Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

5 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Tinerii vor fi storși de puteri și vor obosi și bărbații tineri se vor împiedica și vor cădea, dar cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

Isaia 40.30,31



Tinerii au adesea energia necesară pentru a birui obstacole mari. Dumnezeu le dă o astfel de capacitate, însă există mereu o limită. Când este vorba de chestiuni spirituale, cei care sunt plini de energie se dovedesc adesea lipsiți de putere. Ei pot avea multă energie fizică, însă, când sunt puși la încercare prin Cuvântul lui Dumnezeu, eșuează complet – nu fizic, ci spiritual.

Fie că suntem bătrâni sau tineri, există putere spirituală la dispoziția oricui se sprijină, cu credință, pe Domnul. Această atitudine implică dependența de El și o încredere deplină că El ne poate oferi o înnoire a puterii, ori de câte ori este necesar. Acest lucru este cu adevărat miraculos, însă este foarte real. Versetul nostru ne spune că cei care se sprijină pe Domnul „se vor înălța pe aripi ca vulturii”. Acesta este, fără îndoială, un limbaj metaforic, însă este extrem de prețios. El vorbește despre caracterul îndemnului din Coloseni 3.1: „Căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu”. Hristos este Obiectul binecuvântat care atrage inima în așa fel, încât toate binecuvântările concentrate în El devin vii și reale pentru suflet. Să căutăm har de la Dumnezeu pentru a trăi deasupra împrejurărilor în care ne aflăm!

„Vor alerga și nu-și vor pierde puterea.” Cu această atitudine de dependență a credinței putem da curs îndemnului din Evrei 12.1,2: „Dând la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus”. În loc să obosim, mai degrabă să alergăm cu răbdare, iar secretul este să privim țintă la Isus. Doar așa nu vom obosi și nu vom fi descurajați.

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cum putem să știm calea?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.5,6



„Singură, dar nu părăsită”

Într-un moment al vieții sale, regina Olandei, Wilhelmina (1880-1962), L-a acceptat în sufletul ei pe unicul Mântuitor; cine crede în El va fi salvat pentru veșnicie. Ea a făcut următoarea mărturisire: „Hristos m-a condus la experiența unei realități copleșitoare. Nu se poate spune în cuvinte ce a însemnat pentru viața mea libertatea, perspectiva viitorului, bucuria și totala schimbare, pe care mi le-a adus credința în Mântuitorul”. Spre sfârșitul vieții, regina a scris o impresionantă autobiografie, intitulată: „Singură, dar nu părăsită”. Cartea se încheie cu ceea ce regina a numit revelația ei: adevărul că Isus Hristos dorește să intre în inima omului și să o guverneze. Regina s-a considerat o fiică a lui Dumnezeu și avea tot dreptul să o facă, pentru că L-a primit pe Cel care este Calea, Adevărul și Viața.

Oricine Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos în viața sa devine o făptură care poate să-I spună cu sinceritate lui Dumnezeu: Tată. Orice persoană, chiar dacă este singură, din momentul când Îl primește pe Mântuitorul ca Domn și Stăpân al vieții, va descoperi că face parte din marea familie a Tatălui ceresc, cu toți aceia care merg pe calea credinței și au un Tată în ceruri. O astfel de credință, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi. A-L cunoaște pe Mântuitorul și a încredința toate în mâna Sa este secretul unei vieți fericite, chiar dacă împrejurările exterioare nu sunt întotdeauna cele mai plăcute.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE DIN PLIN! – Fundația SEER

„Vei intra în
mormânt la bătrânețe” (Iov 5:26)


 Autorul Norman Cousins a spus: „Nicio boală nu este mai letală decât plictiseala care vine odată cu pensionarea.”

Există o povestire adevărată despre o femeie ajunsă la optzeci de ani care s-a dus la doctor pentru un consult. Medicul a întrebat-o dacă este o persoană activă. Femeia i-a zâmbit larg și i-a zis: „Alerg 8 sau 9 kilometri în fiecare zi.” Surprins, medicul i-a spus să aibă grijă și să nu se solicite prea tare. „Luați-o mai încet,” i-a sugerat el. Femeia și-a însușit cuvintele și s-a hotărât s-o lase mai moale. Și-a schimbat alergarea cu plimbări lente pe care le-a redus la una sau două zile pe săptămână. În decurs de un an, a murit. După ce a auzit de moartea ei, medicul care i-a dat acel sfat i-a spus unui prieten: „Nu voi mai spune niciodată unui pacient care se simte atât de bine s-o lase mai ușurel!”

Scriptura este plină de istorisiri despre oameni care au continuat să trăiască pentru că aveau pentru ce să trăiască! Să ne aducem aminte de Caleb. La optzeci și cinci de ani a atacat uriașii din țară, i-a alungat și a devenit un cuceritor (vezi Iosua 14). Ce să mai spunem de Noe?! El a început să construiască arca la vârsta de cinci sute de ani. Și după o sută de ani el a fost cel care a contribuit la renașterea lumii.

Vârsta nu înseamnă nimic, asta doar dacă nu ești cumva vreun sortiment de brânză! Tu nu ai termen de expirare! Nici ridurile, nici firele albe și nici petele de pe mâini nu înseamnă aproape nimic. Câtă vreme Dumnezeu alege să te mai lase să trăiești pe pământul acesta, nu fi doar o ființă care există – fii vioi și plin de viață! Invocă această promisiune: „Vei intra în mormânt la bătrânețe.”

Continuă să visezi. Acceptă provocări noi. Și nici măcar să nu te gândești s-o lași „mai ușurel”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:14-28

În mijlocul naţiunilor care-l înconjurau, Israel trebuia să se deosebească prin înţelepciunea şi prin priceperea (sau inteligenţa) sa (4.6) − înţelepciune şi pricepere care constau în a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, în a-L asculta şi a-I fi supus. Aceste naţiuni vecine cu Israel se închinau la idoli. Şi, ca o consecinţă, „inima lor fără pricepere a fost întunecată: susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor” (Romani 1.21-23). În zilele noastre, rareori întâlnim această formă grosolană de idolatrie altundeva decât în ţările păgâne. Totuşi Noul Testament dă acest nume (idolatrie) şi altor păcate: de exemplu lăcomiei, şi ne previne în mod solemn că nici un idolatru nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 5.5; 1 Corinteni 6.9, 10).

Prevenindu-l pe Israel, Dumnezeu nu-i ascunde ceea ce se va întâmpla: poporul va fi corupt şi va sluji zeilor păgâni. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă iluzii cu privire la disponibilităţile inimii noastre fireşti.
Moise menţionează copilaşii: „fii şi fii ai fiilor” (v. 25). Unul dintre aceştia, numit Ionatan, va deveni, în timpul judecătorilor, tocmai preot al unui chip cioplit (Judecători 18.30).

4 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ionatan s-a ridicat de la masă plin de mânie și n-a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, pentru că era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine.

1 Samuel 20.34



Dacă Ionatan avusese dubii cu privire la atitudinea tatălui său, acum știa sigur care era aceasta. Tatăl său aruncase sulița spre David, iar acesta fugise. Apoi Saul îndreptase o suliță chiar înspre el, spunând: «Dacă vrei să fii tovarășul lui David, atunci vei avea și tu parte de o suliță». Acum Ionatan trebuia să facă o alegere: îl va urma pe David, ori se va întoarce înapoi în cetate? Este mișcător să-l vezi cum merge acolo și vorbește cu David, știind că acesta nu mai era bine-venit la curtea lui Saul. S-au îmbrățișat, s-au sărutat și au plâns împreună. Însă David a fost depășit de plâns, fiindcă îl iubea pe Ionatan mult mai mult decât îl iubea Ionatan pe el. Totuși, nu vedem că David îi reproșează ceva; el n-a spus: «De ce nu vrei să mă însoțești în peștera Adulam – locul lepădării?». Dacă dragostea pentru David nu l-a determinat pe Ionatan să facă acest lucru, David nu i l-a cerut. Iată ceva care vorbește inimii mele. Dumnezeu nu spune: «Trebuie să faci asta, sau cealaltă». Tot ceea ce spune El este: «E dragostea Mea suficientă pentru a te atrage; este ea de ajuns să te facă să renunți la lume, ca să Mă urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Mea?».

Există câteva momente strălucitoare în viața lui Ionatan, însă acesta este unul foarte trist – el cunoștea acum întreaga atitudine a lui Saul și trebuia să ia o decizie. S-a întors în cetate, iar David pleacă spre peștera Adulam, pentru a umbla ca un proscris împreună cu câțiva oameni care au fost de acord să împărtășească lepădarea lui. Ce alegere! Întotdeauna trebuie să facem alegeri. Poți spune: «Vreau să-L urmez pe Domnul, însă nu doresc să mă despart de anumiți oameni». Sau poți să spui: «Vreau să-L urmez pe Domnul, iar dacă mă va costa separarea de cineva, Domnul trebuie să aibă primul loc. El mi-a câștigat inima». Dragostea lui Hristos ne constrânge – ca să nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi (2 Corinteni 5.14,15).

G. H. H.


SĂMÂNȚA BUNĂ

În adevăr, înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El.

Fapte 10.34,35



Primirea națiunilor

Sutașul Corneliu, un om pios, și cei care erau împreună cu el au fost primiți în Adunarea lui Dumnezeu. În prima lui cuvântare, Petru a lăsat să se subînțeleagă faptul că și ei erau chemați. Apoi Petru a fost chemat în mod special și a primit instrucțiuni deosebite cu privire la planul Domnului, ca să deschidă ușa celor ce erau dintre națiuni și care se temeau de Dumnezeu. În acel timp, Biserica era compusă în principal, dacă nu în exclusivitate, din iudei. Dar Dumnezeu S-a purtat blând cu poporul Său din vechime, ținând cont de prejudecățile lor.

Corneliu era un om evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui; el făcea milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Personal, iudeii nu puteau avea niciun fel de obiecții, ca să primească o asemenea persoană.

Și Petru a ajuns să nu mai aibă niciun dubiu cu privire la voința divină. Cu multă grijă, Dumnezeu a redus la tăcere raționamentele lui Petru și i-a înfrânt încăpățânarea cu o mustrare blândă: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat”. Deși încet, Petru a trecut la lucru, având o lucrare nouă. Și nimic nu i s-a părut mai surprinzător lui Petru decât ca națiunile să fie aduse și ele la binecuvântare, fără să fie nevoie să se iudaizeze și fără să trebuiască să se supună rânduielilor iudaice. Acesta a fost un salt uriaș atât pentru Petru și pentru națiuni, cât și ca fapt în sine. Dumnezeu nu este părtinitor.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROMISIUNILE SE ÎMPLINESC PRIN CREDINȚA ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

„Așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit” (Habacuc 2:3)


 Ți-a făcut vreodată Cuvântul lui Dumnezeu o promisiune care omenește vorbind nu vezi cum s-ar putea împlini? Citește și acest verset: „dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit.” Dumnezeu duce lucrurile la îndeplinire conform unui plan și orar, iar tu faci parte din planificarea Lui. Fii sigur că nimic din ce ți se întâmplă nu poate împiedica planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când Dumnezeu îți face o promisiune, e ca o sămânță.

Mai întâi, ea trebuie să cadă în solul fertil al credinței, apoi trebuie să i se dea timp să încolțească și să crească. Pe urmă trebuie udată regulat prin rugăciune și prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu se va împlini pentru că tu insiști sau încerci să manipulezi; „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul” (Zaharia 4:6). Dacă Dumnezeu ți-a promis ceva, bazează-te pe Cuvântul Său și rostește aceste cuvinte: „Viața mea nu se poate sfârși până nu se va întâmpla lucrul acesta!” Istoria vieții lui Iosif s-ar putea rezuma prin acest verset: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el și până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19).

De ce punem ceva la încercare? Pentru a-i verifica tăria; ca să vedem dacă rezistă sau se sfărâmă sub presiune. Ce promisiune ți-a făcut Dumnezeu? Îl crezi? Cât de puternică îți este credința? Dacă este slabă, Dumnezeu te va readuce în școala credinței ca să-ți înveți lecțiile, să treci examenele și să promovezi. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu-ți pierde credința în Dumnezeu, și promisiunea se va împlini!

<if

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:1-13

Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne poporul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …” (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră” (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeşte-te şi fereşte-ţi bine sufletul” (v. 9).

Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

„Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el” (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

3 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Să știi dar aceasta, că în zilele din urmă vor veni timpuri grele; pentru că oamenii vor fi … fără afectivitate naturală, neînduplecați, defăimători, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine.

2 Timotei 3.1-3



Printre caracteristicile oamenilor din zilele din urmă este și „defăimarea”. Există cu siguranță multă falsitate în aceste timpuri. Învățătorii falși promovează erezii nimicitoare (2 Petru 2.1), chiar tăgăduindu-L pe Domnul pe care mărturisesc că-L urmează. Astfel de oameni se pretind creștini, însă resping adevărurile creștine. La fel ca profeții falși din Vechiul Testament, ei încurajează răul comis fără frâu. De cealaltă parte, alte atacuri vin din partea fraților falși (Galateni 2.4), care nu pot tolera libertatea creștină și încearcă să reglementeze purtarea celor credincioși prin lege și tradiție.

Într-o astfel de atmosferă, defăimătorii găsesc un loc confortabil. Cuvântul „defăimare” își are originea în cuvântul folosit pentru diavolul însuși. Lucrarea lui este de a-i acuza pe credincioși în prezența lui Dumnezeu, zi și noapte (Apocalipsa 12.10), și mulți necredincioși adoptă aceeași poziție față de creștini, acuzându-i de ură și de egoism, în ciuda dovezilor total opuse.

Trebuie să vedem însă că cei credincioși înșiși sunt avertizați să nu fie defăimători. Femeilor creștine li se atrage atenția în mod deosebit în această privință (1 Timotei 3.11; Tit 2.3), însă cu siguranță că oricine poate cădea într-o astfel de capcană. Îi putem defăima pe frații și pe surorile noastre atribuindu-le motivații și scopuri rele. Putem vorbi denigrator la adresa celor care Îl urmează sau Îl slujesc pe Domnul într-un fel diferit față de noi. Adevărul contează întotdeauna, iar în vremurile din urmă este esențial să înțelegem cine este cu adevărat vrăjmașul nostru. De vreme ce toți cei credincioși sunt frați ai noștri, să nu fim găsiți făcând lucrarea vrăjmașului, ca acuzatori și defăimători.

S. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Dumnezeul meu, în Tine m-am încrezut. Scapă-mă de toți cei ce mă urmăresc și eliberează-mă.

Psalmul 7.1



Biblia coaptă

Jan Hus poate fi numit pe drept reformatorul, dar și martirul Boemiei. Prin mărturia lui înflăcărată au fost deschiși ochii a mii de oameni pentru lucrarea de mântuire înfăptuită de Isus Hristos.

Dar vestirea publică a evangheliei în această țară nu a durat mult timp. Jan Hus a fost ars pe rug, sângele altor creștini curgea șiroaie și peste tot se căutau Bibliile pentru a fi distruse.

În acel timp, o femeie, a cărei cea mai mare bogăție era Cuvântul lui Dumnezeu, tocmai stătea în fața cuptorului pentru a coace pâine. Deodată a auzit că oamenii inchiziției umblau prin sat și îi luau prizonieri pe toți aceia la care găseau o Biblie.

Hotărâtă, a luat Biblia și a înfășurat-o într-o bucată mare de aluat și a împins-o în cuptor împreună cu alte pâini.

Nu mult după aceea a fost percheziționată și acea casă. Totul a fost răscolit, din beci până în pod, dar fără rezultat.

Când persecutorii au părăsit casa, pâinea era deja coaptă și a fost astfel scoasă din cuptorul fierbinte. Și ce surpriză! Biblia nu suferise nicio pagubă, la fel ca cei trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care fuseseră aruncați de împăratul Nebucadnețar în cuptorul aprins. Biblia relatează cum Dumnezeu i-a scos nevătămați din acel cuptor (Daniel 3).

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MARELE CREATOR – Fundația SEER

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1)


Fie că privești universul printr-un telescop ori printr-un microscop, vei descoperi că Dumnezeu este Marele Creator. Să ne uităm la trei dintre lucrurile pe care le controlează:

1) Temperatura. La suprafața soarelui, temperatura este de 10.000 de grade Fahrenheit, iar noi ne aflăm la 150 de milioane de kilometri depărtare de soare – exact distanța optimă! Dacă temperatura pământului ar crește sau ar scădea cu 50 de grade, orice formă de viață ar înceta. Gândește-te la următorul lucru: De ce Pământul nu se află la o distanță de două ori mai mare sau de două ori mai mică?

