Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

7 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată, un fiu se va naște casei lui David; numele lui va fi Iosia.
1 Împărați 13.2


Iosia (1) – Un vas ales

Au fost cazuri în istoria poporului lui Dumnezeu când El a ridicat anumiți oameni pentru împlinirea unor lucrări importante, în perioade critice. Astfel de cazuri pot fi văzute atât în Scriptură, cât și – mai târziu – în istoria Bisericii.

Un om al lui Dumnezeu a profețit că Dumnezeu avea să ridice un urmaș al lui David, care va distruge altarul idolatru al lui Ieroboam și va arde pe el oasele preoților falși. Această profeție a fost împlinită după trei sute de ani. Ea a fost atât de sigură și de exactă, încât a specificat chiar și numele celui care urma să o împlinească – un om numit Iosia. Lucrurile s-au întâmplat exact așa cum au fost profețite (2 Împărați 22.14-20).

Când deschidem Noul Testament, vedem același lucru. Pavel le-a spus galatenilor că Dumnezeu îl pusese deoparte pe când era în pântecele mamei lui. Însă, mai târziu, el fusese educat ca fariseu și devenise prigonitor al Adunării, până când Dumnezeu l-a chemat prin har (Galateni 1.15). Pe când era încă în pântecele mamei sale, ochiul lui Dumnezeu fusese asupra lui, fiindcă era un „vas ales” (Fapte 9.15). Vedem același lucru cu privire la profetul Ieremia (Ieremia 1.5).

Cu câteva sute de ani în urmă s-a născut în Anglia un om pe nume George Whitefield. După ce s-a întors la Dumnezeu, el a început să predice mulțimilor în aer liber, într-o perioadă când o astfel de manieră de a predica era nemaiîntâlnită și chiar considerată a fi un sacrilegiu. Totuși, zeci de mii de oameni L-au cunoscut pe Hristos în urma unor astfel de predici. Este interesant că numele lui (Whitefield înseamnă „câmp alb”) a fost ca o confirmare a slujbei pe care el a împlinit-o, predicând pe „ogoare albe”, „gata pentru seceriș” (Ioan 4.35). Cu adevărat, Dumnezeu Își cunoaște slujitorii înainte de a-i chema. Acest lucru trebuie să fie o încurajare pentru noi.

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Domnul a zis: „Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ți se micșoreze credința”.
Luca 22.31,32


Cernerea

Desfășurând binecuvântările primite de Petru de la începutul chemării lui, ar putea să ni se pară că el nu mai avea nimic de învățat. Rămâne însă un lucru, fără de care toate aceste binecuvântări sunt fără efect, anume judecarea firii pământești și cunoașterea totalei sale neputințe înaintea lui Dumnezeu. Vrăjmașul, Satan, a cerut să-i poată cerne ca pe grâu pe sărmanii ucenici. Vrăjmașul s-a folosit de un moment potrivit pentru planurile sale. Când Domnul le-a fost luat și când ucenicii au fost fără apărare, el a cerut să-i cearnă, știind că, dacă Dumnezeu ar fi acceptat, nu ar fi rămas nimic din ei. Astfel, Satan gândea să-i smulgă de la Hristos. Dar se înșela! Fără îndoială, în sită nu ar fi rămas nimic din om, dar ceea ce Dumnezeu a lucrat în ucenici trebuia să rămână. În ura lui, Satan pierdea din vedere că nu are nicio putere asupra lui Dumnezeu și asupra celor care vin la Domnul.

Dumnezeu a permis cernerea, dar El Și-a arătat harul și dragostea față de Petru și față de ucenici. Simon a fost lăsat în mâinile vrăjmașului pentru a învăța să se cunoască pe sine. Erau necesare astfel de căi pentru a-l binecuvânta; Petru trebuia să cadă și să fie cernut de Satan, pentru a i se deschide ochii. Și chiar dacă vrăjmașul își desfășura lucrarea, Hristos a început-o pe a Lui înaintea acestuia: „Dar Eu M-am rugat pentru tine”. El a mijlocit pentru Petru chiar înainte să treacă prin cernere, indiferent de ce era în conștiința lui Petru. Mijlocirea din partea Domnului a avut loc fără ca Petru să știe ceva.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU PENTRU „LUCRURI BUNE” – Fundația SEER

„Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11)


Crucea dovedește cât de mult ne iubește Dumnezeu. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată… toate lucrurile?” (Romani 8:32). „Toate lucrurile” înseamnă toate lucrurile! Dacă lucrul acesta a fost promis în Cuvântul lui Dumnezeu, e voia lui Dumnezeu – așa că nu te mulțumi cu mai puțin. Dar trebuie să stai neclintit în abordarea ta, altfel nu va funcționa (vezi Iacov 1:6-8). Psalmistul a spus: „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte” (Psalmul 27:4). Spune-i lui Dumnezeu exact ce dorești. Și dacă umbli în ascultare și cauți să-I fii pe plac, fii plin de încredere când vii înaintea Lui. „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21). Dar ai grijă: vinovăția subminează credința! Când lași păcatul să pătrundă în viața ta, devii neliniștit în prezența lui Dumnezeu, și e greu să crezi că vei mai avea rezultatele pe care le aștepți. Așa că rezolvă-ți păcatul numaidecât. Minunile li se întâmplă celor credincioși – deci întoarce-te – de unde ai căzut – la Dumnezeu, și El îți va dărui ceea ce-ți dorești. El nu Și-a schimbat planurile cu privire la viața ta. Împrejurările și anotimpurile se schimbă, dar „cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (vezi Isaia 40:8). Domnul Isus a zis: „Cu cât mai mult Tatăl vostru… va da lucruri bune celor ce I le cer!” Să remarcăm că El ne va da doar „lucrurile bune”, deoarece „Domnul… nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Când Dumnezeu spune nu, asta înseamnă că ceea ce-I ceri nu-i un lucru „bun” pentru tine. Încrede-te în El – El ți-a pregătit ceva mai bun, de fapt – tot ce este cel mai bun!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:21-31


Dumnezeu cere ca leviţii să facă un inventar exact al celor confecţionate şi date pentru Casa Lui. El nu uită nimic, nici ultimul ac, nici cel mai mărunt cârlig, ştiind cât l-a costat pe fiecare dintre cei care au adus obiectele. Domnul Isus, stând în faţa intrării în tezaurul Templului, privea mulţimea care-şi aducea darurile şi El a apreciat în mod deosebit cei doi bănuţi aduşi de o văduvă săracă, pentru că acest dar însemna pentru ea predarea deplină, aceştia fiind „tot ce avea ca să trăiască” (Luca 21.1-4).

Ligheanul de aramă menţionat ieri vorbeşte în acelaşi fel. Era făcut din oglinzile femeilor care, urmându-l pe Moise, au ieşit afară, la cortul întâlnirii (v. 8). În prezenţa lui Dumnezeu şi prin zelul pentru casa Lui, inimile lor au fost mişcate să renunţe la preocuparea cu propria persoană, sugerată de oglinzi (Matei 16.24-25). Şi acest lucru este apreciat de Dumnezeu şi consemnat în Cuvântul Său. Cât despre argintul strâns la numărătoarea poporului, el a fost folosit pentru facerea postamentelor stâlpilor şi scândurilor. Totul are la bază glorioasa răscumpărare al cărei simbol este argintul (vezi Numeri 3.48) şi pe aceasta se întemeiază fiecare credincios în parte pentru a rămâne în credinţă.

6 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce Mă chemați: „Doamne, Doamne!”, și nu faceți ce spun?
Luca 6.46


Responsabilitatea noastră ca slujitori ai Domnului este să ascultăm de El. Domnul Însuși le-a spus ucenicilor: „Voi Mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine ziceți, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora” (Ioan 13.13,14). Deci de îndată ce Hristos ni S-a descoperit ca Mântuitor al nostru și-L recunoaștem ca Domn, trebuie să avem atitudinea pe care Saul a avut-o, atunci când a spus: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9.6; 22.10). Din acel moment trebuie să acceptăm locul ascultării de voia Sa; și nu numai să-l acceptăm, ci să ne și găsim bucuria acolo, așa cum El Însuși a spus că mâncarea Sa era să facă voia Tatălui Său și să sfârșească lucrarea Lui (Ioan 4.34).

Niciun credincios nu poate afirma că nu poate cunoaște care este voia Lui. Este adevărat că mulți nu o cunosc; însă, de vreme ce El a găsit de cuviință să ne ofere în Scriptură descoperirea gândului Său cu privire la noi, să ne arate cu claritate drumul pe care dorește să mergem și să ne asigure că beneficiem de călăuzirea Lui în orice moment dificil sau întunecat și de vreme ce ne-a trimis Mângâietorul pentru a ne conduce în tot adevărul (Ioan 16.13), nu avem nicio scuză dacă rămânem în ignoranță.

Cât de simplă este deci calea noastră! Nu trebuie să fim plăcuți decât Unuia singur! Prin urmare, este nevoie ca ochii noștri să fie ațintiți întotdeauna asupra Lui. Așa cum ochii robilor privesc la mâna stăpânilor lor și cum ochii roabei sunt îndreptați către mâna stăpânei ei, tot așa, ochii noștri trebuie să fie întotdeauna ațintiți asupra Domnului, pentru a prinde chiar și cel mai mic semn al voii Sale, așa încât picioarele noastre să fie oricând gata de a păși pe calea dorită de El.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.
Filipeni 4.6


Rugăciunea mamei

O mamă s-a rugat mult pentru fiul ei, ca acesta să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor. Băiatul afirma că s-a întors la Dumnezeu, dar viața nu confirma deloc aceasta. El ducea o așa-numită viață creștină și cinstită, dar interesul său era numai pentru lucrurile pământești. Avea o afacere bună și totul îi mergea pe plac. Pe când își sărbătorea a 53-a aniversare, s-a îmbolnăvit grav și a fost internat la spital pentru a fi operat. Chirurgul, care era prieten cu el, i-a spus că operația va reuși doar parțial. „Imediat ce starea sănătății îți va permite, vei merge acasă. Dacă mai ai ceva de pus la punct, îți recomand să o faci imediat”, l-a sfătuit medicul.

A venit acasă pentru câteva zile și a pus totul la punct. Curând, durerile au revenit și a fost internat din nou. A urmat o altă operație. Starea lui s-a înrăutățit și mai mult. În timpul bolii, având moartea în față, a cugetat la viața sa. L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său și inima sa a găsit pace cu Dumnezeu. A cerut să-i fie aduși părinții săi înaintați în vârstă, pentru a-i mai vedea o dată. Când a intrat în salon mama sa, el a exclamat: „Mamă, Domnul Isus l-a găsit pe mielușelul Său! Rugăciunile tale au fost ascultate!”. Bucuria părinților a fost mare, chiar dacă durerea despărțirii a mișcat inimile lor. Bărbatul a adormit curând, fericit în credința în Domnul și Mântuitorul său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (5) – Fundația SEER

„Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)


Teama și credința vor crește în lăuntrul tău în fiecare zi, iar tu ești dator să decizi care dintre ele va triumfa. Cineva a scris: „Două firi îmi bat în piept; una e binecuvântată, iar cealaltă dezonorantă. Pe una o iubesc; pe cealaltă o urăsc; dar aceea pe care o hrănesc va domina.” Teama și credința vor fi mereu prezente în viața ta, și cea pe care o hrănești va ajunge deasupra. Nu te poți aștepta ca frica să dispară pur și simplu. Dacă te concentrezi asupra fricilor tale, dacă le întreții și dacă te lași pradă lor, ele se vor intensifica.

Modalitatea prin care le poți înfrânge este înfometarea. Nu le da timpul sau energia ta. Nu le alimenta cu presupuneri, cu știri negative sau cu filme care îți induc teamă. Concentrează-te asupra credinței și hrănește-o zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17). Cu cât aloci mai mult timp și energie credinței tale, cu atât va deveni mai puternică. De fiecare dată când simți că îți este frică de ceva, dar cu toate acestea nu renunți, acest lucru îți va schimba atitudinea. Cu alte cuvinte, când simți teamă, ești îndemnat să „pornești” și nu să te „oprești”; înseamnă „luptă mai înverșunat” și „nu renunța.”

Pasul cel mai important pe care-l poți face pentru a învinge teama este să te încrezi în Dumnezeu, care va face ceea ce crezi că tu nu poți face. Indiferent cât de strâns legat te ține frica, ea poate fi înfrântă, deoarece ea este în mintea ta, și mintea ta poate fi înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Iată cheia (Romani 12:2): „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:1-20


Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat” – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele” (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

5 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală.
Coloseni 1.9


Apostolul Pavel se ruga neîncetat ca acești credincioși să fie umpluți de cunoștința voii lui Dumnezeu „în orice înțelepciune și pricepere spirituală”. În multe pasaje din Scriptură, voia lui Dumnezeu face referire la planurile eterne ale lui Dumnezeu, precum în Efeseni 1.11: „Planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale”. În alte pasaje, voia lui Dumnezeu face referire la voia Sa pentru cei ai Săi pe drumul de fiecare zi al credinței, și aceasta este semnificația voii lui Dumnezeu în versetul de care ne ocupăm.

Cunoașterea voii lui Dumnezeu pentru viața noastră depinde de starea noastră spirituală, așa cum ne arată cuvintele „înțelepciune și pricepere spirituală”. Apostolul nu vrea să spună că deplina cunoaștere a voii Sale poate fi dobândită prin cunoașterea intelectuală a poruncilor lui Dumnezeu, precum cele din lege. Cu atât mai puțin poate fi dobândită prin a-i întreba pe alții, deși sfaturile frățești nu trebuie disprețuite. Înțelepciunea și priceperea spirituală implică o discernere a ceea ce este bun și înțelept înaintea lui Dumnezeu, dincolo de poruncile Sale exprese. Înțelepciunea înseamnă familiarizare cu adevărul. Priceperea spirituală înseamnă acel discernământ care poate face o aplicație corectă a adevărului la împrejurări particulare.

Pe calea voii lui Dumnezeu, înțelepciunea și priceperea omenească nu sunt de niciun folos. Această cale „este o cărare pe care nicio pasăre de pradă n-o cunoaște și ochiul vulturului n-a văzut-o. Fiii mândriei n-au călcat-o, nici leul fioros n-a trecut pe ea” (Iov 28.7,8). Nu există vedere mai pătrunzătoare ca a vulturului, nici curaj ca al leului. Îndrăzneala și clarviziunea naturală nu pot însă face față pe drumul credinței. Simplitatea ochiului care Îl are doar pe Hristos ca obiect este singura care ne poate oferi pricepere spirituală. „Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta” (Psalmul 32.8).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer. Matei 6.19,20


Cinstea taximetristului

Un taximetrist din Las Vegas a găsit peste 200.000 de dolari într-o mașină a firmei la care lucra, dar a returnat banii persoanei care îi pierduse. Adam Woldemariam nu câștiga foarte mult de pe urma meseriei de taximetrist; el era plătit cu 375 de dolari pe săptămână. Totuși nu s-a gândit nicio clipă să-și însușească averea descoperită. Prima sa reacție a fost de a le spune șefilor săi ce a găsit, pentru ca banii să fie înapoiați proprietarului. Adam a fost descris de prieteni ca fiind un om religios și corect, iar reprezentanții firmei de taxi au declarat că sunt mândri de angajatul lor și de gestul pe care acesta l-a făcut. Banii respectivi au fost uitați în taxi de proprietar, în drumul său spre aeroport. Cel care a pierdut banii i-a mulțumit și i-a dat ca „recompensă” suma de 2.000 de dolari.

Cu siguranță, Adam Woldemariam a învățat cinstea din Cuvântul lui Dumnezeu, cel care ne spune că suntem străini și călători pe pământ și care ne îndeamnă să ne strângem comori în cer și să nu ne însușim ceea ce nu este al nostru. Cine Îl cunoaște pe Mântuitorul Isus Hristos cunoaște rostul tuturor lucrurilor. Un scriitor englez era îndreptățit să spună: „Nu există moștenire mai prețioasă decât cinstea”. Această moștenire o dorim fiecărui cititor. Și toți o putem avea, dacă dorim să ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (4) – Fundația SEER

„Nu vă îngrijorați, deci, de ziua de mâine…” (Matei 6:34)


Ziua de ieri și cea de mâine ne revendică atenția mereu, și generează multe dintre îngrijorările noastre. Ziua de ieri dorește să ne analizăm deciziile și se îngrijorează dacă am făcut sau nu ceea ce trebuia. Asta înseamnă energie pierdută. După cum a spus președintele Harry Truman: „Când ai făcut tot ce ți-a stat în putință, și dacă ai făcut tot ceea ce trebuia făcut – nu ai de ce să te îngrijorezi, pentru că nimic nu poate schimba lucrul acesta.” Ziua de mâine te poate face să pierzi oportunități. S-o recunoaștem, mulți oameni ajung la o altă destinație în viață decât aceea la care au visat – unii la o destinație mai bună, alții la vreuna mai modestă. Așadar, nu e o idee bună să te concentrezi asupra zilei de mâine. În plus, ziua de mâine poate vine, poate nu vine… Nu poți fi sigur! Domnul Isus a spus: „Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”

Domnul Isus le vorbea unor oameni care se îngrijorau de nevoile de bază ale vieții, cum sunt hrana și îmbrăcămintea. El le-a spus: „Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’… Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.” (v. 31-32). Singurul loc în care poți face ceva este prezentul. Fă ceea ce poți aici și acum, în ciuda temerilor tale, și vei avea satisfacția că ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru a-ți atinge potențialul. Dacă îți faci planuri pentru un viitor prea îndepărtat, vei suferi din cauza întrebării: „Dar dacă…?”, iar temerile tale o vor lua razna.

Scriitorul american Mark Twain a făcut această glumă: „Am trecut prin câteva lucruri îngrozitoare în viață, dintre care puține s-au întâmplat cu adevărat!” Dă-i lui Dumnezeu trecutul și viitorul tău, și încrede-te în El! Așa vei deveni biruitor asupra fricii.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 37:17-29


A urmat sfeşnicul din aur curat, cu piedestalul lui din aur bătut, cu fusul său, gămălioarele, potiraşele şi florile sale, care „erau din el” (v.17). Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să repete în detaliu toată plinătatea (numărul 7) roadelor şi a frumuseţilor acestui sfeşnic, simbol al lui Hristos, neîntrecut de nimeni în nici una din gloriile Sale. Dar să nu uităm că sfeşnicul era din aur bătut şi că era alimentat cu untdelemn fără drojdii (27.20), descrieri care ne amintesc de suferinţele Celui care a venit ca adevărata lumină în întuneric şi care nu a fost primit. Respins, El străluceşte acum în sanctuar, unde ai Săi pot să-L contemple prin credinţă.
Altarul de aur, care era tot în Locul Sfânt, înaintea perdelei dinăuntru, este încă o imagine a Celui care este centrul adorării noastre, în Numele căruia ne apropiem de Dumnezeu pentru a ne închina şi pentru a beneficia de lucrarea Sa mijlocitoare. Tămâia adusă acolo, dacă ne referim la capitolul 30.34-38, era „după arta celui care face mir: sărată, curată, sfântă”. Diferitele uleiuri din care era alcătuită ne vorbesc de aspecte ale perfecţiunii Fiului lui Dumnezeu şi de valoarea ei pentru Tatăl, căruia îi sunt oferite aceste calităţi desăvârşite.

Untdelemnul sfânt pentru ungere este, în mod similar, pregătit conform instrucţiunilor din cap. 30.

4 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și, după ce au vestit evanghelia în cetatea aceea și au făcut mulți ucenici, s-au întors … întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și spunând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.
Fapte 14.21,22


În pustie există trei feluri de necazuri sau de lucrări ale lui Dumnezeu pentru disciplinarea noastră. Mai întâi, necazul cu care ne putem lăuda – de exemplu, a suferi pentru Hristos în această lume rea. Această suferință este diferită de suferința împreună cu Hristos. Toți creștinii suferă împreună cu El, fiindcă au viața Lui, iar această viață neapărat va suferi într-o lume unde Domnul nu a gustat altceva decât suferință. Dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El. Însă unii dintre copiii lui Dumnezeu suferă din pricina credincioșiei lor față de Hristos; astfel de suferințe sunt un dar.

Există apoi un al doilea fel de suferință: suferința sub care trebuie să mă smeresc și cu care deci nu mă pot lăuda. Mă refer acum la suferințele diverse care vin din cârmuirea dreaptă a lui Dumnezeu și din mâna Lui de Tată, din pricina răului pe care l-am îngăduit în căile noastre. Tatăl, care nu Se uită la fața omului, judecă pe fiecare potrivit cu faptele lui; prin urmare, trebuie să ne purtăm cu teamă în timpul călătoriei noastre prin această pustie, căci în pustie are loc disciplinarea; în ce privește poziția noastră din cer, acolo nu poate fi vorba de disciplinare. Cât de adesea uităm de această lucrare de disciplinare din partea Tatălui nostru sfânt!

În sfârșit, al treilea fel de disciplină tandră și plină de îndurare este disciplina preventivă, din pricina tendinței noastre de a ne umfla de mândrie. Domnul cunoaște bine inimile noastre; de fapt, cine altul le cunoaște mai bine decât El? Lucrarea Sa într-un suflet este adaptată temperamentului acestuia și tendinței lui specifice de a se depărta de Hristos, tendință care, într-o formă sau alta, se află în fiecare dintre noi. „Ochii Lui sunt peste cei drepți”, pentru binele lor; de aceea nici cei drepți nu trebuie să-și ia ochii de la El.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

M-am bucurat în calea mărturiilor Tale, ca de toate bogățiile. Mă gândesc adânc la îndrumările Tale și am sub ochi cărările Tale. Mă desfătez în orânduirile Tale și nu uit cuvântul Tău. Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale!
Psalmul 119.14-16,18


Declarații remarcabile despre Biblie (2)

„În Biblie se găsesc adevăruri mari, care depășesc puterea noastră de înțelegere și care ne arată cât de superficială este înțelepciunea noastră limitată. Dar, în exprimările principale și fundamentale, Biblia nu este greu de înțeles.”

Charles H. Spurgeon (1834-1892), lucrător activ în campaniile de trezire spirituală

„Biblia este singurul document de informare al lui Dumnezeu, pe care îl avem în limba scrisă, omenească. De aceea, această carte este unică și absolut credibilă în totalitatea exprimărilor.

Nu știința, filosofia sau ideologia pot corecta Biblia, ci Cuvântul lui Dumnezeu este în stare să curețe sistemele noastre de gândire.”

Prof. Dr. Werner Gitt, fost director al departamentului Tehnologia Informației al PTB, Braunschweig

Este ușor să învinuim Biblia de inexactitate, dar este cu totul altceva să dovedim acest fapt.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (3) – Fundația SEER

„Vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)


Nu lăsa ca ceea ce nu poți face să afecteze ceea ce poți face! Impresarul de box Cus D’Amato a spus: „Eroul și lașul simt amândoi aceeași teamă, dar eroul o folosește și o proiectează asupra adversarului, în timp ce lașul fuge. E aceeași teamă; contează ceea ce faci cu ea.” Majoritatea emoțiilor negative pot fi convertite în ceva pozitiv care să te ajute să mergi mai departe în viață. Îți este frică de sărăcie? Convertește-o într-o etică a muncii. Îți este teamă de lăcomie? Convertește-o în generozitate. Îți este teamă de respingere?

Convertește-o în abilitatea de a interacționa cu oamenii. Îți este teamă de lipsa de semnificație? Convertește-o în slujirea altora. După cum a remarcat economistul Roger Babson: „Dacă lucrurile merg rău, nu merge cu ele.” În schimb, caută o modalitate nouă de a le rezolva. Viața ta se poate schimba atunci când elimini lucrul care îți produce frică și folosești acea energie pentru a face ceva care merită. Există multe lucruri în viață pe care nu le putem controla și nu avem nici un motiv întemeiat ca să ne îngrijorăm pentru ele.

Scriitorul Harold Stephens a spus: „E o mare diferență între îngrijorare și preocupare. O persoană îngrijorată vede o problemă; o persoană preocupată rezolvă o problemă.” Cum poți deveni o persoană care rezolvă probleme? Concentrându-te asupra lucrurilor pe care le poți controla. Primul dintre acestea este atitudinea. Nu uita, ceea ce ți se întâmplă ție nu este nici pe de parte la fel de important ca ceea ce se întâmplă în tine. Un al doilea lucru pe care-l poți controla este calendarul tău. Poate nu vei fi capabil să controlezi circumstanțele de astăzi, dar te poți strădui să faci planuri pentru timpul pe care îl ai. Majoritatea dintre noi ne temem de viitor… pentru că nu ne pregătim pentru el!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:35-38, 37:1-16


Minunata perdea care despărţea Locul Sfânt de Locul Preasfânt era susţinută pe patru stâlpi. Firea omenească a lui Hristos, aşa cum ne-o dezvăluie evangheliştii, este un subiect inepuizabil pentru adorare şi închinare. El este Mesia al lui Israel (Matei), Robul credincios (Marcu), Fiul Omului (Luca), Cel care a venit din cer (Ioan). Fiecare fir: albastru, purpuriu, stacojiu sau in subţire răsucit, fiecare aspect al firii Sale, desăvârşit în sine, se întreţese cu celelalte în chip minunat, alcătuind întregul, care este viaţa Domnului nostru Isus Hristos. Dar această viaţă, aşa frumoasă, cum era, nu ne putea aduce la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ea accentua adânca noastră mizerie morală. Era nevoie de moartea Lui. Şi, ca semn, chiar în momentul când Mântuitorul Îşi dădea viaţa pe cruce, Dumnezeu a rupt perdeaua, deschizând pentru închinători „calea nouă şi vie” către El (Evrei 10.20).

Apoi au fost făcute chivotul şi masa. Drugii cu care erau transportate acestea prin pustiu ne fac să ne gândim la umblarea Domnului aici, jos. Poleirea cu aur ne aminteşte de versetul din Isaia: „Ce frumoase sunt … picioarele celui ce aduce veşti bune” (52.7).

3 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dacă se va ridica între voi un profet sau un visător de vise și-ți va da un semn sau o minune, și s-ar împlini semnul sau minunea despre care ți-a vorbit, când a zis: „Să mergem după alți dumnezei” – pe care nu i-ai cunoscut – „și să le slujim”, să nu asculți de cuvintele acelui profet sau ale acelui visător de vise; pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă, pentru a afla dacă-L iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru.
Deuteronom 13.1-3


Dumnezeu îi spusese lui Israel: „Luați seama să faceți orice lucru pe care vi-l poruncesc; să nu adăugați la el și să nu scădeți din el” (Deuteronom 12.32). Trebuie să ascultăm de adevăr. În Deuteronom 13, lui Israel îi este prezentat cazul unui om care se pretinde profet, care dă semne ce se vor împlini și care conduce poporul să se închine altor dumnezei. Ce trebuiau să facă israeliții? Să urmeze această «învățătură nouă», sau să se țină de adevărul deja revelat? Li se dau instrucțiuni clare cu privire la felul în care trebuiau să procedeze: „Să nu asculți de cuvintele acelui profet … pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă, pentru a afla dacă-L iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru”.

Este foarte trist să vezi credincioși abătându-se de la calea adevărată fiindcă li se pare că anumite împrejurări sunt de la Dumnezeu și îi conduc în acea direcție. Ei spun că au pace în inimă sau că li se pare că Domnul îi binecuvântează mai mult făcând cutare sau cutare lucru. Cu alte cuvinte, ei au propriile lor semne și minuni care par să le confirme gândirea și felul de a vedea lucrurile. Totuși Cuvântul lui Dumnezeu rămâne piatra de încercare, iar Domnul ne pune inimile la încercare, ca să vadă dacă suntem cu adevărat atașați de El.

Domnul îngăduie să fim testați. Îl vom alege pe El, sau altceva? Această punere la probă va arăta spre ce sunt îndreptate afecțiunile inimilor noastre și ce prețuim cu adevărat. „Dacă Mă iubește cineva”, spune Domnul Isus, „va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14.23).

A. Leclerc

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint.
Psalmul 119.72


Declarații remarcabile despre Biblie (1)

„Am testat timp de 40 de ani Sfânta Scriptură, iar credința mea este astăzi mai puternică decât acum 40 de ani. Toate promisiunile sunt vrednice de crezare și adevărate.”

Hudson Taylor (1832-1905), misionar în China

„Am citit aceste Scripturi sfinte regulat și, cugetând la ele, am convingerea că această Carte … cuprinde mai multă bogăție și frumusețe a limbii decât toate celelalte cărți, indiferent în ce perioadă și în ce limbă ar fi fost scrise.”

Sir William Jones (1746-1794), unul dintre cei mai mari cunoscători de limbi străine (știa 28 de limbi străine) și dintre cei mai buni cunoscători al Orientului

„Cât de sărăcăcioase, cât de demne de dispreț sunt cuvintele filosofilor noștri, cu toate contradicțiile lor, în comparație cu Biblia! Este posibil ca o carte care este așa de simplă și în același timp așa de completă, să cuprindă doar cuvintele oamenilor?”

Jean Jacques Rousseau (1712-1778), filosof

„Biblia este atât un document istoric unic, cât și o sursă de informații istorice demne de crezare. Ea a condus la mii de descoperiri arheologice și a dat naștere unei impresionante literaturi despre culturile vechi. Această Biblie s-a dovedit a fi adevărată oriunde s-au putut face verificări – atât în descrierea detaliilor, cât și în prezentarea marilor evenimente.”

Dave Balsinger și Charles E. Sellier, arheologi americani

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (2) – Fundația SEER

„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)


Cardinalul J.H. Newman a spus: „Să nu-ți fie frică că viața ta se va sfârși, ci că nu va avea niciodată un început.” Dacă lași frica să pună stăpânire pe viața ta, nu vei trăi niciodată din plin. În realitate, multe dintre fricile noastre sunt nefondate. Nu crezi că e așa? Studiile arată că 95% din lucrurile de care ne temem nu au nici o bază, iar restul sunt lucruri cu care trebuie să învățăm să trăim. Poate cea mai bună abordare ar fi o atitudine pe măsura celor scrise de Gertrude Stein: „Luând în considerare cât de periculos este totul, nimic nu este cu adevărat înspăimântător.” Omenește vorbind, în viață nu există garanții. Suntem preocupați de multe lucruri care ne oferă protecție: polițe de asigurare, alarmă anti-furt, cecuri de călătorie, aspirină, umbrele, sisteme GPS și airbag-uri. Dar realitatea este că viața e plină de primejdii, de neajunsuri și de riscuri, afectându-ne sănătatea… și în cele din urmă se va termina. Așa că ar trebui s-o trăim din plin.

Shakespeare a spus: „Nu este demn pentru un fagure de miere să evite stupul din cauză că albinele înțeapă.”

Nu lăsa frica să te împiedice să crești în umblarea ta cu Domnul și continuă să te încrezi în El atunci când apare.

Există două lucruri care ne însoțesc mereu în viață: teama și credința. Și în fiecare zi din viață, o alegem fie pe una, fie pe cealaltă. Ieremia a ales credința. El a scris astfel (vers. 22-25): „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:14-34


Materialele fuseseră strânse, lucrătorii fuseseră desemnaţi: va începe construcţia Cortului. În toate acestea vom avea ocazia să vedem mai multe imagini şi să desprindem învăţături noi.

Întâi sunt enumerate învelitorile. Prima, făcută din zece covoare, descrisă în v.8-13, nu putea fi văzută decât dinăuntru, la lumina sfeşnicului, când preotul era în Locul Sfânt. Tot aşa, feluritele glorii ale lui Isus pot fi înţelese şi apreciate numai în lumina Duhului Sfânt, în prezenţa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, prin cea de-a patra învelitoare, făcută din piei de viţel de mare, cortul, spre deosebire de templele antice (şi de clădirile religioase moderne), nu prezenta în exterior nimic de natură să atragă atenţia. Aceasta ne aminteşte de Cel care „n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim” (Isaia 53.2; Ioan 5.41). Să ne păzească Domnul de atracţiile lumii şi de spiritul ei, să ne ferească să dorim gloriile ei trecătoare sau să ieşim în evidenţă mai mult decât Domnul nostru.

Aşezate stabil pe piedestale de argint, scândurile, imagine a celor răscumpăraţi, ne amintesc de îndemnul apostolului: „Staţi astfel tari în Domnul, preaiubiţilor!” (Filipeni 4.1).

2 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?
Ioan 18.11


Hristos ne este revelat în Evanghelii în diferite feluri. De exemplu, în Matei, El este prezentat ca Împărat; în Marcu este prezentat ca Slujitor; în Luca este prezentat ca Fiu al Omului; iar în Ioan, ca Fiu al lui Dumnezeu.

În primele trei Evanghelii, scena din Ghetsimani este similară, în timp ce Ioan ne oferă o perspectivă cu totul diferită. În primele trei Evanghelii Îl vedem pe Domnul spunând: „Tată, dacă este cu putință, să treacă paharul acesta de la Mine. Totuși nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”. Aceste cuvinte ne dezvăluie cât de cumplită era lucrarea pe care Domnul o avea înainte. Faptul că paharul nu a trecut de la El ne arată că aceasta era singura cale posibilă. Paharul mâniei pe care noi o meritam a fost așezat înaintea Lui.

În Ioan vedem ceva diferit. Acolo nu este prezentată durerea și suferința Lui la vederea paharului, ci, după cum citim în Ioan 18.11, durerea Lui atunci când, după ce Și-a sfârșit rugăciunea, oamenii au venit să-L prindă. Atunci Domnul Isus a spus: „Paharul pe care Mi l-a dată Tatăl, să nu-l beau?”. Apoi, pe cruce, El a băut până la fund cupa amară. În cele din urmă a strigat cu glas tare: „S-a sfârșit!” (Ioan 19.30). De-acum, acest pahar amar este deja băut pentru toți cei care își pun încrederea în El.

Pentru noi acum este un alt pahar, un pahar al binecuvântării (1 Corinteni 10.16). Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, iar toți cei care cred în El nu vor avea parte de mânia viitoare (Romani 8.32; 1 Tesaloniceni 1.10). „Nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8.1).

B. Prigge

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi”.
Luca 19.14


Stăpânul dumnezeiesc

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ la poporul care era numit „ai Săi”, dar aceștia nu L-au primit. Deși El era Creatorul tuturor lucrurilor, lumea nu L-a cunoscut. Ce trist este modul în care a fost tratat Fiul lui Dumnezeu! Aceasta arată de ce este capabilă natura noastră moștenită de la Adam și Eva. Motivul acestei stări triste a poporului nu este lipsa de mărturie a gloriei Domnului, ci păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor. Cât a trebuit să sufere în inima Sa Domnul venit din cer pentru a-Și vizita făptura! Cât de mult a apăsat asupra Omului durerii această indiferență a oamenilor!

Urmărind viața Domnului și Mântuitorului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Oamenii își fac voia proprie și acesta este unul dintre motivele pentru care nu doresc să aibă un Stăpân. Omul ar prefera să aibă un univers fără Dumnezeu; ar prefera ca totul să fie – pur și simplu – materie. Omul se află într-o fugă disperată de la fața Stăpânului divin, care însă îl urmărește pas cu pas cu dragostea Lui și îl confruntă în fiecare ocazie cu nenumăratele dovezi ale existenței Sale. Isus Hristos a purtat crucea, ocara și batjocura, ca să împlinească planul de mântuire și pentru ca toți cei care se încred în El să fie astfel salvați pentru veșnicie și să aibă un Stăpân dumnezeiesc, care îi conduce prin greutățile acestei vieți trecătoare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (1) – Fundația SEER

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” (Psalmul 139:14)


Un om avea o teamă cumplită față de trăsnete, așa că s-a dus la un consult psihiatric. „Ai o afecțiune numită brontofobie,” i-a spus doctorul. „E o prostie să-ți fie frică de trăsnet la vârsta ta. Gândește-te la trăsnet ca la sunetul tobelor din simfonia vieții.” „Și dacă nu dă rezultate?” a întrebat bărbatul. Psihiatrul i-a răspuns:; „Atunci fă ce fac și eu. Când auzi un trăsnet, pune-ți vată în urechi, târăște-te sub pat și cântă din toți plămânii: „Bate vântul frunzele” până se oprește trăsnetul.” Acum, vorbind serios: majoritatea fricilor au la bază sentimente, nu fapte. De exemplu, dacă ai crescut în sărăcie, poate îți este teamă să fii generos. Dacă ai fost abandonat, poate îți este teamă să ai încredere în cineva sau poate te agăți de oameni și încerci să-i controlezi. Dacă ai fost abuzat, poate îți este teamă de intimitate emoțională și fizică.

Dacă ai fost criticat constant, ți-ar putea fi teamă că Dumnezeu nu te va ierta. Dacă nu te simți frumos sau inteligent sau dacă nu ești dintr-o familie bună, poate îți este teamă să interacționezi cu oamenii sau să discuți cu ei, ca să nu fii privit de sus. Umoristul american James Thurber a scris: „Toți oamenii ar trebui să se străduiască să afle înainte de a muri ce îi determină să alerge, spre ce aleargă și de ce.” David a arătat nu doar care este sursa fricilor sale, ci și a valorii și a siguranței sale, când a spus: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” Când știi că ai aprobarea lui Dumnezeu, fricile tale încep să pălească.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:1-13


Într-o scurtă parabolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui” (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capacităţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţilor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei primesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?
Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pentru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecuse. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie importantă pentru noi!

„Cortul era una”, concluzionează v.13. „Este un singur trup”, declară Efeseni 4.4. În ciuda divizării creştinătăţii în numeroase denominaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.

1 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el, lumea și cei care locuiesc în ea; pentru că El l-a întemeiat pe mări și El l-a întărit pe râuri … Porți, ridicați-vă capetele! Și ridicați-vă, porți ale eternității, și va intra Împăratul gloriei!
Și, când Se va arăta Mai-marele Păstor, veți primi cununa, care nu se veștejește, a gloriei.
Psalmul 24.1,2,7; 1 Petru 5.4


Domnul Isus – Păstorul (3)

Psalmul 24 ne vorbește despre Mai-marele Păstor și privește înainte către timpul când Domnul Isus îi va înlătura pe toți vrăjmașii Săi și va domni ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Scris de către David, acest psalm Îl recunoaște pe Domnul ca fiind Stăpânitorul pământului și al tuturor locuitorilor lui. Hristos este Creatorul și Răscumpărătorul și Își va lua întreaga stăpânire în posesiune.

În Apocalipsa 5 este pusă întrebarea: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”. Drept răspuns, vedem prezentându-Se un Miel – Biruitorul, care a triumfat în mod glorios și în mâinile Căruia Dumnezeu a încredințat frâiele guvernării și ale judecății. Acest eveniment marchează începutul necazului celui mare. La sfârșitul necazului, când toți vrăjmașii sunt puși ca așternut al picioarelor Sale, răsună chemarea: „Porți, ridicați-vă capetele! Și ridicați-vă, porți ale eternității, și va intra Împăratul gloriei!”. Santinela întreabă: „Cine este acest Împărat al gloriei?”, iar răspunsul vine: „Domnul oștirilor, El este Împăratul gloriei” (versetele 7-10).

Acest Împărat măreț nu este altul decât Mai-marele Păstor despre care Petru a scris în versetul citat mai sus. Când El, Mai-marele Păstor și Împăratul împăraților, Își va face apariția, va merge împreună cu însoțitorii Săi la templul din Ierusalim, centrul de unde va domni cu dreptate și cu pace.

În epistola sa, Petru ne încurajează să facem lucrarea de păstori în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Nu există decât un singur Mai-mare Păstor – pe El Îl așteptăm și El va dărui cununa gloriei celor care L-au urmat cu credincioșie.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi.
Ioan 15.13


Cel mai bun prieten!

Toți copiii Îl iubeau. Pe cei mici, El îi lua în brațe.

El era puternic! Furtuna ridica valurile, iar barca în care Se afla era în mare pericol. El a certat vântul, iar marea s-a liniștit.

El îi vindeca pe bolnavi și avea milă de toți oamenii, de săraci, dar și de bogați.

El a văzut păcatul în inimile noastre, sursa tuturor nenorocirilor. Dar unei femei cu proastă reputație nu i-a fost teamă de El. Plângând din cauza răutății ei, ea a venit la El, iar El i-a iertat toate păcatele.

Într-o zi L-au prins! El trebuia îndepărtat. El era așa de bun și de curat – și nu se potrivea stării noastre de păcat. De aceea, oamenii au considerat că era mai bine să nu mai fie printre noi.

L-au pironit pe o cruce. Acolo trebuia să moară.

Iar ei n-au înțeles deloc că El știa totul dinainte! El, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pentru a muri. Pe noi toți, care eram condamnați la moarte, a vrut să ne salveze de la moarte, de la moartea veșnică.

Dar ce fericire: El nu a rămas în moarte! A înviat din mormânt! El trăiește! Este în cer. El te vede. Te cunoaște. El are încă milă de tine. El vrea să-ți ierte acum toată vina, dacă, așa cum a făcut femeia amintită, ești întristat din cauza păcatelor tale și îți recunoști păcatele în fața Lui.

„Da”, va spune El, „acum pot să-ți iert păcatele, căci pentru acestea am purtat Eu pedeapsa la cruce”.

Și apoi începe o nouă istorie: istoria vieții tale noi, schimbate, căci aceasta devine cu totul alta decât cea care a fost până acum. El devine Prietenul tău cel mai bun. Cu El poți să discuți totul (aceasta se numește „rugăciune”). Atunci vei dori să citești în Biblie, pentru a-L cunoaște mai bine.

Atunci Biblia va deveni o carte captivantă pentru tine. În fiecare zi vei dori să citești ceva despre Domnul Isus.

Da, El vrea să fie cel mai bun Prieten al tău!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 35:20-35


Israeliţii puteau aduce numai ceea ce nu dăduseră înainte pentru viţelul de aur (32.3). Vom putea închina în slujba Domnului numai ceea ce nu am folosit deja pentru lume. Să nu ne risipim deci tinereţea.

Cine au fost cei care au dat? „Fiecare om pe care îl mişca inima lui şi fiecare om pe care îl îndemna duhul” (v.21). Aceasta este esenţialul! Să-L iubim pe Domnul, Adunarea, pe aproapele nostru, iată condiţiile fundamentale atât pentru a face o lucrare bună, cât şi pentru a aduce un dar. Pe lângă toate acestea, ceea ce nu izvorăşte din dragoste de regulă nu este bine înfăptuit.

Unele lucruri puteau fi făcute în casă, în familie, de exemplu cusutul. Nu trebuie să ne imaginăm că a lucra pentru Domnul înseamnă în mod necesar a fi evanghelist sau misionar într-o ţară îndepărtată.

Să luăm notă de serviciul femeilor. Dacă nu toate erau „iscusite” sau înţelepte (v.26), toate puteau avea, la fel de bine ca şi bărbaţii, tragere de inimă să facă sau să dea ceva pentru sanctuar (Tit 2.5).

Unora, Dumnezeu le-a pus pe inimă să dea învăţătură (v.34). Fie ca El să pună pe inima altora să asculte! Aşa vor putea toţi să facă o slujbă înţeleaptă.

31 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic … Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmașilor mei; mi-ai uns capul cu untdelemn, paharul meu este plin de dă pe deasupra.
Iar Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui.
Psalmul 23.1,5; Evrei 13.20,21


Domnul Isus – Păstorul (2)

Psalmul 23 este doar pentru cei care pot cu adevărat spune: „Domnul este Păstorul meu”. El ni-L prezintă pe Păstorul cel mare, a Cărui moarte pe cruce a adus viața și pacea în această lume a morții și a întunericului. Acum El șade la dreapta lui Dumnezeu în cer. David, psalmistul plăcut al lui Israel, vorbește în mod anticipat despre bucuria Păstorului, care privește și pe pământ și vede oile Sale cele multe, luate dintre iudei și dintre națiuni, fiind rod al biruinței Sale. El Își iubește oile, iar Tatăl le iubește de asemenea. Pentru ele, El „a suferit crucea, disprețuind rușinea” (Evrei 12.2).

De pe tronul pe care este acum așezat, Păstorul cel mare, căruia I-a fost dată toată autoritatea, păzește, călăuzește și hrănește oile Sale. Ele Îl urmează, fiindcă Îi cunosc glasul și au deplină încredere în El. Cu multă îndrăzneală, ele pot spune: „Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme: ce-mi va face omul?” (Evrei 13.6).

Păstorul păzește oile de pericolele din afară și, de asemenea, Se îngrijește de starea lor spirituală. El Se asigură că au hrana potrivită, conducându-le în pășunile verzi ale Cuvântului. Odată săturate, ele se odihnesc și meditează la Păstorul minunat, a Cărui dragoste nu se schimbă niciodată. Dacă rătăcesc de la cale, El le restabilește. Toiagul și nuiaua Sa aduc mângâiere, călăuzire și îndreptare. Când ne gândim la tot ceea ce Păstorul cel mare ne oferă, cu siguranță că paharul nostru este plin și dă pe deasupra de laudă și recunoștință.

J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Însă, înainte de sărbătoarea Paștilor, Isus, știind că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și, fiindcă iubea pe ai Săi, … i-a iubit până la capăt.
Ioan 13.1


Iubiți până la capăt

Scena cinei i-a descoperit lui Petru un nou aspect din caracterul Domnului Isus și al lucrării Sale, anume preoția Sa cu privire la comuniune. Pe muntele schimbării la față, ucenicul fusese deja introdus în chiar locul comuniunii și Îl auzise pe Tatăl exprimându-Și plăcerea pe care o avea în Fiul Său. Dar Petru urma să învețe ceea ce îi era necesar pentru a avea această comuniune, pentru a o menține sau pentru a reintra în ea dacă ar fi pierdut-o. Noi putem, ca și Petru, să ne bucurăm într-o oarecare măsură de relația noastră cu Dumnezeu, fără să avem o comuniune reală cu El. Comuniunea înseamnă a avea un gând comun cu Tatăl și cu Fiul. Domnul Isus exprima acest adevăr atunci când îi spunea lui Petru: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine”.

Avem noi, fără nicio rezervă, parte cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos în aprecierile Sale, în gândurile și în afecțiunile Sale? Avem noi, împreună cu Dumnezeu, aceeași judecată față de om, față de lume și față de păcat, aceeași gândire despre lucrarea Domnului Isus și despre valoarea sângelui Său? Avem noi afecțiuni similare cu cele pe care le are Fiul pentru Tatăl și cu cele pe care le are Tatăl pentru Fiul? Avem noi o bucurie comună cu Dumnezeu despre perfecțiunea lui Isus Hristos, o gândire comună cu Fiul despre Tatăl ceresc, pentru a-L glorifica, pentru a-I face bucurie, pentru a face voia Sa, pentru a ne încrede în El, pentru a ne bucura deplin de prezența Sa? Iată câteva întrebări al căror răspuns arată care este starea noastră față de Mântuitorul!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI CONDUCE PAȘII – Fundația SEER

„Domnul întăreşte paşii omului…” (Psalmul 37:23)


Misiunea lui Ilie a fost să stea pe Muntele Carmel, să cheme foc din cer și să scape poporul de idolatrie. Însă el nu putea să-și împlinească chemarea decât pas cu pas. Așa lucrează Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu l-a trimis la un izvor la Cherit (care înseamnă „legământ”). În anumite momente din călătoria ta spirituală, trebuie să descoperi că Dumnezeu este un Dumnezeu care face legăminte și un Dumnezeu care le respectă. El a secat în mod miraculos râul Iordan, a făcut să țâșnească apă din stâncă și a umplut un năvod gol cu pești – dovedind că atunci când face o promisiune, El o respectă. Când Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Cherit, El i-a zis: „am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” (1 Împărați 17:4).

Dacă Ilie ar fi mers altundeva, Dumnezeu nu i-ar fi împlinit nevoile. De ce? Pentru că un legământ are două părți; când tu îți faci partea, Dumnezeu și-o face pe a Lui.

Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la Sarepta, spunându-i: „Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (v. 9). Să ne gândim puțin: Dacă Dumnezeu a folosit o pasăre carnivoră și o văduvă săracă să-l hrănească pe Ilie, nu crezi că poate face așa ceva și pentru tine? Biblia spune: „Domnul întăreşte paşii omului.”

Așadar, iată întrebarea: Dacă crezi cu adevărat acest verset, de ce te plângi, de ce te îngrijorezi și de ce încerci să înțelegi totul, în loc să te încrezi în El? „Sarepta” înseamnă „locul topitoriei”, un loc unde se rafinează metalul. Dacă treci printr-o încercare de foc, bucură-te: Dumnezeu separă aurul de impuritățile din caracterul tău. Când ai trecut testul de la Cherit și Sarepta, vei fi gata pentru binecuvântarea de pe Muntele Carmel!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 35:1-19


Cortul era pe cale să fie construit. Cu această ocazie sunt enumerate pentru a doua oară diversele materiale folosite, pentru a ne aduce aminte că una este a cunoaşte şi alata este a face. În acest timp, înainte de începerea lucrului, este din nou pusă problema sabatului (v. 1-3). Înainte de a întreprinde o lucrare, oricare ar fi aceasta, este necesar să fi petrecut timp în prezenţa Domnului, să fi stat «jos» înaintea Lui, odihnindu-ne sufletul şi duhul în sentimentul dependenţei noastre. La picioarele Domnului Isus a învăţat Maria să slujească cu înţelepciune (Luca 10.39). Şi tot acolo a cunoscut momentul potrivit de a-şi aduce mirul (comp. cu v.8) pentru a-l răspândi pe picioarele Învăţătorului.

Remarcăm numărul variat de obiecte pe care trebuia să le aducă israeliţii, de la aur şi pietre preţioase, până la cârligele cortului şi frânghiile care susţineau edificiul (pentru a susţine adevărul). În această lungă listă, fiecare putea găsi ceva de adus. Şi voi, dragi prieteni care-L cunoaşteţi pe Domnul, puteţi contribui la zidirea Adunării. O slujbă făcută în mod discret, bucuria de a „face milostenie” (Romani 12.8) şi rugăciunile zilnice pentru mărturia creştină sunt la îndemâna oricui. Şi sunt plăcute Domnului.

30 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi … Eu sunt păstorul cel bun și le cunosc pe ale Mele și sunt cunoscut de ale Mele.
Psalmul 22.1; Ioan 10.11,14


Domnul Isus – Păstorul (1)

Psalmii 22, 23 și 24 formează o prețioasă trilogie în Sfânta Scriptură. Ei vorbesc despre Domnul Isus, Păstorul, fiecare dintr-un punct de vedere diferit. În Psalmul 22 Îl vedem pe Păstorul cel bun suferind și dându-Și viața pentru oile Sale. Psalmul începe cu strigătul sfâșietor: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Aceste cuvinte au ieșit de pe buzele Mântuitorului pe cruce, acolo unde oamenii nelegiuiți Îl atârnaseră și unde după aceea aveau să stea în jur și să-L privească cum suferă. Inimile lor împietrite Îl batjocoreau, nevăzând nicio frumusețe în El.

După ce oamenii și-au revărsat ura asupra Lui, întunericul a cuprins toată scena. Isus era acum singur cu Dumnezeul Său și Îl întreabă: „Pentru ce M-ai părăsit?”. Aflat în cea mai adâncă nevoie, El nu primește niciun răspuns. Însă Isus știa răspunsul. Fusese trimis să înlăture păcatul prin vărsarea sângelui Său pe cruce. La sfârșitul celor trei ceasuri de întuneric, El a strigat din nou cu glas tare și a spus: „S-a sfârșit” (Ioan 19.30).

În Ioan 10 Îl vedem din nou pe Păstorul cel bun, gândindu-Se nu la Sine Însuși, ci la oile pe care Tatăl I le dăduse (versetul 29). Păstorul știe că oile sunt lipsite de ajutor înaintea vrăjmașului, căruia nu-i pasă de ele. Însă ele sunt scumpe înaintea ochilor Săi și El a fost gata să îndure suferințe de nespus, și chiar moartea, de dragul lor. Aceste simțăminte profunde ne sunt descrise în Psalmul 22, însă în Ioan 10 vedem cât de prețioși suntem în ochii Tatălui. Nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui. Suntem în siguranță pentru toată veșnicia, însă cu ce mare preț! Suntem răscumpărați cu sângele scump al lui Hristos!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu știi, Doamne! … Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele.
Ieremia 15.15,16


Despre Biblie

Spre deosebire de alte cărți care vin și trec, pentru că ideile lor perimate nu se potrivesc provocărilor din noua epocă și nici nu pot împlini nevoile inimilor oamenilor, Biblia este o carte veșnică. Este o carte pentru toți oamenii. Biblia are un cuvânt de pace pentru vremuri de primejdie, un cuvânt de încurajare pentru ziua necazului și un cuvânt luminos pentru ceasul de întuneric.

Cuvintele Bibliei sunt repetate în adunările credincioșilor, iar încurajările ei sunt șoptite la urechea celui singuratic. Cel rău tremură la avertizările ei, dar pentru cel în necaz este ca vocea mamei. Cel care are această comoară, dar nu ca un bibelou sau un talisman, nu este sărac sau nefericit.

Această carte unică face apel atât la inima celui tânăr, cât și a celui bătrân, bogat sau sărac, simplu sau înțelept, de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor. Cine Îl primește pe Mântuitorul Îl găsește pe fiecare pagină a Bibliei pe Cel care Și-a dat viața pentru fiecare om în parte.

Fostul director al Muzeului Britanic, Frederic Kenyon, o autoritate în ce privește manuscrisele biblice, a spus: „Creștinul poate să ia întreaga Biblie în mână și să spună fără teamă sau ezitare că ține Cuvântul lui Dumnezeu, care a ajuns până la noi fără pierderi”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU PĂRINȚI – Fundația SEER

„Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)


Întrucât nu există oameni perfecți, nu pot exista nici părinți perfecți. Așadar, chiar dacă îți iubești copiii foarte mult, uneori ești obosit, frustrat, dezamăgit și irascibil. Fă ca astfel de perioade să fie o excepție, nu o regulă. Un psiholog creștin a scris: „În urmă cu câțiva ani, am cerut unui grup de o mie de mame și tați să descrie cele mai mari frustrări ale lor în creșterea copiilor. Am auzit multe istorioare amuzante despre telefoane lipicioase, vase de toaletă și noduri la șireturile papucilor. O mamă dorea chiar să știe de ce copiii mici nu varsă niciodată în baie. Dar în studiul nostru, părinții nu au râs pur și simplu de frustrările lor – ei au avut tendința să dea vina pe ei înșiși. Ei spuneau că sunt copleșiți și că își pierd încrederea în abilitatea lor de a-și îndeplini sarcinile. Mulți dintre ei întâmpinau probleme în a face față zilei de mâine.

Ce trist este că această responsabilitate străveche de creștere a copiilor a devenit o povară atât de încărcată de vinovăție. În realitate, în majoritatea cazurilor, faptele nu susțin această autocondamnare. Majoritatea mamelor și taților fac un lucru lăudabil acasă, și e timpul ca cineva să-i bată pe umăr și să-i încurajeze pentru dedicarea și sacrificiul lor. Într-o zi, când frustrarea copilăriei mici și tumultul adolescenței vor fi trecut, ei se vor bucura că au fost părinți foarte buni și iubitori. Rezistați, mamelor și taților; sunteți mai înzestrați decât credeți!” Solomon ne spune care este adevărata răsplată a părinților: „Fiule (și fiică), dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 34:27-35


Este imposibil să ai legătură cu Dumnezeu şi să te bucuri de revelaţiile harului Său fără a o arăta şi în afară. Faţa lui Moise strălucea, deşi el nu ştia. Printr-o faţă fericită, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să arate în mod natural celor din jur fericirea lui. Fie ca lumea să vadă în noi reflectându-se ceva din iubirea lui Isus! Pavel le explică corintenilor de ce Moise îşi punea un văl pe faţa sa. Înainte de venirea Domnului pe pământ, chiar reflectarea gloriei divine nu putea fi suportată de omul păcătos, ci trebuia ascunsă. Dar „vălul este desfiinţat în Hristos” (2 Corinteni 3.14). În adevăr, când a venit Domnul Isus, Dumnezeu a putut fi văzut în El în toată gloria harului Său. Ca urmare, acum, prin credinţă, Îl privim pe Domnul Isus „cu faţa descoperită” şi suntem, sub aspect moral, „transformaţi” în acelaşi chip, din glorie spre glorie”  (2 Corinteni 3.18).

Un alt privilegiu al lui Moise era acela de „a vorbi cu El”. Expresia se repetă de trei ori în aceste versete. Ce onoare pentru un om al lui Dumnezeu şi ce dovadă de intimitate! Nu este oare o legătură între comuniunea neîntreruptă cu Domnul şi o faţă radioasă? Fie ca Domnul să ne ajute să le experimentăm şi pe una şi pe cealaltă.

29 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.
Isaia 26.9


Fiind creștini, ne bucurăm cu siguranță de faptul că evanghelia este predicată peste tot în lume. Suntem de asemenea recunoscători pentru diversele treziri lucrate de Duhul Sfânt de-a lungul istoriei Adunării.

Există însă pericolul pentru mulți credincioși să creadă că Domnul intenționează ca lumea să fie convertită prin intermediul evangheliei. Unii afirmă că Hristos nu Se poate întoarce până când lumea nu este convertită în totalitate. Astfel, cred ei, misiunea Adunării este să facă posibilă introducerea Mileniului. Alți creștini încearcă să facă acest lucru prin implicarea în politică, lucru care este cu totul nepotrivit, fiindcă dreptatea nu poate fi realizată prin legislație – inima omului nu poate fi schimbată în felul acesta.

Versetul din Isaia este clar: locuitorii lumii vor învăța dreptatea nu prin evanghelie, ci doar atunci când judecățile lui Dumnezeu se vor manifesta pe pământ. Citim în Fapte 15.14 că „Dumnezeu a căutat să ia dintre națiuni un popor pentru Numele Său”. Aceasta este în mod exact misiunea prezentă a Duhului Sfânt în lume. Chiar și după toate lucrările și trezirile menționate mai sus, lumea a rămas la fel de nelegiuită cum a fost întotdeauna, sau chiar mai rău. Lumea ca întreg se va pleca înaintea lui Hristos doar atunci când judecățile Sale se vor abate pe pământ, în ziua Domnului. Acum este timpul harului, în care mulți sunt chemați afară din lume și sunt asociați cu Hristos ca mădulare ale Sale. Să fim și noi părtași acestei lucrări!

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!”. S-au stricat oamenii, au făcut lucruri urâcioase: nu este niciunul care să facă binele.
Psalmul 14.1


Lumea nu-i din întâmplare

Renumitul Athanasius Kircher (1602–1680) a fost un om de știință german. Știind că urma să fie vizitat de un prieten necredincios, care pretindea că lumea s-a făcut de la sine, a luat globul pământesc și l-a așezat pe masă, în camera sa de studiu. Intrând prietenul, el s-a făcut că n-a prins de veste și și-a urmărit studiile sale. Prietenul, zărind acel glob, a început să se mire de perfecțiunea și frumusețea lui și apoi l-a întrebat pe astronom:

— Cine a făcut acest glob așa de frumos? Cine-i norocosul lui stăpân?

— Acest glob n-are stăpân; ba mai mult, nimeni nu l-a făcut; s-a făcut singur, a răspuns astronomul.

— Tu vrei să-ți bați joc de mine, a răspuns supărat necredinciosul. Cum vrei să cred această nebunie?

— Prietene, a adăugat Kircher; tu nu poți să te convingi nici măcar cu privire la acest glob că s-a făcut singur și mai îndrăznești să pretinzi că această lume, acest glob adevărat, așa de perfect și de frumos, plin de mișcare și de viață, s-a făcut singur, din întâmplare? Dacă tu crezi așa ceva, ești de-a dreptul un nebun.

Comentariile sunt de prisos. Chemarea noastră este să credem măreția lucrărilor lui Dumnezeu. Blaise Pascal a spus: „Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar, dacă El există și tu nu crezi, atunci ai pierdut totul”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NU MINȚI! – Fundația SEER

„Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, de limba înşelătoare!” (Psalmul 120:2)


Când creezi o impresie falsă în mod deliberat, Biblia spune că „iubeşti minciuna şi trăieşti în minciună” (Apocalipsa 22:15). Poate sună dur, mai ales dacă tu nu ai dorit decât să faci un ban în plus, să scutești sentimentele cuiva sau să încerci să pari mai bun. Nicio ființă umană nu ar fi stabilit un astfel de standard, ci numai Dumnezeu. Și El este serios în această privință. Cazul cel mai elocvent din Biblie: Anania și Safira. Când acest cuplu a încercat să creeze o falsă impresie despre dărnicia lor, au căzut morți la picioarele apostolilor. Prin urmare, „niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei” (Faptele Apostolilor 5:13). Tu cât ai fi rezistat în acea biserică?

Petru a zis: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” (v. 4). E o perspectivă cu totul nouă, nu-i așa? Se spune că un om s-a dus la pescuit și nu a prins nimic. Așa că, în drumul său spre casă s-a oprit la piață și a cumpărat trei pești. Apoi i-a spus vânzătoarei: „Aruncă-mi-i peste tejghea, ca atunci când ajung acasă să îi pot spune soției mele că eu i-am prins!” Genial pescar, nu-i așa? Solomon spune: „Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.” (Proverbele 8:7-8). Una din cele mai rele minciuni este cea pe care ne-o spunem nouă și pe care ajungem s-o credem. Și încă un gând: cea mai mare problemă a unui mincinos e că nu mai poate crede pe nimeni, întrucât „îți judeci aproapele după cum îți trăiești viața.”

Așadar, dacă ai o problemă să spui adevărul, roagă-te: „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă și de limba înşelătoare!” Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 34:12-26


Pentru a doua oară, Moise este cu Dumnezeu pe munte timp de patruzeci de zile. Ca urmare a celor petrecute, Dumnezeu Se face cunoscut ca un „Dumnezeu gelos” (v.14), care doreşte să fie singurul la care să  se închine poporul Său. Nu că idolii I-ar fi făcut o cât de mică nedreptate; pentru că ce rivalitate putea exista între Creatorul lumilor şi dumnezeii de aur, de piatră sau de lemn, lucraţi de mâinile oamenilor? El este „gelos” atât pentru că ştie că fericirea alor Săi constă în a-L iubi numai pe El şi că idolii îi vor dezamăgi mereu, dar şi pentru că iubirea lor, atât de slabă, are totuşi o mare însemnătate în inima Lui. Întâia epistolă a lui Ioan, care vorbeşte cel mai mult despre iubirea divină, se încheie cu îndemnul: „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!”

„Fereşte-te să faci legământ cu locuitorii ţării în care vei intra, ca să nu fie o cursă în mijlocul tău”, avertizează Domnul, Cel care cunoaşte şi cursa şi cât de înclinaţi suntem să cădem în ea. El adaugă: „nu cumva … să fii invitat şi să mănânci din jertfa lor” (v.15). Anumite invitaţii sunt în adevăr curse. Să avem curajul să le refuzăm! Sau, mai bine, să ne purtăm astfel încât nici unul să nu dorească sau nici măcar să nu gândească să ne invite (1 Regi 1.9, 10).

Cu privire la ceea ce I se cuvine, Domnul repetă aici unele instrucţiuni date în capitolele 21-23.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: