19 Aprilie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Prin credință, Avraam, când a fost încercat, l‑a adus jertfă pe Isaac, […] socotind că Dumnezeu poate să învieze chiar dintre morți, de unde, vorbind figurativ, l‑a și primit.
Evrei 11.17,19
Cât de uimite trebuie să fi fost oștirile îngerești privind la felul în care Avraam a călătorit cu răbdare, timp de trei zile, după care, ajungând la locul indicat de Dumnezeu, și‑a ridicat mâna pentru a‑l jertfi pe singurul său fiu, pe acela pentru care se rugase și pe care îl așteptase atât de mulți ani cu încredere neclintită în Dumnezeu! Ce ocazie a fost aceasta pentru Satan, de a‑și trimite săgețile arzătoare! Ce prilej pentru el de a face sugestii ca acestea: «Ce mai rămâne din promisiunile lui Dumnezeu cu privire la sămânța ta și la moștenire, dacă îl vei jertfi pe singurul tău fiu? Poate ești înșelat de o revelație falsă; ori, dacă e adevărat că Dumnezeu ți‑a cerut asta, oare El nu știe că, odată ce‑ți vei jertfi fiul, toate nădejdile tale se vor spulbera? Gândește‑te și la Sara; ce va face ea dacă îl pierde și pe Isaac, după ce te‑a convins deja să‑l alungi pe Ismael?». Astfel de săgeți vor fi fost poate înfipte de vrăjmaș în inima lui Avraam. Dar care a fost răspunsul patriarhului la toate aceste gânduri întunecate? Învierea!
Învierea este remediul măreț al lui Dumnezeu pentru toată ruina și pagubele provocate de Satan. Odată aduși în acest punct, am sfârșit‑o cu puterea lui Satan, al cărei ultim efect este moartea. Satan nu se poate atinge de viața primită prin înviere, fiindcă ultima manifestare a puterii lui a fost la moartea lui Hristos. Dincolo de ea nu mai poate face nimic. Prin urmare, iată siguranța poziției Adunării: viața ei este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“! Binecuvântată poziție! Să ne bucurăm tot mai mult de acest loc binecuvântat pe care îl avem!
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Iar ei, ridicându‑și ochii, n‑au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
Matei 17.8
Călăuza cea bună
Câțiva drumeți au ajuns pe un vârf de munte de unde nu mai puteau face niciun pas, nici înainte, nici înapoi. Fiindcă se însera, se pregăteau să înnopteze acolo. Un păstor care păștea turma pe un alt munte a văzut situația dificilă în care se aflau; coborând stânci și trecând prăpăstii, neoprit nici de mărăcinii din cale, nici de pietrele ascuțite, a ajuns la ei istovit și le‑a spus: „Am venit să vă arăt drumul, ca să ieșiți din impas“. Toți s‑au bucurat, în afară de unul. Acesta l‑a măsurat pe ciobănaș de sus până jos și l‑a întrebat: „Unde‑ți este dovada că ne poți fi călăuză?“. Băiatul a rămas mut câteva clipe, după care, arătându‑le genunchii însângerați și mâinile zgâriate, le‑a spus: „Nu sunt acestea suficientă dovadă?“. Chiar ne întrebăm cum a fost posibil să nu remarce el nimic din sacrificiul celui care le arătase atâta dragoste, care nu le cerea nicio recompensă și care înfruntase pericolele doar pentru a le fi de ajutor…
„Adu‑ți degetul aici și vezi mâinile Mele; și adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios!“ (Ioan 20.27). Ce Domn bun și credincios avem! Mâinile Lui, care au făcut tot timpul numai bine, au fost pironite pe cruce, ca noi să fim eliberați de tirania păcatului. Picioarele Lui, care tot timpul au alergat doar pentru binele altora, au fost străpunse de cuie, pentru ca noi, cei aflați pe căi greșite, să fim călăuziți din nou pe cărări ale dreptății. El nu renunță la mine, în ciuda eșecurilor mele. Prin Cuvânt, îmi arată unde am greșit și mă conduce la mărturisire. În acest fel, relația mea cu El poate fi restabilită. El S‑a angajat să mă ducă la ținta pe care o are pentru mine.
Citirea Bibliei: Geneza 10.1-32 · 1 Petru 5.8-14
de Jean Koechlin
Proverbe 12:17-28; 13:1-6
Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul… (13.3). Să nu ne mire faptul că în cartea Proverbe găsim atât de multe recomandări cu privire la folosirea limbii. Versetul 17 ne ajută să privim limba pusă în slujba adevărului. Un copil al lui Dumnezeu se face recunoscut prin aceea că spune întotdeauna adevărul, oricât l‑ar costa (Efeseni 4.25). Buza adevărului (v. 19) se împotriveşte buzelor mincinoase, care sunt o urâciune pentru Domnul (v. 22).
Versetul 25 ne sugerează o altă întrebuinţare pentru limba noastră: aceea de a înveseli, printr‑un cuvânt bun, inimile întristate. Cuvântul bun prin excelenţă nu este oare vestea bună a Evangheliei? Prin ea pot să‑i arăt colegului meu calea vieţii (v. 26).
A arăta calea înseamnă a‑L arăta pe Isus (Ioan 14.6) prin cuvintele mele, dar mai ales prin faptele mele! El este Fiul înţelept din cap. 13.1 care ascultă de îndrumarea (învăţătura) Tatălui Său (Ioan 8.49).
Îl regăsim aici pe leneş alături de opusul lui, cel harnic (v. 24,27; 13.4). Neglijând chiar să‑şi frigă vânatul (v. 27), cel leneş se lipseşte de hrană.Să ne amintim că, pentru a ne însuşi adevărurile biblice pe care le‑am citit sau auzit, trebuie neapărat un efort personal (însemnări făcute şi reluate, versete învăţate pe dinafară etc.). Să nu fim leneşi (greoi) la auzire (Evrei 5.11)!
EȘTI EXTENUAT? (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Socrul lui Moise i-a zis „Ce faci tu nu este bine… Te istoveşti singur…” (Exodul 18:17-18)
Citim în a doua carte a Bibliei: „A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?” Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:13-18)
Moise era epuizat fizic și psihic până la limita colapsului. Cuvântul latin pentru „stres” înseamnă „a fi tensionat”. Medicii spun că este un precursor al atacurilor de cord și al accidentelor vasculare cerebrale.
Există un motiv pentru care pe multe rute comerciale există cântare – pentru a se asigura că tirurile nu transportă mai multă greutate decât sunt construite să transporte.
Socrul lui Moise a venit, l-a văzut ce face și i-a spus că se istovește. Cu alte cuvinte, Moise arăta că „nu mai poate”! Cuvântul ebraic pentru „istovire” înseamnă literal „a îmbătrâni”. Moise „îmbătrânea” înainte de vreme! Dacă simți și tu că ești istovit, trebuie să ai grijă de tine – nu aștepta să vină altcineva să-ți spună! Ce poți face?
Redu viteza și împarte sarcina cu alții. Petrece mai mult timp în prezența lui Dumnezeu – citind, meditând și rugându-te… Profetul Isaia afirmă clar: „Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea… aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40:31).
Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 