2) Rotația. Pământul se rotește de 365 de ori într-un an în jurul axei sale, iar ca să înconjoare soarele îi trebuie 1 an. Să presupunem că ne-am roti de numai 36 de ori. În acest caz, zilele și nopțile ar fi de zece ori mai lungi. O parte a planetei ar fi incredibil de fierbinte, iar cealaltă ar fi insuportabil de rece. Și viața, așa cum o știm noi, ar înceta.

3) Aerul. Oxigenul constituie 21% din atmosfera noastră: echilibrul perfect de aer de care avem nevoie pentru a putea respira. De ce nu 50%? Pentru că prima dată când cineva ar aprinde un chibrit, ne-am prăji cu toții! Așa că pune-ți întrebarea: cele 21 de procente sunt o întâmplare sau un proiect întocmit atent?

Și dacă există un proiect, deducem că trebuie să existe și un creator. Și El chiar există! Nu ai vrea să-L cunoști? Îl poți cunoaște. În creație, El Și-a descoperit măreața Sa putere, iar la cruce Și-a descoperit măreața Lui iubire (Ioan 3:16). Prin Fiul Său Isus Hristos Îl poți cunoaște pe Marele Creator în mod personal și poți primi în dar viața veșnică. În caz contrar, vei intra într-o veșnicie pierdută.

Ce șanse sunt ca tu să fii o excepție? Niciuna! Oamenii care ajung în cer vor fi aceia care au intrat acolo prin alegere, nu prin șansă. Deci, alege astăzi unde vrei să-ți petreci veșnicia!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 3:18-29

  Unii oameni regretă tot restul vieţii că n-au fost mai silitori la şcoală! Iar părinţii, care nu întotdeauna sunt ascultaţi, îşi avertizează copiii că pentru ei înşişi muncesc şi că un studiu mediocru riscă să fie confirmat de o carieră mediocră, ceea ce pune în joc întregul viitor. Nu este tot astfel şi cu creştinul? Da, cu deosebirea că întreaga lui viaţă cuprinde numai ani de şcoală. Dacă este un ucenic leneş, un amator lipsit de ambiţie sănătoasă, dacă are o „vedere scurtă”, intrarea în împărăţia cerurilor nu i „se va da din belşug”; va suferi o pierdere eternă (2 Petru 1.9, 11).

Fiii lui Ruben şi ai lui Gad sunt o pildă în acest sens. Faptul că au intrat primii în posesia moştenirii lor nu înseamnă că au şi partea cea mai bună. Dimpotrivă! aceasta se află dincolo de Iordan, unde se găsesc „ţara cea bună” şi „acel munte frumos” (v. 25). Moise o ştia bine. Ce contrast între conducătorul a cărui inimă era dincolo de Iordan, dar căruia nu îi este permis să intre, şi aceste două seminţii şi jumătate care puteau intra în Canaan, dar care nu au deloc dorinţa înspre aceasta! Drag prieten, unde se găseşte inima ta? În cer, cu Isus, sau pe pământ, cu lucrurile văzute şi trecătoare? (Luca 12.34).

2 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu mănânci nicio urâciune … Dintre animale, orice animal care are copita despicată și piciorul complet despărțit în două copite și care rumegă, pe acestea să le mâncați.

Deuteronom 14.3,6



Legile date israeliților cu privire la ceea ce le era permis să mănânce au aplicații morale foarte interesante pentru noi. În ce privește alimentația noastră, noi știm că „orice creatură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de aruncat, fiind primit cu mulțumire, pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune” (1 Timotei 4.4,5). Însă, din punct de vedere moral, putem învăța din aceste pasaje din Vechiul Testament principii folositoare pentru dieta noastră spirituală, care este menită să hrănească inima și mintea noastră.

În mod evident, nimic urâcios nu trebuie să ne preocupe mintea, ci mai degrabă tot ceea ce este adevărat, nobil, drept, curat, vrednic de iubit, orice virtute și orice laudă (Filipeni 4.8). În lista animalelor pe care israeliții le puteau mânca citim că orice animal de felul acesta trebuia să aibă copita despicată și să rumege. Ambele caracteristici erau necesare. Animalul trebuia să rumege, iar aceasta vorbește despre meditație. Trebuie să ne hrănim sufletul cu lucruri care să ne facă să medităm la lucrurile de sus, unde Se află Hristos. Trebuie să studiem Scriptura și să medităm la ea. Copita despicată ne vorbește despre o umblare în separare. Trebuie să ne hrănim cu lucruri care nu sunt amestecate cu principii lumești, în ce privește umblarea celui credincios. Această hrană ne face să umblăm pe calea lui Hristos.

Întotdeauna vom fi ceea ce mâncăm. Dacă nu ne hrănim cu o hrană de calitate, să nu ne surprindă faptul că vom avea multe probleme în umblarea noastră. Soluția însă este foarte simplă: să ne hrănim doar cu ceea ce trebuie. Orice altceva este o urâciune înaintea Domnului, fiindcă ne depărtează inima de El. Hrana spirituală potrivită ne va face să medităm la Persoana lui Hristos și să umblăm pe urmele Lui.

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El.

1 Împărați 18.21



Oameni nehotărâți

Se spune că papa Alexandru al VII-lea l-a întrebat odată pe renumitul grec, Leo Allatius, de ce nu merge la mănăstire. Răspunsul lui Allatius a fost:

— Pentru că vreau să am posibilitatea să mă căsătoresc, dacă doresc.

— Atunci, de ce nu vă căsătoriți? l-a întrebat papa.

— Pentru că vreau să am posibilitatea să merg la mănăstire, dacă doresc.

Nenumărați oameni acționează la fel când este vorba să-și definească poziția lor față de Mântuitorul. Unii spun că doresc să se mai bucure de această viață sau că mai au unele probleme care nu suferă amânare. „Să-L primesc pe Isus Hristos ca Mântuitor? Dacă mă hotărăsc pentru Hristos, atunci m-am legat. Nu, asta nu! Cel puțin acum, încă nu! Să-L resping pe Hristos? Nici vorbă de așa ceva! Într-adevăr, eu nu sunt împotriva Lui! El a fost un Om bun, un exemplu desăvârșit. Să mă hotărăsc împotriva Lui? O, nu, doar nu sunt păgân! Mă voi mai gândi asupra întoarcerii mele la Mântuitorul când voi avea mai mult timp de cugetare.”

A-L primi pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor înseamnă să primești iertarea lui Dumnezeu. A-L respinge pe Mântuitorul înseamnă o viață pierdută pentru veșnicie. Cale de mijloc între cele două nu există. Alegerea aparține fiecăruia în parte.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND AI PARTE DE ÎMPOTRIVIRI – Fundația SEER

„Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine…” (Evrei 12:3)


Îmi amintesc de o melodie veche a unui renumit cântăreț de la jumătatea sec. 20: „Nu mă călca pe pantofii mei albaștri de velur”. Nu va trebuie să aștepți foarte mult până când cineva va face exact lucrul acesta: te va călca pe picior, la propriu sau la figurat. Dar înainte să te simți descurajat și să abandonezi lupta, mai uită-te o dată la viața Domnului Isus. Deși a fost desăvârșit în toate privințele, El a fost criticat continuu. Dușmanii Săi l-au făcut „un om mâncăcios și băutor de vin” (Matei 11:19). L-au acuzat chiar că ar fi posedat de un demon. (vezi Ioan 8:48). Cu toate acestea, El nu S-a lăsat învins de amărăciune sau de descurajare. Pentru El, fiecare obstacol a reprezentat ocazia de a-Și arăta harul și tăria de caracter. Inima Lui a fost frântă de cei pe care îi iubea, și cu toate acestea El a dat dovadă de înțelegere și de mângâiere. El a văzut boala ca pe o șansă de a-i vindeca pe cei bolnavi; ura ca pe un stimulent de a-Și iubi aproapele; ispita ca pe o nouă ocazie de a învinge pornirile carnale cu care Se confrunta; și jignirile ca pe prilejuri de a ierta.

Domnul Isus Și-a trăit viața transformând încercările în triumfuri – și de aceea El este exemplul nostru. Biblia spune: „Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit… o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima.” Ia Biblia și citește învățăturile Sale! În celebra Predică de pe Munte, Domnul Isus a zis: „Ați auzit că s-a zis: ‘Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:43-48). Așa a trăit Domnul Isus – și așa dorește El să trăim și noi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 3:1-17

  Când duşmanul iese înaintea poporului, Domnul începe prin a-l încuraja şi linişti pe Moise: „Nu te teme de el” (v. 2). Apoi biruinţa este câştigată: „l-am bătut … am nimicit cu desăvârşire … am luat în stăpânire …”     (v. 3, 6, 12). Cetăţile „cu ziduri până la ceruri” (1.28) păruseră înainte de necucerit pentru un Israel necredincios. În prezent Moise proclamă: „n-a fost nici o cetate prea puternică pentru noi” (2.36). Şi cum a fost cu uriaşii care-i înspăimântaseră? Dumnezeu va aminti mai târziu: „Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, a căror înălţime era ca înălţimea cedrilor; şi ei erau tari ca stejarii” (Amos 2.9).

Og, împăratul Basanului, unul din acei uriaşi grozavi, împreună cu tot poporul lui, este dat în mâinile lui Israel asemeni lui Sihon înainte de el. Dumnezeu Îşi arată astfel puterea Sa şi compătimirea pentru ai Săi. Gând potrivit să ne încurajeze când puterea lui Satan este pe cale să ne îngrozească! „Tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea” − afirmă prima epistolă a lui Ioan − şi „aceasta este victoria care a învins lumea: credinţa noastră” (1 Ioan 5.4). Credinţa triumfă pentru că se bizuie pe Cel care este mai tare decât lumea. „Îndrăzniţi, ne spune Domnul Isus, Eu am învins lumea” (Ioan 16.33).

1 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul era cu Iosif și Și-a revărsat îndurarea peste el și i-a dăruit favoare … Domnul era cu el; și Domnul făcea să prospere ce făcea el.

Geneza 39.21,23



Prima parte a vieții lui Iosif nu a fost una dificilă. Avea părinți bogați și era iubit de ei, în special de tatăl său. Era unul dintre acei adolescenți cărora pare să le meargă totul bine: inteligent, îndemânatic, chipeș și cu o personalitate pozitivă. Dragostea lui pentru Dumnezeu era canalizată în slujba pentru alții, chiar pentru frații lui, care îl urau. Și de aici au pornit toate problemele lui.

Cei mai mulți dintre noi cunoaștem istoria din cartea Geneza. Ceea ce uităm câteodată ușor este că, atunci când viața sa a devenit complicată, Iosif nu a cedat. Să ne amintim câteva din experiențele lui: a fost aruncat într-o groapă; a fost vândut ca rob; a fost acuzat pe nedrept și aruncat în temniță. Să ne gândim la cât de greu trebuie să-i fi fost.

Așa era viața în zilele acelea și la fel este și astăzi. Trăim într-o lume dificilă. Când trecem prin încercările de zi cu zi, să ne gândim la Iosif. În robie, în temniță și, mai târziu, în prosperitate, „Domnul era cu el”. Aceasta este cheia!

Unde vom găsi putere și resurse pentru a face față problemelor? Resursele puse la dispoziția noastră sunt în număr de trei: rugăciunea, astfel ca să putem conta pe călăuzirea și pe ajutorul divin; Scriptura, care ne poate da „înțelepciune spre mântuire”; și sfaturile creștinilor mai experimentați decât noi, ale celor care sunt spirituali și care, prin exercițiu, „au simțurile deprinse să deosebească binele și răul” (Evrei 5.14).

W. S. Ibrahim


SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a mai spus o pildă … Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată … A chemat zece din robii săi, le-a dat zece mine.

Luca 19.11,12



Parabola minelor

Oamenii din apropierea Domnului Isus credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat. Domnul i-a făcut să înțeleagă faptul că nu era nimic din ceea ce gândeau ei. Mântuitorul a arătat prin cuvintele parabolei că El Se va duce în cer, această țară îndepărtată, și că acolo va primi Împărăția; apoi va reveni pentru a-Și revendica drepturile Sale ca Suveran.

În timpul acestei așteptări, Domnul a dat robilor Săi, acelora care L-au primit la prima Sa venire, daruri care trebuiau valorificate în timpul absenței Sale. Fiecare era răspunzător față de Domnul pentru ceea ce i se încredințase. O mină sau un pol este o monedă de argint. Doi dintre robi au folosit bine ceea ce au primit și, când stăpânul lor s-a întors, au primit o răsplată. Însă unul i-a dat mina înapoi și l-a învinuit cu obrăznicie pe stăpân. Mina pe care o avusese robul necredincios a fost dată celui care a câștigat alte zece mine, fapt care ne dezvăluie principiul important că celui care folosește darurile Domnului i se dă mai mult, însă celui care nu le folosește i se ia și ceea ce are.

Domnul Isus enunță prin aceasta un principiu general. Cu cât pătrunzi mai mult în cunoașterea Sa, cu cât ești mai credincios în slujba Sa și în tot ce Îi aparține Lui, cu atât vei primi mai mult. Dumnezeu să ne ajute pe toți să învățăm să-L cunoaștem mai bine pe Domnul și Mântuitorul nostru, ca să primim capacitatea de a-I sluji cât mai bine!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LOCUI ÎN CASA DUȘMĂNIEI! – Fundația SEER

„Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)


 

În anul 1882, un om de afaceri din New York, pe nume Joseph Richardson, avea o fâșie îngustă de teren pe strada Lexington Avenue. Avea 1,5 m. lățime și 30 m. lungime. Un alt om de afaceri, Hyman N. Sarner, avea o parcelă de mărime normală situată lângă cea îngustă a lui Richardson. Dorea să construiască apartamente cu vederea la stradă, așa că i-a oferit lui Richardson o mie de dolari pentru fâșia lui subțire de teren. Richardson s-a simțit profund ofensat de oferta modestă și a cerut cinci mii de dolari. Sarner a refuzat și Richardson l-a făcut avar și i-a trântit ușa în nas. Sarner a presupus că acel teren va rămâne liber și i-a spus arhitectului să proiecteze clădirea cu ferestrele spre terenul lui Richardson.

Dar când Richardson a văzut clădirea finalizată, s-a hotărât să blocheze vederea; nimeni nu va putea să se bucure de o vedere liberă spre terenul său! Așa că Richardson al nostru, la șaptezeci și cinci de ani, a construit un bloc de apartamente pe terenul său cu lățimea de 1,5 m., lungimea de 30 m. și înălțimea de 4 etaje. La finalizare, el și cu soția sa s-au mutat acolo. Numai câte o persoană pe rând putea să urce scările sau să treacă prin hol. Masa pe care mâncau avea o lățime de 45 cm. Un reporter de la un ziar, puțin mai dolofan a rămas blocat în casa scărilor și după ce doi locatari au încercat fără succes să-l împingă pentru a-l debloca, reporterul a reușit să iasă numai după ce s-a dezbrăcat în lenjerie.

Clădirea a fost poreclită „casa dușmăniei.” Richardson și soția sa și-au petrecut ultimii paisprezece ani din viață acolo. În 1915, clădirea a fost dărâmată. Morala: amărăciunea zidește o casă a singurătății, în care este loc numai pentru o persoană! Viața locatarilor săi se reduce la un singur scop: să facă pe cineva nefericit! Și reușesc: pe ei înșiși!

Deci „orice amărăciune să piară din mijlocul vostru!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 2:26-37

  Întorcându-ne la Geneza 15.16, Îl auzim pe Domnul ţinând seama − şi mărturisindu-i lui Avraam − de nelegiuirea naţiunilor din Canaan (vezi şi Deut. 9.5). Aceasta însă nu ajunsese „încă deplină”, nu-şi atinsese încă vârful. Patru sute de ani au fost necesari pentru ca acest rău să se coacă. Cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu! El tolerează de aproape două mii de ani o lume care L-a răstignit pe Fiul Său.

Naţiunile aflate de o parte şi de alta a Iordanului auziseră de tot ce făcuse Domnul pentru Israel. Cu toate acestea, nu s-au pocăit. De aceea judecata trebuie să aibă loc şi nici unul nu va putea fi cruţat. Până şi copiii vor pieri. Ştiind că un copil mic care moare merge în cer, aceşti copii au fost salvaţi de o soartă, de altfel, mai îngrozitoare decât moartea. În adevăr, nu-i normal să credem că, la maturitate, ei ar fi urmat calea vinovată a părinţilor lor, care i-ar fi dus la pieire?

