Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

5 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și i-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc. Și le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați”.

Marcu 14.33,34


Nu ne putem împotrivi diavolului decât îmbrăcând armura lui Dumnezeu. Resursele omenești, precum abilitățile și puterea de caracter naturală, nu sunt de niciun folos în acest conflict. Încrederea în astfel de arme ne poate conduce să-l înfruntăm pe vrăjmaș, însă doar ca să fim biruiți. Dumnezeu poate folosi într-adevăr abilitățile omenești pentru lucrarea Sa, însă aici nu este vorba de ceea ce Dumnezeu folosește pentru lucrarea Lui, ci de ceea ce El ne-a dat pentru ca noi să folosim în conflictul cu vicleniile vrăjmașului. Noi nu ne luptăm cu carnea și cu sângele, iar armele noastre nu sunt carnale.

Mai mult, în acest conflict avem nevoie de toată armura lui Dumnezeu. Dacă ne lipsește chiar și o singură piesă, Satan va vedea cu ușurință acest lucru și ne va ataca exact acolo unde suntem vulnerabili. De asemenea, armura trebuie îmbrăcată. Nu înseamnă că, dacă suntem creștini, automat suntem și îmbrăcați cu armura. Ea ne este dată tuturor, însă este responsabilitatea fiecăruia să se îmbrace cu ea. Nu este de ajuns să privim la ea, să o admirăm sau s-o putem descrie, ci trebuie să ne îmbrăcăm cu ea în întregime.

Apoi vedem că armura este necesară pentru ziua cea rea. Întreaga perioadă a absenței lui Hristos este ziua cea rea, însă există momente când vrăjmașul lansează atacuri speciale asupra poporului lui Dumnezeu, căutând să le răpească adevărurile divine. În vederea unor astfel de zile avem nevoie să fim îmbrăcați cu toată armura lui Dumnezeu; este prea târziu să îmbrăcăm această armură când ne aflăm în toiul conflictului.

Avem nevoie de armură ca să ne împotrivim și ca să stăm în picioare. După ce ne-am împotrivit cu succes vrăjmașului, avem în continuare nevoie de armură pentru a sta în picioare. Adesea suntem pândiți de cel mai mare pericol imediat după ce am dobândit o biruință, fiindcă este mai ușor să obții o biruință decât să o păstrezi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Ioan 17.24


Gânduri cu privire la Ioan 17

În preocupările Sale, Domnul era deja în Casa Tatălui Său. În schimb, ai Săi se aflau încă aici, în lume. Dar El nu vrea să fie despărțit pentru totdeauna de ai Săi. El va reveni și îi va lua la Sine. Domnul a exprimat această dorință a inimii Sale la începutul întâlnirii cu ai Săi în camera de sus. Acolo I-a spus încă o dată Tatălui Său cât de mult îi dorește pe ai Săi. Sunt cu adevărat mișcate inimile noastre când citim aceste cuvinte? Care este răspunsul nostru? Să spunem și noi din toată inima: „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22.20).

Nu există loc mai frumos decât Casa Tatălui! Această casă este locuința veșnică a lui Dumnezeu. Acolo nu există urmă de păcat! Dar ceea ce face atât de atrăgător acest loc este faptul că Cel care ne iubește și S-a dat pe Sine pentru noi Se află acolo. „Să fie împreună cu Mine” înseamnă fericire desăvârșită.

Noi vom vedea slava Fiului lui Dumnezeu. Nu este vorba despre slava pe care o cunoaște numai Tatăl și nu este vorba nici despre slava pe care El vrea să o împartă cu noi și pe care lumea o va vedea la venirea Lui. Aici este vorba despre slava care este strâns împletită cu dragostea veșnică dintre Tatăl și Fiul. El avea această slavă de la întemeierea lumii și El o are și acum ca Om. Această slavă este în afara lumii acesteia și este acordată doar acelora care își au patria în cer.

În curând, noi Îl vom vedea pe Domnul Isus și ne vom bucura de această slavă, dar în mod deosebit de El. Iar clipa reîntâlnirii poate fi chiar astăzi.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 16.8-28 · Ioan 11.17-31

coordonatori Bob & Debby Gass

FII GATA SĂ PRIMEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

„Cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24)


Biblia nu ne spune de câți ani stătea ologul, din Faptele Apostolilor capitolul 3, cerșind la poarta Templului, dar era ceva ce se întâmpla zilnic. Când i-a văzut pe Petru și pe Ioan, probabil că nu avea o altă așteptare – decât să mai supraviețuiască încă o zi. Prin urmare Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (Faptele Apostolilor 3:6). Iată ce s-a întâmplat apoi: „el a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudând pe Dumnezeu” (vers. 8).

Noi toți putem extrage o învățătură importantă de aici. Dumnezeu a stabilit vremuri în care să fie făcute anumite lucruri. El are un calendar, iar numele tău este scris în el. „Căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.” (Psalmul 102:13). Dacă nu ești acordat din punct de vedere spiritual, poți rata „vremea hotărâtă” și poți pierde ceea ce are Dumnezeu pentru tine. Asta înseamnă că trebuie să înveți să trăiești în așteptare, deoarece binecuvântările lui Dumnezeu fie vin spre tine, fie trec pe lângă tine. Minunile se întâmplă celor care cred în ele, care le cer, care le așteaptă și care le primesc.

Dușmanul va încerca să te țină atât de ocupat, să te facă atât de cinic și de neajutorat încât atunci când Dumnezeu îți trimite răspunsul pentru care te-ai rugat, nu-l vei recunoaște, nu-l vei apuca, nu-l vei primi… Domnul Isus a zis: „orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:23-24). Așa că, fii gata să primești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 2:19-37

Părăsirea dragostei dintâi este întotdeauna punctul de plecare (la început ascuns) al celor mai multe rele. Dumnezeu l-a chemat pe Israel afară din Egipt, ca să-I slujească (Exod 4.23). Acest popor însă Îi declară cu impertinenţă: „Nu voi sluji“ (v. 20; comp. în Neemia 3.5 cu exemplul maimarilor din Tecoa). Ce dureros că acesta este tristul răspuns (chiar dacă nu îndrăznesc să=l formuleze cu glas tare) al celor mai mulţi creştini în faţa Celui care i-a salvat! Putem să le afirmăm că se înşală singuri, pentru că este imposibil să nu slujeşti niciunui stăpân! Refuzul de a asculta de Domnul devine pe neaşteptate sclavie în faţa idolilor (v. 28).

Mergând şi mai departe cu răzvrătirea împotriva Domnului, acest popor rebel I-a întors intenţionat spatele (v. 27) şi, cu o nerecunoştinţă de nedescris, L-a uitat pe Cel care-i făcuse numai bine (v. 32). Sărman popor! Dumnezeu a vrut să-i deschidă ochii, invitându-l să se întoarcă şi să-şi privească urmele sinuoase pe care le-a lăsat în urmă (v. 23; vezi şi cap. 14.10). Dragi prieteni creştini, şi nouă ne este uneori necesar să punem punct şi să ne cumpănim (sau să ne evaluăm) căile: câţi paşi greşiţi, câte ocolişuri, câte fundături, în care ne-am rătăcit, pentru că nu am vrut să urmăm calea dreaptă şi atât de clară a voii Domnului…!

4 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Hristos a suferit o singură dată pentru păcate … care, ajuns în cer, este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supuși îngeri și autorități și puteri.

1 Petru 3.18,22


Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (15)

Apostolul Petru ne spune în prima sa epistolă că există suferință în viața creștină: suferință cauzată de încercări, suferință din cauza dreptății, suferință pricinuită de menținerea unei conștiințe bune față de Dumnezeu, suferință pentru facerea binelui. Este uimitor când ne gândim că Hristos, atunci când a fost în lume, a suferit și El în aceste feluri. Totuși, El a suferit și pentru păcatele noastre, o dată pentru totdeauna. Suferințele pentru noi L-au condus în moarte, însă acum este înviat dintre cei morți. Pasajul citat mai sus arată nu numai că El a înviat, ci și că a intrat triumfător în cer și că Se află la dreapta lui Dumnezeu.

Ce putem învăța din aceasta? Una dintre lecții este că, și astăzi, El este Administratorul lui Dumnezeu, aflat în locul de putere și de autoritate supremă. Cu toții așteptăm acea zi când, în mod public, El va fi manifestat ca Domn al tuturor, atunci când, așa cum faraon i-a spus lui Iosif, nimeni nu-și va ridica mâna sau piciorul fără permisiunea Lui (vedeți Geneza 41.44). Orice genunchi se va pleca atunci și orice limbă va mărturisi că El este Domn.

Ni se spune însă, pentru încurajarea noastră, că, încă de pe acum, toate autoritățile din creație, de la îngeri în jos, sunt supuse Lui. Ce afirmație!

Ne-am putea întreba deci de ce suferă cei ai Săi. Fiindcă acum este încă ziua harului, când evanghelia mântuirii este predicată pretutindeni. Când El va începe să intervină în mod public, o va face pentru a-i judeca fără cruțare pe cei care L-au respins. Ce gând solemn! Acum El așteaptă cu răbdare acel timp.

Gândul că nicio suferință nu-i poate atinge pe cei ai Săi fără voia Sa este de natură să ne încurajeze. Poate nu înțelegem de ce suferim, însă trebuie să luăm toate ca din mâna Sa, știind că toate lucrurile Îi sunt supuse Celui care ne iubește.

K. Quartell

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Eu sunt Cel care am făcut pământul și l-am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor.

Isaia 45.12


Încălzire globală

Când au loc catastrofe naturale, ca de exemplu taifunul devastator din Filipine din 2013, ziarele nu pierd prilejul să semnaleze că dezastrele și catastrofele naturale se înmulțesc din cauza încălzirii globale, de care, după părerea experților, omul este răspunzător. El ar trebui să acționeze prudent și neagresiv cu ceea ce i-a încredințat Dumnezeu.

Să ne întrebăm însă: Ce legătură este între Dumnezeu și aceste catastrofe și evenimente din natură? Deși această temă este ignorată total de experții de mediu, totuși, pentru mulți oameni, ea este una importantă.

Astfel, în timp ce unii Îl ignoră pe Dumnezeu și drepturile pe care El le are asupra creației Sale, alții, în schimb, așteaptă ca El să le poarte de grijă, astfel încât, în zona în care se află ei, să nu fie catastrofe. Dar numai atât! Mai mult nu doresc să aibă de-a face cu Dumnezeu.

Oare nu vrea Dumnezeu, prin forțele dezlănțuite ale naturii și prin catastrofele produse de acestea, să demonstreze puterea Sa și să ne determine să ne întoarcem la El? Dumnezeu ne iubește și de aceea ne face câteodată să tresărim, ca să ne venim în fire și să recunoaștem autoritatea Lui deplină.

Ce neghiobie din partea noastră să-L desconsiderăm pe acest Creator al tuturor lucrurilor și să încercăm să ne liniștim conștiința trezită! Să ne întoarcem la Dumnezeu, Creatorul nostru, până nu este prea târziu!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 15.25-16.7 · Ioan 11.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESURSE NECESARE VICTORIEI – Fundația S.E.E.R. România

„Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg…” (1 Corinteni 9:26)


Fie că vorbim despre lumea sportului, sau despre Împărăția lui Dumnezeu, orice învingător trebuie să manifeste aceste cinci trăsături:

1) Autocunoașterea. Învingătorii sunt cinstiți în privința  calităților și defectelor pe care le au. Biblia spune: „Domnul cercetează toate inimile… Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine” (1 Cronici 28:9). În rugăciune, te vezi așa cum ești. Pe măsură ce citești Cuvântul lui Dumnezeu, începi să te vezi așa cum poți fi.

2) Focalizarea. Oriunde te-ai afla astăzi, în drumul tău spre cer, fii implicat – căci acolo este Dumnezeu. Cei care și-au irosit viața așteptând „să vină și trenul lor” sunt de obicei dezamăgiți sau mor pe peron! Învingătorii trăiesc în timpul prezent. Ei refuză să le fie trupul într-un loc, iar mintea – în altă parte!

3) Încrederea. Învingătorii biruiesc anxietatea ațintindu-și privirea asupra scopului. Pe măsură ce se apropie, încrederea lor crește. Iuda scrie: „voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte…” (Iuda 20). E ceea ce trebuie să faci și tu zilnic, prin rugăciune și prin Cuvântul lui Dumnezeu.

4) Disciplina. Învingătorii sacrifică prezentul pentru viitor. Ei au învățat să spună NU răsfățului și DA disciplinei, deoarece pentru ei premiul merită tot efortul. Apostolul Pavel scrie: „mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27).

5) Planificare. Învingătorii recunosc faptul că numai talentul nu este suficient; ai nevoie de un plan după care să trăiești. Așadar, ai descoperit planul lui Dumnezeu pentru viața ta? Trăiești tu conform acestui plan? Dacă nu, astăzi, vorbește cu El despre asta. Este una dintre cele mai importante conversații pe care le vei avea vreodată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 2:1-19

Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimi! Este ca şi cum Domnul ne-ar întreba cu afecţiune plină de gingăşie: „Ţi-aduci tu aminte de perioada fericită care a urmat convertirii tale, când clocoteai de zel şi de recunoştinţă? Cu siguranţă, atunci tu mergeai prin această lume ca printr-un pustiu, ca printr-un pământ nesemănat (v. 2) şi Eu eram totul pentru tine. Chiar dacă tu ai uitat acea vreme, Eu totuşi am păstrat amintirea ei; Îmi era plăcută flacăra afecţiunilor tale, acea bucurie a „dragostei tale dintâi” (Apocalipsa 2.4).

„Vai”, zice Domnul, poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos (v. 11 şi sf. v. 8)! Fii cinstit, cititorule, tu, care poate te-ai îndepărtat de Domnul: ai avut vreun folos din aceasta? Ce nebunie să-L părăseşti pe El, Izvorul apelor vii (v. 13), pentru a săpa fântâni crăpate, care nu ţin apa” (v. 13)! sau pentru a merge la râurile Egiptului şi ale Asiriei (v. 18), simboluri ale lumii…! Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou”; însă cine va bea din apa pe care i-o va da Isus nicidecum nu va înseta niciodată” (Ioan 4.10,13,14).

3 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.

Ioan 4.5,6


Ce minunată este această scenă! Cuvântul veșnic, Creatorul lumilor, Fiul etern, care locuiește în sânul Tatălui, S-a întrupat și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. El Și-a acoperit măreția și gloria și a umblat în umilință ca Străin pe pământ. El n-a umblat pe pământ în gloria împărătească, ci S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. Astfel, inimile noastre se umplu de admirație și de închinare, văzându-L așezat lângă fântână, ostenit, însetat și singur.

Dumnezeul veșnic, Iahve, Creatorul marginilor pământului, Cel care „nu obosește”, era acum ca un Străin în țară, ostenit de călătorie. Cel care făcuse fiecare strop de apă din univers era acum un Om însetat, în lumea pe care mâinile Lui o creaseră. Cel care, în gloria cerească, fusese întotdeauna înconjurat de oștile îngerești, era acum un Om singuratic pe pământ.

De ce devenise El un Om ostenit, însetat și singur? Fiindcă nu exista altă cale prin care să Se apropie de o păcătoasă sărmană și degradată și astfel să-i câștige încrederea, pentru ca toate temerile ei vinovate să fie înlăturate și să ajungă să creadă că, în ciuda tuturor păcatelor ei, Dumnezeu o iubea. Pentru a face cunoscută inima lui Dumnezeu, El a acceptat să fie ostenit, însetat și singur. Totul în jurul Lui era de natură să-L obosească. Păcatul și durerea, ignoranța și nerecunoștința, ura și împotrivirea L-au asaltat din toate părțile, însă niciodată n-a fost prea ostenit pentru a da mărturie despre dragostea lui Dumnezeu, nici pentru a le sluji sărmanilor păcătoși, nici pentru a îngriji de ucenicii Săi plini de slăbiciuni.

H. Smith

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Ia seama … ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii; … fă-le cunoscut fiilor tăi și fiilor fiilor tăi.

Deuteronom 4.9


Influența bunicilor credincioși

Bunicii credincioși îi pot influența și ajuta pe nepoții lor să-și clădească viața pe Domnul Isus. Astfel, dacă ei duc o viață în temere de Dumnezeu, aceasta va avea o înrâurire puternică și binecuvântată asupra nepoților lor. Exemplul valorează mai mult decât cuvintele. Ochiul unui copil este uneori mai pătrunzător decât urechea sa.

Apostolul Pavel ne arată cum îi pot influența creștinii în vârstă pe credincioșii tineri. Acestea sunt aplicabile și pentru bunici și nepoți:

Ei trebuie să fie modele de fapte bune (Tit 2.7). Trebuie să fie îndrumători: femeile mai în vârstă să fie exemple pentru femeile tinere, iar bărbații mai în vârstă să fie învățători pentru bărbații tineri, îndemnându-i și încurajându-i cu învățătură sănătoasă (Tit 2.1-6).

Ei trebuie să se roage neîncetat – și pentru nepoții lor (1 Tesaloniceni 5.17). Bunicii nu mai pot întreprinde multe lucruri, dar ei pot oricând să se roage. Când bunica sau bunicul comunică, indiferent pe ce cale, cu nepoții lor, să le spună că se roagă pentru ei. Este bine, de asemenea, să-i întrebe dacă au pe inimă cereri speciale de rugăciune. Astfel, bunicii pot avea o influență eficientă asupra acestora.

Nepoții îi au pe bunici doar pentru un scurt timp. Bunicii trebuie să folosească acest timp pentru a le vorbi cât mai mult despre Domnul Isus. Prin harul lui Dumnezeu, slujba lor poate fi foarte valoroasă. Ceea ce fac bunicii pentru nepoții lor este o binecuvântare pentru viitorul acestora.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 15.9-24 · Ioan 10.31-42

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI DESCURAJAREA (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!” (Neemia 4:14)


Pentru a învinge descurajarea, tu trebuie să te împotrivești perspectivelor sumbre. Atitudinea pare poate un lucru mărunt, dar ea poate face diferența. Depresia, întristarea, pesimismul, disperarea și descurajarea ucid mai multe persoane decât toate bolile din lume la un loc. Adevărul este că entuziasmul te va duce acolo unde doar talentul singur nu poate! Gândește-te la asta: în fiecare zi, oameni talentați cad pradă descurajării și se dau bătuți, în timp ce oameni cu mai puțin talent și mai puțin înzestrați merg înainte și reușesc.

Winston Churchill a spus odată mai în glumă, mai în serios: „Sunt un optimist. Nu-mi folosește la nimic să fiu altfel!” Dacă crezi din toată inima ta că Dumnezeu este de partea ta, vei fi optimist chiar și în fața obstacolelor copleșitoare și a descurajării. În Vechiul Testament, un grup de robi evrei au reconstruit zidurile Ierusalimului în numai cincizeci și două de zile, și au avut parte de izbândă! Cum au reușit? Liderul lor le-a spus: „Nu dați curs descurajării. Nu vă lăsați pradă pesimismului. Fiți gata de luptă la fiecare pas!” Și această rețetă este la fel de valabilă și astăzi!

Una dintre armele preferate ale lui Satan este descurajarea. El știe că nu poți fi înfrânt decât dacă va câștiga bătălia în mintea ta. Însă tu ai puterea să-l învingi! Biblia spune: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Când Satan îți aduce descurajarea la ușă, ce ai de făcut? Nu deschide ușa! Nu-l invita înăuntru! Nu accepta pachetul! Nu semna factura! Ascultă-L pe Dumnezeu – și împotrivește-te diavolului! Cu toții trecem din când în când prin oboseală, frustrare, eșec, teamă… Dar când te bazezi pe promisiunile lui Dumnezeu și pe puterea Sa, tu poți birui descurajarea. Alegerea îți aparține!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 1:1-19

Cartea lui Ieremia ne readuce în timpul celor din urmă regi ai lui Iuda de dinainte de captivitate. Apariţia unui profet este întotdeauna indiciul unei stări rele a poporului Israel, dar totodată şi dovada harului lui Dumnezeu. Încă înainte de naşterea sa, Domnul îl pusese deoparte pe acest tânăr preot pentru slujba pe care i-o hotărâse (comp. cu Galateni 1.15). Timid, Ieremia începe prin a opune rezistenţă chemării lui Dumnezeu: Sunt un copil (v. 6). „Nu vorbi aşa!” îi răspunde Domnul.”Ce contează capacităţile tale, din moment ce tu nu spui şi nu faci nimic altceva decât ce îţi poruncesc Eu?” Este acelaşi gând pe care îl redau şi versurile:

„Cu cât în viaţă nu m-avânt făr’ Domnul nicio clipă,

Cu-atât, în drumu-mi pe pământ, voi fi purtat pe-aripă.

Căci nu arăt mai luminos, decât smerit, de mână,

Că eu, cât sunt neputincios, port steagul prin lumină.”

Pentru a-l încuraja pe tânărul Său mesager, Dumnezeu îi dă două viziuni remarcabile. Nuiaua de migdal (sau arborele care veghează”; „migdal”, cuvânt derivând din „veghetor”) aminteşte de toiagul lui Aaron de odinioară care înfrunzise, înflorise şi copsese migdale (Numeri 17.8) şi confirmă hotărârea Dumnezeului veghetor şi credincios. Ieremia trebuia să se grăbească să-şi avertizeze poporul, să-l urgenteze să se pocăiască, pentru că cea de-a doua viziune, a cazanului fierbând, prevestea iminenta ameninţare a vrăjmaşului din nord. Ce obligaţie dificilă! Ieremia însă primeşte putere de sus (v. 18), însoţită de o preţioasă promisiune: Eu sunt cu tine” (v. 19; vezi şi cap. 15.20).

2 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus, stând jos în fața vistieriei, privea cum mulțimea arunca bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult. Și o văduvă săracă a venit și a aruncat doi bănuți, care fac un ban. Și, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască”.

Marcu 12.41-44


Trăim într-o perioadă în care mulți caută lucrurile mari. Vedem aceasta în casele pe care le avem, în mașinile pe care le conducem și în mesele pe care le întindem. Toate lucrurile sunt mari, de natură să izbească privirea. Din nefericire, această tendință are influență și în sfera religioasă și spirituală. Se doresc adunări mari, clădiri impresionante și programe minunate și atractive. Suntem cu siguranță recunoscători că Domnul poate folosi toate lucrurile spre împlinirea scopurilor Sale.

Poate că adunarea în care mergem nu arată ca ceea ce am descris mai sus și suntem descurajați privind la lipsa de strălucire care caracterizează felul nostru de închinare. Versetele citate mai sus sunt de natură să ne încurajeze. Înțelegem din cuvintele Domnului cu privire la darul văduvei sărace că El nu privește la ceea ce izbește ochiul, ci la inimă, iar felul cum El evaluează lucrurile este foarte diferit de cel al omului. Din alt pasaj înțelegem că El dorește ascultare mai mult decât jertfă.

Fără să punem preț pe ceea ce se vede în exterior, putem, lipsiți de mândrie și de aroganță, însă caracterizați de sfințenie și de credincioșie față de Domnul, să ne adunăm laolaltă cu cei care doresc să facă voia Lui, cu inimi curate și în separare de ceea ce-L dezonorează. Să nu privim la alții, nici să nu fim distrași de măreția omenească, ci să ne ținem privirea ațintită asupra Domnului și asupra gloriei Sale!

A. Blok

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Acum, fiu al omului, te-am pus santinelă peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! … răul acela va muri, … dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.

Ezechiel 33.7,8



Buchetul de mătrăgune

În timpul unei plimbări prin pădure, un creștin a găsit la marginea potecii mătrăgune. În mijlocul frunzelor mari și verzi, boabele negre sclipeau în soare. „Aceste plante sunt într-adevăr otrăvitoare, dar, într-o vază de flori, ar arăta foarte bine”, și-a zis el în timp ce culegea câteva ramuri.

Pe drumul spre casă s-a întâlnit cu băiatul unui țăran din apropiere. Când acesta a văzut buchetul în mâna bărbatului, a strigat alarmat: „Aceste fructe sunt foarte, foarte otrăvitoare. Dacă le mâncați, veți muri”. — „Nu le mănânc, vreau doar să le pun într-o vază”, a încercat bărbatul să-l liniștească pe băiat. „Atunci trebuie să ascundeți bine buchetul, ca nimeni să nu-l găsească și să nu mănânce cumva din fructele acestea nespus de otrăvitoare”, a insistat băiatul.

Acasă, creștinul a pus buchetul într-o vază. Atenționarea insistentă a băiatului era însă prea marcantă. I-a adus totodată aminte și de cuvântul profetic de astăzi (Ezechiel 33.7,8). Și atunci s-a gândit: „Câți oameni mănâncă din roadele păcătoase ale acestei lumi! Ele par atractive, dar otrava lor aduce moartea oricui mănâncă din ele. – Și eu ar trebui să-i atenționez pe oameni și să-i îndrum spre Domnul Isus, Cel care a spus: «Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată» (Ioan 6.35). Numai El poate să dea viață nouă, adevărată”.

Apoi creștinul a luat buchetul de mătrăgune și l-a îndepărtat din casă.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 14.21-15.8 · Ioan 10.22-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI DESCURAJAREA (2) – Fundația S.E.E.R. România

„M-am uitat, şi sculându-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat…” (Neemia 4:14)


Pe lângă a dedica tot mai mult din timpul și energia ta făcând lucrurile pe care le crezi eficiente, o altă modalitate de a învinge descurajarea este să te focalizezi pe Domnul, și nu pe problemă. Neemia a spus: „M-am uitat, şi sculându-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat…”

Ce ar trebui să-ți amintești, mai precis? Trei lucruri:

1) Adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu pe care ți-a arătat-o în trecut. Când te gândești la lucrurile bune pe care le-a făcut deja în viața ta, te simți înflăcărat în duhul tău și povara îți este ușurată.

2) Adu-ți aminte de prezența lui Dumnezeu în momentul de față. Ce îngăduie Dumnezeu în viața ta chiar acum, de simți că El este absent? De fapt, El e mereu cu tine, fie că-i simți prezența, fie că nu. El a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

3) Adu-ți aminte de atotputernicia lui Dumnezeu pentru viitor. El îți va da putere pentru împlinirea nevoilor tale. Când te simți descurajat, ia-ți gândul de la împrejurările în care te găsești și concentrează-te asupra Domnului, pentru că împrejurările te pot deprima și te pot descuraja. Probabil că motivul pentru care te simți abătut este că hrănești gânduri sumbre. Dacă vrei să experimentezi înălțarea sufletească, dă-ți toate silințele să ai doar gânduri înălțătoare. Alege câteva versete biblice încurajatoare pe care să le memorezi și să le rostești atunci când ești descurajat: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23) etc.

Să nu uiți: gândurile tale îți determină sentimentele, iar când îți umpli mintea cu promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu, tu poți învinge sentimentul descurajării!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 28:1-20

Este dimineaţa triumfătoare a învierii. Prin înviere, Dumnezeu dă o mărturie răsunătoare cu privire la perfecţiunea Victimei şi la satisfacţia deplină pe care El o găseşte în lucrarea împlinită. Cei puşi să păzească mormântul, departe de a fi capabili să opună rezistenţă acestui eveniment extraordinar, devin martorii lui involuntari … şi înspăimântaţi (Psalmul 48.5).

Preoţii însă, împietriţi în întregime, vor cumpăra conştiinţa acestor oameni, aşa cum înainte o cumpăraseră pe cea a lui Iuda.

Femeile primesc la mormânt mesajul îngerului. Cu inimile pline deopotrivă de teamă şi de bucurie, ele se grăbesc să meargă să transmită vestea. Atunci ele Îl întâlnesc chiar pe Domnul.

Isus Se arată apoi celor unsprezece ucenici ai Săi în Galileea, la locul pe care El li l-a stabilit. În v. 19 şi 20, El le dă „foaia de parcurs” (ordinul de drum), o misiune cu atât mai importantă, cu cât este cea din urmă dorinţă a Celui care le-o încredinţează. Toată autoritatea Sa imperială, pe care oamenii I-au refuzat-o, dar pe care Dumnezeu I-a dat-o şi în cer şi pe pământ, le revine acum ca sarcină ucenicilor, pentru a o face cunoscut. Isus însă le dă şi o promisiune alor Săi. Aceasta nu a lipsit şi nu va lipsi nicicând niciunui răscumpărat: Eu sunt cu voi în toate zilele” (v. 20). Şi astfel, Evanghelia lui Emanuel se încheie în acelaşi fel cum şi începuse: Dumnezeu cu noi (1.23).

1 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ceea ce a spus Domnul, zicând: «Voi fi sfințit în cei care se apropie de Mine și voi fi glorificat în fața întregului popor»”. Și Aaron a tăcut. Levitic 10.3


Este neobișnuit și impresionant felul în care Aaron s-a supus loviturii cumplite a judecății divine – „Aaron a tăcut„. Aceasta este o scenă solemnă. Cei doi fii ai săi erau morți, mistuiți de focul judecății divine. Tocmai îi văzuse îmbrăcați cu hainele lor de frumusețe și de slavă – spălați, înveșmântați și unși în slujba Domnului. Stătuseră împreună cu el, înaintea Domnului, pentru a fi dedicați slujirii preoțești. Aduseseră, alături de el, jertfele rânduite și văzuseră razele gloriei divine strălucind din norul slavei; văzuseră focul lui Iahve căzând asupra jertfei și mistuind-o; auziseră strigătul de biruință al adunării de închinători.

Toate acestea tocmai trecuseră pe dinaintea ochilor lui, iar acum – ce trist! – cei doi fii ai săi zăceau morți lângă el. Focul Domnului, care tocmai mistuise o jertfă plăcută, căzuse acum în judecată asupra lor – și ce putea spune Aaron? Nimic! „Aaron a tăcut.” „Am rămas mut, nu mi-am deschis gura, pentru că Tu ai făcut aceasta” (Psalmul 39.9). Era mâna lui Dumnezeu cea care lovise și chiar dacă, pentru gândirea cărnii și a sângelui, părea o lovitură atât de grea, el nu putea decât să-și plece capul, în tăcere și cu o teamă sfântă. „Am rămas mut, … pentru că Tu ai făcut aceasta” – iată atitudinea potrivită în prezența judecății divine! Aaron, fără îndoială, a simțit că însăși temelia casei lui a fost zdruncinată de către tunetul judecății divine și nu putea face altceva decât să rămână în tăcere, în mijlocul acestei scene care-i copleșise sufletul. Această imagine nu era una obișnuită – un tată lipsit dintr-o dată de doi dintre fiii săi, într-o așa manieră și în așa circumstanțe! O astfel de scenă a inspirat cuvintele solemne ale psalmistului: „Dumnezeu este foarte de temut în adunarea sfinților și înfricoșător în mijlocul tuturor celor care-L înconjoară” (Psalmul 89.7). „Cine nu se va teme, Doamne, și nu va glorifica Numele Tău?” (Apocalipsa 15.4).

Trebuie să învățăm să umblăm cu grijă în prezența divină, să călcăm cu picioarele descălțate în curțile Domnului, plini de respect. Fie ca tămâietoarea noastră preoțească să poarte în ea numai tămâia curată a perfecțiunilor felurite ale lui Hristos și fie ca puterea Duhului să aprindă flacăra sfântă!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii!

Matei 10.31



Mai de preț decât multe vrăbii

Vrăbiile sunt păsări îndrăznețe și gălăgioase. Ciripitul lor este un cântec nu tocmai plăcut. La alte păsări cântătoare privim cu plăcere și le ascultăm cu drag cântecul, dar nimeni nu acordă atenție unor vrăbii.

Totuși, Dumnezeu a creat și aceste păsări, după speciile lor, probabil tocmai pentru a ne da o lecție. Când vedem o vrabie căzută la marginea drumului, nu o băgăm în seamă. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că niciuna nu cade pe pământ fără voia Tatălui nostru ceresc. Înțelegem și apreciem noi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creaturile Sale? „Toate așteaptă de la Tine, ca să le dai hrana la timp” (Psalmul 104.27).

Poate ne întrebăm de ce ne compară Dumnezeu pe noi, care am fost creați după chipul Său, cu o vrabie, câtă vreme există o deosebire mult prea mare între noi și aceste păsări.

Dar nu ne comportăm noi de atâtea ori ca și cum Dumnezeu S-ar gândi la noi mai puțin decât la o vrabie? Totuși, în Cuvântul lui Dumnezeu ni se spune că noi suntem mai de preț decât multe vrăbii. Noi suntem aleșii lui Dumnezeu, copiii Săi preaiubiți. El nu Se numește Tatăl vrăbiilor, ci El este Tatăl nostru! „Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic” (2 Corinteni 6.18). Și nu doar că ne acordă mai multă atenție decât vrăbiilor, ci El face infinit mai mult pentru noi. În Filipeni 4.19 citim: „Dumnezeul meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre, potrivit bogățiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus”.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 14.1-20 · Ioan 10.7-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI DESCURAJAREA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă temeți… Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat…” (Neemia 4:14)


Ce trebuie să faci pentru a învinge descurajarea? Să cauți o cale mai bună. În timpul reconstruirii zidurilor Ierusalimului, Neemia le-a spus compatrioților săi: „Nu vă temeți… Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat…” Dându-și seama că aveau dușmani de învins și obstacole de trecut, Neemia „a pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-a aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.” (vers. 13). Pentru a scăpa de sentimentul descurajării, Neemia a înțeles că trebuie să acționeze cu înțelepciune. Avea nevoie de o abordare diferită. Așa că i-a organizat pe oameni în funcție de darurile și calitățile lor.

Una din definițiile nebuniei este să faci același lucru la nesfârșit, sperând să obții rezultate diferite! Și câtă înțelepciune este în această definiție.

Când ajungi să fii descurajat, nu renunța la idealurile tale. În schimb, caută o nouă abordare! Întrebare: A fost rău gândul evreilor, să reconstruiască zidurile Ierusalimului? Nu, ci abordarea era greșită! Toți avem de învățat o lecție de aici. De exemplu, ai o problemă în căsnicia ta? Nu renunța; încearcă o nouă abordare! Ai o problemă în afacerea ta? Nu te da bătut; privește lucrurile dintr-o altă perspectivă, reorganizează-ți agenda și refocalizează-te asupra scopului tău. Ai auzit de „principiul 80/20”? El spune că ne petrecem 80% din timp pe 20% din activitățile care nu sunt productive și în consecință, devenim frustrați. Soluția este să alocăm 80% din timp celor 20 de procente care produc cele mai bune rezultate. Managerii de afaceri numesc asta „randamentul investiției.” Așadar, dedică cea mai mare parte a timpului și a energiei tale făcând lucrurile despre care crezi că dau rezultate.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 27:50-66

Lucrarea de ispăşire este împlinită, victoria este câştigată. Cu un strigăt triumfător, Hristos intră în moarte. Şi, imediat, Dumnezeu dă şi alte dovezi ale acestei victorii: perdeaua Templului s-a rupt în două (v. 51), deschizând calea cea nouă
şi vie, prin care, din acel moment, omul poate veni în prezenţa Sa „în siguranţă deplină” (Evrei 10.19-21). De asemenea, El deschide morminte şi moartea este forţată să dea pe unii din prinşii ei, ca semn că este învinsă.

Dumnezeu Se îngrijeşte apoi ca Fiul Său să primească onoarea cuvenită. Conform profeţiei, Isus este pus în mormântul unui om bogat care, cu evlavie, se preocupă de înmormântarea Sa (Isaia 53.9). Câteva femei, al căror devotament este consemnat, asistă la întreaga scenă. Dragostea este cea care Îl pune acum în mormânt pe Cel pe care ura Îl răstignise.

De la începutul şi până la sfârşitul acestei Evanghelii, ura omului s-a înverşunat împotriva lui Isus. De când era în leagăn, ea s-a manifestat prin Irod, urmărindu-L apoi până la mormântul păzit şi pecetluit prin grija conducătorilor iudei. Soldaţii, pecetea şi piatra sunt însă tot atâtea prevederi inutile: ele nu vor servi decât la a ne demonstra în modul cel mai izbitor realitatea învierii.

Ce trist este că vrăjmaşii Domnului îşi aduc aminte de lucruri pe care propriii Săi ucenici le-au uitat! (v. 63).

31 August 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!”. Și el a zis: „Iată-mă”.

Exod 3.4


Chemările duble din Scriptură (4) – Moise

Cei patruzeci de ani petrecuți ca fiu al fiicei lui faraon l-au făcut pe Moise să creadă că este cineva. El se gândea că era evident faptul că Dumnezeu avea să-l folosească pentru a-l elibera pe Israel din Egipt (Fapte 7.25). Însă atunci când a încercat să-i împace pe doi dintre frații lui care se certau, cel care îl nedreptățea pe aproapele său l-a disprețuit și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Te gândești să mă ucizi și pe mine cum l-ai ucis pe egiptean?” (Exod 2.14). Disprețul și lepădarea conținute în aceste cuvinte au fost foarte amare pentru Moise și el și-a pierdut încrederea. Era însă ceva de la Hristos în acest om blând, iar Dumnezeu urma să-l folosească pentru binecuvântarea poporului Său.

Cei patruzeci de ani petrecuți în pustie, păscând oile socrului său, Ietro, l-au învățat pe Moise că nu era nimic în sine însuși și l-au pregătit pentru păstorirea turmei lui Dumnezeu (Exod 3.1). Dumnezeu a văzut în interesul pe care Moise l-a arătat față de rugul care ardea și nu se mistuia faptul că îl putea folosi pentru a îngriji de poporul Său, potrivit cu sfințenia Sa.

Cei patruzeci de ani petrecuți în fruntea poporului, în pustie, l-au învățat pe Moise că Dumnezeu este totul. El a început să învețe acest lucru atunci când Dumnezeu i-a rostit numele de două ori și a zis: „Nu te apropia aici. Scoate-ți sandalele din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt”. Moise și-a ascuns fața, însă, mai târziu, s-a putut spune că Domnul îi vorbea față către față, așa cum un om vorbește cu prietenul său (Exod 33.11). În felul acesta, el a mijlocit de multe ori la Dumnezeu pentru popor. Epistola către Evrei ne spune că el „a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu” (Evrei 3.5). În această privință, el a fost o imagine a Domnului Isus, care niciodată nu eșuează (Fapte 7.37), precum și un exemplu pentru noi.

S. Attwood

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Și Elisei a trimis un sol la el, spunând: Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.

2 Împărați 5.10



Naaman

Naaman era un om bogat, avea o poziție înaltă și era bine văzut. Dar era lepros. Boala de care suferea îl împiedica să se bucure de bogăția și de onoarea sa. El avea de gând să-și cumpere vindecarea cu bani și cu obiecte de valoare.

Lepra mănâncă fără întrerupere trupul și îl desfigurează, până ce moartea pune capăt vieții. De aceea, această boală cumplită este un tablou al păcatului. Fiecare om este născut în păcat. La început, păcatul se arată ca niște pete mici, care se măresc continuu, iar până la urmă, „din tălpile picioarelor până la cap, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1.6). Vi se potrivește acest tablou? Atunci este timpul să vă scăldați de șapte ori în Iordan. Această acțiune este necesară chiar dacă nu sunteți atât de atacat de păcat. Și petele mici de păcat au nevoie de curățire. Valurile Iordanului sunt un simbol al morții Domnului Isus. Dumnezeu a executat sentința la moarte cu privire la păcat asupra Domnului Isus. De fapt, această sentință trebuia să cadă asupra noastră. Dar Dumnezeu L-a pedepsit pe Domnul Isus în locul nostru.

Să ne recunoaștem păcatele cu amară durere și să le aducem la Cel care a coborât în moarte pentru a ne aduce eliberarea! Naaman n-a văzut nimic nici la a cincea și nici la a șasea scufundare în Iordan. Dar a crezut și a fost vindecat. Chiar dacă nu veți simți imediat că ați devenit un alt om, credeți în El. Simțurile nu vă salvează, ci numai credința dă siguranță. Averea lui Naaman nu a folosit la nimic. Vindecat, el a putut să plece apoi acasă în pace. Primiți și dumneavoastră, fără plată, vindecarea!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.20-34 · Ioan 10.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LAUDĂ-L PE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)


Psalmistul David a declarat: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:1, 3). Să observăm trei lucruri din aceste versete:

1) Lauda vine dintr-un act al voinței: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Nu este un impuls; este o decizie pe care o iei indiferent de sentimente. Cuvântul „aleluia” este derivat din expresia ebraică „laudă lui Iahweh”! Este o manifestare a închinării, dar este în același timp și o poruncă de a începe să-L lauzi pe Domnul.

2) Lauda îți pune emoțiile în mișcare: „Să mi se laude sufletul (emoțiile) în Domnul!” (Psalmul 34:2). Mai întâi, David L-a lăudat pe Domnul pentru că a primit această poruncă. În al doilea rând, L-a lăudat pentru că a dorit s-o facă. Și aceasta este ordinea corectă a lucrurilor. Dacă vrei să-ți schimbi sentimentele, schimbă-ți centrul de interes. Lauda Domnului îți dă o perspectivă nouă!… De aceea David cânta: „Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osândit.” (Psalmul 34:22).

3) Lauda este molipsitoare: „Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!” (Psalmul 34:3) Lauda este contagioasă; ea schimbă atmosfera din jurul tău. Când te strângi laolaltă cu oameni ai laudei, faptul că faceți același lucru împreună îți aduce desfătare și te simți ridicat pe-un tărâm și nivel al bucuriei pe care nu le-ai cunoscut niciodată! Lauda are multe forme de manifestare. Psalmul 150 scoate în evidență câteva moduri de a-L lăuda pe Dumnezeu; astfel, poți vorbi, poți striga, poți cânta, poți bate din palme sau îți poți ridica mâinile… Poți cânta la instrumente, poți sta în picioare, poți îngenunchea sau poți „sări” în cinstea Lui. Ideea este una singură – laudă-L pe Dumnezeu! Este cuvântul de ordine pentru fiecare zi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 27:32-49

Isus este condus din pretoriu spre Calvar. Simon din Cirene este constrâns să-I poarte crucea, în timp ce El ia de bunăvoie o povară incomparabil mai grea: cea a păcatului, pe care nimeni altul nu o putea lua în locul Lui. Este răstignit între doi răufăcători. Vina Lui, scrisă pe cruce, acuză, de fapt, poporul care-şi răstigneşte Împăratul. Această relatare ne este dată pe scurt, fără mulţimea de detalii adăugate de oameni pentru a emoţiona sentimentele. Cu toate acestea, cu ajutorul limbajului sobru al Duhului, noi înţelegem că Preaiubitul Mântuitor nu a fost cruţat de nicio suferinţă: chinuri fizice, dar, mai presus de toate, chinuri morale. Batjocoritorii sunt acolo, provocându-L pe Isus să Se mântuiască pe Sine Însuşi (v. 40). (Dar, dacă El rămâne pe cruce, nu este aceasta, cu siguranţă, pentru mântuirea altora?)

Ei Îl provoacă pe Dumnezeu, punând la îndoială iubirea Lui pentru Hristos, iar această jignire a lor Îl loveşte nespus de greu pe Domnul Isus (v. 43; Psalmul 69.9). Cu toate acestea, chinul cel mai mare (suferinţa suferinţelor) este, pentru El, abandonarea Sa timp de trei ceasuri. Dumnezeu Îşi ascunde faţa atunci când Isus este făcut blestem, ispăşind păcatele mele şi ale tale, iar „inima Sa infinit de mare, apăsată un moment de această greutate, poartă povara eternă a pedepsei noastre”.

30 August 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, … ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și, după ce veți fi învins toate, să stați în picioare.

Efeseni 6.11,13


Nu ne putem împotrivi diavolului decât îmbrăcând armura lui Dumnezeu. Resursele omenești, precum abilitățile și puterea de caracter naturală, nu sunt de niciun folos în acest conflict. Încrederea în astfel de arme ne poate conduce să-l înfruntăm pe vrăjmaș, însă doar ca să fim biruiți. Dumnezeu poate folosi într-adevăr abilitățile omenești pentru lucrarea Sa, însă aici nu este vorba de ceea ce Dumnezeu folosește pentru lucrarea Lui, ci de ceea ce El ne-a dat pentru ca noi să folosim în conflictul cu vicleniile vrăjmașului. Noi nu ne luptăm cu carnea și cu sângele, iar armele noastre nu sunt carnale.

Mai mult, în acest conflict avem nevoie de toată armura lui Dumnezeu. Dacă ne lipsește chiar și o singură piesă, Satan va vedea cu ușurință acest lucru și ne va ataca exact acolo unde suntem vulnerabili. De asemenea, armura trebuie îmbrăcată. Nu înseamnă că, dacă suntem creștini, automat suntem și îmbrăcați cu armura. Ea ne este dată tuturor, însă este responsabilitatea fiecăruia să se îmbrace cu ea. Nu este de ajuns să privim la ea, să o admirăm sau s-o putem descrie, ci trebuie să ne îmbrăcăm cu ea în întregime.

Apoi vedem că armura este necesară pentru ziua cea rea. Întreaga perioadă a absenței lui Hristos este ziua cea rea, însă există momente când vrăjmașul lansează atacuri speciale asupra poporului lui Dumnezeu, căutând să le răpească adevărurile divine. În vederea unor astfel de zile avem nevoie să fim îmbrăcați cu toată armura lui Dumnezeu; este prea târziu să îmbrăcăm această armură când ne aflăm în toiul conflictului.

Avem nevoie de armură ca să ne împotrivim și ca să stăm în picioare. După ce ne-am împotrivit cu succes vrăjmașului, avem în continuare nevoie de armură pentru a sta în picioare. Adesea suntem pândiți de cel mai mare pericol imediat după ce am dobândit o biruință, fiindcă este mai ușor să obții o biruință decât să o păstrezi.

H. Smith

SĂMÂNȚA
BUNĂ

[Dumnezeu] v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare.
[Isus a zis:] „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete”.

Fapte 14.17; Ioan 4.14



Nu-i va fi sete

În timpul unei veri toride, pășunile și pământul se usucă. Plantele nu se pot dezvolta fără apă, iar ele, la rândul lor, sunt hrana multor animale. O secetă persistentă poate avea urmări grave pentru alimentația oamenilor. Dar cine dă, de fapt, ploaia?

Profetul Ieremia a spus: „Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme …” (Ieremia 5.24). Dumnezeu creează premisele pentru producerea hranei noastre. Suntem noi conștienți de acest lucru, mai ales că în zona noastră geografică suntem privilegiați să avem suficientă apă, în comparație cu teritoriile în care oamenii suferă din cauza secetei? I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta? Biblia ne îndeamnă: „Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5.20).

Viața noastră este susținută de Isus Hristos care ne-a creat. „El … susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale” (Evrei 1.3). Dar El vrea să facă și mai mult pentru noi. El vrea să ne dea viața veșnică și să ne ducă pentru totdeauna la Dumnezeu. Cum face aceasta? „Și celui care îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22.17). El spune și astăzi fiecăruia în parte: „Cine crede în Mine are viața veșnică” (Ioan 6.47).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 13.1-19 · Ioan 9.35-41

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ-LE CĂ-ȚI PASĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„N-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre…” (Evrei 4:15)


Deși amerindienii nu aveau un alfabet și o scriere, înainte de a se întâlni cu europenii, limbajul lor era oricum, numai primitiv – nu. Vocabularul multor populații indigene era la fel de vast ca cel al cuceritorilor francezi și englezi, și deseori expresiile lor erau chiar mai elocvente. Într-o limbă a băștinașilor, de exemplu, conceptul cuvântului „prieten” este frumos prezentat drept „cineva care îmi duce îngrijorările în spate.” Ce definiție frumoasă! Când cineva vine la tine pentru alinare sau chiar să primească sfaturi, de cele mai multe ori nu-și dorește altceva decât simpla ta prezență, o ureche care ascultă și disponibilitatea de a-i împărtăși durerea. Iar când răspunsul tău pare a fi convențional, de suprafață, atunci ar putea ajunge la concluzia că nu ai timp pentru el. Unul dintre cele mai frumoase lucruri care au fost spuse în Biblie despre Domnul Isus este acela că El poate să aibă „milă de slăbiciunile noastre.” Uneori, ceea ce ne dorim cel mai mult de la celălalt este doar să știm că înțelege prin ce trecem, și că îi pasă…

Așadar, iată cum poți ajuta:

1) Ascultă cu o inimă deschisă și nu încerca să-l convingi că „nu există nicio problemă”!

2) Dacă plânge, plângi și tu. Dacă tace, taci și tu.

3) Transmite-i faptul că ești disponibil, că ești gata să ajuți și că vei avea oricând timp pentru el.

4) Amintește-i că asta este tot ce poate face omul, dar Dumnezeu poate face imposibilul!

5) Dacă este de acord, roagă-te cu el și pentru el. În felul acesta, îl vei ajuta să-și ridice povara de pe umeri și s-o pună pe umerii lui Dumnezeu (vezi Psalmul 55:22).

Așadar, mulțumește Domnului că are „milă de slăbiciunile tale”… și – arată și tu milă față de cei ce au nevoie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 27:19-31

Pilat rămâne foarte dezorientat în faţa acuzaţiilor pe care i le aduc şefii iudeilor. Niciodată nu avusese înaintea lui un Om ca Acesta. O dublă mărturie, cea a soţiei lui (v. 19) şi cea a propriei conştiinţe (v. 24) îi dau convingerea că are de-a face cu un drept. În plus, cunoştea perversitatea celor care Îl dăduseră, din pizmă, în mâinile lui (v. 18). Ce să facă? Dacă L-ar fi condamnat, ar fi comis cu siguranţă o nedreptate; dacă L-ar elibera, în mod sigur i-ar scădea popularitatea. Spălându-şi în chip simbolic mâinile (nu însă şi conştiinţa), aruncă responsabilitatea în seama poporului, care o acceptă cu ochii închişi. Dincolo de această mulţime mânată de cele mai josnice porniri şi de şefii care o aţâţă, Satan îşi împlinea lucrarea de a cultiva ura. Dar şi Dumnezeu Îşi continua lucrarea Sa, în întregime de har şi de mântuire.

Isus încape pe mâinile soldaţilor brutali, care Îl îmbracă cu o imitaţie de veşmânt împărătesc, pentru a-şi bate joc de El, înainte de a-L conduce la tortură. Într-o zi însă, în faţa tuturor privirilor, Domnul va apărea în toată gloria Sa de Împărat al împăraţilor, iar mâna Sa puternică, care în acest moment ţine o trestie, se va ridica pentru a-i judeca pe vrăjmaşii Săi (comp. v. 29 cu Psalmul 21.3,5,8).

29 August 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea și noi … să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu. Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre.

Evrei 12.1-3


Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (14)

În versetul de mai sus, viața creștină este asemănată cu o cursă de alergare. În această cursă avem, în Domnul Isus, o Țintă și un Exemplu. El este Căpetenia și Desăvârșitorul acestei curse a credinței. Ce anume a caracterizat drumul Său aici? Vom medita la două dintre trăsăturile prezentate în acest pasaj.

În primul rând să remarcăm că El a avut o bucurie așezată înainte. Care a fost această bucurie? Bucuria de a împlini voia Tatălui Său într-o lume în care toți ceilalți oameni disprețuiau această voie și alegeau să o împlinească pe a lor. „Plăcerea Mea este să fac voia Ta, Dumnezeul Meu” (Psalmul 40.8). O altă sursă a bucuriei a fost să cunoască rezultatele lucrării Sale – „Va vedea din rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut” (Isaia 53.11). De asemenea, bucuria a fost aceea de a Se întoarce în prezența Tatălui, în cer: „Fața Ta este belșug de bucurie” (Psalmul 16.11).

În al doilea rând citim că El a răbdat crucea. Aici „a răbda” înseamnă „a rămâne sub [cruce]” sau, cu alte cuvinte, a nu ceda indiferent de cât de mare este presiunea sau greutatea. Calea credinței pentru noi este plină de capcane, de dificultăți și de încercări, de aceea apar momente când suntem tentați să cedăm. Ce trebuie să facem în astfel de momente? „Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat!” El a experimentat greutăți și încercări mai presus de tot ceea ce am putea noi experimenta vreodată și le-a răbdat cu o încredere perfectă în Tatăl Său. Domnul poate deci, din locul în care Se află, la dreapta lui Dumnezeu, să ne dea putere ca și noi să răbdăm. Să privim țintă la El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una, Eu în ei și Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

Ioan 17.22,23



Gânduri cu privire la Ioan 17

În această rugăciune, numită și rugăciunea de Mare-Preot a Domnului Isus, am putut vedea: în prima parte, cum S-a rugat ca Tatăl să fie preamărit; în a doua parte, cum S-a gândit la ai Săi și cum L-a rugat pe Tatăl să-i păzească în timpul absenței Sale, ca El să fie proslăvit în cei credincioși. În partea finală a rugăciunii vedem cum Hristos S-a gândit la gloria viitoare și cum S-a rugat ca ai Săi să fie proslăviți împreună cu El.

Ce realitate măreață! Slava pe care Hristos ca Om a primit-o de la Tatăl, când S-a întors în cer, ne este dăruită și nouă! Dar noi n-am meritat-o!

Domnul vorbește aici ca și cum am avea deja acum slava Sa. El face acest lucru, pentru că în planul lui Dumnezeu proslăvirea credincioșilor este irevocabilă (Romani 8.30).

Așa cum Tatăl și Fiul sunt una, tot așa trebuie să fie și credincioșii în slavă. Aceasta va fi cu adevărat unitatea desăvârșită. Pe pământ, ea nu va exista niciodată. Dar, în cer, Hristos va fi preamărit pe deplin în ai Săi. Izvorul preamăririi este Însuși Tatăl. El S-a descoperit pe deplin în Fiul Său. Apoi, această slavă divină se descoperă în credincioși.

Efectul acestei unități depline în slavă va fi extraordinar: lumea va recunoaște cu uimire cine este Isus Hristos: Trimisul Tatălui; dragostea Tatălui se va arăta în credincioși, care poartă slava divină; ei vor fi iubiți de Tatăl cu aceeași dragoste cu care Tatăl Îl iubește pe Fiul. Să-I aducem adorare Tatălui nostru!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 12.16-33 · Ioan 9.24-34

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IERTAREA – Fundația S.E.E.R. România

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine… şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt.” (Luca 6:35)


În cartea sa: „Beneath the Cross Of Jesus” (Sub crucea lui Isus – n.tr.), A. Leonard Griffith povestește despre un tânăr student coreean, bursier, care era liderul cercurilor creștine de la Universitatea din Pennsylvania. În seara zilei de 25 aprilie 1958, el a ieșit să ducă o scrisoare la poștă, pentru părinții săi. Pe când se întorcea, a fost întâmpinat de un grup de adolescenți cu geci de piele. Fără a-i adresa vreun cuvânt, l-au luat la bătaie și l-au lovit cu o bâtă, cu o țeavă de plumb, cu ghetele și cu pumnii – până l-au lăsat mort într-un șanț! Locuitorii Pennsylvaniei au cerut răzbunare, și avocatul districtului a anunțat la televizor că avea să ceară pedeapsa cu moartea. Apoi, a sosit următoarea scrisoare, semnată de părinții băiatului și de alte douăzeci de rude din Coreea: „Familia noastră s-a întrunit și am hotărât să solicităm aplicarea celui mai generos tratament posibil, conform legii guvernului vostru, acelora care au comis această faptă criminală. Drept dovadă a sincerei noastre speranțe, cuprinsă în această petiție, am hotărât să economisim bani pentru a crea un fond care să fie utilizat pentru îndrumarea religioasă, educațională, vocațională și socială a acestor adolescenți, după ce vor fi eliberați. Am îndrăznit să vă solicităm clemența cu un cuget schimbat de evanghelia Mântuitorului nostru, Isus Hristos, care a murit pentru păcatele noastre!”

Ei, ce ziceți? Această istorisire duce iertarea la un nivel nou, nu-i așa? Ea ne învață că atunci când iertăm, eliberăm scaunul victimei și ne așezăm pe scaunul învingătorului! Mă rog ca Domnul Isus să facă lucrul acesta posibil și pentru tine, astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 27:1-18

Sosesc zorii unei zile fără pereche în istoria lumii şi a eternităţii. Primele raze ale dimineţii îi găsesc pe marii preoţi şi pe bătrâni plănuind executarea sentinţei pe care o pronunţaseră. Dar iată că vine cineva la ei; îl cunoşteau bine: era trădătorul cu ajutorul căruia şi-au atins scopul. Ce voia el? Iuda afirmă nevinovăţia Învăţătorului său, dă înapoi banii şi îşi exprimă remuşcările.

„Te priveşte”, răspund ceilalţi (v. 4) fără pic de milă. Atunci nenorocitul merge să se spânzure, pierzându-şi odată cu viaţa şi sufletul, ca să nu mai pomenim de banii pentru care Îl vânduse. Cât despre preoţi, care fuseseră fără scrupule când să plătească pentru sângele nevinovat, se tem când este vorba să pună preţul sângelui în vistieria Templului.

Isus a fost dus înaintea lui Pilat, guvernatorul. I-ar fi fost uşor să găsească la acest magistrat roman un sprijin împotriva urii poporului Său (iudeu). El însă tace, cu excepţia momentului când Îşi recunoaşte titlul de împărat al iudeilor. „O oaie mută înaintea celor ce o tund… n-a deschis gura” (Isaia 53.7; comp. cu v. 12 şi 14 şi cu 26.63).

27 August 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au înjunghiat paștele și preoții au stropit sângele pe care-l luau din mâinile lor, și leviții au jupuit jertfele. Și au pus deoparte arderile-de-tot … Și au fript paștele la foc, după rânduială … Și, după aceasta, au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți; pentru că preoții, fiii lui Aaron, erau ocupați până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot și a grăsimilor; de aceea leviții au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți, fiii lui Aaron. Și cântăreții, … și ușierii la fiecare poartă: n-au avut nevoie să se depărteze de slujba lor, pentru că frații lor, leviții, pregăteau pentru ei.

2 Cronici 35.11-15


Leviții (25) – Ajutor dat celorlalți

În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, ultimul împărat evlavios al lui Iuda, a fost ținută o sărbătoare de Paști așa cum nu mai fusese ținută din zilele judecătorilor. Leviții au avut și aici un rol important, iar acum vom vedea ce putem învăța din exemplul lor.

Iosia le-a spus leviților care se sfințiseră pentru Domnul și care învățau pe Israel că de-acum nu mai aveau să care chivotul, ci trebuiau să slujească Domnului și întregului Israel. Este un lucru vital să ne sfințim pentru Domnul, să dăm la o parte activitățile care nu mai sunt necesare și să-L slujim pe Domnul și pe toți cei ai Săi, în orice nevoi ar avea.

Ei trebuiau să urmeze instrucțiunile scrise lăsate pentru ei de David și de Solomon. Dumnezeu ne-a lăsat și nouă instrucțiuni scrise în Biblie, în Cuvântul Său sfânt, iar ele sunt acolo pentru ca noi să le urmăm.

Leviții trebuiau să stea în locul sfânt potrivit cu împărțirea lor pe case. Nu trebuie să lucrăm în independență, ci împreună și în rânduială, alături de frații noștri.

De asemenea, leviții trebuiau să înjunghie jertfele pentru Paști, pregătindu-le pentru frații lor, astfel încât aceștia să poată face lucrarea încredințată lor de Dumnezeu. Vedem în versetele citate mai sus cum ei au înjunghiat și au jupuit animalele, după care au pregătit porții pentru preoți și pentru păzitori, pentru ca aceștia să-și poată împlini îndatoririle. Deși nu avem daruri pe care alții le au, le putem fi totuși de ajutor (1 Corinteni 12.28-30) celorlalți, pentru ca ei să-L poată glorifica, la rândul lor, pe Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.

Isaia 55.9



Fără un pescuit bun…

Brasit, un tânăr african, și tatăl său, pescar de meserie, ar fi dorit să meargă la o conferință creștină care urma să se desfășoare într-un oraș aflat la mare depărtare. Fiind foarte săraci, nu aveau banii necesari pentru călătorie. Dar s-au rugat lui Dumnezeu, ca El să facă să prindă mulți pești, pentru ca apoi, din câștig, să-și poată plăti costurile de călătorie.

Însă pești nu prindeau…! Brasit era foarte convins de faptul că Dumnezeu va trimite în plasele lor peștii pe care îi doreau atât de mult; de faptul că și dorința lui Dumnezeu era, bineînțeles, ca ei să meargă la asemenea strângeri, pentru a învăța mai multe despre El; de asemenea, de faptul că Dumnezeu știa bine cât de săraci erau ei și că, fără un pescuit bun, ei nu vor putea ajunge la acea conferință; în sfârșit, de faptul că Dumnezeu avea puterea să le dea peștii de care aveau nevoie. Atunci!? Oare să nu fi ascultat Dumnezeu rugăciunea lor? Astfel de gânduri umpleau inima băiatului, care l-au făcut să fie răpus de deznădejde.

În aceeași localitate locuia un creștin care de asemenea dorea să meargă la conferință. Dar, din anumite motive presante, a fost nevoit să renunțe la călătorie. Creștinul și-a adus aminte de sărmanii pescari, a căror intenție o știa. S-a dus imediat la familia de pescari și le-a dăruit banii necesari pentru călătorie. Cât de mulțumitori erau acum cu toții! Dumnezeu a ascultat în mod cert rugăciunea lor, însă a răspuns într-un alt mod decât s-au gândit ei.

Nu putem să punem înaintea lui Dumnezeu planurile noastre și apoi să așteptăm ca El să le realizeze, dar putem să-I spunem Lui totul, plini de încredere, iar El va răspunde în modul Său și la timpul Său.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.26-43 · Ioan 9.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RÂSUL – REȚETA LUI DUMNEZEU CONTRA STRESULUI – Fundația S.E.E.R. România

„O inimă veselă este un bun leac…” (Proverbele 17:22)


Autoarea Barbara Johnson a spus: „Râsul este ca și cum ai schimba scutecul unui bebeluș. El nu rezolvă problema permanent, dar face ca lucrurile să fie mai bune pentru o vreme.” Într-o zi, comediantul și autorul David Brenner dădea autografe pe cărțile sale. Un tânăr i-a înmânat exemplarul pe care tocmai îl cumpărase, pentru autograf, și i-a și spus: „Doresc să vă mulțumesc pentru că mi-ați salvat viața!” Fără a sta pe gânduri, Brenner i-a răspuns în glumă: „Nu-i nimic!” Tânărul însă a rămas pe loc și i-a spus: „Serios, chiar așa a fost!” Brenner s-a oprit din scris și s-a uitat la el. Tânărul a continuat: „Murise tatăl meu… care fusese cel mai bun prieten al meu. L-am iubit și nu m-am oprit din plâns mai multe săptămâni, până când am decis să mă sinucid. În noaptea în care aveam de gând s-o fac, s-a întâmplat că televizorul era pornit și se derula unul dintre spectacolele dumneavoastră… V-am ascultat monologul de început, și ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că râdeam isteric. Mi-am dat seama că dacă sunt în stare să râd, sunt în stare și să trăiesc! Deci vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați salvat viața!” Plin de smerenie și de bucurie, Brenner i-a întins mâna și i-a spus: „Tinere, eu îți mulțumesc!”

Biblia ne spune că: „O inimă veselă este un bun leac.” Specialiștii confirmă faptul că râsul îți îmbunătățește sistemul imunitar, dezvoltă memoria și abilitățile de învățare, te eliberează de tensiune, îți reduce pulsul și îți micșorează tensiunea arterială, eliberează endorfinele care reduc durerea, îți elimină anxietatea și stresul, îi binedispune pe oameni, și aduce unitate. În plus, efectul lui durează între opt și douăsprezece ore. Râsul susține vindecarea emoțională și mai presus de orice – este o delectare. Așadar, începând de astăzi folosește „leacul” din rețeta lui Dumnezeu contra stresului! Și dacă e cazul, nu te da în lături să râzi, și azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 26:47-58

Un ucenic nu adormise ca şi ceilalţi. Acesta era Iuda. Iată-l că vine în fruntea unei mulţimi ameninţătoare pentru a pune mâna pe Isus. Şi ce mijloc îşi alesese nenorocitul pentru a-L arăta pe Învăţătorul lui? O sărutare ipocrită! Prietene, pentru ce ai venit? (v. 50), îi spune Mântuitorul. Este cea din urmă întrebare, pusă tocmai pentru a cerceta sufletul nenorocitului Iuda. De acum este însă prea târziu pentru fiul pierzării (Ioan 17.12). Aceste săgeţi care ţinteau conştiinţa (vezi şi v. 55) sunt singura apărare a Celui care S-a predat de bunăvoie. Cei doisprezece Îl părăsesc, dar, în acelaşi moment, mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri sunt „cu arma la picior”, gata să intervină la cererea Sa către Tatăl. Toată puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia Lui, dacă ar fi dorit s-o folosească. Soseşte însă ceasul Său. Departe de a Se ascunde sau de a Se apăra, El opreşte braţul ucenicului prea impulsiv, care, cu o clipă mai târziu, îşi arată măsura curajului”, fugind ca şi ceilalţi tovarăşi ai lui.

În palatul marelui preot însă, cărturarii şi bătrânii sunt deja strânşi în plină noapte, pentru a înfăptui cea mai mare nedreptate (Psalmul 94.21).

26 August 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Dumnezeu a vorbit lui Israel în viziuni de noapte și a zis: „Iacove! Iacove!”. Și el a spus: „Iată-mă!”.

Geneza 46.2


Chemările duble din Scriptură (3) – Iacov

Chemarea dublă a lui Avraam pe muntele Moria a marcat un moment de apogeu în viața sa (Geneza 22.11). Nu putem spune același lucru despre Iacov, aflat la Beer-Șeba, fiindcă el încă învăța și nu se afla pe deplin în linia voii lui Dumnezeu, ca bunicul său. El oferă jertfe, în loc să răspundă cu grabă invitației fiului său, Iosif: „Coboară la mine, nu întârzia” (Geneza 45.9). Probabil că ceea ce încă îl reținea era amintirea unei foamete din trecut, când Dumnezeu îl avertizase pe tatăl său, Isaac, să nu coboare în Egipt (Geneza 26.2,3).

Îmbucurător este că el a învățat să se sprijine pe Dumnezeu, și nu pe priceperea sa, așa cum obișnuise să facă în trecut. Dar, oricât de bine este să învățăm să nu ne încredem în noi înșine, a ne încrede în Dumnezeu pentru a face voia Lui este încă și mai bine. Vorbindu-i direct și rostindu-i de două ori numele, Dumnezeu îi îndreaptă atenția către Sine Însuși: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău; nu te teme să cobori în Egipt” (Geneza 46.3). Dumnezeu adaugă: „Eu voi coborî cu tine în Egipt și te voi sui din nou, negreșit; și Iosif își va pune mâna pe ochii tăi” (Geneza 46.4).

Aceasta era calea binecuvântării pentru Iacov: să-l vadă pe Iosif în gloria sa și să-i predea lui tot controlul asupra vieții sale (Geneza 45.13; 47.11,12). În ce ne privește, Pavel scrie că Dumnezeu „a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” – a lui Iosif al nostru (2 Corinteni 4.7).

În Geneza 46, Iacov este numit „Israel”, „prinț al lui Dumnezeu”, căci acest nume desemnează ceea ce el este prin har. Însă, când Dumnezeu l-a chemat, a folosit numele său natural, fiindcă El cunoștea slăbiciunea sa și era gata să-l ajute în această slăbiciune. El este Același și astăzi și dorește, în har, să umble împreună cu noi, așa cum a făcut în trecut cu Iacov, așa încât noi să ne bucurăm de toată binecuvântarea în Hristos, în ciuda greșelilor noastre din trecut.

S. Attwood

SĂMÂNȚA
BUNĂ

Ce! primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?

Iov 2.10



De ce permite Dumnezeu toate acestea?

Această întrebare se pune deseori când auzim despre războaie, terorism, cutremure, pârjoliri provocate de secetă, inundații și alte calamități. Dar îngăduiți-mi o întrebare: De ce gândim așa de „negativ” și nu punem întrebarea și din perspectiva pozitivă: de ce „permite” Dumnezeu atâtea lucruri bune? De exemplu: sănătate, familie menținută intactă, loc de muncă, frigider plin și atâtea altele. Este Dumnezeu obligat să ne dea toate acestea? Sau ni le dăruiește din bunătate?

Să ne închipuim viața într-o metropolă! Câtă minciună, câtă corupție, câtă destrăbălare, cât furt, câtă violență a trebuit să vadă Dumnezeu acolo în ultimele 24 de ore!

Și cum a reacționat Dumnezeu? A lăsat să cadă foc din cer? S-a închis ușa harului, a împăcării și a iertării? Nu! Locuitorii acelui oraș au trăit mai departe cu darurile lui Dumnezeu. Dar cine Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru acestea? Cine „risipește” măcar un gând pentru Dăruitorul tuturor darurilor bune?

Când se ivește însă o suferință în viața noastră, deodată vorbim despre Dumnezeu. Atunci apare întrebarea: De ce? La această întrebare deseori nu putem să răspundem. Și Iov a simțit spinul acestei întrebări. Dar el a primit cele bune cu mulțumire de la Dumnezeu, iar în suferință nu s-a lepădat de El și nici atunci când mult timp nu a mai primit niciun răspuns. Așadar, este important să avem o inimă deschisă pentru tot ceea ce ne-a dăruit bunătatea lui Dumnezeu. Cel mai mare dar este Fiul Său preaiubit, Isus Hristos, care a mers la moarte pentru oameni păcătoși. El este răspunsul la toate întrebările.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 11.14-25 · Ioan 8.48-59

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI FOST NĂSCUT DIN NOU? – Fundația S.E.E.R. România

„Trebuie să vă naşteţi din nou!” (Ioan 3:7)


Clericul anglican George Whitefield a fost la fel de responsabil pentru transformarea Angliei și pentru Marea Trezire din America, precum au fost și John și Charles Wesley. Într-o scrisoare adresată lui Benjamin Franklin, care se bucura de fiecare dată când îl auzea pe Whitefield vorbind, acesta din urmă scria: „Întrucât găsesc că ai devenit din ce în ce mai cunoscut în lumea bună, ți-aș recomanda ca obiect de studiu intens și fără idei preconcepute, misterul nașterii din nou. Este cel mai important studiu, și când l-ai aprofundat, el îți va oferi răspuns la toate durerile tale. Te îndemn, prietene, să-ți aduci aminte că Cel înaintea căruia amândoi ne vom înfățișa, a declarat în mod solemn că fără ea nu vom vedea cu niciun chip Împărăția Sa.” Aceasta a fost o recomandare foarte înțeleaptă adresată unui om care este cunoscut în istoria lumii ca fiind un om înțelept.

Domnul Isus a spus: „Trebuie să vă nașteți din nou”… și nu a existat vreodată cineva care să fi căutat nașterea din nou și să nu fi găsit-o! Până și căutarea noastră după Dumnezeu este orchestrată de Duhul lui Dumnezeu (vezi Ioan 6:44). Ai obosit, din cauza goliciunii și inutilității vieții tale? Te-ai săturat de haina mânjită a propriei tale neprihăniri? Ești dispus să te încrezi în altcineva, decât în tine însuți? Atunci, privește la crucea lui Hristos! Pune-ți încrederea în El și roagă-L să intre și să se nască în tine astăzi. Te poți naște o dată, și vei muri aproape sigur de două ori! Dar dacă te naști de două ori, vei muri o singură dată! Domnul Isus a zis (Ioan 3:36): „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 26:31-46

Plin de încredere în sine însuşi, Petru se declară gata să moară împreună cu Domnul, dar, cum vom vedea, nu va merge prea departe.

Apoi Isus, după ce i-a îndemnat pe ucenici să vegheze şi să se roage împreună cu El, merge singur în grădina unde trebuia să dea dovada supremă a devotamentului Său în împlinirea voii Tatălui. Această voinţă, care n-a încetat să fie plăcerea Fiului, implică acum două lucruri grozave: El să fie părăsit de Dumnezeu, lucru nespus de trist pentru inima Preaiubitului Său, şi, de asemeni, să poarte povara păcatelor, suferind moartea ca plată pentru aceasta, lucru care-L tulbura profund pe Omul desăvârşit. Astfel, sufletul Îi este cuprins de tristeţe şi de nelinişte (v. 37). El realizează tot ceea ce reprezintă acest drum al crucii, de la care Satan încearcă să-L abată în acest ceas, angajându-şi pentru aceasta toate eforturile. Dar El primeşte paharul din mâna Tatălui Său: „Facă-se voia Ta!” (v. 42).

În harul Său, Dumnezeu ne-a permis să asistăm la această luptă a Mântuitorului din Ghetsimani şi să auzim rugăciunea Lui spontană şi dureroasă. Să ne păzească Domnul să avem, precum cei trei ucenici (care totuşi erau cei mai apropiaţi de El), inimi aţipite şi indiferente la suferinţa Lui! Gândind la această suferinţă, El să ne deschidă inimile, umplându-le de recunoştinţă şi de adorare!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: