mesia pe care L‑au anunțat profeții. Dar El este, de asemenea, Fiul lui Dumnezeu care Și‑a dat viața de bunăvoie, astfel încât oamenii să poată fi salvați de păcatele lor. Prin cruce, Dumnezeu oferă răscumpărare, iertare, pace și viață veșnică tuturor, fără excepție, de aproape 2.000 de ani. De atunci, cel mai potrivit loc de întâlnire din viața tuturor oamenilor este Golgota.

    Citirea Bibliei: Daniel 3.1-18 · Psalmul 39.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 1.18‑25; 2.1‑6

    Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându‑se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I‑a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit. Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într‑una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându‑se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

    Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nu‑L aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într‑adevăr întoarcerea Lui?

    PRIVEȘTE-TE PRIN OCHII LUI DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Voi aveţi totul deplin în El…” (Coloseni 2:10)

    Un autor creștin a scris: „Ce-ar fi dacă, oriunde te-ai duce, ai da peste o persoană care nu-ți place? Participi la o întâlnire și trebuie să suporți conversația și opiniile ei constant… Te duci la biserică, și ea stă chiar lângă tine! Este la masa de cină, este peste tot! Sună destul de îngrozitor, dar aceasta este exact situația în care te afli… dacă nu te placi pe tine însuți! Pentru că ești peste tot unde te duci! Nu poți scăpa de tine însuți, nici măcar pentru o secundă, așa că te așteaptă o viață tristă dacă te temi de propria-ți companie. Chiar dacă nu are sens să trăiești în acest fel, majoritatea oamenilor nu se plac pe ei înșiși. Poate că nici nu-și dau seama, dar o introspecție sinceră dezvăluie tristul fapt că s-au respins pe ei înșiși și, în unele cazuri, chiar se urăsc. Sunt uimit de cât de puțini oameni sunt cu adevărat împăcați cu ei înșiși, ba unii chiar și-au declarat război. Dumnezeu vrea să te iubești pe tine însuți, nu într-un mod greșit, egoist sau mândru, ci într-un mod sănătos, în care dovedești că înțelegi corect cât de special ești pentru El. Pe măsură ce începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu, nu numai că te vei iubi pe tine însuți, dar vei avea încrederea și credința necesare pentru a fi o forță puternică a binelui în lume!”

    Iar altcineva a spus: „Pentru că nimeni nu a avut ocazia să-și dea seama ce mină de aur ești, nu înseamnă că strălucești mai puțin!” Deci, doar pentru că nimeni n-a fost suficient de inteligent să-și dea seama că nu poți fi depășit, nu te oprește să fii cel mai bun. Doar pentru că nimeni n-a venit să-ți împărtășească viața, nu înseamnă că acea zi nu va veni. Continuă să strălucești, continuă să alergi, continuă să speri, continuă să te rogi… continuă să fii exact cine te-a creat Dumnezeu să fii!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne