Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

12 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Spuneți-o fiilor voștri; și fiii voștri, fiilor lor; și fiii lor, unei alte generații!

Ioel 1.3


În felul acesta simplu, prin harul lui Dumnezeu, o mărturie pentru adevăr era ținută vie în țară. Aceasta este și datoria noastră, de a transmite mărturia pentru evanghelie descendenților noștri. Trebuie să începem în familia noastră; rău este predicatorul care nu-și începe slujba în propriul cămin. Cei necredincioși trebuie într-adevăr căutați, însă căminul are prioritate, și vai de cei care inversează ordinea stabilită de Domnul!

A-i învăța pe copiii noștri este o datorie personală, pe care n-o putem lăsa în mâna învățătorilor de școală duminicală; aceștia ne pot ajuta, însă nu ne pot scuti de această obligație sfântă. Mamele și tații trebuie să poruncească, așa cum a făcut Avraam, caselor lor, în frica lui Dumnezeu, și să vorbească celor mici despre lucrările minunate ale Celui Preaînalt. Învățătura părintească este o datorie naturală – cine ar fi mai potrivit să se îngrijească de binele unui copil, decât cei care i-au dat viață? A neglija această datorie este o greșeală foarte gravă.

Fie ca părinții să înțeleagă importanța acestei chestiuni! Este o minunată și plăcută îndatorire să vorbim despre Domnul Isus fiilor și fiicelor noastre, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că Dumnezeu i-a mântuit și continuă să-i mântuiască pe copii prin intermediul rugăciunilor și al îndemnurilor părinților.

C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Semănați cu dreptate și veți secera potrivit cu îndurarea … Este timpul să-L căutați pe Domnul, până ce va veni … dreptatea.

Osea 10.12



Cine seamănă vânt…

Un om arogant stătea de vorbă cu un prieten de-al său cu teamă de Dumnezeu:

— Doar nu sunt un copil, ca să mă tem de Dumnezeu! Eu sunt ateu!

— Faci rău că nu lepezi de la tine această orbire a mândriei tale, i-a spus credinciosul.

După un timp, omul mândru a venit la cel credincios și i-a zis:

— Prietene, am pățit-o rău de tot. Fiul meu m-a dat afară din casă. I-am dat casa, pentru ca el să mă îngrijească până la moarte și acum m-a alungat.

— Dar bine, prietene, se vede că feciorul tău te-a auzit mereu spunând că ție nu ți-e teamă de Dumnezeu. Și atunci și-o fi zis în mintea lui: Dacă tata nu se teme de Dumnezeu, eu de ce să mă tem de el? Acum seceri ce ai semănat. Este scris că cine seamănă vânt culege furtună.

Părinților, ce semănăm de timpuriu în sufletele copiilor vom culege mai târziu! Câteodată acest mai târziu s-ar putea să aducă rezultate de care ne întristăm sau de care ne bucurăm. Depinde de ceea ce semănăm. Dumnezeu spune: „Semănați cu dreptate și veți secera potrivit cu îndurarea” (Osea 10.12). Să ne însușim această concepție biblică și să o punem în practică! Prin puterile noastre proprii nu putem face această lucrare. Să apelăm la ajutorul Domnului, care ne poate da atât voința, cât și înfăptuirea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI ÎNTR-UN MOMENT DE CUMPĂNĂ? – Fundația SEER

„O, dacă n-aş fi încredinţat…” (Psalmul 27:13)


David a ucis un uriaș, a scris psalmi și a fost cel mai popular împărat al lui Israel. Dar atunci când poverile vieții l-au adus într-un moment de cumpănă, el a putut scrie că era „încredinţat că va vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!..” Ești și tu într-un moment de cumpănă, astăzi? Când ajungi să experimentezi astfel de clipe, se întâmplă unul dintre cele două lucruri posibile: fie ești un învins, fie un învingător! Totul depinde de ceea ce faci.

David a experimentat biruința pentru că a știut soluția corectă: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (v. 14).

Există o zicală care spune: „Același soare care topește untul întărește lutul.” Când vine necazul, te poți întoarce împotriva lui Dumnezeu deoarece L-ai slujit cu credincioșie și nu înțelegi de ce permite să treci printr-o perioadă atât de dificilă… sau te poți întoarce spre El pentru a primi răspunsuri! Nimic nu-L ia pe nepregătite, și nimic nu este prea greu pentru El!

El a spus: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10).

Poate că ești într-o stare de șoc chiar acum – tu, dar nu și Dumnezeu! Circumstanțele tale pot deveni o scenă pentru Dumnezeu, pe care să-Și demonstreze dragostea Lui necondiționată și grija Sa față de tine. Așadar, nu-ți pierde curajul: El te va scoate la liman și din această furtună, și Își va glorifica Numele și prin acest proces!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 16:1-14


Versetul 11 face distincţie între „cele dintâi fapte ale lui Asa, care erau plăcute lui Dumnezeu, şi „cele de pe urmă care, în mod trist, erau rele.

Baeşa, împăratul lui Israel, gelos să-i vadă pe mulţi dintre supuşii lui trecând în ţara lui Iuda (15.9), construieşte o cetate întărită, ca să-i împiedice. Apoi Asa, în loc să privească spre Domnul ca să oprească lucrarea lui Baeşa, face o alianţă păgână, cu Siria. Politică inteligentă la prima vedere, de vreme ce a început prin a produce efectul dorit! Însă Dumnezeu nu vede lucrurile în acelaşi fel şi-l mustră pe împărat prin intermediul unui profet. Lipsa lui de încredere şi de ţinere de minte (v. 8) îl va priva pe Asa de o victorie asupra sirienilor.

Iritat că a lăsat să-i scape o ocazie atât de bună şi lezat în amorul propriu, Asa îl aruncă în închisoare pe cel care-i devenise vrăjmaş pentru că-i spusese adevărul (Galateni 4.16) şi-i asupreşte pe unii din popor. Dumnezeu îl disciplinează printr-o boală dureroasă. În zadar! Continuă să se sprijine tot pe oameni în loc să se bazeze pe Dumnezeu şi, în mod trist, moare fără să fi învăţat această ultimă lecţie. Timp de treizeci şi cinci de ani din patruzeci, Asa umblase cu Dumnezeu. Iar mai fi trebuit câţiva ani ca să-şi sfârşească viaţa bine. Să-I cerem Domnului să ne păstreze drepţi pe cale până în ultima zi a vieţii noastre (2 Timotei 1.12; 4.18).

11 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine … Dormiți de acum și odihniți-vă; iată, s-a apropiat ceasul, și Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

Matei 26.38,45


Oamenii au venit să-L ia. A căutat pe cineva să-i fie milă, dar fără folos; a căutat mângâietori, dar n-a găsit niciunul. El este Dumnezeu peste toți, totuși (și în întregime), Om. Cu toate acestea, așa cum a spus cineva, El niciodată nu le-a cerut celor ai Săi să se roage pentru El, ci: „Vegheați împreună cu Mine”.

În ce mă privește, este deosebit de prețios să descopăr acest lucru, anume că El, care era cu Dumnezeu și care era Dumnezeu venit în trup, a simțit ca un om în orice împrejurare. Când le-a cerut ucenicilor să vegheze împreună cu El, știa că lumea era împotriva Lui; a privit la aceia cu care petrecuse cel mai mult timp și le-a cerut să fie alături de El. Totuși trebuia să fie lipsit de orice sprijin. A fost apăsat și încercat până la ultima treaptă a suferinței și a durerii omenești, fiind cu totul singur în rugăciunea și în agonia Sa.

Unde erau cei care ziceau că merg la închisoare și chiar la moarte cu El? Erau adormiți, înșelați; adormiți odinioară în prezența slavei Împărăției pe munte, acum adormiți în grădină! Aceasta arată ce ființe sărmane suntem, arată ce parte trebuia să aibă Hristos în această lume: nimeni care să simtă împreună cu El! Maria din Betania a fost singura care a simțit împreună cu El, însă printre ceilalți nu s-a găsit nici măcar unul care să facă acest lucru, în timp ce n-a existat niciunul între ei care să fi avut nevoie de compasiune și care să n-o găsească în El.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci Mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă pentru păcat.

Psalmul 40.6



Urechi pregătite

Cine este Cel care vorbește în acest verset? Însuși Fiul lui Dumnezeu! El Îi vorbește Tatălui Său despre întruparea Sa.

Fiul lui Dumnezeu a fost gata să vină ca Om în lume. De ce au fost pentru El așa de importante urechile? Pentru că a vrut să le arate creaturilor Sale cum se obține favoarea lui Dumnezeu: prin ascultare. El a știut că noi, oamenii, avem o problemă cu a asculta de glasul din ceruri. Dumnezeu a strigat, dar nimeni n-a răspuns (Isaia 50.2)! De aceea, Isus Hristos, în viața Sa pe pământ, Și-a deschis în fiecare zi urechile, ca să ne poată aduce nouă, oamenilor, un mesaj de la Dumnezeu.

Ce mesaj ajunge la urechea noastră? Dumnezeu ne vorbește despre planul Său veșnic. El dorește să aibă în jurul Său oameni răscumpărați în Fiul Său. Ei sunt copiii Săi iubiți, care stau ca oameni sfinți și fără pată înaintea Lui. Ca fii ai lui Dumnezeu, ei înțeleg gândurile Sale și au comuniune cu El.

Pentru a-i putea mântui pe oameni și pentru a-i putea aduce într-o poziție desăvârșită înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus a lăsat să I se pregătească un trup (Evrei 10.5). Iar pe baza morții Sale, noi suntem sfințiți prin credință, astfel că acum suntem făcuți potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Sef sub acoperire – Fundația SEER

„Am ramas acolo… sapte zile.” (Ezechiel 3:15)



 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 15:1-19


Asa a fost credincios. Prin Azaria, Dumnezeu îl va încuraja şi mai departe.
Cuvântul Domnului nu este mai puţin necesar după bătălie, faţă de cât este înaintea ei; pentru că tendinţa naturală după bătălie este de relaxare.
Fiţi tari şi să nu vă slăbească mâinile”, îi îndeamnă profetul, adăugând această promisiune: pentru că este o răsplătire pentru lucrul vostru” (v. 7). Aceste cuvinte au efect.
Asa, plin de energie, îndepărtează urâciunile din toată ţara şi restabileşte serviciul la altarul Domnului.

Zel remarcabil, care îi antrenează nu numai pe cei din Iuda şi din Beniamin, ci şi pe mulţi din Israel, din alte seminţii” (v.9). Acelaşi lucru se aplică devotamentului pe care noi îl arătăm Domnului. Acesta îi va încuraja pe alţi credincioşi, care sunt probabil mai timizi, să-şi arate
credinţa. Este o experienţă pe care mulţi au avut-o în special în timpul serviciului militar. „O inimă ataşată sincer de Domnul, iată ceea ce vorbeşte cu adevărat conştiinţei altora” [W.K.].

Asa înţelege că nu poate să ceară poporului o curăţire completă, dacă el însuşi nu dă un exemplu în propria-i casă. De aceea nu ezită s-o
pedepsească pe Maaca, regina mamă, luându-i coroana şi transformându-i idolul în praf şi cenuşă.

10 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii” … Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

1 Samuel 18.7,9


Israel îi datora totul lui David, fiindcă filistenii voiau nu numai să pună mâna pe țară și pe bogățiile ei, ci și să-i facă sclavi pe toți locuitorii ei. Saul nu-i putea elibera, nici Ionatan, nici Abner. Atunci și-a făcut apariția David, care și-a pus viața în joc, l-a biruit pe vrăjmaș și a eliberat poporul de sub puterea lui. David era fără îndoială cel căruia i se cuvenea domnia, iar conștiința lui Saul dădea mărturie despre acest lucru, însă mândria și egoismul îl împiedicau să predea totul în mâinile lui David. Saul avea primul loc în propriile gânduri și îl ura pe David, fiindcă știa că David ar fi trebuit să fie primul.

Totuși David, în lupta lui cu Goliat, n-a suferit nimic și a fost protejat de brațul Domnului. Cât de diferit au stat lucrurile în cazul Domnului Isus Hristos, atunci când a venit să-i elibereze pe oameni – „atât de desfigurată Îi era fața, mai mult decât a oricărui om, și înfățișarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor” (Isaia 52.14). Mâinile și picioarele I-au fost străpunse, orice suferință a fost partea Lui și a băut până la fund paharul amărăciunii morții. El a plătit un preț uriaș și a repurtat o mare biruință, a obținut o eliberare veșnică pentru oamenii păcătoși și a nimicit puterea lui Satan, cei care cred în El fiind izbăviți de frica morții și de pedeapsa veșnică.

Cât de josnică este nerecunoștința care refuză să-L iubească! Cât de păcătos este egoismul care nu-I aduce închinare! Cât de cumplită este mândria care refuză binecuvântarea venită prin Hristos crucificat! Dumnezeu are binecuvântări mărețe și fără plată, pentru toți, prin moartea lui Hristos, însă nimeni nu le va dobândi fără să se supună lui Hristos. A refuza să I te supui lui Hristos este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, răzvrătire care aduce mânia dreaptă a lui Dumnezeu asupra oricui are o astfel de atitudine.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pune-ți casa în rânduială, căci vei muri.

2 Împărați 20.1



Ultima zi a vieții

Ce ați face dacă ați mai avea de trăit doar o singură zi? Această întrebare a fost pusă unor tineri în vârstă de 16 și 17 ani la ora de religie. Pentru că răspunsurile lor s-au predat anonim, fiecare a putut să scrie ce a gândit:

Un tânăr a răspuns: „Aș teroriza întreg orașul, pentru a da frâu liber frustrării mele. La final m-aș târî într-un colțișor, de teama morții”.

Un altul a scris: „Dat fiind acest eveniment solemn, nu aș face niciun rău. Poate aș încerca să găsesc pacea cu Dumnezeu”.

Altul a scris: „Eu nu m-aș ruga în niciun caz lui Dumnezeu, pentru că nu m-am interesat deloc de El până acum”.

Între toate răspunsurile, unul a fost deosebit: „Eu aș duce viața exact ca până acum. Isus Hristos mi-a iertat vina. De aceea pot să-mi petrec ultima zi fără teamă”.

Domnul Isus dorește să dea tuturor oamenilor această pace: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). La El putem să ne despovărăm de încărcătura păcatelor noastre, mărturisindu-le cu sinceritate. Atunci aflăm cum Dumnezeu ne iartă vina. Pentru că avem nădejdea sigură a învierii prin credința în Isus Hristos, nu trebuie să ne mai temem de moarte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Legea locatiei – Fundația SEER

„Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze” (Geneza 2:15)



 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 14:1-15


Asa, un împărat credincios, fiul şi succesorul lui Abiia, curăţă Iuda de idolatrie. Această carte insistă asupra odihnei şi liniştii de care ţara s-a bucurat în timpul primei perioade a domniei lui (v. 1, 5, 6, 7). Asa foloseşte acest timp de odihnă ca să construiască cetăţi înconjurate cu ziduri şi ca să-şi întărească sistemul de apărare al teritoriului, oferindu-ne astfel o lecţie importantă. Sunt perioade din viaţa noastră care corespund unui timp de odihnă, de exemplu vacanţele şi diversele momente de distracţie sau de destindere. Să le folosim pentru a ne fortifica sufletele prin citirea Bibliei şi pentru a ne întări în adevăr. „Toată armătura lui Dumnezeu” trebuie îmbrăcată mai dinainte, „ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea (Efeseni 6.12 …)

Ziua cea rea, ziua ofensivei lui Zerah, găseşte deci un Asa pregătit. „Peste toate”, el aşază „scutul credinţei”, altfel spus, se bazează pe încrederea simplă în Dumnezeul său. Ea străluceşte în frumoasa lui rugăciune din v. 11 şi constituie punctul de forţă de partea lui, indiferent de cei cinci sute optzeci de mii de soldaţi ai săi. Un milion de adversari îi stau înainte. În termeni omeneşti, aceasta este o confruntare inegală, disproporționată. Dar întotdeauna se verifică adevărul biblic: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10). Dumnezeu răspunde credinţei lui Asa, dându-i o victorie strălucită şi o pradă bogată.

9 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.30


Credinciosul este un slujitor, fiindcă este un fiu, iar a-L sluji pe Domnul înseamnă libertatea perfectă. Jugul său este bun și sarcina Lui este ușoară. Cel credincios Îi slujește lui Dumnezeu ca păcătos răscumpărat și ca fiu, constrâns de dragostea lui Hristos. El lucrează nu pentru a deveni liber, ci fiindcă este liber; nu pentru a dobândi viața, ci fiindcă are viața. Această slujire este una fericită; este făcută cu o inimă plină de bucurie, cu un duh binevoitor, și este însoțită adesea de o răsplată prezentă. Nu există îngrijorări și nici poveri legate de o astfel de slujire. Ea are doar un singur scop – acela de a-L înălța pe Cel care ne-a răscumpărat cu sângele Său; iar noi știm că acest sânge ne curățește conștiința de faptele moarte, ca să slujim Dumnezeului viu și să-L așteptăm pe Fiul Său din cer.

Mai mult, avem libertatea de a ne încrede în El în orice timp, de a arunca toate îngrijorările noastre asupra Lui, de a ne bucura în Domnul întotdeauna și de a ne ruga fără încetare. Putem sta, prin credință, la picioarele Sale străpunse și putem căuta îndrumare, ascultând cuvintele Lui cu certitudinea binecuvântată că El a făcut ispășire deplină pentru noi și că ne-a eliberat pentru totdeauna. Ne putem sprijini pe brațul Lui în timp ce străbatem pustia acestei lumi și ne putem odihni capul la sânul Lui, conștienți de dragostea Lui desăvârșită și care nu se schimbă niciodată.

Nu toți cei credincioși se bucură de această libertate în sufletele lor, însă ea este cu adevărat partea tuturor celor care și-au pus încrederea în Domnul Isus pentru mântuire, fiindcă ea este întemeiată pe ceea ce deja a fost împlinit; este libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi.

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.21



A deveni religios?

Alexandru discuta adesea cu vecinul său. Acesta se plângea de probleme de sănătate și își mărturisea teama cu privire la operația pe care trebuia să o facă în curând. După câteva cuvinte de încurajare, Alexandru a ajuns să-i vorbească despre Mântuitorul Isus Hristos, singurul ajutor fidel pentru toți cei care suferă sau care se simt singuri. I-a povestit vecinului cum el însuși a aflat mângâierea în Domnul Isus când îi murise soția.

„Vă invidiez pentru credința dumneavoastră”, l-a întrerupt vecinul, „dar eu nu sunt așa de religios”. Alexandru i-a explicat că el nu vorbește despre religie, ci despre o Persoană, și anume despre Acela care, din dragoste, Și-a dat viața pe cruce pentru salvarea oamenilor. Mântuitorul Isus Hristos nu a venit pe pământ pentru a Se îndrepta spre oamenii religioși. Astfel de oameni sunt deseori foarte mulțumiți cu ei înșiși și cu atitudinea lor. Mântuitorul nu a vrut să-i facă pe religioși și mai religioși, ci S-a îndreptat spre cei care își simt povara păcatelor și care doresc o altă viață. Apoi Alexandru l-a invitat pe vecinul său la un ceai și discuția a continuat. El a luat Biblia și i-a arătat din Evanghelii dragostea pe care a arătat-o Mântuitorul față de cei care suferă. I-a explicat că vestea dumnezeiască trebuie primită ca un copilaș. Această discuție a fost pentru vecin punctul de cotitură pentru schimbarea pe care a lucrat-o Dumnezeu în sufletul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRIBUITORII BINECUVANTARII LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare” (Geneza 12:2)


 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 13:13-22


Cuvântarea lui Abiia în faţa armatei lui Israel a fost ţinută pe un ton de superioritate, dar care s-a dovedit a nu fi de calitate. N-a fost necesar decât ca Ieroboam să-i încercuiască, pentru a pune la încercare pe împăratul lui Iuda şi armata acestuia. Dintr-o dată, Abiia se trezeşte luat pe la spate, pe punctul de a fi zdrobit. Totuşi, o direcţie rămâne liberă: spre cer. Strigătele de disperare se înalţă către Domnul; acum, toate pretenţiile au dispărut şi apare credinţa. Ea se foloseşte de un straniu instrument de război, … dar bine cunoscut în istoria lui Israel: trâmbiţele (vezi Iosua 6.4; Judecători 7.18). Aceasta este o armă căreia nimic nu-i stă în cale, deoarece credinţa care o foloseşte se odihneşte pe Cuvântul divin şi pe promisiunile sale întotdeauna valabile (vezi Numeri 10.9). Ei bine, chemarea credinţei nu putea să rămână neauzită! Sunetul pătrunzător a vorbit inimii lui Dumnezeu despre pericolul care se abătuse asupra poporului Său şi, fără nici un dubiu, a vorbit solemn şi inimilor
oamenilor lui Ieroboam, care erau gata să facă război cu fraţii lor … şi cu Domnul.

Armata lui Israel este tăiată în bucăţi şi umilită (v.18), făcând dovada că nici forţa (v. 3), nici şiretenia nu pot învinge credinţa în Dumnezeu.

8 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

L-ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morți, pentru care noi suntem martori.

Fapte 3.15


De ce a fost necesar ca Hristos să moară pentru a deveni „Prințul” vieții? Știm că moartea este plata păcatului (Romani 6.23); de aceea, atâta vreme cât chestiunea păcatului era nerezolvată, iar cerințele drepte ale lui Dumnezeu cu privire la om din pricina acestui păcat nu erau satisfăcute, moartea trebuia să domnească în continuare.

Omul suferise pedeapsa și consecințele faptelor sale și trebuia să rămână sub acestea până când avea să fie răscumpărat, până când se va fi găsit Cineva capabil și doritor săl scoată de acolo. Hristos a fost acela – Mielul de care Dumnezeu Însuși a purtat de grijă – „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). El a venit și, prin moartea Sa, a satisfăcut toate cerințele lui Dumnezeu cu privire la păcătos, căci Sa așezat de bunăvoie sub întreaga mânie care se cuvenea acestuia; și, în chiar locul unde domnea păcatul, El a făcut o ispășire perfectă și La glorificat întrun așa mod pe Dumnezeu, încât Acesta, ca mărturie a satisfacției Sale depline cu privire la lucrarea Sa, La înviat dintre cei morți și La așezat la dreapta Sa în ceruri. Acum deci El este Cel viu în vecii vecilor, moartea nu mai are stăpânire asupra Lui și poate da viață veșnică tuturor celor care vin la El. „După cum printr-o singură greșeală a venit judecată către toți oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecințele au fost către toți oamenii spre o îndreptățire a vieții” (Romani 5.18). Sfințenia lui Dumnezeu a făcut necesar ca Hristos – luând acest loc în harul Său infinit – să moară pe cruce pentru păcat; astfel că, pe temelia ispășirii împlinite de El acolo, Dumnezeu poate acum să rămână drept și să îndreptățească pe păcătos, săl aducă din moarte la viață. Nu există viață decât în Hristos și prin Hristos. De aceea Ioan poate spune: „Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! … El îți răscumpără viața din groapă; El te încununează cu bunătate și îndurări; El îți satură de bunătăți bătrânețea.

Psalmul 103.2-5



Toamna vieții

Nimeni nu vrea să îmbătrânească. Și totuși – indiferent că vrem sau nu – toamna vieții se instalează. Dar, așa cum în natură toamna este plină de culori și de fructe, tot astfel și amurgul vieții noastre poate fi frumos și prețios. Premisa pentru aceasta este ca noi să avem o legătură personală cu Dumnezeu, pe care să o întreținem și de care să ne preocupăm cu perseverență. Desigur, greutățile vârstei nu sunt ușoare. Dar o viață de credință cu Dumnezeu ne va ajuta să fim mulțumiți și la bătrânețe.

Ai o relație personală cu Dumnezeu? Sau poate ai crezut cândva în El, dar între timp L-ai uitat? Indiferent în ce poziție te afli, astăzi Dumnezeu te așteaptă. Dacă te întorci la El, Dumnezeu te va primi cu brațele deschise. El te dorește un copil al Lui. Mai mult, El a pregătit în cer o casă veșnică pentru cei ce cred în Isus, Fiul Său.

Părtășia cu Dumnezeu presupune ca problema păcatelor noastre să fie rezolvată. Dumnezeu Însuși a făcut primul pas când L-a trimis pe Fiul Său ca Om pe pământ. Isus Hristos a venit și a murit la cruce pentru păcatele tuturor acelora care Îl acceptă pe El ca Mântuitor personal. Dacă vei crede în El, moartea Sa este plată și pentru vina ta. Dumnezeu te iartă, dacă îți recunoști înaintea Lui starea de păcătoșenie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPORTUNITĂȚI ȘI PROVOCĂRI – Fundația SEER

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

Nimic din lumea asta nu va deveni ceva, cu adevărat măreț, până nu câștigă biruința asupra unui lucru care pare insurmontabil. Apostolul Pavel scrie: „Voi mai rămânea totuşi în Efes până la Cincizecime, căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (v. 8-9). Ușile „mari și largi” ale oportunităților vin întotdeauna la pachet cu mari provocări și fiecare provocare ne cheamă să avem o credință mai puternică și o tenacitate mai fermă. Să ne gândim puțin: dacă un succes remarcabil ar putea fi repurtat cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Și dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes remarcabil!

Cum se transformă omida în fluture? Învingând rezistența coconului. Și coconul este atât de esențial pentru acest proces, încât omida efectiv îl creează. Nu ar fi mai ușor ca ea să rămână la căldura și confortul coconului? În zilele în care omida se zbate să iasă din cocon, probabil că se gândește la acest lucru! Dar în adâncul său, ea cunoaște prețul libertății. Zborul și descoperirile necesită luptă, dezvoltare și uneori sângerare. Nu există altă cale!

De ce Domnul Isus i-a trimis pe ucenicii Săi într-o furtună periculoasă? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în toate situațiile din viață. Curând El avea să Îi părăsească, și Se folosea de fiecare experiență pentru a-i pregăti pentru viitor. Așadar, care este lupta ta și ce trebuie să învingi? În loc să te văicărești și să Îi ceri lui Dumnezeu s-o ia de la tine, privește-o și primește-o așa cum este – o pregătire. Nu uita, nivelul pregătirii tale indică nivelul binecuvântării care te așteaptă de partea cealaltă. Așadar, dacă Dumnezeu îți deschide o ușă a oportunității, fii pregătit de luptă, deoarece una fără cealaltă nu se poate!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 13:1-12


Contrar instrucţiunilor Cuvântului (Deut. 21.15-17), Roboam l-a stabilit ca moştenitor şi succesor pe Abiia, fiul soţiei sale favorite, Micaia (sau Maaca, vezi 11.20-21), care era, de altfel, o idolatră (15.16). Dintr-o asemenea necredincioşie nu putea să rezulte decât o domnie rea. Şi totuşi, scurta istorie a acestui împărat conţine un pasaj bun, omis în „Împăraţi”, dar care nu a putut fi trecut sub tăcere în cartea noastră, a harului. Este vorba de războiul care izbucneşte între Abiia şi Ieroboam.

Potrivit cu Luca 14.31, era o nebunie din partea împăratului lui Iuda să meargă la război cu un număr de soldaţi pe jumătate faţă de cei ai adversarului său. Totuşi, Abiia are unele atuuri care, în ochii lui, îi compensează inferioritatea numerică. El le dezvăluie în cuvântarea ţinută în faţa armatei lui Israel. Iuda rămăsese încă în linia împărătească a lui David, avea încă forma adevărată de închinare, cu sacrificii, precum şi prezenţa Domnului. Abiia pretinde că nu L-a părăsit (v. 10), dovadă că nu se cunoştea pe sine. În sfârşit, exista la el o armă secretă, cea mai eficace dintre toate celelalte, şi căreia îi vom vedea mâine rolul decisiv pe care îl va juca: „trâmbiţele răsunătoare” (v. 12).

7 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ferice de cei care păzesc mărturiile Sale, care Îl caută din toată inima.

Psalmul 119.2


Meditații asupra Psalmului 119 (1)

De ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu? De ce este ferice de cei care păzesc mărturiile Sale? Studiul Scripturii nu este un exercițiu intelectual. Putem încerca să găsim diferite lucruri în Cuvântul lui Dumnezeu, însă, în primul rând, o Persoană este revelată în acest Cuvânt – Domnul Isus Hristos – și pe El trebuie să-L căutăm mai întâi. Este un lucru binecuvântat dacă deschidem Biblia cu dorința de a-L găsi pe Hristos în ea. Domnul Isus le-a spus iudeilor: „Voi cercetați Scripturile … și ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5.39). Prin urmare, dacă avem dorința de a-L găsi pe El în Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi nespus de binecuvântați.

În al doilea rând, trebuie să-L căutăm din toată inima. Avem nevoie de o inimă neîmpărțită atunci când încercăm să-L găsim pe paginile Scripturii. Nu putem să ne împărțim atenția între Domnul și orice altceva. Nu putem spune că există o parte creștină a vieții noastre, în care ne găsim plăcerea să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, și că există o altă parte, seculară, a afacerilor sau a divertismentului, în care Dumnezeu nu are niciun cuvânt de spus. Nu, ci trebuie să-L căutăm cu o inimă întreagă. În Deuteronom 4.29 citim: „Și de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău și-L vei găsi, dacă-L vei căuta cu toată inima ta și cu tot sufletul tău”. Dumnezeu ne promite că, dacă Îl vom căuta cu toată inima în Scriptură, Îl vom găsi. Nu cunosc pe nimeni care să-L fi căutat pe Domnul Isus în Biblie, care să se fi rugat și care să fi citit cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu și care să nu-L fi găsit. Îl vom găsi și noi, dacă Îl căutăm cu o dorință arzătoare și cu o inimă întreagă.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luptați-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea. Îndată ce Stăpânul casei Se va scula și va închide ușa și voi veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! El vă va răspunde: … nu vă știu de unde sunteți; depărtați-vă de la Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.

Luca 13.24-27



Înăuntru, ori afară?

M-am apropiat odată de ușa unui magazin pentru a cumpăra ceva. În aceeași clipă, din cealaltă parte a apărut în fața ușii un bărbat. Salutând, proprietara magazinului a ieșit, l-a primit cu mare amabilitate pe acel domn, i-a spus să meargă la soțul ei și apoi a închis ușa după ea.

Atunci mi-a trecut prin minte cuvântul Domnului Isus care este scris în Matei 24.40: „Unul va fi luat și altul va fi lăsat”.

După nici măcar un minut, doamna a ieșit iarăși și și-a cerut scuze că mi-a închis ușa în nas. I-am spus că nu face nimic; dar în sinea mea m-am gândit că așa va fi închisă odată ușa cerului sau ușa harului pentru mulți așa-ziși creștini. În acel minut mi-am imaginat cât de îngrozitor va fi pentru aceia care nu vor fi gata când Isus va reveni și când va fi nevoit să le spună: „Duceți-vă de la Mine, nu vă cunosc!”.

Ce trebuie să facem pentru ca El să ne poată spune: „Da, vă cunosc„? Foarte simplu, și anume: să venim la El așa cum suntem, pentru a deveni oițele Sale. Isus spune în Matei 11.28: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”, iar în Ioan 10.27,28: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri …”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Provocari pentru Biserica din zilele noastre – Fundația SEER

„Pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a Lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10)


Iata trei din provocarile cu care se confrunta biserica si credinciosii astazi:

  1. Nu putem experimenta o descoperire a lucurilor lui Dumnezeu continuand sa ne agatam de lucrurile moarte. Scopul Lui Dumnezeu este ca „domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a Lui Dumnezeu”. Cuvantul „trezire” nu se refera numai la cineva care se desteapta din somn, ci se refera si la invierea cuiva care a murit, sau care este pe moarte si revine din nou la viata.
  2. Ne este teama de excese sau de exagerari, asa ca imbratisam mediocritatea si o numim echilibru. Oameni nu se simt atrasi de noi datorita asemanarilor dintre noi, ci datorita lucrurilor care ne fac unici. Cand vorbim despre credinta si despre marturia noastra, noi nu trebuie sa bagatelizam, sa punem pe planul doi, sau sa dam la o parte exact lucrurile care ni le-a dat Dumnezeu si care ne fac diferiti. Daca noi facem asta, oamenii vor fi dezamagiti si vor merge in alta parte. Ucenicii nu s-au amestecat cu multimea; mesajul lor si manifestarea puterii Cuvantului i-a facut sa iasa in evidenta.
  3. Trebuie sa-i apreciem in biserica pe aceia care isi asuma riscuri si traiesc prin credinta. In prima minune facuta de Domnul Isus, preschimbarea apei in vin, Maria le-a spus slujitorilor din Cana: „Sa faceti orice va va zice” (Ioan 2:5). Nevoia noastra de a fi apreciati si de a fi populari, poate duce la un spirit religios care ii schilodeste pe cei ce isi asuma riscuri si pe cei care umbla prin credinta. Domnul Isus ne-a facut urmatoarea promisiune: „voi veti primi o putere cad Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-mi veti fi martori…” (F. Apostolilor 1:8).

Asadar, intrucat Dumnezeu ne spune sa-L prezentam prin Biserica, sa nu ne temem sa iesim in evidenta – si sa-L ascultam!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 12:1-16


Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dumnezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor adversari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împăratului şi poporului să compare ce înseamnă să-I servească Domnului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Domnul Îşi îmbogăţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.

Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept”. Recunoaşterea acestei dreptăţi, … chiar dacă ea trebuie să se exercite contra noastră, este întotdeauna un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt Îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumnezeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniază „lucrurile bune” pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău” (v. 14). Un rău cu rădăcini îndepărtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solomon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).

6 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva!”.

Matei 16.22


Petru și Domnul său (4) – „Înapoia Mea, Satan!” (A)

Cei credincioși încă au în ei carnea, chiar dacă nu mai sunt „în carne”, în ce privește poziția lor înaintea lui Dumnezeu (Romani 8.9). Iar dacă nu umblăm în Duhul și dacă nu rămânem în părtășie cu Hristos, carnea se va manifesta cu siguranță. Aceasta este fără îndoială explicația pentru desele inconsecvențe din umblarea celor credincioși – acum Îl onorează pe Domnul, iar în momentul următor Îl dezonorează. Apostolul Petru ne oferă un exemplu cu privire la această inconsecvență în umblare.

Petru Îl mărturisise pe Domnul Isus a fi „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Nu „carnea și sângele” îi descoperiseră acest lucru, ci harul suveran al Tatălui ceresc. Datorită acestei mărturisiri, Petru este numit „fericit” de către Domnul Însuși. La scurt timp după aceasta, „Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la preoții de seamă și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze” (versetul 21).

În urma acestor cuvinte, Petru L-a luat pe Domnul deoparte și a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva”. Cuvântul folosit aici pentru „a mustra” înseamnă „a atenționa cu seriozitate”. Dacă Domnul avea să moară în acest fel, atunci toate nădejdile lui Petru de a domni împreună cu El în Împărăție aveau să se năruiască. Petru se gândea mai mult la el, decât la Domnul și la planurile Sale. Ni se întâmplă și nouă des acest lucru – să împletim planurile, gândurile și intențiile noastre cu cele ale lui Dumnezeu, căutând ca El să le împlinească pe ale noastre, nu pe ale Lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!

Marcu 10.49



Îndrăznește, te cheamă!

Când Domnul Isus a ieșit din Ierihon, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Bartimeu a auzit că Isus Nazarineanul va trece pe acolo și striga pentru ca Domnul Isus să Se îndure de el. Mulți l-au certat pe orb să tacă. Dar Isus S-a oprit și l-a chemat la El. Atunci, cei care mergeau cu Domnul i-au spus sărmanului orb: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!”. La aceste cuvinte, Bartimeu și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.

Isus l-a chemat! Avea suficiente motive să nu se teamă. Încrederea lui în Mântuitorul nu a fost dată de rușine. La cuvântul Domnului, Bartimeu și-a căpătat vederea și L-a urmat pe Domnul Isus pe cale.

Poate că și tu ai înțeles că păcatele tale te despart de Dumnezeu și te simți sărac și pierdut sub vina ta înaintea lui Dumnezeu. Și pentru tine sunt rostite cuvintele: „Îndrăznește, te cheamă!”.

Isus vrea să Se oprească în fața oricui oftează sub povara păcatului. El așteaptă ca și tu să-I aduci povara ta, pentru că vrea să te elibereze de ea. Aruncă tot ce te împiedică să mergi la El! Adu-I Lui tot ce te apasă! Recunoaște înaintea Lui lipsa de speranță din viața ta, păcatele tale, condamnarea ta la pierzare! El va așeza în inima ta pace, iar tu Îl vei urma cu bucurie.

Nu te lăsa reținut de aceia care vor să te împiedice și care te înspăimântă cu urmări închipuite ale acestui pas! Domnul este Cel care te cheamă. Ascultă glasul Lui! Urmează chemarea Sa! Nu vei regreta niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (6) – Fundația SEER

„Scrie proorocia, si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor” (Habacuc 2:2)


Tu trebuie sa iti pui scopurile pe hartie!

Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Scrie proorocia, … ca sa se poata citi usor. Caci este o proorocie a carei vreme este hotarata… daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.” (v. 2-3). Sa retinem cuvantul „zaboveste”, chiar daca nu ne place neaparat ce comunica. Dumnezeu iti poate da o viziune peste noapte, dar de obicei ea nu sa va si implini peste noapte! Te poti confrunta cu dezamagiri, cu descurajari si cu amanari. Intrucat viziunea te va costa mai mult decat te-ai asteptat si necesita mai mult timp decat ai planuit, poate fi „incetosata” de circumstante si emotii. De acee este ata de important sa o scrii si sa o ai inaintea ochilor! De ce i-a zis lui Avram Dumnezeu ca fii sai vor fi asa de multi „ca stelele cerului”? Deoarece stelel sunt corpuir ceresti pe care le poti privi cu ochii si le poti numara.

„Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca poporul este fara frau” (Proverbe 29:18). Expresia „fara frau” sugereaza ceva care se degradeaza lent, si asta se intampla cand nu ai viziunea lui Dumnezeu inaintea ta. Daca ai visat sa slabesti, pune pe frigider o poza care sa te inspire. Daca visezi ca intr-o buna zi sa ai propria ta casa, lipeste o poza cu o casa pe panoul tau de mesaje. Si daca scopul tau este sa daruiesti o suma de bani pentru lucrarea Lui Dumnezeu, completeaza un cec cu acea suma si pune-l intr-un loc in care il poti vedea in fiecare zi.

Cand ai un scop exprimat cu claritate, in scris, vei sti intotdeauna unde esti, si deci iti vei aminti mereu ce te-a chemat Dumnezeu sa faci!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 11:1-23


Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna“ situaţia. Roboam, avertizat de omul lui Dumnezeu, renunţă la ideea sa. Îşi concentrează forţele ca să construiască cetăţi de apărare în scopul asigurării protecţiei şi a resurselor de hrană pentru mica lui împărăţie.

În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idolatru, dezgustător în ochii lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ataşamentul lor pentru Domnul şi pentru poruncile Lui. Părăsind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, preferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână asociaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!

Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece seminţii, probabil fără să-şi părăsească definitiv cetăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.

5 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul s-a sfătuit cu căpeteniile lui și cu toată adunarea, la Ierusalim, să sărbătorească Paștele în luna a doua … Și alergătorii au mers cu scrisorile din mâna împăratului și a căpeteniilor sale în tot Israelul și Iuda și, după porunca împăratului, ziceau: „Fii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul”.

2 Cronici 30.2,6


Ezechia a ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii a doua, nu în luna întâi, așa cum prevedea legea. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că unii din popor nu se curățiseră la timp. În Numeri 9.10,11, Domnul dăduse instrucțiuni pentru o astfel de situație. Lucrurile erau însă și mai complicate, fiindcă mulți din popor, care doreau să mănânce paștele, nu se curățiseră potrivit legii și „au mâncat paștele altfel decât era scris” (2 Cronici 30.18). Ezechia însă a văzut că în inima lor era dorința de a-L căuta pe Dumnezeu și a mijlocit pentru ei, iar Domnul i-a vindecat și i-a iertat.

Avem aici o lecție importantă pentru noi, atunci când căutăm să cunoaștem gândul Domnului într-o zi de ruină. Dumnezeu are îngăduință față de slăbiciunea și de lipsa noastră de pricepere, atunci când inima este dreaptă. Putem conta pe îndurarea și pe ajutorul Său, în timp ce căutăm să aplicăm principiile Cuvântului Său în diverse situații. Nu este vorba de neascultare fățișă, fiindcă Dumnezeu nu are nicio îngăduință față de așa ceva, însă El acționează cu bunătate față de cei care Îl caută cu stăruință și ia aminte la rugăciunile celor care mijlocesc pentru ei.

Deși separate din punct de vedere politic și deja cucerite de asirieni, celelalte zece seminții n-au fost excluse. Decretul a circulat prin tot Israelul, de la Beer Șeba la Dan. Invitația trimisă lor ne oferă un exemplu minunat cu privire la felul cum trebuie să acționăm față de poporul lui Dumnezeu astăzi, care este împrăștiat și divizat de către un vrăjmaș cu mult mai rău decât Asiria. Îi vom disprețui și îi vom ignora? Sau mai degrabă ne vom purta cu bunătate față de ei, potrivit adevărului?

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

Apocalipsa 1.5,6



Ce se va cânta în cer?

Un vestitor al evangheliei a vorbit odată cu un tânăr despre cer.

— O, da, a spus George, și eu doresc să ajung în cer și mă gândesc că voi fi acolo cândva. Am fost întotdeauna bun cu soția și cu copiii mei. De asemenea, nu am făcut niciun rău cu bună știință cuiva.

— Este frumos că sunteți un om așa de bun. Dar ce vă imaginați când rostiți cuvântul cer? Ce vom face acolo?

— Mă gândesc că este un loc fericit și că acolo vom cânta mult, a răspuns George.

— Da, desigur, acolo se va cânta mult. Vă voi citi ceva despre aceasta.

Evanghelistul a deschis Biblia și a citit: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin”.

— Puteți cânta această cântare? Sunteți spălat de păcate prin sângele Său?

George a devenit deodată foarte grav. Conștiința i-a fost atinsă. Și-a adus aminte de unele păcate. Aproape șoptit, el a răspuns:

— Nu, această cântare nu o pot cânta. Dar nu vreți să vă rugați cu mine? Și eu doresc să fiu spălat de toate păcatele mele prin sângele Său.

În acea seară, George a fost mântuit. Și-a plecat genunchii în fața Mântuitorului și a primit iertarea. Acum putea să cânte și el cântarea de laudă a celor mântuiți.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (5) – Fundația SEER

„Rudele mele stau de o parte” (Psalmul 38:11)


Tu trebuie sa discerni cine trebuie sa faca parte din viata ta si cine nu. Una din cele mai dificile probleme, cand vorbim de implinirea scopurilor, este sa descoperi ca cei care iti sunt cei mai apropiati nu sunt in asentimentul tau sau nu doresc sa fie partasi. Poti petrece ani de zile incercand sa-i convingi. Poti chiar sa le cumperi loialitatea pe termen scurt, dar in cele din urma te vor parasi, adesea lasandu-te balta cu inima franta, undeva pe parcursul procesului.

Apostolul Pavel a scris: „cei se sunt in Asia, toti m-au parasit” (2 Timotei 1:15). „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a parasit” (2 Timotei 4:10). Putem simti durerea din inima lui, si dezamagirea din cuvintele lui, nu-i asa? Poti sa ai de la Dumnezeu un scop extraordinar, si totusi poti experimenta acelasi lucru.

Cineva a spus: „In prosperitate prietenii ne cunosc; la necaz, noi ne cunoastem prietenii!” Cat este de adevarat! Cand dezastrul l-a lovit pe Iov, el a spus: „Aceia in care ma incredeam ma urasc, aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea” (Iov 19:19).

Experienta lui David l-a facut sa afirme: „Rudele mele stau de o parte.” In intelepciunea sa, Solomon conncluzioneaza: „Ca un dinte stricat si ca un picior care schiopateaza, asa este increderea intr-un stricat la ziua necazului” (Proverbe 25:19).

Adevarul este ca cei care nu iti respecta scopul te vor face sa o iei intr-o alta directie. Poti sa-i slujesti si sa-i incurajezi cu cuvinte care zidesc si binecuvinteaza, dar daca insisti sa stai aproape de ei, vor fi ca un dinte stricat, si te vor rani. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Sai: „Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa aceea sau cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre” (Matei 10:14).

Pentru a-ti implini scopul dat de Dumnezeu, uneori va trebui sa faci lucrul acesta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 10:1-19


Copiii lui Israel sunt adunaţi la Sihem, în jurul noului împărat şi îi cer: „Uşurează această aspră robie…” Ce sfat îi dau bătrânii lui Roboam? „Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi le vei fi pe plac…” (v.7). Şi în 1 Împăraţi 12.7: „Dacă vei fi astăzi un slujitor al poporului acestuia şi le vei sluji…”

Aceasta este chiar şi pentru un împărat singura cale de a câştiga sau de a păstra afecţiunea celorlalţi. Gândurile noastre se întorc spre Domnul Isus. „El a venit nu ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (vezi Matei 20.26-28). Titlurile Sale glorioase nu L-au reţinut în mersul Său de umilire, de dragoste şi de devotament. Rezultatul este că acum El a dobândit toate drepturile la ascultare din partea oricărui om (Filipeni 2.6-11). Urmând acest măreţ Exemplu, cel care are o poziţie de autoritate trebuie să fie primul în slujire. Pentru că, cum ai putea pretinde ascultare şi devotament atât timp cât n-ai oferit tu însuţi un bun exemplu?

Roboam a refuzat să-şi slujească poporul. Ne surprinde atunci că cele zece seminţii refuză să-l slujească la rândul lor? Propria mândrie i-a îndepărtat de pe calea supunerii în umilinţă. Şi iată despărţirea! Niciodată până la venirea Domnului, poporul nu-şi va mai găsi unitatea adevărată.

4 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, strigând din nou cu glas tare, Și-a dat duhul.

Matei 27.50


Domnul nostru a murit de bunăvoie. Oamenii I-au dorit moartea și au fost instrumente pentru împlinirea ei. Domnul a devenit Om, pentru ca astfel să poată muri. Orice împrejurare însă a fost de natură să arate că acolo era Cel care din vechime a așezat temeliile cerului și ale pământului prin cuvântul Său, iar El putea la fel de ușor să șteargă întreaga lume de pe fața pământului. Însă El, „strigând din nou cu glas tare, Și-a dat duhul. Și, iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat” (Matei 27.50,51). Natura și-a dat propria mărturie, iar întunericul de pe fața pământului nu a fost o simplă eclipsă.

Mărturie a dat și sistemul iudaic, prin ruperea perdelei – umbrele treceau, iar împlinirea lor, marea Realitate, venise. Perdeaua intactă fusese simbolul faptului că omul nu se putea apropia de Dumnezeu. Sub lege, o astfel de apropiere nu putea exista. Atunci Dumnezeu locuia în întuneric gros. Însă, prin moartea lui Isus, plinătatea de har a venit. Dumnezeu și omul pot acum să se întâlnească față în față. Sângele este stropit înaintea și pe scaunul ispășirii, iar omul este invitat să se apropie cu îndrăzneală sfântă. Totul se datorează sângelui prețios. Dumnezeu, în Hristos, a coborât din cer pentru a înlătura păcatul prin jertfirea Sa. Lucrarea este încheiată pentru orice suflet care crede. Sistemul iudaic a mai durat puțin, precum un cadavru înainte de îngropare, însă ruperea perdelei a însemnat separarea sufletului de trup.

Isus are cheile morții și ale Locuinței morților. Mormintele s-au deschis atunci când Isus a murit, chiar dacă trupurile sfinților n-au înviat decât după învierea Sa (versetele 52 și 53). El Însuși era pârga, iar puterea vieții a fost adusă prin învierea Lui. Centurionul, deși doar un păgân, a exclamat plin de teamă: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnule, am vrea să vedem pe Isus.

Ioan 12.21



Să-L vedem pe Isus

Moise a dorit să vadă gloria lui Dumnezeu. Dar Cel Atotputernic a trebuit să-i spună: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod 33.20).

Doar când Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Său, care a trăit aici ca Om, cei credincioși L-au putut vedea pe Dumnezeu: în Fiul. Apostolul Ioan scria la începutul evangheliei sale: „Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui) … Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.

Dar cum stau însă lucrurile acum, după ce Domnul Isus S-a înălțat la cer? Suntem cumva din nou în aceeași situație ca și credincioșii din Vechiul Testament, care nu-L puteau vedea pe Dumnezeu? Nicidecum, ci noi avem Duhul Sfânt în noi, care mărturisește despre Domnul Isus și care dorește să-L facă mare în fața ochilor noștri. Avem și Biblia completă, al cărei subiect este Hristos. Astfel că astăzi Îl vedem pe Domnul Isus în Biblie prin faptul că Duhul Sfânt ne deschide ochii pentru El (2 Corinteni 3.18).

De asemenea, avem o speranță minunată. În curând va veni clipa în care Îl vom vedea pe Domnul nostru iubit față către față. „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (4) – Fundația SEER

„Dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:4)


Fii dependent de Dumnezeu mai mult decât de ceilalți! Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de alții – ai nevoie… Când Dumnezeu cheamă pe cineva într-o slujbă, El îi cheamă și pe alții să-i stea alături. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.” Așadar, întreabă-L cine ar trebui să facă parte din viața ta.

În cartea Exodul capitolul 17, citim că atunci când Moise își ținea mâinile ridicate, armatele lui Israel erau biruitoare în luptă, dar când mâinile sale oboseau și coborau, victoria era de cealaltă parte. Așa că Aaron și Hur au stat lângă Moise pentru a-i susține mâinile, până când victoria asupra amaleciților a fost finală. Și tu ai nevoie de oameni care știu să-ți țină mâinile ridicate și să te întărească!

Apostolul Pavel spunea despre Timotei: „n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el… ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 2:20-22). De fapt, Pavel a alocat un întreg capitol din Biblie pentru a-și arăta recunoștința și a le mulțumi tuturor acelora care contribuiseră la îndeplinirea scopului chemării sale. El scrie despre oameni care „şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile” (Romani 16:4).

Unii dintre noi suntem încăpățânați și egoiști și aderăm la filosofia: „Ori cum vreau eu, ori deloc!” Îi rănim pe oameni, și lăsăm în urma noastră vieți frânte. Nu face asta! Când Dumnezeu trimite în viața ta oameni plini de daruri, recunoaște-i, respectă-i, pregătește-i, motivează-i și răsplătește-i! Când faci lucrul acesta, nu numai că îți vei împlini scopul, ci vei da ocazia tuturor să aibă ceva de câștigat.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 9:13-31


Glorie, bogăţie, înţelepciune, putere: domnia fiului lui David se sfârşeşte într-o viziune măreaţă! Nu numai împărăteasa din Seba, ci toţi împăraţii pământului vin să asculte înţelepciunea măreţului Solomon, să-i aducă darurile lor şi, mai presus de orice, să-i caute prezenţa (v.23).

Cu cât mai măreaţă va fi această situaţie la venirea Domnului Isus! „Împăraţii vor vedea şi se vor ridica, prinţii, de asemenea, şi se vor închina, datorită Domnului care este credincios, Sfântului lui Israel care te-a ales” (Isaia 49.7; de citit şi Isaia 11.10). De asemenea este scris: „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în frumuseţea Lui” (Isaia 33.17). Împlinirea acestei promisiuni va fi pentru Israel şi pentru naţiuni suprema binecuvântare, dar primii care-L vor contempla vor fi cei răscumpăraţi.

Da, să-L vedem pe Domnul! Oare acest gând ne umple inima de bucurie, … sau de teamă?… Sau încă o dată ne lasă indiferenţi?

Istoria lui Solomon s-a încheiat. Dar unde sunt păcatele grave prezentate în 1 Împăraţi? Este oare posibil ca această carte să nu le menţioneze deloc? Într-adevăr, harul minunat al lui Dumnezeu le-a şters pe toate, ca să ni-L arate, prin acest împărat, pe Unul cu mult mai mare decât Solomon.

3 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Vedeți deci cu grijă cum umblați, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți.

Efeseni 5.15


Experiențele sunt întotdeauna bazate pe relațiile mele cu Dumnezeu. Sunt trist? Aceasta înseamnă că părtășia cu Dumnezeu – părtășie care corespunde relațiilor mele cu El – este întreruptă. Simt că nu mă bucur de comuniunea binecuvântată în care am fost adus și acest lucru îmi provoacă tristețe; această tristețe nu este din pricină că relația în sine ar fi pusă la îndoială. Carnea n-are nicio relație cu Dumnezeu, iar „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Prin Duhul avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și suntem chemați să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu Însuși este în lumină. Părtășia noastră cu Dumnezeu depinde de umblarea noastră în lumină, deși, atunci când am pierdut-o, Dumnezeu ne poate cerceta cu harul Său, restabilind astfel comuniunea. Însă Dumnezeu este credincios și nu îngăduie păcatul în copiii Săi. Dacă ei nu umblă, din punct de vedere practic, în lumină, El îi va face să treacă prin toate încercările și conflictele necesare pentru a-i aduce să se cunoască pe ei înșiși și să rămână în lumină, ca astfel părtășia lor să fie adevărată și pură.

Este adevărat că aceste încercări și conflicte nu afectează relațiile noastre cu Dumnezeu, care sunt potrivit harului și dreptății Sale; însă întreruperea părtășiei cu Dumnezeu, întrerupere care ne privează de bucuria trăirii în lumină, ne conduce în tot felul de conflicte unde vom experimenta cu durere și cu umilință ce înseamnă cu adevărat inima noastră. Dumnezeu Însuși folosește mijloace de corectare pentru a ne smeri și a ne frânge voința. Nu numai căderea în păcat constituie un prilej pentru ca Dumnezeu să acționeze în sufletul nostru, ci și tot ceea ce este împietrit și răzvrătit înăuntrul nostru. Consecința tuturor acestor adevăruri este că experiențele unui suflet care umblă cu Dumnezeu sunt mult mai simple decât cele ale unuia care se poartă cu necredincioșie; și, nu mai puțin adevărat, cunoașterea lui Dumnezeu și a inimii omenești vor fi mult mai profunde în primul caz. Câtă vreme umblăm în comuniune cu El, umblăm în lumină și avem, în prezența Lui, simțământul continuu al dragostei Sale părintești.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Matei 5.6



Căutați

Când misionarul Williams a vestit evanghelia pe insulele Pacificului de Sud, un olog sărman a crezut în Domnul Isus, cu toate că el nu putea niciodată să facă drumul spre stația misionară, așa ca toți ceilalți locuitori ai micului sat, pentru a auzi acolo Vestea Bună. După o boală gravă, mâinile și picioarele sale ajunseseră așa de strâmbe, încât nu putea să se deplaseze decât târându-se pe genunchi.

Într-o zi, când Williams a trecut pe lângă coliba în care locuia bolnavul, acesta s-a târât până la misionar și a spus tare:

— Fii binevenit, vestitor al lui Dumnezeu! Fii binevenit, pentru că tu ai adus lumină în această țară întunecată! Ție îți datorăm vestea mântuirii!

Williams s-a mirat de cuvintele bolnavului. Dar, după o discuție scurtă cu el, a observat că inima sărmanului bolnav aparținea Domnului Isus și avea o cunoștință clară cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.

— De la cine știi toate acestea?, l-a întrebat mirat Williams.

— De la tine! Cine altcineva să ne aducă această veste?

— Dar nu te-am văzut niciodată la stația misionară, a răspuns misionarul.

Atunci bolnavul i-a explicat:

— Întotdeauna când vecinii mei se întorceau de la locul unde se vestise Cuvântul lui Dumnezeu, mă așezam la marginea străzii și mă adresam oamenilor. Unul știa ceva, altul altceva, iar când adunam toate spusele lor, aveam predica. Și astfel L-am găsit pe Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (2) – Fundația SEER

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)


Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale.

Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).

Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 9:1-12


Alături de caracterul ei profetic, vizita împărătesei din Seba ilustrează drumul păcătosului care vine la Mântuitorul. Este ocazia de a oferi un cuvânt aceluia dintre cititorii noştri care n-a făcut încă acest pas al credinţei spre Domnul Isus: Să ştii că nimic din ce auzi despre El nu se poate compara cu cunoaşterea Lui într-un mod personal. De aceea, singurul lucru pe care ţi-l vom spune este la fel cu cel pe care Filip i l-a spus lui Natanael: „Vino şi vezi“ (Ioan 1.46; compară cu v. 6).

Cei care-L cunoaştem deja pe Domnul Isus, de mai mult sau de mai puţin timp, ştim noi care este mărturia cea mai puternică pe care o putem da despre El? Aceea de a arăta că suntem fericiţi. În jurul nostru mulţi tânjesc după o fericire autentică, deşi nu recunosc lucrul acesta. Oare pot ei vedea că noi o avem? Şi că secretul acestei fericiri este relaţia noastră personală cu Domnul? Îi face poziţia noastră invidioşi, cum a fost cazul împărătesei din Seba când i-a văzut pe slujitorii lui Solomon? Dacă avem o faţă tristă şi nemulţumită, îi vom determina pe oameni să creadă că Isus nu ne poate satisface inimile şi astfel îi vom împiedica pe alţii să vină, să vadă … şi să creadă.

Remarcăm că nu există o măsură comună între ceea ce adusese împărăteasa şi ceea ce avea să primească: „tot ce a dorit ea, tot ce a cerut” (v. 12).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: