20 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE
V‑ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește în cunoștință, după chipul Celui care l‑a creat.
Coloseni 3.9,10

Creștinul s‑a dezbrăcat de vechiul om! Și, pentru că acest lucru este un fapt împlinit, el trebuie să umble lepădând tot ce are legătură cu omul cel vechi. De asemenea, el s‑a îmbrăcat cu noul om, ca rezultat al învierii sale cu Hristos! În Epistola către Romani nu întâlnim expresia „noul om“, pentru că acolo este ilustrată moartea noastră cu Hristos. Aici însă, în Coloseni, îl găsim pe creștinul înviat cu Hristos; viața lui este Hristos; el s‑a îmbrăcat deja cu noul om; este un fapt împlinit acesta; omul cel nou este o caracteristică a lui.
Omul nou „se înnoiește în cunoștință“. Înainte nu exista în noi cunoștința lui Dumnezeu și a lucrurilor divine; acum avem o înțelegere complet nouă cu privire la natura lui Dumnezeu sub aspect moral. Înainte nu aveam lumina lui Dumnezeu; acum natura Lui reprezintă, în noi, măsura binelui și a răului. Ce minunată este înnoirea în cunoștința naturii lui Dumnezeu și, de asemenea, participarea noastră morală la această înnoire! Cei drepți din Vechiul Testament nu se puteau bucura de această nouă stare și de această cunoștință complet nouă, pentru că, deși erau născuți din nou și aveau aptitudinile noului om, ei aveau conștiența trăsăturilor vechiului om.
Noul om este creat; este lucrarea lui Dumnezeu în suflet. Nu este o stare la care omul poate ajunge prin sine însuși, prin progrese treptate. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu, după chipul Său moral care cuprinde sfințenia, dreptatea și adevărul. Hristos este modelul desăvârșit al omului nou, este simbolul devenit realitate, este însăși natura noului om.
H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ
Veniți dar să ne judecăm, zice Domnul. Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna […]
Isaia 1.18
Locuri contaminate

În fabricile dezafectate sau în vechile depozite de deșeuri pot exista situri contaminate care poluează solul. Indiferent dacă se află la suprafață sau în adâncime, dacă sunt astupate sau neastupate, dacă deja au provocat daune sau încă nu, aceste situri contaminate prezintă riscuri considerabile pentru apele subterane și pentru sănătate. Și, din acest motiv, majoritatea țărilor iau în serios această problemă și efectuează lucrări de remediere completă a lor.
Situri contaminate – avem și noi așa ceva în viață? Poate poveri provenite din păcate de care nu ne‑am eliberat încă; sau provenite din păcate de care nimeni nu știe, pentru că nu sunt la suprafață; sau provenite din păcate care nu au cauzat încă alte consecințe în viață; sau provenite din păcate care nu par cele mai apăsătoare în acest moment… Indiferent cum ar fi, trebuie să luăm în serios aceste „poveri vechi“ înainte de a fi prea târziu! Oricare ar fi situația, păcatul are consecințe severe. Ele ne‑au despărțit de Dumnezeu și în curând vor atrage după sine pedeapsa veșnică.
Dar Dumnezeu ne reface viața. Dacă ne deschidem inima în fața dragostei Sale și ne recunoaștem toată vina înaintea Lui, vom scăpa de aceste consecințe dezastruoase. Dumnezeu ne curăță apoi inima și viața de păcat, deoarece Isus Hristos a suferit pedeapsa prin moartea Sa.
Acesta este începutul unei vieți noi, pline de bucurie, în comuniune cu Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

de Jean Koechlin
Proverbe 13:7-25

Lumina celor drepţi se bucură (arde voioasă v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s‑o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s‑o redea cel credincios.
Dar lampa celor răi se va stinge (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s‑a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.
Din mândrie vine numai ceartă (v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m‑ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9).
Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă (v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?

EȘTI EXTENUAT? (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

Cuvântul „piere” evocă imaginea deteriorării și descompunerii, ca fructele care putrezesc din interior. Cuvintele pot părea dure, dar într-adevăr așa este. Când ne îndepărtăm de Domnul, viața noastră spirituală se deteriorează, la fel cum se întâmplă și fizic, când suntem epuizați.
Proverbul „unde-i ața mai subțire, acolo se rupe” este adevărat. Oare de ce piere afecțiunea dintr-o căsnicie, sau de ce piere interesul unui angajat pentru un loc de muncă de care inițial era entuziasmat? Ca aerul care iese discret dintr-o anvelopă, ceea ce trebuia să te susțină și să te propulseze spre destinul tău veșnic, se clatină, se epuizează?
Dacă așa te simți și tu acum, citește această promisiune din Scriptură și las-o să prindă rădăcini în viața ta: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:29-31) Marele apostol Pavel le-a spus oamenilor din Listra: „Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi…” (Faptele apostolilor 14:15) Cu toții suntem făcuți din același material imperfect.
De aceea avem nevoie de puterea și mila lui Dumnezeu – care ne sunt acordate în fiecare zi (vezi Plângerile lui Ieremia 3:22-23)! Deci, ce ar trebui să faci când te simți extenuat? Două lucruri: în primul rând, dacă ești obosit fizic, odihnește-te; în al doilea rând, gândește-te la felul în care funcționează familia lui Dumnezeu și nu te mai izola. Biblia ne învață: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2) Dacă în trecut, tu ai fost cel care a dăruit altora, acum fii sincer și smerit și primește tu de la ei. Întinde mâna. Folosește-ți relațiile.
Ia-ți putere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică înălțătoare și umple-ți universul cu laude. Când faci aceste lucruri, concentrarea ta se va schimba, iar credința ta va începe să crească!



Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.