Mana Zilnica

22 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, pe când îmi dădeam toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Iuda 3

Iuda ne îndeamnă în epistola sa, prin Duhul Sfânt, să luptăm pentru credință. Câteodată, acest verset este folosit pentru a‑i chema pe creștini la o cunoaștere mai profundă a adevărurilor pe care le‑au crezut și a motivațiilor de a persevera. Însă, deși acest lucru este nespus de important, mesajul lui Iuda are în vedere nu atât cunoașterea, cât mai ales evlavia. Unii impostori se infiltraseră în rândul creștinilor, folosind harul lui Dumnezeu ca pe o permisiune a oricărui stil de viață (Iuda 4). Sunt expuse șase trăsături ale acestor oameni, din care învățăm care era caracterul lor, ceea ce, pentru noi, constituie o atenționare:

În primul rând, acești visători refuzau să recunoască autoritățile (versetele 8 și 9). În al doilea rând, ei se lăsau pradă corupției, făcând tot ceea ce trupurile lor le cereau să facă, precum animalele fără minte (versetele 10 și 11). În al treilea rând, ei pătau curăția părtășiei creștine (versetele 12 și 13). În al patrulea rând, acești oameni nelegiuiți aveau o purtare întru totul dictată de nelegiuirea lor (versetele 14 și 15). În al cincilea rând, ei îi lingușeau pe toți cei de la care puteau obține avantaje (versetele 16 și 18). În al șaselea rând, ei erau oameni naturali, animați de pofte și de impulsuri naturale (versetul 19).

Trebuie să fim veghetori și să‑i detectăm pe astfel de impostori și să deslușim falsa lor spiritualitate. Orice purtare similară, chiar și în cazul credincioșilor adevărați, trebuie să fie semnalată și judecată cu asprime. Cei care refuză să se supună fraților lor, care nu aduc nicio binecuvântare prin slujba pe care o fac, care creează grupuri în jurul lor sau care trăiesc potrivit dorințelor lor trebuie corectați înainte de a‑i afecta și întina și pe alții.

Deși folosește astfel de cuvinte aspre, Iuda dă totuși câteva îndemnuri încurajatoare pentru cei credincioși. Mai întâi, prin chiar faptul că am fost avertizați cu privire la acești oameni care produc tulburare, ni se arată că nu trebuie să fim clătinați (versetul 17). Apoi suntem îndemnați să ne zidim pe credința noastră preasfântă, să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să așteptăm îndurarea Domnului nostru Isus Hristos (versetele 20 și 21). Ca unii care în mod repetat suntem numiți „preaiubiți“, să trăim în această atmosferă a dragostei divine luptând pentru credință!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru voi, care prin El credeți în Dumnezeu, care L‑a înviat dintre morți și I‑a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.21

Speranța pusă în Dumnezeu

O zicală legată de speranță sună cam așa: Ar trebui să sperăm la ce e mai bun, să fim pregătiți pentru ce e mai rău și să acceptăm ce urmează să vină. Această atitudine ia în considerare întreaga gamă de situații cu care ne‑am putea confrunta, dar nu oferă nici stabilitate și nici perspectivă.

Având în vedere viitorul, nimeni nu ne garantează nimic. Numai Dumnezeu poate face acest lucru. El le oferă celor care cred în Fiul Său, Isus Hristos, o perspectivă care merge dincolo de moarte. „Căci aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine Îl privește pe Fiul și crede în El să aibă viață eternă; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă“ (Ioan 6.40). Credința în Isus Hristos implică acceptarea Lui ca Mântuitorul care Și‑a dat viața pe cruce pentru păcatele mele. Prin acest pas al credinței, eu scap de pedeapsa divină și am de acum o speranță fermă: că voi fi într‑o zi cu Mântuitorul meu în ceruri.

Pentru viața de acum, tot Dumnezeu îmi oferă perspectiva corectă. El nu îmi ia toate problemele, dar promisiunea Lui este statornicie: „Gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (Ieremia 29.11). Domnul Se roagă acum pentru cei ai Săi care sunt în lume. Acum nu este preocupat cu moștenirea Sa viitoare din împărăția milenială, ci inima Lui este cu cei care se află încă într‑o lume ostilă lui Hristos.

Citirea Bibliei: Geneza 12.9-13.4 · 2 Petru 1.12-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 14:17-35

„Cel iute la mânie se poartă cu nebunie“ (v. 17; comp. cu Eclesiastul 7.9), dar „(în cel) încet la mânie este mare pricepere…“ (v. 29; vezi şi Iacov 1.19). „Încet la mânie“ este o trăsătură pe care o găsim deseori pe paginile Scripturii, însă atribuită lui Dumnezeu (Exod 34.6; Numeri 14.18 etc.). În ce ne priveşte, câte fapte nu facem la mânie şi câte cuvinte nu rostim în astfel de momente, pe care apoi le regretăm amarnic…! În loc să dăm la iveal㠄un duh nerăbdător“, mai bine aceast㠄mare pricepere“, ca, înainte de a permite mâniei să explodeze din fiinţa noastră, să facem loc unei clipe de cugetare sau, şi mai bine, de rugăciune. Vom constata o dată în plus că nu avem niciun motiv întemeiat să ne mâ­niem; iar când suntem în acord cu voia lui Dumnezeu, vom fi în stare să aşteptăm cu răbdare intervenţia Lui (comp. 1 Împăraţi 22.24,25).

„Ferice de cine se îndură de cei întristaţi“ (v. 21). Sub pretext că faptele bune nu au nicio valoare în împlinirea mântuirii noastre, tindem să neglijăm aspectul lucrărilor, însă nu trebuie să pierdem din vedere că invitaţi „să fie cei dintâi în fapte bune“ (Tit 3.14) sunt chiar copiii lui Dumnezeu – şi toate acestea fără a ignora faptul că problema sufletului contează mai mult decât cele materiale.

Versetul 25 ne reaminteşte de Martorul desăvârşit şi totodată de ceea ce trebuie să caracterizeze orice mărturie autentică: să le arate sufletelor calea eliberării: „un martor adevărat scapă suflete“.

DUMNEZEU ÎNCĂ TE IUBEȘTE!  | Fundația S.E.E.R. România

„Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

Dr. Gerald Mann scria: „Moraliștii nu ratează ocazia să ne reamintească faptul că viața împăratului David „a luat-o pe arătură” după scandalul cu Bat-Șeba. Și încep prin a enumera litania necazurilor sale: copilul din uniunea ilicită a murit. El nu și-a mai recuperat niciodată prestigiul moral. Fiii săi s-au luptat fără milă pentru succesiune. Unul dintre ei a fost decapitat pentru că a încercat să-l detroneze. Dumnezeu l-a privat de cel mai mare vis al său: construirea Templului – pentru că avea prea mult sânge pe mâini!

Dar haideți să vedem ce ne spune Biblia… Doar cuvintele de început ale cărții Proverbele ar trebui să-i reducă la tăcere pe acești moralizatori: „Proverbele lui Solomon, fiul lui David” (Proverbele 1:1). Solomon, acest instrument al înțelepciunii lui Dumnezeu, a luat naștere din doi oameni care și-au pângărit statutul și privilegiile. În ciuda tuturor faptelor eroice ale lui David (uciderea uriașului, consolidarea regatului, compunerea psalmilor etc.), cea mai mare realizare a sa a fost fiul său de la bătrânețe. Solomon este un monument al contradicțiilor pentru toți moraliștii pesimiști ai tuturor timpurilor. De unde altundeva ar fi putut Solomon să-și dobândească înțelepciunea, clarviziunea și previziunea, dacă nu de pe genunchii a două suflete frânte, vindecate prin focul iertării, și cărora li s-a acordat harul unei a doua șanse?!…

Și tu o poți lua de la capăt, după ce te-ai pocăit sincer de episodul nefericit sau de clipa de rătăcire din viața ta!” Biblia ne avertizează cu privire la consecințele păcatului, deoarece orice lucru care are puterea de a te răni Îl privește pe Dumnezeu, care te iubește și dorește numai ce este mai bun pentru tine. Când păcătuiești în mod voit, Dumnezeu nu te va ierta, dar nici nu te va părăsi! Iar dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu are termen de expirare. El a spus: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”

Adevărul este că Dumnezeu încă te iubește, indiferent ce-ai făcut, așa că întoarce-te la El!