Aceste naţiuni erau vrăjmaşe Domnului şi poporul trebuia să le nimicească, pentru a apăra gloria lui Dumnezeu. Creştinul însă nu este niciodată chemat, ca Israel, să lupte împotriva oamenilor. În schimb, trebuie să imite blândeţea cu care Israel şi-a dat aici jos mărturia  (v. 27-29).

30 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.

1 Ioan 2.1



Despre slujba de avocat a lui Hristos ni se vorbește doar în prima Epistolă a lui Ioan. Aceasta nu înseamnă că nu avem umbre și simboluri ale ei în alte locuri; însă nicăieri în altă parte nu găsim afirmații directe despre ea. Pavel vorbește despre Hristos care Se află la dreapta lui Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi (Romani 8.34), și fără îndoială că termenul „mijlocire” include deopotrivă slujba Sa de Avocat și cea de Preot; însă el nu o menționează explicit pe cea dintâi. Ea ocupă deci mai puțin spațiu în Scriptură decât preoția, căreia îi este dedicată cea mai mare parte a Epistolei către Evrei.

Aceasta nu înseamnă că avocatura lui Hristos este un subiect lipsit de importanță. Dimpotrivă, nu sunt multe alte subiecte care să fie mai importante sau să necesite o mai mare atenție din partea copiilor lui Dumnezeu. Aceasta pentru că avocatura lui Hristos este resursa pe care Dumnezeu a pregătit-o în harul Său pentru păcatele noastre zilnice.

Astfel, după ce prezintă adevărul despre poziția noastră în lumină, în acea lumină în care Dumnezeu Însuși locuiește – acesta fiind locul oricărui credincios adevărat – apostolul spune: „Copilașii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți; și, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; și El este ispășire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi” (1 Ioan 2.1,2).

Este deci foarte clar faptul că slujba de avocat a lui Hristos este exercitată în vederea păcatelor celor credincioși.

E. Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile. Și ei fac lucrul acesta ca să obțină o cunună care se poate veșteji. 1 Corinteni 9.25



Mărturisirea unui atlet

„Locuiam în Maroc și iubeam atletismul. Mă supuneam la tot felul de restricții, cu gândul să câștig premiul. Eram tare mândru când ajungeam primul la țintă și primeam premiu după premiu. Dar a venit o zi când a trebuit să fac un efort mult prea mare. Am reușit să câștig, dar m-am prăbușit. A urmat un timp lung de spitalizare. Mama mi-a citit un verset din Biblie în care era vorba de două cununi: una care se veștejește și alta care nu se poate veșteji. Am cugetat mult asupra celor două cununi. La următoarea vizită a mamei i-am spus: «În trecut am dorit să câștig cununa care se veștejește. Dar acum doresc să alerg pentru cununa veșnică, urmându-L pe Mântuitorul». După ce am părăsit spitalul, am fost întrebat: «Este adevărat că nu mai dorești să practici atletismul?». Am dat același răspuns pe care l-am dat și mamei mele.”

Acest tânăr a devenit un altfel de atlet. De atunci a străbătut multe localități din Maroc, Algeria și Franța, oferind oamenilor literatură creștină și astfel mulți au aflat despre mântuirea adusă în dar de Domnul și Mântuitorul Isus Hristos. Și cititorul este chemat la o astfel de cunună care nu se poate veșteji. Merită să alergi pe calea credinței pentru cununa care nu se va veșteji niciodată! Mântuitorul va dărui cununa vieții veșnice tuturor celor care și-au pus încrederea în El, pentru timp și pentru veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU – Fundația SEER

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat… să-l întrebuințeze după măsura credinței lui” (Romani 12:6)


 

Dumnezeu ți-a dăruit anumite calități, relații, experiențe și talente pe care dorește să le folosești pentru împlinirea planurilor Sale. El S-a folosit de un ceremonial de înfrumusețare pentru ca Estera să devină regina Persiei și să oprească genocidul evreilor. S-a folosit de vrednicia lui Neemia ca paharnic al regelui pentru a-l face să capete trecere înaintea lui, ceea ce a dus la reconstruirea zidurilor Ierusalimului. S-a folosit de abilitățile muzicale ale lui David pentru a avea acces la împăratul lui Israel. S-a folosit de faptul că Iosif a ajuns în închisoare, și de abilitățile lui de a interpreta visele – pentru a salva două națiuni de la foamete. S-a folosit de zelul unui fost prigonitor al creștinilor, pe nume Saul din Tars, pentru ca prin apostolul Pavel să răspândească Evanghelia prin călătoriile lui misionare, și să scrie jumătate din Noul Testament.

Dacă Dumnezeu s-a folosit de toți aceștia, El te va folosi și pe tine. Și dorește lucrul acesta. De fapt, El cultivă în tine talente care vor sluji planurilor Împărăției Sale așa cum nici nu-ți dai seama în prezent. Pot fi abilități atletice sau înclinații muzicale, pe care Dumnezeu să le folosească pentru a-ți oferi scena pe care să-i aduci laude. Poate fi geniul tău creativ. Sau specificul tău ca persoană. Sau ar putea fi ideea ta (demodată, dar sănătoasă!) despre etica muncii. Indiferent ce ar fi, e un dar de la Dumnezeu care trebuie folosit pentru Dumnezeu.

Succesul înseamnă să depui toate eforturile, cu tot ce ai, acolo unde ești. Nu se bazează pe împrejurări, avere, putere sau poziție. Nu ține de experiența trecută sau de potențialul tău viitor. Ci înseamnă să administrezi fiecare oportunitate, în orice fel, în fiecare zi. Așadar, astăzi, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 2:14-25

Lunga pribegie a lui Israel prin pustiu a fost pedeapsa dreaptă a necredinţei sale. Totuşi, mai era încă un motiv pentru prelungirea călătoriei. Cât timp Israel avea războinici viteji, poporul risca să creadă că a cucerit ţara prin propria lui putere. Treizeci şi opt de ani au fost deci necesari ca să piară ” din mijlocul taberei toată generaţia bărbaţilor de război (v. 14). Capitolul 5 din Ioan ne relatează istoria invalidului vindecat de Isus la scăldătoarea Betesda. Tot după treizeci şi opt de ani această persoană nenorocită nu mai avea nici o nădejde de la nici un om. El a recunoscut: „N-am pe nimeni …” şi abia atunci Isus l-a făcut să meargă.

Acum adulţii sunt morţi şi nu mai rămân decât copiii despre care poporul spusese că aveau să fie o pradă; şi este drept ca tocmai ei să intre în ţară (1.39; compară cu Numeri 14.3). Purtaţi pe braţe de Domnul, ei sunt mai puternici decât toţi războinicii. Când s-a sfârşit puterea omului, atunci vine ceasul lui Dumnezeu (32.36). El a pregătit victorii uimitoare şi a spus poporului: „Ridicaţi-vă, plecaţi şi treceţi râul Arnon! … Începe, ia în stăpânire şi intră în luptă cu el”! (v. 24). El Se îngrijise de toate.

29 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi veni la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, bucuria veseliei mele, și Te voi lăuda cu harfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

Psalmul 43.4



Altarul lui Dumnezeu pe pământ stătea în legătură cu cortul întâlnirii în pustie și, mai târziu, cu templul din Ierusalim, care era centrul lui Dumnezeu în Israel. Astăzi, centrul lui Dumnezeu nu este pe pământ. Hristos, care a fost înviat dintre cei morți și Se află la dreapta lui Dumnezeu în cer, este Centrul nostru de închinare astăzi. Mai mult, El este Altarul – altarul fiind acela pe care erau aduse jertfele. Cei care sunt încă sub lege nu au nicio parte în Hristos, așa cum găsim scris în Evrei 13.10: „Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort”. Altarul vorbește despre Persoana Lui, care este mai importantă decât darul de pe altar, așa cum El Însuși este cu mult mai măreț decât jertfa minunată pe care a adus-o la Golgota, pentru noi și pentru gloria lui Dumnezeu.

Astfel, noi am venit la El, nu la un altar pământesc, ci la „Dumnezeu, bucuria veseliei mele”. Domnul Isus este Dumnezeul cel viu, vrednic de a fi lăudat cu harfa cu zece coarde. Aceasta vorbește despre ceva mai înalt decât un instrument muzical, căci este o imagine a întregii game a închinării. Notele ei joase și cele înalte se combină producând o melodie de laudă pentru Cel care a coborât din gloria cea mai înaltă – din locul măreției eterne – venind în cel mai de jos loc, până la moarte de cruce.

El a fost înălțat în glorie, la dreapta lui Dumnezeu, și a primit un nume mai presus de oricare altul, urmând să cârmuiască în dreptate peste întreg universul. Cu bucurie ne alăturăm acum simțămintelor psalmistului, recunoscându-L ca fiind Dumnezeul adevărat, bucuria veseliei noastre. „Măriți pe Domnul împreună cu mine și să înălțăm împreună Numele Său!” (Psalmul 34.3).

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat.

Evrei 4.15



Mila Sa

Când Isus Hristos a fost pe pământ, El a venit cu mulți oameni în contact. El a simțit cu ei când au suferit slăbiciunea vieții omenești:

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de oamenii care erau epuizați și risipiți ca oile care nu aveau păstor (Matei 9.36). Inima Sa a fost atinsă, pentru că ei erau foarte obosiți și lipsiți de putere.

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de oamenii care au stat trei zile cu El și n-au avut nimic de mâncare (Matei 15.32). De aceea, a vrut ca ei să nu plece flămânzi.

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de bolnavii care veneau la El, pentru a fi vindecați (Matei 20.34). Cât de adânc a simțit El urmările păcatului!

• El a fost mișcat în lăuntrul Său de văduva care îl ducea la groapă pe singurul fiu pe care îl avea (Luca 7.13). Plin de milă, El i-a spus: „Nu plânge!”.

Domnul Isus este acum în cer. Dar El nu a uitat cum este viața pe pământ. El știe din experiență că slăbiciunile omenești sunt foarte supărătoare. El simte cu noi și are milă de noi când suntem obosiți, flămânzi, bolnavi sau întristați. Ca Preot îndurător, ne ajută să nu deznădăjduim în greutățile vieții. El ne sprijină credința prin Cuvântul Său, ca să nu renunțăm pe calea spre ținta cerească.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOCALIZEAZĂ-TE PE LUCRURILE IMPORTANTE – Fundația SEER

„Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine” (Isaia 50:7)


  Într-un orășel din Wisconsin, pe malul sudic al Lacului Superior, tradiționala cursa canină anuală era pe cale să înceapă. Participanți erau toți copiii – de la cei mai mari băieți, care aveau mai mulți câini și sănii, până la un băiețel, care avea doar o săniuță mică și un câine. La semnal, săniile au pornit, dar în scurt timp băiețelul a rămas atât de mult în urmă, că abia dacă îți dădeai seama că face parte din cursă. Apoi, cam pe la jumătatea cursei, când echipa de pe locul al doilea a încercat să avanseze spre locul întâi, săniile s-au apropiat prea tare, iar câinii au început să se bată. Când celelalte sănii din cursă s-au apropiat de locul luptei, și mai mulți câini s-au luat la harță. În scurt timp, totul a devenit o învălmășeală de copii, sănii și câini. Orice gând de competiție a dispărut din mințile concurenților. Cu toate acestea, băiețelul și câinele său au reușit să-i ocolească pe ceilalți și a ajuns să câștige cursa.

Fondatorul clinicii RightPath și consilierul de afaceri, Jerry Mabe, le spune angajatorilor că atunci când vor să angajeze manageri ei trebuie să caute oameni „strălucitori și focalizați.”

De ce? Pentru că, asemenea copiilor, managerii de rând sunt distrași cu ușurință de alte lucruri, și munca are de suferit sub supravegherea lor. Pentru a avea succes, trebuie să te concentrezi asupra lucrurilor importante și să-ți urmezi scopul fără șovăieli sau ezitări. Stai cu privirea ațintită la linia de sosire, având credința că Dumnezeu te va ajuta. El o va face! Cuvântul Său spune: „Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.”

Așadar, azi focalizează-te pe lucrurile importante!

]

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 2:1-13


Domnul Isus, adevăratul Moise, doreşte să ne amintim de pustiu nu numai ca de un loc unde am făcut multe greşeli (1.32-46), ci ca de un loc care evocă bunătatea Sa inepuizabilă şi îndelunga Lui răbdare în tot timpul călătoriei. „Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ţi-a lipsit nimic” a spus Moise poporului (v. 7). „Aţi dus voi lipsă de ceva?” – îi va întreba Isus pe ucenici înainte de a-i părăsi – „Şi ei au spus: «De nimic»” (Luca 22.35). Astfel, prezenţa Domnului cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28.20), este pentru noi garanţia că El cunoaşte nevoile noastre şi că le va satisface prin resursele Sale nelimitate. „El a cunoscut mersul tău prin acest mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani …” (v. 7). Domnul măsoară lungimea căii în pustiu, precum şi timpul necesar pentru a o străbate. Şi ceea ce dă El este pe măsura necesităţilor.

Sosise momentul să se audă vocea divină: „Destul aţi ocolit muntele acesta” (v.3).

Fraţii mei creştini, în curând vom auzi chemarea din cer care va pune capăt călătoriei noastre: binecunoscuta voce a Domnului Isus chemându-ne să-L întâmpinăm „în văzduh”. Ce perspectivă minunată!

28 Septembrie 2019

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE

Iertate sunt păcatele ei cele multe … El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Luca 7.47,48



În Luca 7, Domnul i-a arătat lui Simon fariseul că era la fel de ignorant cu privire la propria sa inimă cum era cu privire la inima lui Dumnezeu. Nu-I dăduse Domnului apă să-Și spele picioarele, însă femeia Îi spălase picioarele cu lacrimile ei; nu-I dăduse sărutare, însă ea nu încetase să-I sărute picioarele. Tot ceea ce avea, femeia Îi dăruise Domnului, care intrase, în har, în casa lui Simon, iar acesta nu știa pe cine avea ca oaspete. Apoi Domnul i-a zis femeii: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; dar cui i se iartă puțin iubește puțin”. Femeia a întâlnit cu adevărat inima lui Dumnezeu, exprimată în Hristos, deși ea nu putea explica ce însemna acest lucru. Lumina și dragostea divină s-au unit în inima ei. De ce mergea Domnul la cruce? Pentru ca Dumnezeu să-Și manifeste acolo dreptatea Lui împotriva păcatului și dragostea Sa pentru cei păcătoși; iar noi Îl îndreptățim pe Dumnezeu, care a acționat cu o dragoste atât de minunată. Fiind copii ai ei, găsim înțelepciunea dreaptă.

Apoi avem răspunsul lui Hristos la credința femeii: „Păcatele tale sunt iertate”. Ea nu știa acest lucru atunci când a intrat în casa fariseului, însă Îl iubea pe Hristos și se încredea în El; iar acum păcatele ei sunt toate îndepărtate. El Însuși i-a spus acest lucru, nu ca pe o doctrină rece, ci ca mângâiere pentru sufletul ei. Dumnezeu a trimis dragostea și lumina pe pământ, însă a trimis și iertarea, „potrivit bogățiilor harului Său”, nu cu măsura nevoii noastre.

La fel i-a spus tâlharului de pe cruce: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Paradis”. Sărmanul tâlhar purta rodul căilor sale înaintea oamenilor, însă Hristos purta acest rod înaintea lui Dumnezeu, de aceea el a fost făcut apt să fie un tovarăș al lui Hristos în Paradis. Acest lucru este adevărat cu privire la orice credincios. „Pentru că printr-o singură jertfă, El i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (Evrei 10.14).

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele.

1 Ioan 1.9



Oferta lui Dumnezeu

Ai primit multe indicații și informații despre Biblie, „Scrisoarea” lui Dumnezeu adresată ție. Te rog, dă-I acum lui Dumnezeu un răspuns! Nu amâna decizia! Știi cât este de important să-L asculți pe Dumnezeu. Poate nu vei mai avea o altă ocazie.

Dumnezeu vrea să te întâmpine în bunătate și în har, nu ca Judecător. Dumnezeu te cheamă să te întorci la El. Dar, dacă rămâi indiferent și respingi mesajul lui Dumnezeu, calea ta te conduce la despărțirea veșnică de El.

Dumnezeu îți face în Isus Hristos, Fiul Său, o ofertă minunată: Tu poți scăpa de povara păcatelor tale, mărturisindu-le lui Dumnezeu în rugăciune, prin cuvinte simple și sincere. El îți iartă păcatele, dacă le recunoști înaintea Lui. Spune-I Lui că ai trăit fără El și că ai păcătuit împotriva Lui! Dacă faci aceasta cu sinceritate, poți avea încredere că Isus Hristos a plătit și pentru vina ta, când El a murit la cruce.

Dacă accepți prin credință această ofertă măreață, se deschide pentru tine calea spre cer, părtășia veșnică și fericită cu Dumnezeu. Viața ta are atunci un sens și o țintă.

Dumnezeu este foarte interesat de tine. De aceea, El vorbește prin Scrisoarea Sa, Biblia, și către tine. El vrea ca tu să fii salvat și să primești adevărata pace. El te iubește cu sinceritate și este îngrijorat de starea ta.

Te rog, citește Biblia fără ezitare, cu o inimă deschisă! Răspunde-I lui Dumnezeu! Mulțumește-I în rugăciune că al Său Cuvânt bun a venit la tine și că tu l-ai acceptat! Aceasta ar fi cea mai mare bucurie pentru Dumnezeu!

„Tot așa … va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește” (Luca 15.7).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGERI – Fundația SEER

„Eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3:18)


 

Pastorul Jim Penner spunea: „N-am să uit niciodată: aveam opt ani și stăteam așezat pe scări când mama a deschis ușa și doi bărbați i-au dat niște hârtii. Când lacrimile au început să-i șiroiască pe obraji, nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Stăteam prost cu banii… rata la bancă nu mai fusese plătită și mașina ne-a fost luată. Dar mai port cu mine și o altă imagine, pe care o prețuiesc, din aceeași zi… mama rugându-se în camera ei. În fața fricii, două cuvinte au răzbătut: „Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!” M-am gândit: „Mulțumesc? Tocmai ți-ai pierdut mașina; nu mai avem bani; ce se va alege de noi?”

Rugăciunea ei a continuat: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru ce ne-ai dat și pentru că mai avem ce mânca deseară!” Și a continuat așa un sfert de oră, poate mai mult… Privind în urmă, am câștigat o înțelepciune pentru toată viața în acele momente. Mama m-a învățat să am o atitudine de mulțumire în mijlocul tuturor greutăților, pe care n-am s-o uit niciodată. Vremurile grele nu au dispărut peste noapte, dar în anii care au urmat, Dumnezeu a binecuvântat-o pe mama pentru credința ei neclintită!”

Mulțumirea nu este un răspuns natural în fața greutăților; e o disciplină pe care ți-o dezvolți.

Psalmistul a zis: „nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). În mijlocul necazului, când nu crezi că Dumnezeu te-a binecuvântat, oprește-te… adu-ți aminte de credincioșia Sa… și vei ajunge să fii plin de pace și de bucurie. Habacuc a zis: „chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Când îți faci timp să aduci mulțumiri pentru binecuvântările din viața ta, perspectiva și atitudinea ta se vor schimba!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:29-46


Pustiul a fost mare şi teribil. Dar cum l-a trecut Israel? Pe braţele Domnului (v. 31)! La expresia celei mai adânci nerecunoştinţe, „pentru că Domnul ne urăşte, (de aceea) ne-a scos din ţara Egiptului” (v. 27), să ascultăm ce răspunde Dumnezeu prin gura lui Moise: „V-am purtat cum poartă un om pe fiul său” (Exod 19.4;     Deuteronom 1.31). Câtă sensibilitate în această comparaţie! Fapte 13.18 completează: „Timp de aproape patruzeci de ani i-a îngrijit («ca o mamă în pustiu» – Darby).

Iubirea puternică a unui tată, profunda sensibilitate a unei mame – Dumnezeu vrea să ofere totul alor Săi! (vezi şi Psalmul 103.13; Isaia 66.13). Ce anume cere în schimb o asemenea dragoste? Nimic altceva decât încrederea deplină a unui copilaş care se lasă purtat pe braţe.

O altă dovadă a credincioşiei Domnului era modul în care deschisese calea poporului Său, cercetând locurile şi călăuzindu-i de la un popas la altul (v. 33). Oare trimiterea cercetaşilor (v.22) nu a fost un semn de neîncredere şi de îndoială faţă de El?

Temerile necredinţei au fost urmate de nesocotinţă şi de îngâmfare, atitudine care i-a dus inevitabil la înfrângere în faţa duşmanului, făcând apoi să curgă lacrimi amare (v. 45).

27 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește; iar cine Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

Ioan 14.21



Ce cuvinte prețioase! Cine poate exprima în întregime binecuvântarea acestei manifestări (arătări) a lui Hristos către inima ascultătoare?

Avem noi poruncile Lui? Le păzim? Cât de lipsită de valoare este doar mărturisirea de pe buze! E ca fiul din pildă care a spus: „Mă duc, doamne!”, și nu s-a dus. Nu e altceva decât un dispreț vinovat. Care tată ar lua în seamă mărturisirea afecțiunii făcută cu voce tare a unui fiu căruia nu-i pasă de împlinirea dorințelor lui? Poate un astfel de fiu să se aștepte că va beneficia de tovărășia sau confidența tatălui? Cu siguranță că nu; într-adevăr, este îndoielnic că el ar fi în stare să o prețuiască pe una sau pe cealaltă. Ar putea fi destul de pregătit să accepte tot ceea ce mâna tatălui i-ar oferi pentru nevoile sale personale, însă este cu adevărat o mare diferență între a primi daruri din mâna unui tată și a te bucura de părtășia cu inima lui.

„Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el. Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele.” Poate fi ceva mai prețios pe acest pământ decât ca Tatăl și Fiul să vină și să-Și facă locuința împreună cu noi? Știm noi cu adevărat ce înseamnă acest lucru? Ne bucurăm de el? Este el cumva partea tuturor? Nicidecum! De el beneficiază numai cei care cunosc, au și păzesc cuvintele lui Isus. El vorbește de „poruncile” Sale și de „cuvintele” Sale. Care este diferența? Primele arată datoria noastră sfântă; cele din urmă constituie expresia voii Sale sfinte. Dacă dau copilului meu o poruncă, este datoria lui să asculte, iar dacă mă iubește, va fi o plăcere pentru el să facă aceasta. Să presupunem însă că el m-a auzit spunând că mi-ar plăcea ca un lucru sau altul să fie făcut și face lucrul respectiv fără să-i fi fost poruncit în mod direct. El îmi oferă astfel o dovadă mult mai mișcătoare a dragostei sale și a interesului său cu privire la toate dorințele mele. Un astfel de lucru este foarte plăcut inimii iubitoare a unui tată, iar el va răspunde la această ascultare, făcându-l pe copil părtaș al gândurilor sale.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Și un glas i-a zis: „Petru, scoală-te, taie și mănâncă!”. „Nicidecum, Doamne”, a zis Petru, „căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat”.

Fapte 10.13



Nedumerirea lui Petru

Acum Domnul îl învăța pe Petru o lecție nouă. Sub Lege, națiunile erau necurate; iudeii nu trebuiau să aibă nicio legătură cu ei. Dar, când încercarea omului dăduse pe față și necurăția iudeilor, acum nu mai era drept să se mențină diferența între aceste două clase de oameni: iudei și neamuri. Dumnezeu voia să dea har tuturor pe baza morții lui Hristos, în care dispăruse, sub judecata lui Dumnezeu, diferența dintre iudei și neamuri. Prin același mijloc, și unii și alții erau curățiți cu ajutorul credinței. De aceea, glasul care s-a adresat lui Petru i-a spus: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat”. Se înțelege nedumerirea lui Petru ca iudeu. Însă Dumnezeu dorea ca harul Său să ajungă și la națiuni.

Ce bunăvoință din partea Domnului de a înlătura astfel dificultățile, pentru împlinirea lucrării Sale de iubire! Ce satisfacție pentru inima lui Dumnezeu de a-L face cunoscut acestui evlavios Corneliu pe Fiul Său Isus, Mântuitorul, venit pentru a anula toate păcatele lui Corneliu și a-l face pe acesta părtaș la binecuvântările care depășeau tot ceea ce putea să nădăjduiască un iudeu sub Lege: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2.9). Corneliu era unul dintre aceia care trebuia să audă despre harul adus prin Isus Hristos. El urma să-l afle în curând.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI AJUNS LA LIMITĂ – Fundația SEER

„Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7)


 Eroul filmului „Fără limită” descoperă un medicament minune care deschide întreaga capacitate a creierului său. Dobândește abilitatea de a învăța limbi străine și de a rezolva matematici complexe mult mai ușor și mai repede decât majoritatea semenilor săi normali. Își poate aminti aproape tot ce a citit sau a văzut. Poate face analize mai rapide și mai profunde decât orice expert din domeniul financiar. Pur și simplu – nu mai are limite. Și își canalizează toate abilitățile pentru a deveni milionar și pentru a avea parte de un succes nemaipomenit.

În zilele noastre, peste 50% din oameni sunt stresați din cauza relațiilor. Peste 60% sunt stresați din cauza locului de muncă. Peste 70% sunt stresați din cauza banilor. Dacă ești dintre cei care-au spus de curând: „Nu mai pot!”, iată un cuvânt pentru tine astăzi: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.”

Poate spui: „Dacă mi-ai ști programul, sau dacă mi-ai cunoaște problemele, ai înțelege de ce-am ajuns la limită!”

Cine îți stabilește programul de fiecare zi? Sunt numai trei posibilități: ți-l stabilește altcineva; ți-l stabilești singur; sau te poți duce la Dumnezeu și să-L rogi să ți-l stabilească El! Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu îngăduie să ajungem la limită este să ne oblige să venim la El pentru a primi călăuzire, putere și sfătuire. Există o mulțime de lucruri în viață, cărora nu le putem face față, dar nu există niciun lucru în viață pe care să nu-l putem gestiona împreună cu Dumnezeu.

Secretul este să gestionăm numai lucrurile pe care vrea Dumnezeu să le gestionăm, și să Îi încredințăm Lui restul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:19-28


De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător” (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere” şi nu „prin credinţă”, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit” (Evrei 4.2 şi nota c).
„Pentru că Domnul ne urăşte” (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

26 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Mă iubiți, țineți poruncile Mele.

Ioan 14.15



Când vestea bună despre mântuire atinge inima cu putere, acela este momentul nașterii din nou. Cuvântul este sămânța vieții divine, semănată în suflet de către Duhul Sfânt. Astfel suntem născuți din nou. Suntem reînnoiți în cele mai profunde izvoare ale ființei noastre morale. Suntem introduși în relația binecuvântată de fii, așa cum citim în Galateni 4: „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său”.

Aici deci avem adevărata bază a ascultării, prezentată clar și în întregime. Ea este constituită din posesia vieții veșnice și a unei relații eterne. Legalismul nu poate avea loc aici. Nu mai suntem robi pe o bază a legii, ci fii pe baza binecuvântată și măreață a dragostei divine.

Trebuie să ne amintim că suntem chemați la ascultare. „Doamne, ce vrei să fac?” sunt primele cuvinte ale unui suflet nou născut. Aceasta a fost întrebarea care a țâșnit din inima zdrobită și pocăită a lui Saul din Tars, atunci când a fost trântit la pământ de arătarea slavei Fiului lui Dumnezeu. Până în acel moment el trăise în răzvrătire față de Cel binecuvântat, însă acum era chemat să se predea pe sine – trup, suflet și duh – pentru o viață de ascultare nemaiîntâlnită. Exista vreun element legic în aceasta? Nicio urmă, de la început până la sfârșit. „Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat” (2 Corinteni 5.14,15).

Aici, iubite cititor creștin, stă marele izvor al întregii ascultări creștine. Viața este temeiul (baza); dragostea este izvorul.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, … să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte.

Evrei 12.1



Misiunea prin credință (4)

Atunci când a aflat despre boala soției lui, Anthony Groves a consemnat în jurnalul său: „…inimile noastre se închină înaintea prezenței Domnului. Este, într-adevăr, un moment îngrozitor, totuși credința scumpei mele soții este triumfătoare. Diferența dintre un copil al lui Dumnezeu și un om lumesc nu este în moarte, ci în speranța pe care primul o are în Isus Hristos, pe când celălalt este fără speranță și fără Dumnezeu în lume”. Din Bagdad, Anthony Groves, împreună cu restul familiei, a mers spre India și, găsind multe uși deschise pentru evanghelie, a decis ca, atât cât va depinde de el, să rămână să Îl vestească pe Mântuitorul Isus Hristos milioanelor de păgâni din această țară din Asia cu cea mai numeroasă populație.

Deși îndemnurile lui de a trăi simplu și de a-și pune toată încrederea în Dumnezeul care Se îngrijește de nevoile lor nu au fost întotdeauna înțelese, Groves a continuat să predice și să îi învețe pe credincioșii din India până când anii de suferință l-au obligat să se întoarcă în Anglia. Devotatul misionar a trecut liniștit în prezența Domnului în mai 1853, la Bristol. De contribuția lui Anthony Norris Groves în lucrarea misionară se leagă nu atât de mult rezultate măsurabile, cât un devotament neobosit față de Domnul Isus Hristos și o dependență deplină de Mântuitorul, pentru orice nevoie. Groves a lăsat astfel un model demn de urmat pentru generațiile viitoare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„O LUCRARE LĂUNTRICĂ” (4) – Fundația SEER

„Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră” (Romani 8:26)


 

 Cei doi piloni din viața de zi cu zi a unui creștin trebuie să fie rugăciunea și Scriptura. Și chiar dacă pare simplu să te rogi, nu este întotdeauna ușor. Ne lipsește motivația, atenția ne este distrasă cu ușurință și nu știm întotdeauna pentru ce să ne rugăm. Așadar, cunoscându-ne slăbiciunile omenești, Dumnezeu ne „ajută” prin Duhul Său cel Sfânt care locuiește în noi: „Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27). Asta înseamnă că indiferent cum te simți când te rogi, Duhul Sfânt Se unește în rugăciune cu tine și îți transformă rugăciunile tale cele mai firave în pledoarii pline de putere înălțate Tatălui Ceresc. Când vorbim despre cel de-al doilea pilon, și anume Cuvântul lui Dumnezeu, rolul Duhului Sfânt este la fel de dinamic. Domnul Isus a zis: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13).

Trebuie să remarcăm faptul că Duhul Sfânt face trei lucruri:

1) El te călăuzește în timp ce studiezi și încerci să înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu.

2) El ia ceea ce Domnul Isus dorește să știi și îți face cunoscut.

3) Îți deschide perspective cu privire la lucrurile care vor avea loc.

Fără îndoială că literatura bună și de calitate, resursele care au la bază Scriptura și învățătorii biblici pricepuți pot fi de mare folos, dar acestea nu pot reprezenta un înlocuitor al Duhului Sfânt pentru noi înșine. Noi trebuie să auzim și să ascultăm ceea ce dorește Duhul Sfânt să ne transmită.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 1:1-18


Ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, repetă în parte istoriile şi învăţăturile din cărţile anterioare. Ajuns la sfârşitul vieţii sale, conducătorul credincios rememorează evenimentele din pustiu şi lecţiile primite de Israel, pentru ca acestea să slujească de pildă noii generaţii. Oamenii care ieşiseră din Egipt au pierit cu toţii, aşa că era necesar ca tânăra generaţie să fie avertizată şi să primească învăţătură. Cu acest gând, citirea Deuteronomului va fi benefică în special pentru tinerii credincioşi. Ca pentru a-i îndemna să nu piardă timpul, cartea începe cu un contrast izbitor. Unsprezece zile ar fi fost suficiente, potrivit v.2, pentru a conduce poporul din Horeb în Canaan. Dar a fost nevoie de patruzeci de ani (v. 3)! Mulţi dintre noi îşi amintesc cu tristeţe de anii pierduţi. Nu trebuie neapărat să aşteptaţi până la maturitate sau până la bătrâneţe pentru a intra în stăpânirea „locurilor cereşti”. Duhul Sfânt doreşte chiar de la începutul vieţii noastre creştine să ne înveţe adevărurile şi principiile.

Versetele 13-18 ne amintesc de trista noastră înclinaţie de a ne certa „pe drum” (Geneza 45.24) şi de măsurile pe care Domnul este obligat să le ia chiar de la primii paşi ai poporului Său în pustiu.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: