Mana Zilnica

29 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot așa și voi, socotiți‑vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.

Romani 6.11

Credința (potrivit cu Romani 6) acceptă judecata lui Dumnezeu din Coloseni 3.3 și astfel pot să mă socotesc mort față de păcat și viu pentru Dumnezeu. Nu în Adam, ci în Isus Hristos, Domnul meu! Prin urmare, „unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“. Iar această libertate are un dublu aspect – libertate conștientă, în lumină, înaintea lui Dumnezeu, ca aflându‑mă în Hristos, în poziția de fiu; și libertate de legea păcatului în carne.

Am pătruns în locul nou în Hristos prin faptul că am murit față de lucrul vechi, Adam, și sunt viu în Hristos. N‑aș fi reușit niciodată să mor sau să mă eliberez eu însumi, însă, fiind incapabil să dau la o parte carnea, am descoperit nevoia de un Izbăvitor și, prin har, am găsit Unul – în faptul că, prin credință, am murit și am înviat împreună cu Hristos. Nu trebuie să mor, ci să mă socotesc mort, datorită faptului că Hristos, Cel care a murit, este, prin Duhul Sfânt, în mine ca viață a mea. Duhul Sfânt îmi oferă pe de o parte înfierea și, pe de altă parte, conștiența că sunt fiu în Hristos. El îmi dă putința de a crede că am murit împreună cu Hristos; însă nu‑mi poate oferi conștiența că firea păcătoasă nu s‑ar afla acolo, ci că nu mai sunt dator ei. Nici nu mă poate face conștient că trăiesc prin Duhul, atunci când nu este așa. Știu că încă există conflict, încă firea păcătoasă poftește împotriva Duhului, dar, fiindcă Duhul este prezent, nu mai sunt sub lege. Acolo am fost rob legii păcatului. În Duhul nu mai sunt rob; dimpotrivă, harul lui Hristos îmi este de ajuns, iar puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune.

Sunt liber, deoarece păcatul pe care l‑am descoperit în carnea mea a fost condamnat la crucea lui Hristos, iar condamnarea a avut loc în moarte. Așa că, pentru credință, sunt răstignit împreună cu El și am pătruns în locul cel nou al omului înaintea lui Dumnezeu: după cruce, în înviere, deasupra păcatului, deasupra puterii lui Satan, deasupra morții și deasupra judecății. Acest loc reprezintă libertatea – libertatea înaintea lui Dumnezeu și libertate de legea păcatului. Sunt mort față de păcat prin faptul că am murit împreună cu Hristos.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți.

Romani 6.17

Michelangelo

Artistul Buonarroti Michelangelo (1475‑1564) și‑a pierdut mama la vârsta de 6 ani. La 13 ani a intrat ucenic la frații pictori Ghirlandaio; acolo a fost invidiat pentru talentul său. Și‑a iubit munca până la sfârșitul vieții. Patru ani a lucrat la pictarea boltei Capelei Sixtine din Vatican, o suprafață de cinci sute de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Vizitatorii rămân muți de uimire. Prin sculpturile sale, Michelangelo a redat într‑un mod cu totul inedit soarta tristă a sclavilor. În loc să creeze figuri umane în lanțuri, el a creat trupuri prinse în marmură. Ele ies din piatră, dar nu complet. Mușchii le sunt încordați, dar tot nu se pot elibera. Oare nu simbolizează acest lucru și situația noastră înainte de convertire? Eram sclavii păcatului care locuia în noi. Trebuia să cedăm ispitelor sale. Nu ne puteam abține. Indiferent cât de mult am încercat să trăim o viață diferită, nu am putut. Păcatul ne ținea la pământ și ne forța să continuăm să păcătuim. Dar, prin îndurarea lui Dumnezeu, prin credința în Domnul Isus am găsit eliberarea! Moartea Sa ne‑a fost atribuită nouă. Ca urmare, am murit față de păcat. Așa că nu mai trebuie să‑i îndeplinim cerințele vinovate. Suntem capabili să spunem ɴᴜ ispitelor păcătoase. La convertire am primit de asemenea o viață nouă, care ne dă capacitatea de a face ceea ce este bine. Duhul Sfânt care locuiește în noi ne dă puterea de a face acest lucru. Astfel, eliberarea de sub puterea păcatului este urmată de o viață în care cu adevărat dorim să ascultăm de Dumnezeu. Din recunoștință pentru mântuire, ne punem la dispoziția Lui și Îl întrebăm smeriți ce dorește El de la noi.

Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 3:16-26; 4:1-6

Versetele 18‑23 vă învaţă, tinerelor, că tentaţiile modei nu au apărut odată cu epoca noastră. Este oare ceva mai greu de suportat – şi în acelaşi timp mai ridicol (vedeţi sf. v. 16) – decât această preocupare exagerată cu propria persoană? decât această căutare neobosită de a atrage atenţia şi admiraţia altora? Dumnezeu subliniază deşertăciunea tuturor acestor podoabe şi mofturi. Înseamnă atunci că o creştină nu trebuie să aibă grijă de„împodobirea“ sa? Dimpotrivă, chiar Cuvântul o învaţă şi în ce fel să o facă. „Faptele bune“ (1 Timotei 2.9,10) şi „un duh blând şi liniştit“ (1 Petru 3.2‑6) sunt o podoabă morală de mare preţ înaintea lui Dumnezeu, fără a pierde din vedere că felul nostru de a ne comporta şi de a ne îmbrăca nu Îi este indiferent.

Intervenţia Domnului în favoarea poporului Său, la finalul istoriei sale, aminteşte de grija cu care i‑a însoţit încă de la început (comp. v. 5 cu Exod 13.21,22). Este ca şi cum le‑ar afirma: nu am încetat să vă am înaintea ochilor Mei!

Aici se încheie prefaţa cărţii Isaia: s‑a deschis prezentându‑ne ruina morală a lui Iuda şi a Ierusalimului, precum şi judecăţile care se vor abate asupra lor, şi se închide prezentându‑ne restaurarea lor şi gloria lui Hristos („Odrasla Domnului“, izvorul şi puterea vieţii – v. 2).

ÎNȚELEPCIUNE PENTRU CREȘTEREA ADOLESCENȚILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Te-ai întrebat vreodată de ce un copil fericit și cooperant, de 12 ani, se transformă brusc într-un adolescent morocănos și deprimat – la 13 ani? Dacă ești părinte de adolescent, cu siguranță știi despre ce e vorba.

Există două forțe puternice care explică o parte din comportamentul adolescenților care te înnebunește ca părinte.

Prima este legată de presiunile sociale care sunt obișnuite la această vârstă. Dar există și o a doua sursă de perturbare: cea legată de schimbările hormonale, care nu numai că transformă corpul fizic, ci afectează și revoluționează modul de gândire al copiilor. Pentru unii adolescenți (nu pentru toți), chimia umană se află într-o stare de dezechilibru timp de câțiva ani, provocând nestatornicie, agitație, izbucniri de mânie și chiar depresie. Această revoluție poate motiva un băiat sau o fată să facă lucruri care nu au absolut niciun sens pentru adulții care privesc cu îngrijorare de pe margine. Această furtună hormonală le poate destabiliza conceptul de „sine” și le poate crea un sentiment de neliniște.

Părinții se descurajează adesea din cauza iraționalității acestei perioade. Tot ce-au încercat să-i învețe pe copii pare un eșec. Autodisciplina, curățenia, respectul pentru autoritate și politețea vor ceda locul asumării de riscuri și „nebuniei” generale! Dacă acesta este stadiul în care se află și copilul tău astăzi, avem vești bune: vor veni și zile fericite! Adolescentul tău imprevizibil poate deveni de fapt un model de forță și bun simț – dacă nu face ceva distructiv înainte ca hormonii săi să se stabilizeze din nou.

Ce ar trebui să faci, ca părinte? În primul rând, nu trage concluzii pe termen lung din cauza unei perioade scurte. În al doilea rând, arată-i că îl/o iubești, fii răbdător și roagă-te pentru pacea și liniștea sufletească – a sa și a ta!

De fiecare dată când simți că nu mai poți, ca părinte, rostește acest verset din Scriptură: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne păzească inimile și gândurile!” (cf. Filipeni 4:7) Și Domnul să vă dea înțelepciune și răbdare, părinților de adolescenți!