Mana Zilnica

Etichetă: articole

  • 18 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui.

    Coloseni 1.21,22

    Orice lucru care, în ce ne privește, era respingător înaintea lui Dumnezeu și atrăgea condamnarea a fost judecat în moartea lui Hristos; și, ca rod al împăcării, stăm înaintea lui Dumnezeu într-o acceptare perfectă. Aceasta este lucrarea Lui, în baza căreia El „ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit“ (Efeseni 1.6). Acceptarea lui Hristos reprezintă măsura acceptării noastre; iar măsura acceptării Lui poate fi înțeleasă prin titlul care I-a fost dat – „Cel Preaiubit“. Ba mai mult, de vreme ce nu am fi putut crede evanghelia fără intervenția lucrării Duhului în noi, prin care a fost efectuată nașterea din nou, noi primim împăcarea prin credință. Gândurile noastre cu privire la Dumnezeu sunt cu totul schimbate; vrăjmășia care umplea inimile noastre odinioară este îndepărtată, iar noi ne bucurăm în El.

    Împăcarea constituie o binecuvântare foarte înaltă a evangheliei. Fiind iertați, cunoaștem că păcatele ne-au fost înlăturate. Fiind îndreptățiți, cunoaștem că am fost curățiți de tot ceea ce ne învinuia. Fiind răscumpărați, cunoaștem că zilele robiei noastre sunt de domeniul trecutului. Fiind împăcați, avem intrare deplină în bogăția favorii și a dragostei lui Dumnezeu. Aceasta constituie introducerea în binecuvântarea cea mai înaltă.

    Noi deci am fost aceia care am avut nevoie de împăcare. Dumnezeu a fost Acela care a împlinit împăcarea prin Domnul Isus Hristos. Însă, chiar dacă așa stau lucrurile, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că a fost nevoie să se facă ispășire cu privire la păcat înaintea lui Dumnezeu. El niciodată nu ne-a urât. Inima Lui nu a fost niciodată înstrăinată față de om, pentru că, dacă ar fi fost, nu L-ar fi trimis niciodată pe Fiul Său să facă ispășirea de care era nevoie pentru ca cerințele dreptății și ale sfințeniei Lui să fie împlinite.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Răsărea soarele peste el când trecea pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.

    Geneza 32.31

    Răsărea soarele (2)

    Să-l privim pe Iacov, un om credincios din Vechiul Testament. El a dorit foarte mult binecuvântarea din partea lui Dumnezeu în viața sa. Dar, în loc să se încreadă în Dumnezeu și să aștepte această binecuvântare de la El, Iacov a încercat să o obțină prin propriile forțe, cu viclenie, punând la bătaie toată iscusința lui. Ca urmare, a trebuit să treacă prin multe experiențe amare. Iacov își adusese familia dincolo de râul Iaboc. El însuși a rămas singur pe partea cealaltă, în timpul nopții. Apoi a întâlnit pe cineva care s-a luptat cu el. A fost Dumnezeu, care a vrut ca Iacov să renunțe la forțele și la eforturile sale. S-au luptat până în zori. Când bărbatul a văzut că nu-l poate învinge, i-a dislocat lui Iacov articulația șoldului.

    Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Dumnezeu dorește să renunțăm la voința noastră proprie și să-I supunem Lui viața noastră, pentru ca El să poată lucra în noi. Dar câte probleme nu întâmpină El cu noi… Câte împotriviri nu are El de înlăturat din ființa noastră…

    În cazul lui Iacov, răsărea soarele când, la Peniel, a renunțat la eul său. O experiență dureroasă, dar cu consecințe binecuvântate! Când ajungem și noi în acest punct, putem spune împreună cu poetul:

        Deci ia-mi Tu, Doamne, mâna și mă condu, de-acum și-ntotdeauna, precum vrei Tu.

        Eu singur nu pot face măcar un pas:

        deci spune-mi unde-Ți place să merg eu azi.

    —J. Hausmann

    Citirea Bibliei: Deuteronom 29.1-17 · Galateni 5.11-15

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 13:11-22

    Să istoriseşti fiului tău“, îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

    Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi                (2 Corinteni 4.10)!

    Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ie­re­mia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dum­nezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El Însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea. Ce har! El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele“ (Matei 28.20).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU ÎI APARȚII LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată…” (Psalmul 139:14)

    „Omul de șase milioane de dolari” a fost un serial TV care a rulat cândva în anii ‘70 ai sec. trecut și în care era vorba despre un fost astronaut, care avea forță, viteză și viziune, supraomenești, datorită implanturilor bionice. Ei bine, tu n-ai nimic de-a face cu așa ceva! Tu ești unic, irepetabil, o minune autentică a geniului creator al lui Dumnezeu. Să ne privim mai îndeaproape, spre exemplu limba: există 400 de mici muguri gustativi, fiecare dintre ei capabili să perceapă diferența dintre sparanghel și plăcinta cu brânză. Dar sistemul digestiv? Există 20 de milioane de mici guri capabile să digere aproape orice. Apoi există un sistem de răcire. Niciun frigider nu este dotat cu așa ceva: 350 de mii de glande sudoripare pe cm². Dar sistemul senzitiv? O rețea de 10 milioane de nervi, ale căror ramuri trimit și interpretează mesaje și de asemenea formulează un răspuns pentru fiecare.

    Tu ești unic! Nimeni nu mai are timbrul vocii tale, amprentele tale sau ADN-ul tău. Când te-ai născut, Dumnezeu nu S-a oprit să spună: „Cu acesta ce vom face?” Nu, ci El ți-a dat un nume (vezi Isaia 43:1). Ai fost cumpărat cu un preț (vezi 1 Corinteni 6:20). Ai fost făcut membru al familiei Sale răscumpărate (vezi 1 Ioan 3:2). Pașii tăi sunt „întăriți” de El (vezi Psalmul 37:23). El a făcut deja un plan pentru succesul tău (vezi Ieremia 29:11). El te-a iubit când nu erai demn de a fi iubit și te-a ales dinainte să faci binele sau răul. Și atunci, oare nu are El dreptul să-ți spună: „Vreau lauda și ascultarea ta, vreau să petreci timp cu mine, vreau să citești scrisorile pe care ți le-am scris, și-aș vrea ca nimeni și nimic să nu intervină între noi”?! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: tu îi aparții lui Dumnezeu!

  • 16 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

    Isaia 40.31

    Dumnezeu nu este lipsit de putere atunci când nu ne eliberează imediat din încercări și din necazuri. Înțelepciunea Lui este infinită, iar El Își împlinește planurile pentru binecuvântarea noastră atunci când îngăduie să fim încercați sau oprimați. Trebuie să învățăm lecția pe care a învățat-o Iov: că omul nu poate pătrunde planurile lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să căutăm să ne supunem lucrărilor Lui cu noi fără să obiectăm.

    Atunci când necazul sau suferința se prelungesc, este ușor să ne gândim că Dumnezeu ne-a uitat sau că este indiferent cu privire la împrejurările prin care trecem. O astfel de gândire este întotdeauna greșită. El este întotdeauna preocupat cu cei ai Săi și va da eliberare la timpul hotărât de El; până atunci, harul și puterea Lui sunt la dispoziția noastră, ca să fim întăriți și să putem îndura ca văzându-L pe Cel care este nevăzut. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri“ (Isaia 40.29).

    Puterea naturală nu va fi de ajuns în ceasul în care ne vom confrunta cu dificultăți de ordin spiritual, însă cei care au învățat să-L aibă întotdeauna pe Dumnezeu ca punct de reper și să aștepte toate de la El vor beneficia de puterea necesară de a se ridica deasupra împrejurărilor deprimante, putând astfel să plutească precum vulturii, să alerge cu răbdare și să umble cu Dumnezeu cu o încredere și cu un curaj reînnoit, știind că sunt întotdeauna obiectele dragostei și ale purtării Lui de grijă.

    Așteptând toate de la El, suntem schimbați în același chip cu al Lui, suntem eliberați de griji și de tulburare, știind că El nu va întârzia, ci, la timpul hotărât de El, ne va da ajutorul de care avem nevoie.

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.

    Proverbe 29.25

    Sisteme de siguranță

    Pe șosea este periculos! La orice colț pândește temutul pericol de moarte! Acesta este motivul pentru care inginerii perfecționează fără încetare sistemele de siguranță ale autovehiculelor. Multe mașini sunt dotate cu un asistent de frânare având senzori ABS, care nu permit blocarea roților la frânare bruscă; de asemenea au un sistem de recunoaștere a semnelor de circulație, un senzor automat de fază scurtă, un sistem de detectare a unghiului mort și chiar un sistem de avertizare în caz de somnolență. Mașinile mai scumpe sunt echipate și cu un asistent de direcție, pentru menținerea benzii de rulare, cu sistem de detectare a vederii pe timp de noapte și uneori chiar cu un sistem de frânare de siguranță, complet automat, controlat de senzori radar și camere stereo. Toată această dotare poate compensa o parte din erorile umane de pe șosea care prezintă riscuri și pericole.

    La fel stau lucrurile și pe drumul vieții noastre: multe pericole ne pândesc la tot pasul, viraje greșite, drumuri rele, viteză prea mare… În această situație avem nevoie de un ajutor care funcționează mai bine decât tehnologia. Avem nevoie de siguranță autentică și absolută! Aceasta o putem găsi numai la Dumnezeu. „Căci în Tine caută adăpost sufletul meu; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare“ (Psalmul 57.1).

    În Biblie Îl întâlnim pe Dumnezeu. El ne dă sfaturi pentru viață și ne arată calea cea bună. A-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt înseamnă a fi echipat cu un puternic sistem de siguranță.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.15-32 · Galateni 4.21-31

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 12:28-39

    În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă paştele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. Îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

    Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici“, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

    Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră paştele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU PROVOCA CEARTĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Curmă cearta înainte de a se înteţi.” (Proverbele 17:14)

    Ai văzut vreodată un abțibild din acelea pe care scrie: „Cei care cred că le știu pe toate sunt enervanți pentru noi, care le știm pe toate”?! Nu? N-ai pierdut nimic, pentru că atotștiutori se găsesc peste tot. Persoanele mai în vârstă cărora le este teamă de inutilitatea lor se chinuie să arate că încă mai știu și mai pot destule! Persoanele religioase își folosesc convingerile pe post de bastoane cu care îi amenință și-i intimidează pe ceilalți. Da, Biblia ne îndeamnă „să luptăm pentru credinţă” (Iuda vers. 3), dar este o diferență între a te lupta și a te certa.

    Apostolul Pavel scrie: „Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare…” (2 Timotei 2:23-24).

    Să reținem aceste patru expresii:

    1) „Nu trebuie să se certe.” Nu fi certăreț, ci seamănă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și crede că Duhul Sfânt va lucra în inimile oamenilor!

    2) „Să fie blând cu toți” – este inutil să ai o atitudine ostilă, umilitoare sau nesuferită față de cineva care nu-ți împărtășește punctul de vedere. Ce te-ar putea împinge spre o asemenea lipsă de blândețe? Nu e nevoie să-i învinovățești pe alții ca să-ți dovedești propria valoare!

    3) „În stare să învețe” – în loc să încerci să-ți impui părerile cu forța, mai bine spune: „Iată ce am descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu și iată ce schimbare a produs în viața mea…” Experiența personală poate fi adesea cel mai bun argument!

    4) „Plin de îngăduință răbdătoare.” Numai atunci când propriile tale răni au fost vindecate, Dumnezeu te va putea folosi să vindece rănile altora.

    Așadar, roagă-te: „Tată ceresc, fă-mă un instrument al păcii, ca oamenii să primească adevărurile pe care li le descoperi prin mine! În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”

  • 15 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă, primind, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor.

    1 Petru 1.8,9

    Apostolul Petru ni-l prezintă pe creștinul regenerat ca posedând după convertire o viață cu totul nouă, o viață divină, și ca fiind lăsat în această lume pentru a reproduce în mijlocul ei caracterul lui Hristos ca Om. Dumnezeu are grijă ca, prin încercări, creștinul să fie făcut capabil de a da această mărturie. Pentru a-l încuraja, El pune înaintea creștinului o speranță cu atât mai sigură, cu cât el posedă „mântuirea sufletului său“ ca un lucru actual, dar care îi asigură, în mod absolut, posesia viitoare a gloriei.

    Prin urmare, exceptând mântuirea sufletului său, creștinul nu are nimic în această lume decât o speranță; el nu posedă nicio moștenire pământească, nu posedă, cu atât mai mult, nicio moștenire cerească – deși știe că aceasta îi este păstrată în cer – nu posedă nici eliberarea finală – deși așteaptă descoperirea acesteia în timpul din urmă. Cu toate acestea, fericirea lui este completă: El Îl iubește pe Acela pe care nu-L vede; bucuria lui nu poate fi exprimată prin cuvinte, deoarece mântuirea sufletului său este un lucru actual pe care nicio putere vrăjmașă nu i-l va putea smulge vreodată.

    Unii ar putea spune: Sărmanul creștin! Pământul este pentru el o pustie, unde singurul lucru care i se cere este ascultarea, fără să-i fie promisă măcar o răsplată; cerul este un loc pe care nu l-a luat în posesie, deși, este adevărat, are siguranța că într-o zi îl va stăpâni. Dimpotrivă, noi putem spune: Fericitul creștin! Alergarea lui aici, pe pământ, îl conduce spre țintă; această țintă este o moștenire sigură; Domnul Însuși îl va primi acolo; credința sa pune stăpânire pe toate aceste lucruri ca pe niște realități eterne! În așteptarea acestei eliberări, bucuria sa este fără margini! Este o bucurie glorioasă, deși el nu posedă încă gloria!

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    S-a culcat și a adormit sub acel ienupăr. Și, iată, un înger l-a atins și i-a zis: „Scoală-te, mănâncă“. El s-a uitat și la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă.

    1 Împărați 19.5,6

    Mâna invizibilă

    În cartea „Mâna invizibilă“, pastorul Karl Frey, scriitorul acestei cărți, descrie ultimele zile petrecute împreună cu camarazii săi pe frontul de est, precum și marșul lor spre casă în care au avut parte de intervenții divine. În repetate rânduri, ei au găsit în mod absolut miraculos hrana de care aveau nevoie în timpul călătoriei extrem de dificile.

    Într-o zi se aflau într-o zonă de pădure și nu le venea să-și creadă ochilor: în fața lor se afla o oală de aluminiu cu tăiței și o farfurie. Tăițeii erau puțin cam înmuiați de la ploaie, dar nu erau deloc răi. În lung și-n lat nu se vedea nimeni. Și nu era niciun foc în apropiere! De unde apăruse această mâncare?

    Karl Frey relatează: „Bucuroși am luat cu noi oala plină cu tăiței și am dus-o până la un loc potrivit, unde am putut aprinde un foc și încălzi tăițeii în ustensilele noastre de gătit. A fost o mâncare minunată, pe care am mâncat-o cu mare recunoștință“.

    Pastorul Karl Frey le-a reamintit tovarășilor săi istoria lui Ilie. Acesta avea înainte doar moartea, dar a fost îngrijit în mod miraculos de Îngerul Domnului, căci mâna invizibilă a lui Dumnezeu a fost la lucru pentru el. „Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească.“ Dumnezeu i-a făcut promisiuni profetului și i le-a împlinit: „Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara; și el bea apă din pârâu“ (1 Împărați 17.4,6).

    Citirea Bibliei: Deuteronom 28.1-14 · Galateni 4.12-20

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 12:17-27

    Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

    Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-l proteja pe el şi pe ai săi.

    Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?“ (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele“ spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-l vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptată de Dumnezeu (1 Ioan 1.7).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ARATĂ DRAGOSTE ȘI RESPECT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

    Unul dintre primele semne de neînțelegere într-o căsnicie este faptul că fiecare se consideră cineva. Și lucrul acesta se întâmplă subtil, ca o buruiană care crește încet dar sigur și înăbușă un trandafir.

    Dr. James Dobson scrie: „Una dintre cele mai bune modalități de a avea o căsnicie sănătoasă este menținerea unui sistem de responsabilitate reciprocă în contextul dragostei. Lucrul acesta se realizează prin protejarea a ceea ce eu numesc „linia respectului.” Dați-mi voie să ilustrez. Să presupunem că eu lucrez la birou două ore peste programul obișnuit, știind că soția mea Shirley este acasă și pregătește o cină specială la lumina lumânărilor. Dacă nu-i dau telefon s-o anunț că întârzii, vă puteți imagina ce voi auzi când mă întorc acasă. Shirley mi-ar considera comportamentul drept insultător – și ar avea dreptate. Ce ar spune ea, de fapt? „Jim, ce ai făcut a fost un lucru egoist și nu-l pot trece cu vederea!” Cu acele puține cuvinte (și probabil cu altele câteva!), ea și-a exprimat gândurile în dragoste și m-a făcut răspunzător pentru lipsa mea de respect. După care am merge mai departe împreună. Într-o căsnicie sănătoasă, unele lucruri trebuie și merită să fie apărate, iar respectul reciproc se află în capul listei. Asta înseamnă că nu trebuie să-l cicălești, să-l insulți, sau să-l umilești în public pe soțul tău, ori să scoți în evidență indiscreții nesemnificative care ar trebui trecute cu vederea la soția ta. Un sistem funcțional de verificare îți poate menține căsnicia pe calea cea bună, atunci când sunt în joc chestiuni legate de respect. Acest fel de răspundere reciprocă este cea mai bună modalitate pe care eu o cunosc de a evita o explozie neașteptată când resentimentele și mânia care s-au adunat ating un prag critic.”

    Așadar, „Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia.”

  • 8 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Spun deci: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin greșeala lor, a venit mântuire pentru națiuni, ca să-i provoace la gelozie.

    Romani 11.11

    De-a lungul întregii istorii a poporului Israel, timpuri lungi de întuneric au alternat cu scurte perioade de trezire, pedepse grave, cu dovezi de har, până când, în cele din urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său preaiubit. Dar, vai! El, Cel pe care Dumnezeu a vrut să-L pună ca o piatră din capul unghiului, prețioasă în Sion, a devenit o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru ambele case ale lui Israel. Cuvântul profetic care spunea că mulți dintre ei se vor poticni s-a împlinit. Dar oare această poticnire înseamnă și că vor cădea ca să nu se mai ridice? Acesta să fi fost planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Nu, ci Dumnezeu adusese la lumină pe această cale alte planuri ale harului Său. Căderea lui Israel crease ocazia pentru ca mântuirea să se îndrepte spre națiuni. Pe de altă parte însă, această binecuvântare a națiunilor trebuia să îi provoace la gelozie pe iudei. Gândul la pierderea locului privilegiat pe care odinioară îl primiseră și pe care acum îl pierduseră în favoarea națiunilor ar fi trebuit să trezească în ei gelozie și dorința de a recâștiga acest loc.

    Ce se va întâmpla apoi? Va mai fi vreodată Israel „capul“, iar națiunile, „coada“? Da, „o rămășiță se va întoarce“ și apoi „tot Israelul va fi mântuit“. Dar acum, când căderea sau greșeala lor a fost spre bogăția lumii, iar paguba lor spre o bogăție a celor fără Dumnezeu și fără speranță, ce va lucra plinătatea lor (versetul 12)? Ce se va întâmpla atunci când Dumnezeu Își va îndrepta din nou fața către ei și va face să răsară slava Sa peste Sion? Atunci „toate marginile pământului se vor teme de Domnul“ și „orice făptură va veni să se plece înaintea Lui“.

    Cât de mare și de slăvit se descoperă astăzi harul lui Dumnezeu în oferirea mântuirii către întreaga lume, către toți oamenii, fără excepție, ca urmare a respingerii lui Mesia prin Israel! Și câte râuri de binecuvântări încă și mai bogate se vor revărsa atunci când va veni „restabilirea tuturor lucrurilor“, când Israel va locui din nou în țară sub sceptrul Prințului Păcii și va chema „tot pământul“ să slujească „Domnului cu bucurie“, să vină „înaintea Lui cu cântări de triumf“!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, față de voi.

    1 Tesaloniceni 5.18

    Recunoștința – o atitudine

    După moartea soției sale, un bărbat în vârstă de 92 de ani a decis să se mute într-un azil de bătrâni. Apartamentul său era prea mare pentru el. Din punct de vedere mental, era încă în formă și, în amurgul vieții, nu voia să trăiască singur, ci ar fi vrut să aibă companie.

    Când a ajuns la azil, a trebuit mai întâi să aștepte mult timp în zona de intrare până când un îngrijitor avea să-l conducă în camera sa. I-a mulțumit și i-a zâmbit însoțitorului său, în timp ce mergea încet alături de el, sprijinindu-se de baston.

    Înainte de a intra în lift, bătrânul a aruncat o privire înspre una dintre camere și a spus: „Îmi place foarte mult“. Asistentul a fost surprins și a spus că nici măcar nu-și văzuse camera.

    Gânditor, bătrânul i-a răspuns: „Știi, tinere, dacă îmi place sau nu camera, nu depinde de locație sau de mobilier, ci de atitudinea mea – de felul în care vreau să o văd. Și am ales să fiu fericit. Fac această alegere în fiecare dimineață când mă trezesc, pentru că pot alege. Pot fie să stau în pat și să mă plâng de trupul meu care nu mai poate face una sau alta la fel de bine ca înainte, fie să mă ridic și să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mai pot face. Fiecare zi este un dar și, atâta timp cât îmi voi putea deschide ochii, îi voi fixa asupra noii zile; și, atâta timp cât îmi voi putea deschide gura, Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru toate orele fericite pe care le-am putut trăi și pe care le pot trăi în continuare“.

    Trăiește întotdeauna conștient de prezența lui Dumnezeu și alege să fii mulțumitor!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 22.1-30 · Galateni 1.10-24

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 8:20-32

    A patra plagă este musca câinească. Roiurile pătrund în case şi ruinează Egiptul, cu excepţia ţinutului Gosen. Din punct de vedere moral, aceste muşte veninoase ne fac să ne gândim la bârfeli, la gelozii şi la toate sursele de iritare care înveninează relaţiile din familie şi din societate ale oamenilor din lume, dar care nu-şi găsesc loc în casele copiilor lui Dumnezeu.

    Faraon este acum gata să facă oarecare concesii: „Mergeţi – spune el – jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!“ (v.25). Dar aceasta era imposibil! Domnul poruncise să meargă în deşert cale de trei zile (cap. 3.18). Trei zile: este timpul pe care Domnul Isus l-a petrecut în mormânt între moartea Sa pe cruce şi dimineaţa învierii Sale. Vrăjmaşul voia să ne lipsească de cunoaşterea acestor adevăruri care amintesc de înfrângerea sa. Dimpotrivă, o manifestare de închinare care nu conţine amintirea crucii şi a învierii nu-l deranjează deloc. Lumea admiră viaţa Domnului Isus şi îi apreciază pe oamenii de bine. Este o lume cu o religie proprie, care nu are nimic împotrivă dacă avem şi noi o religie a noastră. Dar crucea şi prezenţa în ceruri a unui Hristos viu, fundamente ale închinării noastre, condamnă lumea şi ne despart categoric de ea (Galateni 6.14).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    E TIMPUL SĂ IEI SEAMA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12)

    Când crezi că este vremea potrivită ca „să iei seama”? După ce ți-ai atins obiectivele și sărbătorești victoria. Există trei puncte cruciale în fiecare luptă și, îți vine să crezi sau nu, uneori cel mai ușor lucru este lupta însăși. Cel mai dificil moment este perioada de indecizie de dinaintea bătăliei: dacă să stai și să lupți, ori să fugi… lupta dintre credință și teamă. Dar de departe cea mai riscantă perioadă este cea de după bătălie.

    Cu resursele epuizate și cu garda jos, trebuie să iei seama la lucruri precum:

    1. încrederea de sine exagerată,
    2. reacții superficiale și
    3. judecată greșită.

    Să ne amintim de istoria împăratului David. „În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război… David a rămas la Ierusalim. Într-o după-amiază… a zărit de acolo o femeie care se scălda… David a trimis nişte oameni s-o aducă…” (2 Samuel 11:1-2, 4). Să ne uităm cu atenție la expresia „a zărit… o femeie…” David a ales să stea acasă, în loc să meargă la război. Oare de ce? Poate că multele bătălii purtate până atunci îl înmuiaseră, sau poate că avea sarcini împărătești presante de rezolvat… Nu știm. Ce știm e că a avut o aventură scurtă care a schimbat totul. I-a dispărut pacea, caracterul său a fost ruinat și viața de familie distrusă. Deși David a fost un împărat care se temea de Dumnezeu, care practica lauda și rugăciunea, și era plin de râvnă pentru casa Domnului și pentru poporul lui Dumnezeu… credea că „stă în picioare”, și totuși a căzut! Nu cădea pradă pericolelor actuale și nu te bizui pe victoriile trecute! Când ești flămând, nervos, singur sau obosit, ești vulnerabil și trebuie să fii extrem de precaut. A te culca pe lauri este sinonim cu a cocheta cu dezastrul. Necazul îl pândește pe cel care trăiește cu impresia că lui nu i se poate întâmpla niciodată așa ceva! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta:

    Atenție, „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”

  • 2 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

    Ioan 14.2

    Venirea Lui va pune capăt călătoriei noastre prin pustie. Ea va vindeca toate diviziunile din mijlocul poporului lui Dumnezeu și îi va strânge laolaltă pe toți sfinții risipiți și divizați. Va pune capăt suferințelor, încercărilor și trudei celor ai Săi; ne va scoate din această scenă a întunericului și a morții și ne va aduce într-un cămin al luminii, al vieții și al dragostei. Va face toate acestea și încă și mai multe, însă, mai presus de toate, ne va aduce în compania lui Isus, așa cum El Însuși a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.3).

    Ce-ar fi cerul fără Isus? Să fii într-o scenă unde nu va mai exista moarte, nici suferință, nici plâns, unde totul este sfințenie și perfecțiune – acesta este un lucru minunat; însă, dacă Isus n-ar fi acolo, inima ar rămâne nesatisfăcută. Fericirea supremă a venirii Sale este că vom fi cu El. El a fost cu noi în această lume a întunericului și a morții, iar noi vom fi cu El în căminul vieții eterne, în casa Tatălui.

    Acest aspect al venirii Sale, care este cel mai înalt, ne descoperă dorințele tainice ale inimii Sale. Învățăm din aceste cuvinte ale Domnului că dorința adâncă a inimii Sale este de a-i avea pe cei ai Săi cu Sine, pentru bucuria și satisfacția inimii Lui Însuși. El dorește compania noastră. El este Obiectul credinței noastre în cer, iar noi suntem obiectele dragostei Sale pe pământ. Comoara noastră este în cer, iar a Lui, pe pământ. El a plecat de aici, însă inima Sa a rămas cu noi și, așa cum cineva a spus: «Dacă inima Lui este aici, El Însuși nu poate fi departe».

    Ce mângâiere pentru inimile noastre tulburate conțin aceste versete! Hristos în glorie este resursa noastră și acolo este casa care ne așteaptă; iar Omul din glorie așteaptă cu nerăbdare să fim acolo împreună cu El!

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul. Domnul va sfârși ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ține în veci.

    Psalmul 138.3,8

    Cuvintele de pe pereții celulei

    În aprilie 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, reverendul Donald Caskie (1902-1983), un pastor scoțian care trăia în Franța, a fost închis pentru că i-a ajutat pe soldații aliați să fugă din Franța. Mai târziu a scris despre întemnițarea sa: „A fost o experiență extrem de umilitoare, care ar fi putut duce ușor la disperare. Dar cunoașterea Bibliei m-a salvat“. Deși Biblia îi fusese luată, el a spus: „O aveam în inimă și în minte, așa că mi-am păstrat credința și echilibrul mental“.

    Trădat și capturat, Caskie a petrecut restul războiului în lagăre de prizonieri. Într-unul dintre acestea a văzut numele a numeroși deținuți încrustate pe pereții celulei sale. Atunci a adăugat și el ceva: „Așa vorbește Domnul: Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde“ (Isaia 43.1,2). Aceste cuvinte le-a avut pe inimă gândindu-se și la alți prizonieri și s-a rugat ca Dumnezeu să le dea pace.

    Într-o altă închisoare, un deținut i-a spus lui Caskie povestea sa: „Eram pe punctul de a-mi pune capăt zilelor, pentru a scăpa de tortură, când am descoperit pe perete câteva cuvinte care m-au făcut să mă opresc și mi-au dat alinare și putere. Acum nu-mi mai este frică. Nu voi uita niciodată acele cuvinte“. Erau chiar versetele pe care Caskie le încrustase în perete. Rugăciunea lui fusese ascultată. Cuvântul lui Dumnezeu își dovedise încă o dată puterea.

    Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 5:1-14

    Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea  şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

    Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului“ (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri“ (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE SINGURĂTATE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Toţi m-au părăsit.” (2 Timotei 4:16)

    Care este cea mai bună cale de-a înfrunta singurătatea?

    1) Învață să fii singur, fără să te simți singur. Domnul Isus lăsa la o parte mulțimea pentru a fi singur cu Tatăl Său în rugăciune. De ce? Pentru că știa că solitudinea este esențială pentru creșterea spirituală. Și revenea îmbogățit lăuntric și mai bine echipat pentru a se confrunta cu provocările vieții! În Geneza 32:24 citim că Iacov „a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” Din acel moment de părtășie și confruntare singur cu Dumnezeu a ieșit un bărbat cu un nume nou, o natură nouă, o umblare nouă și un viitor nou. Pe lângă asta, când oamenii își dau seama că tu te poți bucura și singur de mâncarea ta preferată, de un film sau de orice altă activitate, vor fi atrași de tăria ta, de independența și de încrederea ta.

    2) Respinge ideea că nu poți trăi fără o anumită persoană în viața ta. Singura persoană pe care trebuie s-o ai în viața ta este Dumnezeu, care a promis că va fi mereu cu tine și nu te va părăsi (vezi Evrei 13:5). Putem cădea într-o stare de singurătate profundă după moartea cuiva drag pentru că nu avem prieteni apropiați în afară de familie. Dar niciodată nu este prea târziu să începi. Și Dumnezeu te va ajuta. Apostolul Pavel a scris: „La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile.” (2 Timotei 4:16-17).

     Așadar, Dumnezeu te va ajuta să jelești pierderea suferită, să treci peste și să te îndrepți spre ceea ce ți-a pregătit El în viitor!

  • 1 Aprilie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea Lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi; ci nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre v-au ascuns fața Lui, ca să nu audă … Ei nu cunosc calea păcii.

    Isaia 59.1,2,8

    Cartea Isaia vorbește des despre pace, începând cu Prințul Păcii (Isaia 9.6) și încheind cu „pacea ca un râu“ (Isaia 66.12). Aceste două expresii sunt minunate, iar între ele există multe altele, precum cele din pasajul citat mai sus. Domnul vorbise despre păcatele casei lui Iacov (Isaia 58.1), iar aici a arătat că avea puterea să-i salveze de ele. El putea să-i aducă la Sine, deși ei erau departe de El. De asemenea, El îi putea asculta, dacă ei Îl chemau cu sinceritate. Totuși, ei aleseseră o altă cale. N-au vrut să-și părăsească păcatele, iar această atitudine Îl făcea pe Domnul să-Și ascundă fața de ei și să refuze să le asculte rugăciunile false. Piedica era doar în ei, de aceea nu cunoșteau ei calea păcii.

    Mai târziu, acest pasaj este citat în Romani 3, pentru a arăta că această problemă nu era limitată la Israel, ci era caracteristică și națiunilor, fiindcă starea inimii lor naturale era aceeași. Ce înseamnă să găsești nu numai pacea, ci și calea păcii? Înseamnă să umbli împreună cu Prințul Păcii și să te bucuri de pacea care este ca un râu – ce satisfacție! Totuși, această pace nu este cunoscută de noi, dacă refuzăm invitația lui Dumnezeu de a ne întoarce la El.

    Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, este hotărât să lucreze în privința stării noastre lipsite de speranță. Isus Mântuitorul a venit la noi din cer „ca să ne conducă picioarele pe calea păcii“ (Luca 1.79). Dumnezeul Bibliei nu numai că știe cum poate fi găsită calea păcii, ci ne și poate conduce pe ea. Dacă nu poți găsi această pace, nu dispera; Domnul Păcii Însuși îți va arăta calea (2 Tesaloniceni 3.16).

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt cu tine … Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin.

    Isaia 41.10

    Noroc sau ghinion, cine știe?

    Un fermier chinez a vrut să-și cultive pământul primăvara. Avea un singur fiu și un singur cal. Într-o zi, calul a fugit de acasă. Vecinii au venit și l-au compătimit pe fermier: „Ghinion! Ți s-a propus o avere pe calul ăsta, dar n-ai vrut să-l dai. Acum a plecat singur“. Dar el a răspuns cu calm: „De unde știți că este ghinion?. Eu una știu: calul meu a plecat de acasă“.

    În săptămâna următoare, calul s-a întors, aducând cu el zece cai sălbatici. Vecinii au venit din nou, de data aceasta pentru a-l felicita pe fermier pentru norocul său. Din nou, cu calm, el a spus: „De unde știți că este noroc? Eu una știu: calul meu s-a întors acasă cu alți zece cai“.

    O săptămână mai târziu, fiul fermierului, încercând să dreseze unul dintre cai, a căzut și și-a rupt piciorul. Atunci fermierul a fost nevoit să se descurce fără niciun ajutor. Vecinii au venit din nou, acum ca să-i deplângă sărăcia: „Ghinion“. În liniște, bătrânul a spus: „De e noroc sau ghinion, eu nu cunosc. Dar una știu: băiatul meu și-a rupt piciorul“.

    La scurt timp a izbucnit războiul și în sat au venit soldații pentru a-i recruta pe tineri. Toți au fost nevoiți să se înroleze, cu excepția fiului fermierului, pentru că își rupsese piciorul. Sătenii i-au zis: „Ceea ce noi am crezut că este ghinion iată că s-a dovedit a fi noroc“.

    Oare nu gândim și noi adesea ca vecinii fermierului? Vedem doar evenimentul, bun sau rău, și uităm că Dumnezeul nostru privește mult mai departe. Numai El știe ce este cu adevărat bun pentru noi. Să ne încredem în Dumnezeu chiar și atunci când nu putem înțelege căile Sale cu noi!

    Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 4:18-31

    Înainte Moise plecase fără să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapacitatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dumnezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii!

    Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de asemenea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.

    La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede“. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut“ (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE SINGURĂTATE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.” (Psalmul 102:7)

    În decembrie 1998, Wolfgang Dircks, persoană divorțată, cu dizabilități și care trăia singur, a fost descoperit în apartamentul său din orașul Bonn, Germania – la 5 ani după ce a murit! Avea 43 de ani și murise privind la televizor. Vecinii nu i-au remarcat absența. Proprietarul apartamentului a trecut pe acolo după ce contul bancar din care era plătită chiria s-a golit. Programul canalelor TV era încă în poala rămășițelor lui Dircks și era deschis la pagina din 5 decembrie 1993 – data probabilă a decesului… Televizorul se oprise demult, dar luminițele de pe bradul de Crăciun erau încă aprinse. Dureros, nu-i așa?

    Când ne-a creat, Dumnezeu a decis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18). Tu ai fost creat ca să trăiești în relații; nu trebuie să accepți singurătatea ca destin al tău, ba din contră! Așa că fă următoarele lucruri:

    1) Găsește o nevoie și împlinește-o. Adesea, singurătatea nu este absența oamenilor, ci a scopului. Implică-te, arată un interes real pentru problemele altora! Împotrivește-te tentației ca doar necazurile sau dorințele tale să fie subiectele tuturor conversațiilor! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4).

    2) Fii generos cu ceilalți. Nu toată lumea va accepta ce ai tu de oferit, dar se va găsi cineva. Roagă-te pentru călăuzire și continuă să te implici în relații. Dumnezeu îți spune: „eşti preţuit şi te iubesc” (Isaia 43:4), iar tu trebuie să spui la fel mai departe! Începe de azi!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne