Mana Zilnica

19 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Israel este o viță necurățită de uscături, el aduce rod pentru sine; după belșugul rodului său și-a înmulțit altarele; după bunătatea pământului său și-au făcut stâlpi frumoși.

Osea 10.1

Vedem că Israel devenise o vie luxuriantă, foarte bogată și prosperă, datorită harului și a favorii lui Dumnezeu, însă dorința lui după a-și plăcea lui însuși nu se micșorase – „el aduce rod pentru sine”. Israel, la fel ca mulți alți credincioși astăzi, era preocupat cu sine și cu a strânge tot mai multe bogății, fără a fi preocupat cu a aduce roade pentru Dumnezeu și cu a-L glorifica pentru tot ceea ce Acesta făcuse pentru el.

„După belșugul rodului său și-a înmulțit altarele.” Cu cât a primit mai multe binecuvântări și mai multe bogății, cu atât și-a zidit mai multe altare. Trebuie să ne întrebăm cu toții cât de des Îi dăm înapoi lui Dumnezeu din binecuvântările pe care ni le-a dat, în loc să le folosim în întregime pentru noi. Din nefericire, de multe ori investim pentru noi înșine și ne strângem bogății, în loc să dăm pentru lucrarea Domnului și să-L slujim cu adevărat. „După bunătatea pământului său și-au făcut stâlpi frumoși.” Cu cât Israel a primit mai multă bogăție, cu atât mai insistent a folosit-o pentru a-și zidi sistemul idolatru, în loc de a zidi pentru Domnul.

Să ne întrebăm ce putem face pentru Domnul astăzi și ce putem să-I dăm din binecuvântările și bogățiile pe care El Însuși ni le-a dăruit. Aceste lucruri diferă de la persoană la persoană, în funcție de cum El ne-a binecuvântat pe fiecare, însă cu siguranță că oricare dintre noi putem dărui și Îl putem sluji, potrivit capacității pe care o avem de la El. Cel mai important lucru este să avem o dorință fierbinte de a-I fi de folos cu tot ceea ce avem de la El.

E. Nassour

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva este ascultător al Cuvântului, și nu împlinitor, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.

Iacov 1.23,24

Oglinda Cuvântului lui Dumnezeu

Cabina de probă a magazinului de îmbrăcăminte este plină de oglinzi și peste tot îți vezi chipul. De fapt, trebuie să vezi cum arăți în noua haină și apoi să o și cumperi. – Desigur, poți și să o lași acolo și să pleci fără ea.

Oglinzile ne însoțesc toată viața. Dar cine se gândește că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este oglinda perfectă pentru omul interior? Când citim Biblia, ne vedem tot lăuntrul nostru în ea. Când citim o altă carte, nu avem aceeași experiență. Din nefericire, imaginea pe care ne-o prezintă Biblia nu este întotdeauna plăcută, pentru că Dumnezeu nu-l măgulește niciodată pe om, așa cum face un scriitor care vrea să obțină un tiraj mare de cărți. În Biblie ne descoperim greșelile și lipsurile în toată gravitatea lor, ne vedem deodată așa cum ne vede Dumnezeu: fără machiaj și goi-goluți.

Dacă până acum omul a avut o imagine cu totul eronată despre sine, îi vine greu să facă față acestei realități pe care o dezvăluie oglinda!

Dar cât de bine este să privim adevărul prezentat de „oglindă”, adică să auzim și să împlinim Cuvântul lui Dumnezeu, crezând mesajul de salvare al lui Dumnezeu! Evanghelia (vestea bună) este puterea lui Dumnezeu care aduce salvare fiecăruia care crede. Cine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de ispășire este îndreptățit de Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ieremia 47.1-48.25 · Romani 12.16-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎNTOTDEAUNA ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:25)

Biblia ne relatează că: „împăratul Egiptului a murit și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea pe care li le smulgea robia s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:23-25). Când israeliții credeau că viața nu poate fi mai grea de-atât, Faraon le-a redus cantitatea de paie și le-a poruncit să producă același număr de cărămizi zilnic. Acesta a fost punctul în care au ajuns la limită!

Te afli și tu cumva într-un asemenea moment? Dacă este așa, iată trei lucruri pe care trebuie să le știi:

1) Uneori ajută să-ți împărtășești sentimentele. Mai ales când o faci la vremea potrivită, în modul potrivit și față de persoanele potrivite. Poate fi un lucru terapeutic și vindecător. Dar de cele mai multe ori, ajutorul de care ai nevoie nu se poate găsi la oameni.

2) Vine o vreme când trebuie să strigi către Dumnezeu. Dumnezeu i-a văzut că se luptă să supraviețuiască de la o zi la alta, dar pentru că au discutat doar între ei, dar nu și cu El, nimic nu s-a schimbat. Tu te-ai rugat pentru situația în care te afli? Rugăciunea trebuie să fie prima ta opțiune, nu ultima! Psalmistul a spus: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (Psalmul 118:5) Rugăciunile psalmistului l-au scos dintr-un loc al „strâmtorării” și l-au pus într-un loc al siguranței lui Dumnezeu.

3) Dumnezeu Își va ține mereu promisiunea. „Şi-a adus aminte de legământul Său… şi a luat cunoştinţă de ei.” (Exodul 2:24-25) Dumnezeu lucrează potrivit planului Său, nu după planul nostru. El are un orar stabilit după care răspunde la rugăciunile tale și te scapă, deci continuă să te rogi și să crezi în El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 2:1-17

Cauza lui Israel nu se poate apăra (v. 2; comp. cu Isaia 1.18)! După un rechizitoriu cutremurător, Dumnezeu pronunţă pedeapsa pentru infidelitatea acestui popor: „de aceea, iată, îţi voi îngrădi calea” (v. 6) „de aceea Îmi voi lua înapoi grâul” (v. 9).

„De aceea” şi ne-am putea aştepta la o pedeapsă încă şi mai severă. Dar ce anunţă versetul 14?:

„De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi voi vorbi inimii ei”. Neasemuit har al lui Dumnezeu! Păcatul alor Săi Îi dă Domnului ocazia de a-Şi dezvălui mila infinită. În loc să alunge „soţia” nerecunoscătoare şi vinovată, El o ia de mână şi, singur cu ea, îi vorbeşte într-un fel care să-i atingă inima. Dar de ce este menţionată aici această sinistră vale a Acorului? Nu ne vorbeşte ea despre păcatul lui Acan şi despre dezastruoasele sale consecinţe? (Iosua 7.26). Iată însă că tocmai pe aceasta o alege Dumnezeu pentru a o face, de acum, „o uşă a speranţei” (comp. cu Isaia 65.10).

Din punct de vedere moral, şi pentru noi este la fel. Valea tulburării, locul unde avem de-a face cu Dumnezeu în chestiunea greşelilor noastre din trecut, devine „o uşă a speranţei”. Astfel, Dumnezeu ne arată că bucuria comuniunii cu El are obligatoriu ca punct de plecare mărturisirea păcatelor noastre.

18 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

În mijlocul străzii ei și a râului, de o parte și de alta, era pomul vieții, făcând douăsprezece roade, dându-și rodul în fiecare lună; și frunzele pomului sunt pentru vindecarea națiunilor. Și nu va mai fi niciun blestem, și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea; și robii Lui Îi vor sluji.

Apocalipsa 22.2,3

Privind înapoi către grădina Eden ne aducem aminte că acolo era pomul vieții și că Dumnezeu venea în grădină și vorbea cu omul, în mijlocul acelei scene binecuvântate. Din nefericire însă, omul a păcătuit, iar Dumnezeu n-a mai putut avea comuniune cu el; calea către pomul vieții a fost blocată, iar blestemul a venit peste întreg pământul. Privind înainte, ni se permite să vedem această viziune a Adunării în glorie, unde găsim din nou pomul și râul, la dispoziția tuturor, fiindcă acolo nu va mai fi blestem.

Blestemul fiind în întregime înlăturat, scopul lui Dumnezeu de a locui în mijlocul celor ai Săi poate fi împlinit. Citim astfel că „tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în ea”. Mai mult, sfinții glorificați își vor găsi plăcerea să-I slujească Celui care locuiește în mijlocul lor. În viața de pe acest pământ poate că au fost niște robi sărmani și nefolositori, însă în gloria viitoare, eliberați de orice motivație nepotrivită, Îi vor sluji cu un devotament și cu o dragoste perfectă.

În prezența Sa, într-o stare de apropiere desăvârșită, ei vor vedea fața Lui, iar Numele Său va fi pe frunțile lor. Ei vor contempla frumusețea Lui, iar El, privind la ei, va vedea caracterul Său glorios reflectat pe fețele lor. Chiar de pe acum, privind prin credință la gloria Domnului, suntem schimbați în același chip cu al Lui, din slavă în slavă. Însă când, în sfârșit, credința va face loc vederii și când Îl vom vedea față în față, vom fi complet schimbați în chipul Său. Vom vedea fața Lui, iar El va fi văzut pe fețele noastre.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gura le este plină de blestem și de amărăciune.

Romani 3.14

Cuvintele rele ies din inimă

Era pe o stradă foarte circulată. Autobuzele, mașinile și camioanele formau un lanț nesfârșit și provocau mult zgomot. Pietonii mergeau grăbiți pe trotuare. Deodată, câțiva oameni s-au oprit, deoarece pe marginea străzii mergea un bărbat cu hainele rupte și care înjura fără contenire. Din gura lui ieșeau cuvintele cele mai rele și mai urâte; și nu mai termina odată, iar strada era lungă.

Cei mai mulți pietoni dădeau din cap privind la acel spectacol ciudat; eu însă mi-am adus aminte de versetul de mai sus. Cu siguranță, cel care înjura băuse alcool și astfel nu mai era în toate mințile. Dar ceea ce ieșea acum din gura lui fusese mai înainte în inima lui.

Dacă într-adevăr cuvintele rele din vocabularul unui om n-ar face parte din lumea gândurilor lui, el nici n-ar putea rosti astfel de cuvinte. Și câte înjurături nu mai spun oamenii în fel de fel de ocazii…!

Dumnezeu ia la cunoștință orice înjurătură rostită și El consideră injuriile ca pe ceva rău, ca un semn al răutății. Dar nu numai de înjurături este vorba! În viața noastră sunt multe obiceiuri rele cu care facem mult rău. Împăratul David s-a rugat: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule” (Psalmul 51.10). Noi înșine nu ne putem curăți; Dumnezeu însă vrea să ne curețe inimile noastre murdare prin credința în Isus Hristos care a murit pentru noi la cruce (Fapte 15.9). Atunci putem să ducem o viață cum Îi place lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ieremia 46.1-28 · Romani 12.9-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE BIBLIE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

Viața ta trebuie să fie guvernată de Cuvântul lui Dumnezeu, nu de pornirile tale, de gândurile tale sau de părerile celor din jurul tău. Biblia nu reprezintă încercarea lui Dumnezeu de a-ți oferi idei interesante sau sfaturi bune la care să te gândești, ci este sfatul definitiv și perfect al lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24) Temelia acestui constructor a rezistat furtunilor vieții.

Pe de altă parte, Domnul Isus a spus: „Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.… ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7:26-27) Domnul Isus nu l-a condamnat pe cel de-al doilea pentru că a construit o structură neadecvată sau pentru că nu a auzit, nu a înțeles și nu a crezut cuvintele Sale, ci pentru că nu le-a pus în practică.

Apostolul Iacov spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22, 25)

Dacă ai impresia că citirea, cunoașterea și chiar credința în Cuvântul lui Dumnezeu îți împlinește obligația față de el, te înșeli. Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile sale trebuie ascultate! Lucrul acesta necesită nu doar să crezi, dar și să trăiești potrivit Cuvântului. Apostolul Iacov nu a spus că vei fi binecuvântat prin prisma a ceea ce crezi, ci datorită a ceea ce faci. Când Moise le-a citit iudeilor Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia au spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” (Exodul 24:7) Și aceasta trebuie să fie regula și pentru viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Osea 1:1-11

Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Împăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s-au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda. Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s-o ia de soţie. Înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1–4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi”, „a se prostitua” sau expresia „a comite adultery” semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli).

Israel însuşi a rupt relaţiile care-l uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni”, sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu” (Romani 9.24–26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo-Ami” pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu-i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).

17 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

A treia zi a avut loc o nuntă în Cana din Galileea … și Isus Și-a arătat gloria.

Ioan 2.1,11

Vedem aici o nuntă, probabil similară cu multe altele din acea perioadă, cu excepția unui lucru vital: Domnul Isus și ucenicii Săi au fost invitați la aceasta. Invitații L-au remarcat atunci când s-a ivit o problemă. Nu ni se întâmplă și nouă atât de des acest lucru? Vinul s-a terminat, iar El a făcut o minune, făcând vin din apă – șase vase mari pline. Sărbătoarea a continuat și toți au fost fericiți, în special mai-marele mesei, care i-a spus mirelui: „Tu ai ținut vinul cel bun până acum”. Aceasta a fost prima minune a Domnului Isus. Pare un început ciudat pentru lucrarea publică a Fiului lui Dumnezeu, însă Biblia ne spune că, prin această minune, Domnul „Și-a arătat gloria și ucenicii Lui au crezut în El”. Ce putem învăța din această minune?

În primul rând, învățăm faptul că, în contrast cu ceea ce cred oamenii, Hristos a venit să ofere bucurie, nu să-i pună capăt. Celor care se încred în El, Domnul le oferă o bucurie deplină și desfătări veșnice.

În al doilea rând, vedem că, atunci când Îl invităm pe Hristos în viața noastră, în familia noastră sau chiar la evenimentele noastre, El ne oferă o bucurie nouă, mult mai profundă și mai trainică decât cea pe care am avut-o înainte.

În al treilea rând, înțelegem că ascultarea de Cuvântul Său precedă savurarea resurselor Sale. La nunta din Cana au fost rostite cuvintele: „Orice vă va zice, faceți!”. Și noi trebuie să învățăm că nu-L putem cunoaște pe Hristos cu adevărat dacă nu-L recunoaștem ca Domn al nostru. Întrebarea lui Saul la convertirea sa trebuie să fie și întrebarea noastră: „Ce să fac, Doamne?” (Fapte 22.10).

În al patrulea rând, vedem că gloria lui Hristos, care a început să strălucească în acea zi la o nuntă în Cana, poate începe să strălucească și în viețile noastre astăzi. Dorim noi vinul cel bun?

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci să i se arate îndurare și să se spună: „Salvează-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare pentru el!”.

Iov 33.24

Din întuneric la lumină (2)

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1.7). Am citit încă o dată aceste cuvinte, însă mi-am zis că ele nu sunt valabile pentru un ucigaș ca mine. În următoarea noapte am strigat la Dumnezeu după îndurare și El mi-a răspuns. Am găsit pacea! Dumnezeu mi-a dăruit siguranța că Isus a murit și pentru păcatele mele. Atunci am fost gata să merg în veșnicie – cu Domnul Isus. Pe neașteptate, sentința la moarte s-a schimbat într-o pedeapsă cu închisoarea pe viață. Acum nu-mi mai stătea moartea în față, ci o detenție lungă și singuratică. – Singuratică? Nu, căci Isus era cu mine.

Mai târziu am fost mutat într-un penitenciar unde puteam munci. Însoțitorii mei se mirau de expresia fericită de pe fața mea. Le-am povestit prin ceea ce am trecut. Câțiva au râs, însă alții au devenit gânditori și au dorit să aibă și ei o Biblie. Cu îngăduința directorului, care a observat schimbarea mea, am putut pe parcursul timpului să împart mai mult de 30 de Biblii și 100 de pliante creștine deținuților de acolo. Unii dintre ei au găsit mântuirea în Domnul Isus Hristos. Se pare că mai am de îndeplinit aici o misiune, cu toate că eu însumi nu sunt vrednic de îndurarea lui Dumnezeu.

Aici se încheie povestirea deținutului. Când m-a întrebat cineva ironic dacă am văzut vreodată vreo minune, i-am povestit această întâmplare. Batjocoritorul a rămas pe gânduri și mi s-a părut că își dorea și el în adâncul sufletului fericirea pe care o avea acel deținut.

Citirea Bibliei: Ieremia 44.24-45.5 · Romani 12.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE BIBLIE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.” (Psalmul 119:89)

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie fundamentul vieții tale. Cerul este Curtea Supremă; când decide asupra unui caz, lucrul acela este hotărât. Iar dacă acest Cuvânt al lui Dumnezeu este un lucru hotărât în ceruri, întrebarea este următoarea: „Este el și în viața ta un lucru hotărât?” Domnul Isus a zis: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Marcu 13:31) Biblia nu are nevoie, niciodată, de actualizare; ea este desăvârșită și nu are nevoie de îmbunătățiri. De aceea Domnul Isus ne spune „să rămână în voi cuvintele Mele” (Ioan 15:7).

Cu alte cuvinte, programează-ți mintea în acord cu Sfânta Scriptură. Cum faci lucrul acesta?

1) Conferă-i statutul de rezident permanent, nu doar de vizitator. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi…” (Coloseni 3:16) Asimilează-l din belșug, așa cum ai sta la o masă copioasă și îmbelșugată. I-am putea spune „Operațiunea saturare”: citește Biblia, meditează la ea și rostește-o cu voce tare! Da, și poți s-o și cânți: „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti…” (Coloseni 3:16)

2) Ține-o lângă tine în orice moment. „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale…” (Iosua 1:8) Rostește-o, gândește-te la ea, trăiește-o! S-ar putea să spui: „Dar memoria mea nu mă ajută prea mult să rețin lucruri!” Nicio problemă! Domnul Isus a spus: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).

Așadar, când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va veni în ajutorul unei memorii care nu este perfectă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 12:1-13

Împlinirea celor dintâi evenimente ale profeţiei este garanţia că şi cele anunţate pentru timpul sfârşitului vor avea loc cu certitudine. Perioada actuală a harului este ca o lungă paranteză care întrerupe de aproape două mii de ani cursul profeţiei. Ea dă acum fiecăruia ocazia de a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se pune la adăpost de judecata viitoare.

Dintre cei din poporul lui Daniel, „oricine va fi găsit scris în carte” va fi eliberat (v. 1b). Cei care sunt numiţi înţelepţi vor învia pentru viaţa eternă; ceilalţi, pentru grozăvia pierzării eterne. Atunci va lua sfârşit vremea rânduită pentru judecată; soarta fiecărui om va fi definitiv stabilită şi absolut nimic nu va mai constitui vreun obstacol în desfăşurarea pe pământ a planurilor lui Dumnezeu. Profeţia, să nu uităm, îl are întotdeauna ca obiect pe Israel; chiar istoria împărăţiilor neamurilor este privită aici în relaţie cu poporul ales. Gândurile lui Dumnezeu însă au ca centru invariabil întâi de toate gloria lui Hristos. De aceea ele sunt pecetluite şi ascunse de cei răi, în timp ce înţelepţii sunt invitaţi să le înţeleagă. Noi de asemenea le vom înţelege, în măsura în care vom avea pe inimă această glorie a Domnului Isus.

16 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui.

Țefania 3.17

Nu există dificultate în care să se afle creștinul, pentru care Hristos să nu fie suficient, nici drum lung și întunecos pe care el să nu-L poată găsi pe Domnul ca resursă completă. Odihna lui Dumnezeu este acolo unde El poate găsi odihna perfectă. Credeți că Dumnezeu ar putea găsi odihnă în această lume? Am găsit-o noi vreodată aici? Deși Dumnezeu este dragoste desăvârșită, deasupra oricărui rău, El nu-Și poate găsi odihna aici. Când iudeii L-au acuzat pe Domnul Isus că încălca sabatul, El le-a răspuns cu aceste cuvinte minunate: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez” (Ioan 5.17). Ar putea dragostea să se odihnească în mijlocul nenorocirii?

Când toți sfinții vor fi făcuți asemenea lui Hristos în glorie și când, așa cum se exprimă Țefania, Dumnezeu „va tăcea în dragostea Lui”, Domnul va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut. Nu va exista nimic care să împiedice savurarea dragostei și a gloriei lui Dumnezeu. Ce viitor binecuvântat ne stă înainte! Rezultatul deplin al răscumpărării va fi împlinit, iar Dumnezeu Se va odihni, fiindcă dragostea Sa nu va mai avea nimic de făcut pentru propria satisfacție.

Dumnezeu dorește ca inimile noastre să fie pe aceeași frecvență cu a Sa, în lucrurile de zi cu zi. El spune: «Inima Mea vrea să aibă comuniune cu a ta. Îți voi arăta ce este în inima ta și îți voi arăta că Eu cunosc deja tot ce este în ea». Credeți că ar fi bine ca Dumnezeu să nu cunoască absolut tot ceea ce este în inima noastră? Sau credeți că un tată ar dori ca inima lui să fie complet diferită de cea a fiului său? Cu siguranță că el ar vrea ca duhul, sufletul și gândirea fiului său să fie potrivite cu cele ale lui. Dumnezeu ne trece prin pustie ca să învățăm acest lucru. Vedem adesea creștini în nesiguranță pe patul de moarte, fiindcă, în viața de zi cu zi, n-au scos la iveală totul din inimile lor, înaintea lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, … Singurul care face lucruri minunate!

Psalmul 72.18

Din întuneric la lumină (1)

Odată am vizitat în închisoare un om condamnat la moarte. Când l-am văzut, m-am mirat de fața lui strălucitoare. Atunci el mi-a povestit:

Am fost condamnat la moarte pentru un omor. După ce mi-am primit sentința, m-am întors în celula mea, care devenise pentru mine un adevărat iad. Gândul la moartea care îmi stătea în față nu m-a părăsit nici zi, nici noapte. Mai aveam de trăit câteva săptămâni, cu moartea sigură înaintea ochilor, și apoi… veșnicia! Mă chinuiam să scap de gândul acesta, dar el mă apăsa tot mai mult, îmi răpea pofta de mâncare și-mi alunga somnul. Atunci m-am hotărât să-mi fac din cearșaf o frânghie pentru a-mi pune capăt vieții. Dar gândul la veșnicie mă împiedica să-mi pun planul în aplicare, pentru că sinuciderea mea m-ar fi dus și mai repede în lumea cealaltă necunoscută.

Într-o zi am primit un pliant pe care l-am citit în fugă și apoi l-am pus repede deoparte; conținutul lui mi se părea fără sens. Dar l-am citit încă o dată… și am început să umblu gânditor prin celulă. Mă cuprinsese un simțământ nou și mi se aprinsese o dorință în adâncul sufletului meu. Pe foaie erau scrise cuvintele: „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Eu eram pierdut! – Dorința după eliberare de povara groaznică ce mă apăsa nu mă mai lăsa. Dar cum puteam fi eliberat?

Am cerut o Biblie și, cu sentimente amestecate de frică și de speranță, am început să citesc. Am dat de cuvântul din 1 Ioan 1.7: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat”.

Citirea Bibliei: Ieremia 44.11-23 · Romani 11.22-36

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE BIBLIE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu… care lucrează și în voi care credeți.” (1 Tesaloniceni 2:13)

Apostolul Pavel i-a apreciat pe creștinii din Tesalonic: „când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu.” (1 Tesaloniceni 2:13) Astăzi vom menționa patru lucruri pe care trebuie să le crezi despre Biblie:

1) Schimbă vieți! În pilda semănătorului, Domnul Isus a spus că: „Sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Luca 8:11) Poate nu înțelegi puterea care sălășluiește într-o sămânță, dar știi că, dacă o pui într-un sol fertil, ea va veni la viață; nu va sta fără să facă nimic, ci va produce rod. Tot astfel, Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.” (1 Tesaloniceni 2:13)

2) Lucrează! „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11) Să remarcăm expresia „planurile Mele”… Fiecare cuvânt pe care îl rostește Dumnezeu are o misiune și este garantat că o va îndeplini potrivit voii Sale, strategiei Sale și momentului ales de El.

3) Este creativă! „Odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă” (2 Petru 3:5). Cuvântul lui Dumnezeu a fost suficient de puternic pentru a crea tot ce există. El nu S-a luptat, nu a trudit, nu a transpirat; El doar a vorbit – și s-a făcut. Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu!

4) Are putere! „Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere… Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” (Luca 4:32, 36) Forțele întunericului care te înconjoară astăzi trebuie să recunoască și să se supună Cuvântului lui Dumnezeu, așa că încrede-te în el!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 11:29-45

Nicio profeţie din Scriptură nu se interpretează separat, ceea ce înseamnă că nu poate fi izolată din planul general al lui Dumnezeu (2 Petru 1.20). Astfel, începând cu versetul 36, cum arată înseşi cuvintele Domnului, avem tabloul unor evenimente care se află încă în viitor şi pentru care cele din trecut au slujit, într-un fel, doar drept schiţă sau introducere. Antioh Epifanus, regele Siriei, desemnat fără echivoc în versetul 31, cel care pentru a se răzbuna pe iudei sacrifică o scroafă în templu şi apoi aşază acolo statuia lui Jupiter, nu este decât un antetip al viitorului împărat din Nord sau Asirian.

Acestui personaj profetic i se aplică versetele 40-45, în timp ce versetele 36-39 îl privesc pe Antihrist, „împăratul”, care în acelaşi „timp al sfârşitului” se va face adorat în Ierusalim. El va fi supraomul aşteptat, reunind şi desăvârşind în persoana sa, sub acapararea lui Satan, toate tendinţele perverse şi orgolioase ale inimii omului. Acţionând după bunul lui plac (în contrast absolut faţă de Hristos ~ Evrei 10.7), proferând cele mai grave hule împotriva lui Dumnezeu, dispreţuindu-L pe Unsul Său, ridicându-se mai presus de orice, sprijinit de bani, de violenţă şi de minciună, iată duhul Antihristului, care nu este greu de discernut în lume chiar şi astăzi (1 Ioan 2.18,22,23).

15 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci când eram în carne, pasiunile păcatelor care erau prin lege lucrau în mădularele noastre spre a aduce rod pentru moarte.

Romani 7.5

„Atunci când eram în carne.” Ce vrea să spună expresia „în carne”? „A fi în carne” înseamnă a sta înaintea lui Dumnezeu pe temelia sau pe poziția primului Adam și a fi răspunzător înaintea Lui conform cu această poziție. Nu este vorba despre o măsură mai mică sau mai mare a vinovăției personale, ci despre starea păcătoasă în care ne găseam, fără excepție, din fire, despre jugul păcatului, sub care stăteam cu toții. Eram odinioară legați de lege prin căsătorie (ca să vorbim în termenii imaginii folosite în Romani 7); dar, după cum ne este atât de bine cunoscut, legea interzice păcatul, îi ține socoteală celui ce o încalcă și nu dă niciun fel de putere pentru a ține poruncile ei; dimpotrivă, ea dă păcatului ocazia să fie activ în noi. Spunându-ne „să nu poftești”, ea tocmai trezește „patimile păcatelor” din noi și le dă ocazie să lucreze. Astfel înțelegem de ce apostolul spune că aceste patimi sunt „prin lege”. Totuși, să nu trecem cu vederea faptul că izvorul acelor patimi nu este în niciun caz legea; izvorul este în noi, dar legea lucrează asupra lui și îl transformă în faptă. Dacă un profesor le-ar interzice elevilor săi să mâzgălească pereții clasei, pofta de a face lucrul interzis s-ar trezi în mulți care mai înainte poate că nici nu se gândeau la așa ceva. Sau, dacă aș închide ceva într-un sertar și aș spune: «Nimeni nu are voie să știe ce este în acest sertar», toți, mari și mici, ar simți pofta să deschidă acel sertar.

Aceasta era deci starea noastră, situația noastră tristă. Dar, Dumnezeu fie lăudat, aici se spune că „eram în carne”, ceea ce înseamnă că acum nu mai suntem! Chiar mai mult – după cum ne învață apostolul mai târziu – acum suntem „în Duh” (Romani 8.9). Aceasta este noua noastră poziție înaintea lui Dumnezeu. Desigur că încă avem „în noi” carnea și de aceea putem face încă lucrurile cărnii, putem chiar să fim „carnali” (1 Corinteni 3.1,3), dar nu mai suntem „în carne”. Și, deși carnea este încă în noi, nu mai suntem sub stăpânirea ei, iar carnea nu mai reprezintă, ca mai înainte, poziția noastră înaintea lui Dumnezeu.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să-L așteptați din ceruri pe Fiul Său.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Câinele de bronz

Un misionar și-a cumpărat un mic câine de bronz și l-a luat cu el când a plecat pe câmpul de misiune din Myanmar (Burma). El a așezat micuța figurină într-un loc vizibil în fața casei sale. Curioși, oamenii l-au întrebat: „De ce ai pus acest câine în fața ușii tale?”. — „Pentru că adesea sunt singur în casă și am nevoie de un câine care să mă păzească.” Oamenii au început să râdă. — „Dar câinele tău nu vede, nu aude, nu latră și nici nu mușcă. Cum te poate păzi?” — „Ei bine”, le-a spus misionarul, „dar idolii voștri din ce sunt făcuți? Din lemn, din piatră și din metal! Ei nu văd și nu aud mai mult decât câinele meu. Voi însă vă plecați până la pământ înaintea lor, vă rugați lor și susțineți că ei vă protejează. V-am spus de multe ori că numai Dumnezeul din ceruri este adevăratul Dumnezeu și că El Și-a dat Fiul, pentru ca oricine crede în El să aibă viața veșnică. De ce nu renunțați la acești idoli detestabili și de ce nu vă îndreptați către adevăratul Dumnezeu?”. Oamenii n-au mai spus nimic. De fiecare dată când un închinător la idoli trecea pe acolo, câinele de bronz părea că îi spune: „Idolii voștri sunt la fel ca mine”.

Poate ne gândim că această relatare nu are nimic să ne spună, pentru că noi nu suntem închinători la idoli. – Dar chiar nu suntem? Banii, succesul și puterea sunt idoli care ne țin prinși și care ne împiedică să-I slujim unui Dumnezeu viu. Tesalonicenii (din versetul de azi) s-au întors la adevăratul Dumnezeu, care li S-a făcut cunoscut prin Fiul Său Isus Hristos. El i-a eliberat de păcatele lor pe toți aceia care au crezut.

Citirea Bibliei: Ieremia 44.1-10 · Romani 11.11-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE RUGĂCIUNE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Astăzi, dăruiește-I lui Dumnezeu gândurile tale șoptite. De-a lungul secolelor, creștinii au învățat valoarea rugăciunilor formulate în propoziții scurte. Acestea sunt rugăciuni care se pot șopti oriunde, în orice cadru. Misionarul creștin, Dr. Frank C. Laubach, cunoscut sub numele „Apostolul analfabeților” a dezvoltat o comuniune neîncetată cu Dumnezeu, adresându-I întrebări. La fiecare două sau trei minute, el se ruga: „Sunt eu după voia ta, Doamne? Îți sunt eu pe plac, Doamne?” El a spus la un moment dat: „Lucrul acesta, de a păstra legătura constantă cu Dumnezeu, de a-L face obiectul gândului meu și tovarășul conversațiilor mele, este cel mai uimitor lucru pe care l-am făcut vreodată!”

Imaginează-ți cum ar fi să te gândești la fiecare clipă ca la un potențial timp de comuniune cu Dumnezeu. De-a lungul vieții tale, tu vei petrece 6 luni stând la semafor, 8 luni deschizând e-mailuri nedorite, un an și jumătate căutând lucruri pierdute și ditamai perioada de 5 ani așteptând la diferite cozi. De ce nu Îi dăruiești aceste clipe lui Dumnezeu? Când Îi dăruiești Lui gândurile tale șoptite, obișnuitul devine neobișnuit. Expresii simple precum: „Mulțumesc, Tată!” sau „Mă încred în Cuvântul Tău!” sau „Dorința mea este să-Ți fiu pe plac!” pot transforma ziua și viața ta. Nu e nevoie să pleci de la birou sau să îngenunchezi în bucătărie. Roagă-te acolo unde ești. Fă din bucătăria ta o catedrală, și din sala de clasă o capelă. Apoi, dăruiește-I lui Dumnezeu și gândurile tale de seară.

La sfârșitul zilei, lasă-ți mintea să se gândească la El. Încheie-ți ziua așa cum ai început-o – vorbind cu Dumnezeu! Mulțumește-I pentru părțile bune. Pune-I întrebări despre părțile grele. Caută mila Sa. Caută puterea Sa. Când îți închizi ochii, simte siguranța promisiunii Sale: „Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.” (Psalmul 121:4). Iar dacă adormi în timp ce te rogi, nu te îngrijora. Este vreun al loc mai bun de a adormi, decât în brațele Tatălui tău?!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 11:10-28

Acest capitol anunţă şi istoriseşte în detaliu rivalitatea dintre două din cele patru dinastii în care avea să fie împărţit imperiul grec al lui Alexandru. În acest împărat al Nordului se recunoaşte linia Seleucizilor, guvernând regiunile situate la nord de Palestina: Siria, Asia Mică, în timp ce împăraţii Sudului sunt Lagizii (sau Ptolomeii), stăpânind Egiptul. Între aceste două puteri rivale aveau să alterneze războaiele şi tratatele de alianţă, cu linguşiri omeneşti, şantaje şi ameninţări, căsătoriile diplomatice şi asasinatele. Relaţiile dintre naţiuni nu s–au schimbat deloc de atunci, iar manualele de istorie nu sunt altceva decât triste reflectări despre ce conţine inima omului: lăcomie (v. 8), violenţă şi crime (v. 14), moravuri rele (v. 17), înşelăciune (v. 23), corupţie (v. 24), trădare (v. 26), minciuni (v. 27).

Cât de deşartă apare, după două mii de ani, retrospectiva acestor conflicte având drept miză ţara lui Israel (v. 16) şi care–i va măcina în guvernări de scurtă durată pe aceşti monarhi îngâmfaţi!

Politica internaţională din perioada împăraţilor aparţinând dinastiei Seleucizilor şi a Ptolomeilor este descrisă aici anticipat într–un mod atât de exact, încât unii raţionalişti, încurcaţi, au făcut tot posibilul pentru a demonstra că acest capitol nu putea fi scris decât după împlinirea evenimentelor pe care acesta le anunţă.

14 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.

Matei 27.45,46

În timpul acestei scene deosebit de sfinte, în care Domnul Isus purta judecata pentru păcatele noastre, auzim acel strigăt al durerii, scos în „ceasul al nouălea”. Ni se spune că s-a făcut întuneric peste toată țara, începând cu ceasul al șaselea, care corespunde cu ora noastră 12:00, până la „ceasul al nouălea”, care corespunde cu ora noastră 15:00. Ceasul al nouălea era „ceasul rugăciunii” (vedeți Fapte 3.1; 10.30). În chiar ceasul în care Domnul Isus a strigat către Dumnezeu, cei din poporul iudeu erau în rugăciune. Să medităm la acest fapt uimitor, anume că, în timp ce Hristos striga la Dumnezeu, fiind părăsit, poporul Său, care tocmai Îl lepădase, se ruga. Preoții erau în templu la ceasul rugăciunii, atunci când perdeaua templului a fost ruptă în două (Matei 27.51). Acest lucru a semnificat faptul că acum calea ne era deschisă pentru a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune cu îndrăzneală (Evrei 9.8; 10.19,20).

Mai există un lucru minunat legat de „ceasul al nouălea”. Pentru Israel, acest ceas era considerat ca începutul serii. Acesta marca de fapt timpul jertfei de seară, care era arderea-de-tot neîncetată (Exod 29.38-41), când un miel de un an trebuia jertfit „între cele două seri”, adică la „ceasul al nouălea”, exact ceasul în care Domnul a scos acel strigăt sfâșietor. Arderea-de-tot neîncetată era temeiul pe care Dumnezeu putea fi în mijlocul poporului Său și putea vorbi cu el (Exod 29.42). Ea este de asemenea un simbol binecuvântat al faptului că Dumnezeu ne-a acceptat în Cel Preaiubit (Efeseni 1.6). Nu numai că Domnul ne-a deschis calea de a ne apropia de Dumnezeu, ci suntem priviți de Dumnezeu în toată savoarea Persoanei și jertfei Sale.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații lui.

Geneza 37.2

Iosif – o prefigurare a Domnului Isus

Din tinerețea sa, Iosif a fost una dintre cele mai frumoase și mai grăitoare imagini despre Domnul Isus.

În primul rând, Iosif era păstor; el păștea turma împreună cu frații săi. Un păstor bun se îngrijește de oile sale, le asigură hrana și protejează turma. Păstorul bun este caracterizat de dăruire, de fidelitate, de blândețe și de compasiune. – Toate acestea se reunesc în chip desăvârșit în Domnul Isus. El spune despre Sine: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi” (Ioan 10.11).

În al doilea rând, Iosif și-a început drumul vieții ca slujitor. În Geneza 37.2 se spune despre el: „Și tânăr [slujitor], era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei”. – Cu toate că Domnul Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, El nu a venit pe pământ „să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45). El a fost Slujitorul credincios al lui Dumnezeu, care S-a smerit pentru a le sluji oamenilor.

În al treilea rând, Iosif a trăit separat, dar printre frații săi. El nu lua parte la faptele lor rele, ci îi „spunea tatălui lor cuvintele lor cele rele” (Geneza 37.2). – Domnul Isus a fost separat de păcat, cu toate că El a trăit printre oameni păcătoși, a vorbit și a mâncat cu ei. Dar niciodată răul acestor oameni nu a avut o influență negativă asupra Lui. El a rămas curat și consacrat lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Ieremia 43.1-13 · Romani 11.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE RUGĂCIUNE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3)

Pentru ca oile să cunoască glasul păstorului este nevoie de timp, însă în cele din urmă ele îl recunosc și învață să se încreadă în el pentru toate nevoile pe care le au. Așadar, cum poți să devii și tu la fel de familiarizat cu glasul lui Dumnezeu?

Iată câteva idei:

1) Dăruiește-I lui Dumnezeu primele tale gânduri de dimineață. Cu capul pe pernă și cu ochii închiși, oferă-I lui Dumnezeu primele clipe ale zilei. Spune: „Îți mulțumesc pentru odihna de peste noapte. Astăzi îți aparțin Ție!” C.S. Lewis a scris: „În clipa în care te trezești în fiecare dimineață, toate dorințele și speranțele tale pentru ziua care te așteaptă se năpustesc asupra ta ca niște animale sălbatice. Și prima ta sarcină în fiecare dimineață este să le alungi; să asculți cealaltă voce, să accepți celălalt punct de vedere, și să lași ca cealaltă viață – mai largă, mai puternică și mai liniștită – să te pătrundă!”

2) Dăruiește-I lui Dumnezeu gândurile care așteaptă. Soții și soțiile au învățat de-a lungul vieții lecția tăcerii împărtășite; ei nu trebuie să umple aerul cu sporovăieli constante. Faptul că sunt împreună este suficient. Fă la fel și în viața spirituală! Încearcă să și taci înaintea lui Dumnezeu. „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 46:10) Conștientizarea prezenței lui Dumnezeu este rezultatul tăcerii înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus S-a rugat: „ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21) Ești tu conștient de prezența lui Hristos „în tine”, așa cum a promis? Până la ce nivel L-ai invitat, în mod conștient, să fie „de-al casei” în inima ta? Cum s-a dezvoltat practicarea părtășiei tale cu Dumnezeu în ultimii câțiva ani?

Dacă nu-ți plac răspunsurile, fă schimbări începând de astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 10:15-21; 11:1-9

Pentru a putea înţelege partea vizibilă a profeţiei (cap. 11), capitolul 10 ne întâmpină ajutându–ne să întrevedem latura ei ascunsă, care este corespondentul ceresc al acestor evenimente de pe pământ. Mai–marii acestei lumi, deşi se cred liberi, seamănă cu nişte marionete; ei sunt dirijaţi din sfere mai înalte, de către „căpetenia autorităţii” satanice, prin intermediul acestor „fii” care se numesc patimi (Efeseni 2.2). Dumnezeu însă are de asemenea legiunile Sale de îngeri cu conducătorii lor (Evrei 1.14). Şi, lucru minunat, noi putem, prin rugăciunile noastre, să punem în mişcare forţele lor invizibile, să purtăm aceleaşi lupte şi să experimentăm, împreună cu Ilie şi cu Daniel, că „mare putere are cererea fierbinte a celui drept” (Iacov 5.16).

În capitolul 11, Dumnezeu îi deschide profetului său o largă perspectivă asupra evenimentelor ce urmau să aibă loc. Trei monarhi perşi aveau să se succeadă: Cambises al II–lea, Gaumata Magul şi Darius Histaspes (recunoscuţi, respectiv, în Ezra 4.6,7,24). După ei, bogatul şi puternicul Xerxes (Ahaşveroş din cartea Estera) va întreprinde o formidabilă ofensivă împotriva Greciei (Iavan). Apoi va avea loc ascensiunea fulgerătoare a lui Alexandru cel Mare (v. 3, 4), divizarea şi mai rapidă a imperiului său „în cele patru vânturi” (izbitoare ilustraţie a cărţii Eclesiastul), urmată de îndelungate certuri între principalii săi moştenitori.

13 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, pentru sângele fiului preotului Iehoiada, și l-au ucis pe patul său, iar el a murit. Și l-au înmormântat în cetatea lui David, dar nu l-au înmormântat în mormintele împăraților.

2 Cronici 24.25

Lecții din viața lui Ioas (3) – Pe cine va onora Dumnezeu?

Temerea de Dumnezeu și slujirea pentru El cu credincioșie aduc o mare binecuvântare. Vedem acest lucru cu claritate atunci când comparăm sfârșitul lui Ioas cu cel al preotului Iehoiada. Acesta din urmă a trăit o sută treizeci de ani, iar la acea vreme, o vârstă atât de înaintată era dovada aprobării lui Dumnezeu. Ioas a trăit doar patruzeci și șapte de ani. Împotriva lui Zaharia, fiul lui Iehoiada, a fost făcută o uneltire și la fel i s-a întâmplat și lui Ioas, care poruncise ca Zaharia să fie omorât. Ioas a fost omorât de doi dintre slujitorii săi (Zabad, al cărui nume înseamnă „Iahve Își aduce aminte”, și Iozabad, al cărui nume înseamnă „Iahve înzestrează”). Pe când murea, Zaharia a spus: „Să vadă Domnul și să judece!” (2 Cronici 24.22). Și, într-adevăr, Dumnezeu a văzut și i-a dat lui Ioas după fapta lui.

Vedem, de asemenea, că Ioas nu a fost îngropat în mormintele împăraților. Dar cine a fost înmormântat acolo? Iehoiada! De ce? „Pentru că făcuse bine în Israel și pentru Dumnezeu și pentru casa Lui” (2 Cronici 24.16). Prin urmare, Dumnezeu l-a onorat.

Domnul nostru a spus: „Dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora” (Ioan 12.26). Dumnezeu îi va onora întotdeauna pe cei care I-au slujit cu credincioșie Fiului Său. El „va da fiecăruia după faptele lui” (Romani 2.6). Acesta este motivul, bazat pe același principiu, pentru care Iehoiada a fost onorat, iar Ioas, nu. Există deci o răsplată și o binecuvântare pentru toți cei care fac bine pentru casa lui Dumnezeu și pentru poporul Lui.

Persoana Domnului Isus este atât de prețioasă Tatălui, încât El va onora pe oricine Îi slujește lui Hristos, indiferent de cât de neînsemnată ar fi slujba făcută. Nimic nu scapă privirii Tatălui. Facă El ca inimile noastre să fie încălzite de acest gând, în timp ce mărturisim numele Domnului și Îl slujim în această lume care încă Îl leapădă!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil … Oasele mele nu erau ascunse de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat … Ochii Tăi au văzut ființa mea neîntocmită.

Psalmul 139.13-16

Este bebelușul lucrarea omului?

Soția mea tocmai a născut un bebeluș. Doctorul i l-a pus în brațe, spunând: „Acum puteți să vă admirați lucrarea!”. Am rămas pe gânduri. Este acest bebeluș într-adevăr lucrarea noastră? Desigur, soția l-a purtat nouă luni în pântece și l-a adus pe lume. Dar cine a dirijat fertilizarea, divizarea și multiplicarea primelor celule și dispunerea lor uimitor de complexă? Cine a făcut în secret – pe parcursul întregii sarcini până în momentul în care s-a născut bebelușul – un om cu un corp funcțional, minunat, dar și cu duh și cu suflet? Nu este mama doar un instrument în mâna Creatorului?

Gândurile mi s-au îndreptat spre Psalmul 139, unde împăratul David cugetă la cele dintâi clipe ale existenței sale și rămâne uimit de felul cum l-a țesut și l-a făcut Dumnezeu. De când era doar un embrion foarte mic și sensibil, Dumnezeu l-a văzut. Dumnezeu nu doar că a luat cunoștință de el, ci a și dirijat dezvoltarea lui ulterioară. Acest psalm ne arată înțelepciunea, puterea și dragostea Creatorului. Fiecare copil este unic și valoros pentru Dumnezeu, dar și iubit de El. Dumnezeu dorește să-l aibă veșnic la Sine în cer. Da, Isus Hristos a venit în lume pentru fiecare copil! „El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie” (Țefania 31.17).

Citirea Bibliei: Ieremia 42.7-22 · Romani 10.14-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND VIAȚA PARE PREA GREA – Fundația S.E.E.R. România

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?…” (Geneza 18:14)

O mare parte din stresul nostru este cauzat de nevoia noastră de a ști totul mai dinainte – deci, de a fi în control. Chiar și după ce ne rugăm și punem problema în mâna lui Dumnezeu, noi trăim după filosofia „speră la ce e mai bun și fă-ți planuri pentru ce e mai rău!” Dar tu nu-ți depui economiile la bancă, ca apoi să stai treaz toată noapte îngrijorându-te pentru ele, nu-i așa? Atâta încredere ai în Dumnezeu?! Când te găsești în spirala descendentă al lui „Cum? Ce? Când? Unde?”, oprește-te și lasă totul în mâna lui Dumnezeu!

Nu în mâna Dumnezeului limitat de priceperea ta, ci a Dumnezeului al cărui palmares vorbește de la sine, a cărui credincioșie nu se schimbă niciodată, și care și-a câștigat dreptul de a întreba: „Este oare ceva prea greu pentru Mine?” Domnul Isus nu a suferit niciodată de frica de eșec, la fel ca noi. De ce? Pentru că El nu a întreținut niciodată gândul că nu poate face ceva ce Tatăl Său L-a asigurat că poate face. Și nu a suferit nici de frica lipsurilor. Chiar dacă a dus o viață simplă, El a fost responsabil ca să Se întrețină pe El Însuși, precum și acel grup mic de oameni – ucenicii Săi…

Cum a reușit?

Biblia spune că El Se ruga – dimineața, la amiază, seara… era într-o legătură constantă cu Tatăl Său ceresc! Prin urmare, El a știut cum să prindă pește, când peștele nu mușca, și chiar să găsească bani pentru impozit în gura unui pește, atunci când a avut nevoie. Poate Dumnezeu nu-ți va purta de grijă exact în felul acesta, dar El a promis că-ți va purta de grijă, iar tu trebuie să crezi că El o va face.

Iată promisiunea după care trebuie să trăiești în fiecare zi: „El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 10:1-14

Uneori Dumnezeu răspunde imediat la rugăciunile alor Săi. În capitolul 9.21, cuvântul Său a ajuns la Daniel pe când el încă se ruga. Alteori, dimpotrivă, ca în acest capitol, El amână intervenţia Sa, pentru a testa cât de reale sunt dorinţele noastre, cât de perseverentă este credinţa noastră. Dar chiar dacă uneori trebuie să ne rugăm mult timp înainte de a fi împlinită rugăciunea, niciodată să nu tragem concluzia din aceasta că Dumnezeu nu ascultă (1 Ioan 5.15). El îi spune lui Daniel că rugăciunea lui a fost auzită încă din prima zi. Acest verset 12 ne dezvăluie starea morală plăcută lui Dumnezeu, care este, am putea spune, cheia comunicării cu cerul. Să reţinem secretul lui Daniel: el şi‑a pus inima să înţeleagă şi să se smerească.

Comparând vedenia din versetele 5 şi 6 cu cea a apostolului Ioan în Patmos (Apocalipsa 1.13‑16), înţelegem că Acela care apare aici încărcat cu atributele dreptăţii suverane nu poate fi altul decât „Unsul” cel „nimicit” (cap. 9.26) care va fi, de asemenea, glorificat. Într–o astfel de prezenţă, cel mai evlavios dintre oameni este paralizat de o spaimă mortală. (Pentru a putea fi un canal al revelaţiilor divine, trebuie ca mai întâi moartea să–şi fi făcut lucrarea în noi ~ 2 Corinteni 4.12.) Dar acelaşi cuvânt al harului vine să–l liniştească şi pe Daniel, cum mai târziu o va face şi faţă de Ioan: „Nu te teme”, „nu te teme de nimic, om preaiubit” (v. 12, 19).

12 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Duceți la bun sfârșit mântuirea voastră cu teamă și tremur.

Filipeni 2.12

„Cu teamă și tremur” (2)

Când apostolul vorbește despre faptul de „a duce la bun sfârșit mântuirea noastră cu teamă și tremur”, el nu are în vedere nici îndreptățirea și nici poziția noastră înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea în epistola către Filipeni este întotdeauna înfățișată ca final al alergării, ca sfârșit al ei în slavă. Care a fost rezultatul răscumpărării pentru Israel? Ei au intrat nu în Canaan, ci pe drumul care îi ducea prin pustie. Fiind creștin, eu am de urmat această cale, slăvind numele lui Dumnezeu și lucrarea Sa. Diavolul caută să mă deruteze sau să mă oprească din înaintare, de aceea este vorba de teamă și tremur. Un israelit aflat în pustie nu-și punea niciodată întrebarea dacă mai era în Egipt sau nu. Un creștin care se îndoiește nu știe că a fost răscumpărat. Israelitul putea să nu culeagă mana într-o zi și în felul acesta să nu aibă ce mânca în acea zi; dar nu avea niciun gând că s-ar mai fi aflat în Egipt.

Satan este pe urmele noastre chiar și în clipa de față. Nu vei face nici măcar doi pași după ce ai ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, fără ca Diavolul să nu caute să-ți răpească roada pe care ai cules-o. Va face tot ce îi stă în putință pentru a trezi în tine mândria și pentru a te împiedica astfel să arăți însușirile lui Hristos, pe care ni le prezintă Scriptura. Dacă ai fi convins că ai datoria să arăți aceste însușiri ale lui Hristos în tot timpul călătoriei prin această lume și că Satan este mereu la lucru, căutând să te împiedice, ai socoti că acesta este un lucru deosebit de serios și ai înțelege ce spune Petru: „Dacă-L chemați ca Tată pe Cel care judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre” (1 Petru 1.17).

Satan caută să-mi murdărească picioarele, ca să mă facă să-L necinstesc pe Hristos în chipul cel mai înjositor. Sunt în luptă cu Satan, cu lumea și cu mine însumi, dar sunt în pace deplină cu Dumnezeu. A duce până la capăt mântuirea noastră este un lucru cu totul diferit de relația noastră veșnică pe care o avem cu Dumnezeu și trebuie să ne păzim să nu le confundăm pe una cu cealaltă. Legătura mea cu Dumnezeu este perfectă și statornicită pentru totdeauna, iar încrederea mea în Dumnezeu mă face în stare să lucrez așa cum mă îndeamnă El.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este om care să nu păcătuiască.

1 Împărați 8.46

Peretele de stâncă

Eram într-o excursie în munți și am întâlnit un bărbat și o femeie. Numaidecât am intrat cu ei în vorbă despre frumusețea creației lui Dumnezeu. În acel loc era un impunător perete de stâncă, ce se întindea pe verticală câteva sute de metri. Am privit în sus și i-am întrebat pe cei doi cum poate omul ajunge în cer.

„Eu țin poruncile lui Dumnezeu”, a spus femeia. Atunci eu i-am zis: „Niciun om nu a putut ține cele zece porunci; numai Domnul Isus Hristos le-a împlinit. Nimeni nu poate să-și câștige singur cerul, nici să stea în fața lui Dumnezeu la judecată”. Dar femeia a insistat că vom fi salvați, dacă ținem poruncile. Atunci am întrebat-o: „Să presupunem că drumul spre cer ar trece peste acest perete de stâncă – ați încerca să vă suiți pe el?”. Ea a spus că nu; știa că un singur pas greșit ar fi costat-o viața. Atunci i-am spus: „În Cuvântul lui Dumnezeu stă scris: «Cine va păzi toată legea, și va greși într-o singură poruncă, se face vinovat de toate»” (Iacov 2.10).

Îngândurată, femeia a tăcut. Atunci bărbatul, care a ascultat în tăcere toată conversația, a spus: „Numai credința salvează”.

Nu faptele noastre ne salvează, ci numai credința în Hristos și în ceea ce a făcut El pe cruce! Prin El, Salvatorul, fiecare om poate să vină la Dumnezeu, dacă vrea. Isus Hristos este Calea prin care ajungem în gloria cerului. Toate celelalte căi duc la pierzare.

Citirea Bibliei: Ieremia 41.11-42.6 · Romani 10.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU AI PRINS NIMIC? – Fundația S.E.E.R. România

„N-au prins nimic în noaptea aceea”. (Ioan 21:3)

Când Domnul Isus i-a chemat prima oară pe ucenici, El le-a spus că îi va face pescari de oameni (vezi Matei 4:19). Iar ei, după ce au umblat mai bine de trei ani cu Mântuitorul, și după ce au auzit promisiunea Lui că va învia din morți, și după ce L-au văzut viu cu ochii lor, s-au întors la ceea ce făceau înainte de a-L întâlni: la pescuit.

Dumnezeu Se va folosi întotdeauna de experiențele tale din trecut pentru a te învăța, însă El te va conduce mereu înainte – niciodată înapoi! Când teama și nesiguranța te vor face să-ți dorești să te întorci la siguranța lucrurilor pe care le știi, pățești ca ucenicii: „N-au prins nimic în noaptea aceea.” Dar există o veste bună: dacă te-a chemat Dumnezeu, încă ești chemat. Haideți să vedem cum li se adresează Domnul Isus, în ciuda celor întâmplate: „Copii… aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21:5). În ciuda faptelor tale lipsite de strălucire, tu ești totuși copilul răscumpărat al lui Dumnezeu! Isus le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” (Ioan 21:6-7). Ce a făcut apoi Domnul Isus? El a luat micul dejun cu ei, a înnoit relațiile cu ei, le-a luat îndoielile și le-a dat putere să schimbe lumea.

Noi putem învăța o lecție importantă de aici. Când lucrezi în afara voii lui Dumnezeu, este ca și cum ai încerca să pescuiești în ape fără pește! Lucrurile vor începe să funcționeze când asculți de Hristos, când îți reînnoiești relația cu El, și dacă Îl lași să te călăuzească!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 9:15-27

Daniel nu mai acţionează aici în calitate de profet (comp. cu v. 6). El devine mai degrabă avocatul lui Israel şi ştie să găsească argumentele potrivite pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Îi cere să intervină „pentru dragostea Domnului” (v. 17): „pentru multele Tale îndurări” (v. 18), „pentru Tine, pentru că cetatea Ta şi poporul Tău se numesc după Numele Tău” (v. 19; comp. cu Psalmul 25.11 şi cu Levitic 22.32). O astfel de rugăciune Îi este plăcută lui Dumnezeu, care Se grăbeşte să răspundă la ea. Mesagerul este din nou Gabriel, acelaşi care va fi ales pentru a anunţa naşterea Mântuitorului şi a precursorului Său (Luca 1.19,26). Aici însă îngerul nu este trimis să transmită nici pe departe un mesaj fericit. El îi luminează mintea lui Daniel cu privire la:

1. Respingerea lui Mesia după 69 (7+62) de săptămâni de ani a acestor 483 de ani (69×7) care vor fi socotiţi de la începerea reconstruirii Ierusalimului, în timpul lui Neemia;

2. Distrugerea cetăţii şi a templului de către romani sub Titus (v. 26);

3. În sfârşit, într–un timp încă viitor, tragica respingere comisă de iudeii orbiţi de Satan şi primirea, în locul lui Hristos, a unui „pustiitor”, Antihristul (v. 27).

În capitolul 24 din Matei, versetul 15 şi următoarele, Domnul Isus confirmă cu solemnitate profeţiile lui Daniel.

11 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule.

Pentru că aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți promisiunea.

Evrei 10.7; 10.36

Primul verset dintre cele de mai sus este un citat din Psalmul 40. În Epistola către Evrei, Duhul Sfânt ne confirmă faptul că acesta este un psalm mesianic, scris cu privire la Fiul – Domnul Isus. Ce minunat că El, Fiul veșnic, a venit în această lume și a devenit Om, pentru a face voia lui Dumnezeu! În acest scop I-a fost pregătit un trup, în care, ca Om, să învețe ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit (Evrei 5.8).

Remarcați că în Psalmul 40 se spune: „Mi-ai săpat urechi” (versetul 6). El a venit să asculte.

La sfârșitul capitolului 10 găsim câteva îndemnuri practice. Nu trebuie să părăsim încrederea noastră în Dumnezeu, în ciuda dificultăților (versetul 35). Apoi ni se reamintește că avem nevoie de răbdare pentru a face voia lui Dumnezeu. Într-o lume care-L respinge pe El, Cuvântul Său și voia Sa, a împlini voia Lui nu este întotdeauna ușor. Avem și noi urechea deschisă ca binecuvântatul nostru Domn, întotdeauna gata să ascultăm? Dorim să punem Scriptura în practică în viața personală, de familie și de adunare?

Unii credincioși spun că este prea dificil să asculte într-un timp ca acesta. Mulți au renunțat la modelul biblic de strângere laolaltă. Vom renunța și noi, sau vom decide să facem voia lui Dumnezeu? Remarcați că există o promisiune pentru cei care rabdă făcând voia lui Dumnezeu: Domnul Isus va veni curând. „Încă puțin, foarte puțin și Cel care vine va veni și nu va întârzia” (Evrei 10.37). Facă Domnul să fim cu toții creștini care împlinesc „voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12.2), până va veni El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Luca 10.20

Unde este scris numele dumneavoastră?

Oricine vizitează Europa va întâlni în multe orașe și sate monumente ridicate pentru soldații căzuți în cele două războaie mondiale. Acolo sunt rânduri lungi de nume, cum ar fi de exemplu cele inscripționate pe monumentul din orașul istoric Gordes, din sudul Franței: Chauvin Samuel, Mézard Clément, Tour Ferdinand, Beysson Marius, Jauve Clément…

În spatele fiecărui nume a fost o persoană, o viață de om. Au fost bărbați tineri, plini de speranță, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, care, fie voluntar, fie chemați sub arme, au plecat la război pentru a nu se mai întoarce niciodată. Deasupra numelor este inscripționat: „Pentru eroii patriei” sau „În memoria tinerilor din Gordes care au murit pentru Franța”. Unii îi admiră pe cei căzuți ca eroi, alții îi plâng ca pe copiii lor pe cei care au murit pe front. De fapt, aceste nume sunt un memorial pentru multele victime ale acestor războaie crude.

Să ne întrebăm: Sunt aceste nume scrise și în cer? Într-o zi, ele vor fi uitate pe pământ. Dar la Dumnezeu totul este notat pentru totdeauna. Cine sunt cei scriși la El în cer? Doar aceia care au viața veșnică. Și cum putem obține această viață? Prin merite proprii sau prin sacrificiu de sine? Nicidecum! Nu este suficient nici să fi trăit onorabil, nici chiar să fi murit pentru o cauză ca cea amintită mai sus. Numai credința personală în Isus Hristos, care Și-a dat viața pentru noi pe cruce, ne salvează pentru cer.

Citirea Bibliei: Ieremia 40.13-41.10 · Romani 9.30-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PORUNCA DRAGOSTEI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. (Ioan 15:12)

Gândește-te la persoana care ți se pare că este cel mai greu de iubit: cum poți învăța să iubești un asemenea om? Înainte de-a învăța cum să-l iubești tu, trebuie să simți și să înțelegi cât de profund te iubește Dumnezeu pe tine. Apostolul Pavel scrie: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17-19)

Să reținem exprimările „să pricepeți… să cunoașteți… să ajungeți…” Dumnezeu dorește să pricepi dragostea Sa și s-o cunoști. De ce? Deoarece în 1 Ioan 4:19 ni se spune că „noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi.”

De ce este important să ne simțim iubiți de El? Pentru că de multe ori oamenii care nu sunt iubiți nu pot iubi. Când nu te simți iubit în mod sincer, nu simți nevoia, și nu te simți în stare să oferi dragoste. Așadar, mai întâi trebuie să experimentezi dragostea lui Dumnezeu pentru tine! Domnul Isus a zis: „Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”. Chiar și atunci când ai făcut sau faci cele mai urâte lucruri, Domnul Isus tot te iubește! Faptul că știi că ești iubit de Hristos îți conferă valoare și siguranță; și totodată te ajută să-i poți iubi pe ceilalți.

Tot ce îți cere Dumnezeu este să fii dispus să iubești, și El îți va da puterea s-o faci! Pentru că „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:5)!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 9:1-14

Acest frumos capitol ni–l arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea. De astă dată nu printr–o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. Din ele a aflat:

1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10);

2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40);

3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 Împăraţi 8.47). Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne–am răzvrătit” (v. 5, 15; cap. 6.10). Însă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de–a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S-a încărcat cu ale noastre, le–a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat–o noi (Psalmul 40.12).

10 Mai 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Eleazar, fiul lui Dodo ahohitul; el era unul dintre cei trei viteji. El a fost cu David la Pas-Damim, unde s-au adunat filistenii la luptă; și era un ogor plin cu orz. Și poporul a fugit dinaintea filistenilor.

1 Cronici 11.12,13

Eleazar a fost unul dintre vitejii lui David. Numele său înseamnă „Dumnezeu a ajutat”. Deși mulți fugeau de frica filistenilor, acest om a rămas neclintit și a păzit un ogor plin cu orz. De ce? Hrana trebuie păzită de vrăjmaș, pentru a fi folosită de poporul lui Dumnezeu. De asemenea, Eleazar învățase de la David și a stat alături de el, chiar dacă alții au fost prea înspăimântați ca s-o facă.

Poporul a fugit, însă nu și Eleazar. El a apărat acea bucată de ogor de filistenii care se strânseseră pentru luptă. Acest viteaz era „cu David” și a rămas neclintit. Această atitudine i-a încurajat și pe alții, după cum vedem în versetul 14. Domnul Isus este absent acum, însă putem fi „cu El” și putem să ne identificăm cu interesele Lui, ca tovarăși credincioși ai Săi, la fel cum au făcut vitejii lui David. Cum? „Au stat în mijlocul ogorului și l-au apărat și i-au bătut pe filisteni. Și Domnul i-a salvat cu o mare salvare” (1 Cronici 11.14), iar mâna lui Eleazar a rămas „lipită de sabie” (2 Samuel 23.10).

Cuvântul „viteji” apare în Cronici mai des decât în alte cărți ale Bibliei. Salvarea lui Dumnezeu a fost răsplata pentru devotamentul lor. Pe când alții fugeau de teama filistenilor, acești bărbați s-au întărit în Domnul, la fel cum a făcut David la Țiclag, atunci când era în mare strâmtorare (1 Samuel 30.6). Puterea dată de Domnul a fost secretul biruinței lor.

Cu toții suntem în școala lui Dumnezeu și avem privilegiul să învățăm de la marele nostru David – Domnul Isus Însuși. Să ne întărim în harul care este în Hristos Isus (2 Timotei 2.1) și să stăm neclintiți!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când [Isus] S-a coborât de pe munte, multă lume a mers după El. Și, iată, un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, vreau, fii curățit!”. Îndată a fost curățit de lepra lui.

Matei 8.1-3

Isus l-a atins pe lepros

În fața unei colibe sărăcăcioase de lut din Orientul Apropiat stătea ghemuit un lepros. Boala lui, lepra, îi afectase părți întinse ale corpului. Tocmai se apropia o tânără. Bolnavul și-a ridicat mâinile, parcă voind să se apere, pentru că nu dorea ca vizitatoarea să se infecteze de la el.

Dar femeia a venit mai aproape, i s-a adresat prietenește și a scos Noul Testament din geantă. Apoi i-a citit întâmplarea din Matei 8 despre vindecarea leprosului.

Bolnavul a ascultat cu multă atenție. El putea să se transpună atât de bine în gândurile și în simțămintele tovarășului său de suferință. Când femeia a ajuns cu cititul la locul unde Isus l-a atins pe lepros, el a întrerupt-o și a exclamat mirat: „Isus l-a atins? L-a atins cu adevărat?”. – Toți oamenii îl ocoleau pe acel lepros. Isus, dimpotrivă, a fost adânc mișcat de necazul aceluia și, în dragostea Lui, l-a atins pe bolnav. – Sărmanul om nu putea înțelege acest lucru.

Da, Isus nu a ezitat să-i atingă pe cei bolnavi și pe cei necurați, pentru a-i vindeca. El nu S-a dat înapoi nici atunci când a ajuns în contact cu lepra păcatului, nici când a mers pentru noi la cruce și a suportat moartea de ispășire pentru păcătoși. Oricine simte povara păcatelor și vrea să fie salvat poate veni la El cu deplină încredere. Atunci se va împlini Cuvântul Domnului: „Da, vreau, fii curățit!”.

Citirea Bibliei: Ieremia 40.1-12 · Romani 9.14-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PORUNCA DRAGOSTEI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Trăiţi în dragoste…” (Efeseni 5:2)

Grecii foloseau patru cuvinte pentru a face deosebirea dintre tipurile de dragoste:

1) Storge, care înseamnă atașament, afecțiune firească, ca aceea dintre părinți și copii;

2) Eros, care înseamnă atracție trupească;

3) Philia, care înseamnă afecțiune emoțională sau prietenie;

4) Agape, care înseamnă dăruire necondiționată, dragoste sacrificială.

Când Biblia vorbește despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi și despre tipul de dragoste pe care trebuie s-o avem pentru El și pentru ceilalți, cuvântul folosit este întotdeauna agape, ceea ce indică angajamentul de a acționa. Știi că este posibil să iubești pe cineva chiar dacă nu-ți place de persoana aceea? Într-adevăr, dacă Dumnezeu vrea să ne învețe să iubim, El va aduce în viața noastră persoane greu de iubit. Adevărul este că viețile noastre sunt pline de persoane pe care nu le agreem: nu ne place cum vorbesc, nu ne place cum se comportă, nu ne place cum se îmbracă… Dar mai mult decât orice, avem tendința de-a nu agreea persoanele cărora nu le place de noi!

Dacă stai să te gândești, ai putea întocmi o listă cu persoanele pe care nu le iubești? Probabil ai trece pe listă persoane cu care nu ai nimic în comun, sau îți este greu să te înțelegi cu ele. Uneori, fiecare este greu de iubit – da, chiar și tu, și eu! – dar unii sunt greu de iubit… tot timpul! Domnul Isus nu ne-a cerut niciodată să avem o atracție delicată față de toți. Nici El nu a simțit atracție față de farisei. Așa că, nu trebuie să ne placă de toți – nu-i așa că este o ușurare? Dar – și acum vine partea cea mai grea – noi trebuie să-i iubim.

Ce vrea să ne învețe Biblia când spune: „trăiți în dragoste”? Este la fel ca umblarea fizică. Această dragoste necondiționată necesită efort, se mișcă într-o direcție precisă și este ceva ce faci în fiecare zi! Deci și azi, acum – iubește!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Daniel 8:15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care l–a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni ~ cea din Nord, a imperiului grec ~ atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24, 25) şi, în cele din urmă, va cuteza să-L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-l înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26).