Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

14 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui.
Isaia 53.9


Iată Robul Meu (12)

Această parte a profeției mărețe a lui Isaia are patru versuri. Al doilea este în contrast cu primul, în timp ce al patrulea este o completare a celui de-al treilea. Vedem deci ceea ce plănuiseră oamenii nelegiuiți, dar și că Dumnezeu era la cârma tuturor lucrurilor. Vrăjmașii Domnului stabiliseră să-I arunce trupul la groapa comună, împreună cu trupurile celor doi tâlhari, însă Dumnezeu hotărâse altfel și, fiindcă deținea controlul total asupra tuturor lucrurilor, l-a folosit pe Iosif din Arimateea să pregătească un mormânt special și pe Nicodim să aducă miresme pentru înmormântare. Acești doi oameni Îl cunoscuseră pe Domnul în timpul vieții Sale, iar acum Îl onorau în moartea Sa (Ioan 19.38-42).

Isaia ne oferă motivul pentru care Dumnezeu a vegheat asupra Fiului Său: fiindcă nu făcuse nicio violență. Rasa umană a fost marcată de violență și de corupție (Geneza 6.11). Lucrurile nu au stat deloc așa cu Domnul Isus; nicio violență, nicio viclenie, nicio înșelăciune n-au existat în viața Sa. Despre Natanael, El a putut spune: „Iată un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47), însă nu a putut spune că nu fusese nicio înșelăciune în gura acestui ucenic. Acest lucru a fost valabil doar cu privire la binecuvântatul nostru Domn (Isaia 53.9).

El a fost unic, fără păcat, perfect! Totuși S-a dat pe Sine ca Jertfă supremă, ca Jertfă pentru păcat și ca Înlocuitor al celor vinovați de înșelăciune și de violență. L-a glorificat pe Dumnezeu, luând asupra Lui vina noastră și suferind judecata pe care noi o meritam.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Da, sunt ca un om care nu aude și în gura căruia nu este niciun răspuns. Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.
Psalmul 38.14,20


Tăcerea Domnului Isus

Aceste cuvinte profetice, scrise de David sub inspirația Duhului Sfânt, s-au împlinit când Domnul și Mântuitorul nostru a fost pe pământ. Să ne gândim la înscenarea cu martorii falși care au depus o mărturie mincinoasă împotriva Domnului! Cu toate acuzațiile lor, Mântuitorul a tăcut. La prima înfățișare înaintea lui Pilat, iudeii L-au acuzat pe Mântuitorul că sucește mintea poporului și că oprește să se plătească bir Cezarului. Însă Domnul i-a învățat cu totul altfel: „Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22.21). De multe ori citim că iudeii au căutat martori mincinoși, ca să-L poată condamna la moarte. A fost acuzat și că ar agita poporul. Acest lucru însă l-au făcut chiar preoții cei mai de seamă (Marcu 15.11). Toate acuzațiile aduse Domnului Isus Hristos nu au fost adevărate.

Cum a răspuns Mântuitorul la toate aceste acuzații? În Matei 27.12 citim: „Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și ale bătrânilor”. Cu mulți ani înainte, prorocul Isaia a scris: „El a fost asuprit și chinuit, dar nu Și-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). Această profeție a fost împlinită în toate aspectele vieții Mântuitorului. Tăcerea Mântuitorului este o vorbire fără cuvinte despre maiestatea Persoanei Sale divine.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SUSȚINĂTORUL TĂU PERSONAL – Fundația SEER

„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)


Când David a exclamat: „Domnul este păstorul meu” (v. 1), el a mărturisit de fapt că avea o relație unică și foarte personală cu Dumnezeu. Creatorul ne-a dat fiecăruia dintre noi o personalitate unică, ne-a dat daruri, scop și chemare. El dorește să aibă cu tine o relație care să fie diferită de cea pe care o are cu oricine altcineva. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel este și interacțiunea ta cu Dumnezeu, și-a Lui cu tine. De aceea trebuie să înveți să-I asculți glasul și să știi când vorbește special pentru tine.

Psalmistul continuă și spune: „Tu îmi întinzi masa…”

Gândește-te în felul următor. Când aștepți o masă liberă la un restaurant, iar numele tău se află pe lista de așteptare, chelnerița îți dă un pager. Apoi, când e timpul să iei loc la masă, pagerul va vibra sau se va aprinde un beculeț. În timp ce aștepți, ai toată încrederea că ți se pregătește o masă și că – dacă ai răbdare, când totul e gata – pagerul va vibra. Înțelegi ideea?

Când citești Cuvântul lui Dumnezeu și petreci timp cu El în rugăciune, ceva începe să vibreze înlăuntrul tău și să te ilumineze în duhul tău. Este pagerul lui Dumnezeu, care te călăuzește și te ghidează, pregătind circumstanțe doar pentru tine. Pavel scrie: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Câte din nevoile tale reale vor fi împlinite? Toate! Așa că nu te mai îngrijora, ci pune-ți încrederea în Dumnezeu! El este susținătorul tău personal!  

https://youtu.be/aBmr1bT4p4Y

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 12:1-16


Ajungem acum la prezentarea Paştelui, într-un capitol dintre cele mai importante din tot Vechiul Testament. Răscumpărarea promisă se va împlini în acelaşi timp când asupra Egiptului se va abate cea mai grozavă dintre judecăţi. Păcatul merită moartea şi toţi au păcătuit, atât israeliţii cât şi egiptenii. Dar, pentru ei care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, un miel va muri în locul lor, imagine clară şi emoţionantă a lui Isus, „Miel fără cusur şi fără pată … cunoscut în adevăr mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1.19) şi dat morţii la timpul hotărât de Dumnezeu. «Să ne însuşim această jertfă»: iată ce semnifică «a mânca paştele». Hristos a trecut prin focul judecăţii divine: mielul era fript la foc. Şi să ne gândim la chinurile Lui având dureroasa cunoştinţă că păcatul nostru L-a dus acolo; aceasta corespunde cu ierburile amare. Mielul era mâncat în familie. Părinţii, copiii, fiecare din casă îşi avea partea lui.

Drag cititor, ai experimentat tu în mod personal ce înseamnă «a mânca paştele»? Ţi-ai însuşit tu prin credinţă moartea ispăşitoare a Domnului Isus? Ziua convertirii, punctul de origine al noii vieţi (v.2), naşterea din nou a copiilor lui Dumnezeu, este o dată care nu trebuie uitată!

13 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
Neemia 6.15


Nebucadnețar dărâmase zidurile Ierusalimului, iar iudeii fuseseră luați în captivitate, pentru șaptezeci de ani. Apoi Cirus dăduse decretul pentru întoarcerea lor în Ierusalim. Mulți s-au întors și templul a fost rezidit, însă zidurile și porțile cetății erau în continuare dărâmate, poporul fiind în suferință, în rușine și lipsit de apărare.

Neemia, cercetat de Domnul, s-a întors la Ierusalim pentru a reconstrui zidul și porțile cetății. El a lucrat împreună cu cei care au fost gata să-și pună mâinile și inimile în slujba Domnului. Deși au întâmpinat multă împotrivire, Domnul i-a ajutat și i-a binecuvântat, astfel că lucrarea a fost încheiată în doar cincizeci și două de zile. Pe măsură ce medităm la acest lucru, ne întrebăm de ce poporul amânase această lucrare vreme de aproape o sută de ani, când putea fi făcută într-un timp atât de scurt. De ce suferiseră ei atâta rușine și mizerie, când soluția era la îndemână?

Găsim un răspuns la această întrebare în Neemia 8. Când legea a fost citită, poporul a înțeles că, în luna a șaptea, fiii lui Israel trebuiau să locuiască în colibe, așa că fiecare dintre ei a construit o astfel de colibă pe acoperișul casei sale. Este interesant să vedem că ei aveau case pentru a face acest lucru, ceea ce însemna că își construiseră case în timpul în care zidul era în ruină. Ei fuseseră mai interesați și mai preocupați de propriul lor confort, decât de gloria lui Dumnezeu. Cum stau lucrurile cu noi? Care sunt prioritățile noastre? Suntem noi mai preocupați cu plăcerile noastre, cu acumularea de bogății, cu dobândirea unui loc bun de muncă sau cu multe alte lucruri asemănătoare, mai degrabă decât cu înaintarea Împărăției lui Dumnezeu?

A. Blok

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
Psalmul 90.12


Ce este mai bun urmează

În fiecare an, în luna aprilie, când natura se trezește la viață, cuget mai temeinic asupra timpului trecut. Ca toți cei care au ajuns la o vârstă mai înaintată, mă preocup cu tema „îmbătrânirii”.

Ce pare mai interesant în acest proces este că, deși avem toți aceeași părere, totuși abordăm diferit această temă. Depinde de perspectivă și de poziție: pe de o parte, dacă avem sau nu o speranță după moarte și, pe de altă parte, dacă trăim sau nu în mod conștient cu Dumnezeu în fiecare zi.

Viața noastră trece repede, așa cum arată Moise în Psalmul 90: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm” (Psalmul 90.10). De aceea, trebuie să folosim cu sens și la o vârstă mai înaintată fiecare zi.

Moise ne conduce gândurile de asemenea spre Dumnezeu: „Satură-ne dimineața cu bunătatea Ta, ca să cântăm și să ne bucurăm în toate zilele noastre” (Psalmul 90.14). În mod deosebit când îmbătrânim simțim zilnic bunătatea lui Dumnezeu. Dacă am avea un ochi deschis pentru aceasta, bucuria în amurgul vieții nu va înceta.

Fiecare nouă zi este una care ne aduce mai aproape de Domnul Isus. În curând, El va reveni și îi va răpi la Sine în cer pe aceia care au crezut în El! Această speranță însuflețește credința noastră. Știm că ce este mai bun urmează pentru aceia care au crezut în Domnul Isus!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)


Este important să citești, să studiezi, să memorezi și să reflectezi la Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie să și răspunzi la el, să fii „împlinitor al Cuvântului” (Iacov 1:22). Acesta este pasul cel mai dificil, întrucât Satan va lupta îndârjit împotriva ta pe acest subiect. Poți fi atât de ocupat cu participarea la următoarea întâlnire a bisericii, încât să uiți să pui în practică ce ai învățat la precedenta întâlnire. Domnul Isus a zis: „Pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată” (Matei 7:24).

Dumnezeu nu te binecuvântează pentru că știi adevărul, ci pentru că I te supui. „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32); dar uneori adevărul te poate face să te simți stânjenit. Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă motivațiile, ne scoate la lumină slăbiciunile, ne mustră pentru păcate și cere schimbare. De aceea, e bine să discuți frământările tale personale cu alții. Aflăm de la alții adevăruri pe care nu le-am fi aflat singuri. Ceilalți ne pot ajuta să vedem și să aplicăm ceea ce noi am omis. Ne pot cere socoteală.

Una din cele mai bune modalități prin care putem deveni „împlinitori ai Cuvântului” este să scriem un plan de acțiune. Trebuie să fie unul personal (adică: să te implice pe tine); practic (să fie ceva ce poți face); care poate fi dovedit (să aibă un standard și un termen limită). Cum a spus D.L. Moody: „Biblia nu ne-a fost dată ca să ne ridice cunoașterea, ci să ne schimbe viața.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:24-29, 11:1-10


Nouă urgii au venit succesiv peste ţara Egiptului. Mai rămânea a zecea, mai grozavă decât toate cele dinainte, a cărei semnificaţie o vom vedea în continuare. Ea a fost precedată de o ultimă propunere a lui faraon: „Mergeţi, slujiţi Domnului; numai turmele voastre să rămână” (v.24), care urmărea să împiedice poporul să aducă jertfele şi darurile. Recunoaştem bine în aceasta eforturile lui Satan de a ne lipsi de Cel care este Jertfa desăvârşită. El face orice pentru a ne lua bucuria lui Hristos, mai ales atunci când venim pentru a-L oferi Tatălui în închinare. Vai, cât de des îi reuşeşte aceasta! Rezultă o pierdere pentru noi, dar, mai presus de orice, Dumnezeu este lipsit de jertfa scumpă pe care o aşteaptă de la răscumpăraţii Săi. Şi, la modul general, răspunsul lui Moise ne aminteşte că Dumnezeu are drept nu numai asupra noastră, ci şi asupra a tot ceea ce este în posesia noastră.

Moise „a ieşit de la Faraon aprins de mânie” (v.8). Îl vom vedea în mai multe rânduri pe acest om al lui    Dumnezeu mânios, tocmai pe el, care era „foarte blând, mai mult decât toţi oamenii care erau pe faţa pământului” (Numeri 12.3; vedeţi Exod 16.20; 32.19; Levitic 10.16; Numeri 16.15; 31.14). Dar era vorba de gloria lui Dumnezeu şi de binele poporului Său. Are mânia noastră întotdeauna o cauză atât de dreaptă?

12 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

M-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
Neemia 1.4


Edictul lui Cirus pentru întoarcerea iudeilor în Ierusalim fusese dat cu aproape o sută de ani înainte de timpul lui Neemia. Ezra se întorsese la Ierusalim cam cu cincisprezece ani înainte de evenimentele din Neemia 1. De ce nu se dusese și Neemia la Ierusalim împreună cu Ezra, la acea dată? Nu știm, însă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care oferă o a doua șansă, iar acum Neemia avea pe inimă starea poporului său.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să întrebe despre starea și despre nevoile de acolo (Neemia 1.2,3). Acest lucru este de natură să ne cerceteze; cât de mult cunoaștem noi despre lucrarea Domnului, nu doar despre cea din țara noastră, ci și despre cea din alte colțuri ale lumii? După ce a primit detalii, Neemia s-a rugat, iar rezultatul a fost că Domnul i-a pus în inimă gândul de a merge în țară. Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să-L roage pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. În versetele următoare vedem că El Însuși i-a trimis în lucrare.

Unii au spus că a fost un sacrificiu pentru Neemia să părăsească slujba plăcută de la palat, însă, dacă luăm în considerație imoralitatea, nedreptatea și excesele care aveau loc acolo, înțelegem că o astfel de poziție nu era un loc fericit pentru un om temător de Dumnezeu.

Dar nu pentru aceasta a dorit el să plece de acolo, ci fiindcă avea cu adevărat pe inimă nevoia poporului său. El înțelegea că poporul lui Dumnezeu se afla într-o stare nenorocită și se gândea la onoarea lui Dumnezeu, în relație cu locul unde El Își așezase numele. Facă El ca aceste lucruri să fie și pe inimile noastre!

A. Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

De atunci încolo, Isus a început să arate ucenicilor Săi că El … va fi omorât și că a treia zi va învia.
Matei 16.21


Descoperire neașteptată

Ce adevăruri și ce privilegii glorioase sunt cuprinse în descoperirea făcută lui Petru! Dar, iată, o nouă descoperire neașteptată! Aceste privilegii sunt consecința morții Domnului Isus Hristos și ele ne sunt date prin ea. Petru nu putea admite ca Isus Hristos să îndure o astfel de rușine, de a fi omorât. Nu putea oare Domnul să împlinească planurile Sale glorioase fără să moară? Ucenicul L-a luat pe Învățătorul său deoparte și L-a mustrat, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!”. Erau, în aceste cuvinte, afecțiuni naturale pentru Isus Hristos, dar aflăm că Petru nu a înțeles că descoperirea pe care a primit-o de la Tatăl ceresc nu poate să ne aparțină fără prețul vieții Mântuitorului. Mai mult, aceste cuvinte arată că Petru nu voia o astfel de înjosire, nici pentru Isus Hristos care i-a promis astfel de privilegii, nici pentru sine care, împreună cu ceilalți ucenici, alcătuiau alaiul lui Mesia. Putem, într-o oarecare măsură, să distingem motivele naturale ale mustrării lui Petru.

Pentru Domnul Isus era limpede că Satan se folosea de Petru pentru a pune o piatră de poticnire înaintea Lui. Cele mai periculoase instrumente folosite de Satan sunt creștinii care cunosc adevărul în mod teoretic, dar care se tem de disprețul și de vrăjmășia lumii. Îndepărtarea de jertfa de pe cruce a Mântuitorului înseamnă tăgăduirea creștinismului, iar aceasta este tendința inimii noastre naturale, care încă nu s-a smerit în fața lui Dumnezeu.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:97)


Noi prețuim Cuvântul lui Dumnezeu:

1) Când îl studiem. Asta include și notarea gândurilor pe care le avem cu privire la Cuvânt. De asemenea, îi punem întrebările corecte, cum ar fi: Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum? Cu alte cuvinte, studiul tău biblic îți oferă o perspectivă, nu doar informații.

2) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când îl memorăm. Poate crezi că nu stai prea bine cu memoria, dar deja ai memorat un milion de idei, fapte sau persoane. Realitatea este că ne amintim doar ce este cu adevărat important pentru noi! Există beneficii enorme ale memorării Scripturii: te ajută să reziști ispitei, să iei hotărâri mai bune, să reduci stresul, să-ți mărești încrederea, să-ți exersezi gândirea, să-ți poți împărtăși credința cu alții. Memoria ta este ca un mușchi: cu cât o folosești mai mult, cu atât devine mai puternică. Începe prin a scrie pe un cartonaș un verset care te-a ajutat, apoi ia-l cu tine. Repetă-l cu voce tare – în timp ce lucrezi, în timp ce faci exerciții, în timp ce aștepți, înainte de-a merge la culcare. Cheia memorării versetelor este repetarea lor zilnică.

3) Prețuim Cuvântul lui Dumnezeu când reflectăm la el. Niciun alt obicei nu te va maturiza spiritual mai mult decât meditarea zilnică la Cuvântul lui Dumnezeu. Când faci lucrul acesta, ești efectiv „schimbat în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18). Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea” (Faptele Apostolilor 13:22). Cum și-a câștigat această distincție? Îi plăcea să reflecteze la Cuvântul lui Dumnezeu: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Cheia unei vieți creștine reușite este în mâinile tale: Biblia. Prețuiește Cuvântul lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:12-23


Tot ceea ce scăpase de grindină este acum distrus de lăcuste. Ce dezastru grozav! „Am păcătuit”, a repetat Faraon cu o evidentă rea-credinţă, urmărind numai să fie scăpat de lăcuste. Dar „Dumnezeu nu Se lasă (Lit: nu este) batjocorit” (Galateni 6.7). Faraon a lăsat să treacă clipa potrivită (Ieremia 46.17) şi Dumnezeu îi împietreşte din nou inima. Apoi vine întunericul, trei zile întregi de întuneric! Este un semn cu un înţeles evident pentru egipteni. Soarele, sursa de lumină, de căldură, de viaţă, cel pe care-l adorau ca zeu (Ra), apare neputincios înaintea Creatorului universului.

Dar în toate casele copiilor lui Israel era lumină. „Oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”, declară Domnul Isus (Ioan 12.46). Şi, din nou: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12). În mijlocul unei lumi pline de umbrele întunecate ale păcatului, credinciosul poate totuşi distinge prezenţa luminii, pe Hristos locuind în el (Ioan 14.23). Ca urmare, pentru el totul este limpede: starea lumii, viitorul ei şi starea inimii lui. El ştie unde poate păşi în siguranţă. Ceea ce face poate fi văzut de toţi (Luca 11.36).

11 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și era o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer (ea era mult înaintată în vârstă și trăise cu soțul ei șapte ani de la fecioria ei, ea însăși fiind văduvă până la optzeci și patru de ani), și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni; și ea, suindu-se la templu în același ceas, Îl lăuda pe Domnul și vorbea despre El tuturor acelora care așteptau răscumpărarea în Ierusalim.
Luca 2.36-38


La patruzeci de zile după nașterea pruncului Isus, Iosif și Maria L-au adus în templu, pentru a-L prezenta înaintea Domnului. În Exod 13, Dumnezeu rânduise ca orice întâi-născut de parte bărbătească să fie adus înaintea lui, iar în Levitic 12 poruncise ca o femeie care năștea un fiu să fie curățită la patruzeci de zile după aceea. Trebuia adusă o jertfă pentru curățirea ei. Jertfa pe care Maria și Iosif au adus-o arăta că erau niște oameni săraci.

În timpul când ei împlineau toate acestea, o văduvă în vârstă, numită Ana, o profetesă, și-a făcut apariția. Ea fusese căsătorită șapte ani, iar apoi trăise ca văduvă, până la optzeci și patru de ani. Văzând Pruncul, această femeie evlavioasă I-a adus mulțumiri Domnului, după care a început să vorbească „despre El tuturor acelora care așteptau răscumpărarea în Ierusalim”.

Cât de mult vorbește acest lucru inimilor noastre! Această profetesă înaintată în vârstă – o femeie prin care Dumnezeu vorbea poporului Său – nu se depărta de templu și îi cunoștea pe toți aceia care așteptau răscumpărarea în Ierusalim. Cât de aproape de Domnul trăim noi? Cât de bine îi cunoaștem pe credincioșii din jurul nostru? Vorbim cu ei despre Cel pe care Dumnezeu ni L-a dăruit ca Mântuitor? Este El atât de prețios pentru noi, încât să nu putem sta fără să vorbim și altora despre El?

Ana era dintre aceia despre care Maleahi a scris că se temeau de Domnul și că vorbeau unii cu alții; dintre aceia la care Domnul a luat aminte și pe care i-a înscris în cartea Lui de aducere-aminte; dintre aceia care meditau la numele Lui și care Îi erau o comoară deosebită (Maleahi 3.16,17).

E. P. Vedder, Jr.

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat și să nu se lase.
Luca 18.1


Rugăciunea Anei

Multe femei ale credinței despre care citim în Biblie au avut o viață de rugăciune. În 1 Samuel ne sunt prezentate două rugăciuni ale Anei. În primul caz este vorba despre o rugăciune propriu-zisă, iar în al doilea caz este mai mult o cântare de laudă. Cu siguranță, toți cititorii Bibliei cunosc foarte bine care era situația Anei. Ea suferea atât din cauza faptului că nu avea copii, cât și din cauza disprețului și a batjocurii Peninei, a doua soție a soțului ei, Elcana. Încotro să se îndrepte cu necazul ei? Desigur, soțul ei, Elcana, o iubea și încerca să o consoleze. Dar necazul sufletului ei rănit și supărat îl putea înțelege foarte bine numai Unul – Domnul, Dumnezeul lui Israel. Astfel o vedem ca pe o femeie cu „duhul plin de durere”, rugându-se Domnului și plângând mult. În 1 Samuel 1.15, ea explică ceea ce făcuse în rugăciune: „Îmi vărsam sufletul înaintea Domnului”.

Acest privilegiu, de a ne vărsa înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce avem pe suflet este astăzi partea fiecărui credincios. Nici nu ar putea fi altfel, deoarece noi Îl cunoaștem astăzi pe Dumnezeul nostru într-un mod mult mai adânc și mai intim, anume ca pe „Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”. Însuși Domnul a spus alor Săi: „Tatăl Meu – Tatăl vostru”. Apostolul Pavel îi îndemna pe creștini să aducă înaintea lui Dumnezeu toate problemele lor, prin rugăciuni și prin cereri cu mulțumiri (Filipeni 4.6). Și acest lucru putem să-l facem și noi.

 

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)


Când mintea ta este umplută de Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl va folosi ca să te transforme. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Cum se întâmplă lucrul acesta?

1) Citește-l. Dacă citești ziarul, dar nu Biblia, nu vei crește spiritual. Nu se poate să te uiți la televizor trei sau patru ore, după care să citești Biblia trei sau patru minute – și să te aștepți să crești. Cum poți să zici că crezi Biblia din scoarță în scoarță, când nu ai citit-o din scoarță în scoarță? Mai mult, Dumnezeu spune: „Va trebui… s-o citească în toate zilele vieţii lui” (Deuteronomul 17:19). Dacă citești Biblia numai cincisprezece minute pe zi, vei reuși s-o parcurgi toată într-un an. Dacă tai din programul tău zilnic numai o jumătate de oră de la televizor, o poți citi de două ori pe an. Citirea zilnică a Bibliei te ține conectat la glasul lui Dumnezeu. Dorești să ai parte de creștere spirituală? Dezvoltă un plan de citire zilnică a Bibliei și ține-te de el.

2) Primește-l. În pilda semănătorului, Domnul Isus vorbește despre trei atitudini de respingere a Cuvântului lui Dumnezeu: o minte încuiată (pământul uscat), o minte superficială (pământul de la marginea drumului) și o minte distrasă (pământul cu buruieni) (vezi Luca 8:5-15). De fiecare dată când nu primești Cuvântul, verifică-ți atitudinea, în special în ce privește mândria, deoarece Dumnezeu îți poate vorbi și prin cel mai plictisitor profesor, dacă ești smerit și receptiv. Iacov spune: „primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” (Iacov 1:21). Acestea nu sunt doar niște idei bune, ci principii care schimbă viața!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 10:1-11


Am păcătuit”, a recunoscut Faraon (9.27). Era aceasta o pocăinţă adevărata? Nu, deoarece, de îndată ce a încetat grindina, el a continuat să păcătuiască (9.34) şi intenţionat şi-a împietrit inima. Dar, de acum încolo, Domnul va fi Cel care îi va împietri inima (v.1). Cât de gravă era situaţia! Dumnezeu vorbeşte o dată, de două ori (Iov 33.14), chiar de mai multe ori. Apoi într-o zi este prea târziu. Cititorule, de câte ori ţi-a vorbit ţie Dumnezeu?

Iată acum lăcustele ameninţând Egiptul deja ruinat. Iosif salvase ţara: faraon o ruina; tot astfel, Satan conduce lumea spre ruinarea ei.

Acum i se face o nouă propunere lui Moise: Numai adulţii să meargă să ţină sărbătoarea. Copiii să rămână în ţară. În acelaşi chip se străduieşte Satan să ne stăpânească sufletele, prin afecţiuni naturale, prin legături de familie. Dar să citim din nou răspunsul măreţ şi impresionant al lui Moise în v. 9. Nici un membru al familiei credinţei, oricât de mic ar fi, nu va rămâne în puterea vrăjmaşului.

Dragi prieteni tineri, să nu credeţi că numai părinţii trebuie să se preocupe de creştinism! Căminul creştin este o entitate şi de aceea sunteţi chemaţi să-i urmaţi principiile, să vă conformaţi obiceiurilor şi restricţiilor, chiar dacă, personal, nu i-aţi înţeles în totul valoarea şi necesitatea.

10 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și Moise a zis poporului: „Nu vă temeți; stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra astăzi pentru voi; pentru că pe egiptenii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți”.
Exod 14.13,14


Moise a ridicat toiagul judecății și a despărțit apele morții; poporul a trecut de cealaltă parte prin moarte, prin acea moarte care cu puțin timp în urmă stătuse ca un zid de netrecut înaintea lor. Domnul S-a coborât în cea din urmă fortăreață a puterii lui Satan și a lucrat o mântuire deplină pentru cei ai Săi. Rămâne de făcut o lucrare reală în sufletul fiecăruia dintre ei, ca să se cunoască pe ei înșiși și totodată ca, în presiunea unor astfel de momente, să înțeleagă faptul că totul trebuie să fie de la Dumnezeu. Însă Domnul a realizat deja o lucrare de mântuire pentru noi; și ceea ce El a realizat este trecut, prin har, în contul nostru.

Nu numai că sângele Său ne-a curățit de orice păcat și ne-a scăpat de judecata viitoare; însă El a murit, a înviat și a părăsit scena în care a binevoit să Se coboare. Astfel, și noi am murit față de păcatul și față de starea păcătoasă pentru care El a murit, punându-le capăt înaintea lui Dumnezeu; iar acum El trăiește pentru Dumnezeu.

Cum ar mai putea deci Satan să ne atingă sau să ne acuze? Dacă am murit împreună cu Hristos și am ieșit astfel din scena păcatului și a puterii lui Satan, înseamnă că am ieșit din ea pentru totdeauna. Satan poate încerca să ne urmărească (așa cum a făcut faraon cu oștile sale), dar va descoperi că totul se sfârșește cu ruina sa. El a făcut toate eforturile posibile pentru a-L alunga pe Hristos din lume, eforturi care au culminat cu omorârea Sa; dar Domnul l-a biruit prin chiar acest lucru. Acuzațiile lui Satan s-au sfârșit; succesul său aparent s-a transformat în înfrângere. El poate acuza și ataca pe cineva care este viu, însă noi am murit împreună cu Hristos și în această stare nu ne mai poate atinge.

F. G. Patterson

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Oriunde se muncește este și câștig, dar vorbirea cu buzele duce la lipsă. Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți.
Proverbe 14.23,24


Ștergătorul de parbriz

Știați că brevetul pentru inventarea ștergătorului de parbriz aparține unei femei pe nume Mary Anderson? Această femeie, din cauza serviciului, mergea foarte des cu tramvaiul și a observat că șoferii acelor timpuri erau nevoiți să deschidă fereastra tramvaiului, atunci când ploua, pentru a reuși să vadă drumul. Astfel, ea a conceput un dispozitiv, ca un braț, care să poată fi acționat din mașină, cu ajutorul unui levier. În noiembrie 1903, Mary Anderson a primit patentul pentru un dispozitiv care putea curăța zăpada, apa de ploaie și zloata de pe un parbriz, folosind o manetă aflată în interiorul mașinii. În anul 1916, acesta a devenit o dotare standard pentru toate mașinile produse în SUA.

Ștergătorul de parbriz nu mai trebuie inventat. Toți conducătorii auto sunt beneficiarii muncii acestei femei. Din perspectiva biblică, munca este o binecuvântare care duce înainte pe calea vieții. Și voi, tinerilor, care vă aflați poate la începutul unei cariere, sunteți chemați să vă faceți planuri alese, să stăruiți în ele, să învățați și să munciți, pentru ca astfel să obțineți rezultate binecuvântate de Dumnezeu în folosul vostru și al semenilor voștri. Încredeți-vă în Dumnezeu și munciți cinstit, și veți vedea că multe greutăți vor fi date la o parte din cale! Dacă nu puteți avea ce ați sperat, nu vă încrucișați brațele cu deznădejde și nu îngăduiți ca energia vieții voastre să se risipească fără folos! Ridicați-vă și ajutați-i pe alții să ducă la bun sfârșit ce au început!

 

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31)


Ioan a scris: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan v. 2). Pentru „a spori” în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru trebuie să devină prioritatea ta zilnică. Domnul Isus a zis: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.” „A rămâne” înseamnă a fi stabil, a locui într-un anumit/același loc, iar asta ne face să ne gândim la casă, locul în care găsim bucuria, acceptarea, încurajarea, sprijinul, protecția, scopul, identitatea și odihna. „A prețui” Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a-l accepta ca pe cea mai înaltă autoritate, ca pe busola care îți dă direcție, etalonul după care sunt evaluate relațiile și faptele tale. Cu alte cuvinte, primul și ultimul cuvânt din viața ta! Multe din necazurile noastre apar pentru că hotărârile noastre se bazează pe repere care nu sunt demne de încredere, precum: Cultura („toată lumea face asta”); Tradiția („întotdeauna am făcut așa”); Rațiunea („pare logic”); Emoția („mă simt bine”)…

Toate acestea au defecte, întrucât ele vin din lăuntrul nostru, nu de la Dumnezeu. Ceea ce ne trebuie nouă este standardul perfect, care nu ne va duce niciodată într-o direcție greșită… și numai Cuvântul lui Dumnezeu întrunește această exigență! Solomon a scris: „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat” (Proverbele 30:5). Asta înseamnă că atunci când Cuvântul Său ne spune să facem ceva, trebuie să facem – fie că are sens, fie că nu are… fie că vrem, fie că nu vrem… Trebuie să spunem și noi asemenea lui Pavel: „eu cred tot ce este scris” (Faptele Apostolilor 24:14). Așa să ne ajute Dumnezeu!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 9:17-35


A fost anunţată şi cea de-a şaptea urgie: grindina. Pentru prima dată îi vedem pe egipteni temându-se de Cuvântul Domnului şi punându-şi turmele la adăpost. Scopul catastrofelor permise de Dumnezeu este acela de a-i face pe oameni să-şi amintească de prezenţa Lui. Astăzi suntem atât de mândri de progresul ştiinţei, prin care credem că putem controla forţele naturii! Dar Dumnezeu, pentru a ne aminti cine este Stăpânul lumii, permite cataclisme naturale, dezastre imprevizibile: cutremure de pământ, epidemii, invazii de insecte … toate acestea arătând ce creatură măruntă este omul şi umilindu-i mândria (Iov 38.22, 23). Prin orice mijloace, El caută să întoarcă spre El gândurile oamenilor. În adevăr, de cele mai multe ori prin asemenea chemări la ordine, oamenii sunt făcuţi să mediteze şi să fie preocupaţi cu destinul lor etern. Câte suflete necăjite au găsit în Isus adăpost nu numai împotriva furtunilor de aici, de jos, ci şi împotriva judecăţii eterne!

Dumnezeu stabileşte cu grijă intensitatea şi durata încercării. Aceasta nu merge mai departe de cât permite El. Sunt lovite inul şi orzul, nu grâul, nici alacul (v.31, 32 vezi şi nota b). Cât despre preaiubiţii Săi, ei se bucură de minunata Lui protecţie pe toată perioada furtunii.

9 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu și întinderea arată lucrarea mâinilor Sale.
Psalmul 19.1


Psalmul 19 (1) – Dumnezeu revelat în creație

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu. El nu este un Dumnezeu distant, total necunoscut și care să nu ne ofere o revelație despre Sine Însuși. Nu, ci El este un Dumnezeu care S-a descoperit pe Sine. De fapt, El ne-a oferit trei revelații distincte cu privire la Sine Însuși: 1. în creație; 2. în Scriptură; 3. în Hristos. Aceste trei aspecte ale revelației lui Dumnezeu sunt prezentate în Psalmul 19. Cineva a descris acest psalm ca pe o prezentare a celor trei cărți ale lui Dumnezeu: stelele, Biblia și Mântuitorul.

Prima revelație a lui Dumnezeu este în creația însăși. Psalmistul se ocupă aici de ceruri, numindu-le „lucrarea mâinilor Sale”. Astronomii cunosc astăzi mai multe lucruri ca oricând despre vastitatea universului creat. Știm astăzi despre distanțele enorme dintre galaxii, precum și despre faptul că există miliarde de galaxii, formate, la rândul lor, din miliarde de stele, multe dintre ele cu mult mai mari decât soarele nostru. Oamenii de știință folosesc o expresie, „principiul antropic”, care înseamnă că universul are un reglaj extrem de fin, fiind astfel făcut propice existenței omului. Toate aceste descoperiri nu fac decât să confirme ceea ce deja știm, anume că Dumnezeu a creat universul și că ne-a așezat în el pentru a-I aduce Lui glorie.

„Nu este nicio vorbire și nu sunt cuvinte, glasul lor nu se aude. Sfoara lor se întinde peste tot pământul și vorbirea lor până la marginea lumii” (versetele 3 și 4). Creația are un glas, care vorbește conștiinței omului. De aceea apostolul Pavel le-a vorbit despre creație păgânilor idolatri din Atena (Fapte 17.23-27). Ei nu aveau Biblia, însă aveau cartea creației. Din nefericire însă, omul adesea ignoră această mărturie despre puterea eternă și despre divinitatea lui Dumnezeu, lucru care îl va lăsa fără scuză în ziua judecății (Romani 1.19,20). Cât de mare este Dumnezeul nostru! Puterea și înțelepciunea Lui sunt infinite (Psalmul 147.5)!

B. Reynolds

 

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El nu va lăsa să ți se clatine piciorul; Cel care te păzește nu va dormita.
Psalmul 121.3


Eu te voi păzi

Surprinse de noapte și în pană de lumină, două misionare s-au oprit pe un câmp thailandez. După ce s-au încredințat în mâna Mântuitorului, nu au mai zăbovit și s-au culcat sub cerul liber.

A doua zi și-au reluat călătoria și, după mai multe ore de mers, au ajuns la stațiunea misionară pe care o căutau. După câteva zile, un necunoscut a venit la centrul misionar cerând să vorbească cu cele două tinere de curând sosite:

— Așa-i că nu mă cunoașteți? Eu totuși vă cunosc!

Văzând că tinerele nu își amintesc nimic în legătură cu el, necunoscutul le-a întrebat:

— Vă amintiți de noaptea în care v-ați oprit în câmp și ați dormit sub cerul liber? Cu mai mulți prieteni eram ascuns în tufișuri, gata să vă furăm bagajele atunci când veți adormi. Când ne-am apropiat de voi, am văzut de jur-împrejurul vostru soldați înarmați care vă păzeau.

— Soldați? Noi eram totuși singure.

— Ba da, erau soldați, a insistat omul. Chiar i-am numărat. Erau șaisprezece. De aceea am plecat cât mai repede de acolo.

Câteva zile mai târziu, misionarele și-au amintit că, în acea seară, cele șaisprezece persoane care au participat la adunarea de rugăciune s-au rugat în mod special pentru ele și pentru călătoria lor.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12)


Duhul Sfânt ne face asemenea lui Hristos, prin Cuvântul lui Dumnezeu! De aceea Satan va pune multe opreliști în calea ta, pentru a te împiedica să citești Biblia. Apostolul Pavel le-a spus presbiterilor din Efes: „Vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.” (Faptele Apostolilor 20:32). Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unei semințe: plin de potențial. N-a spus Însuși Domnul Isus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”? (Ioan 6:63). Lucruri uimitoare se petrec atunci când studiezi Scriptura: mintea ți se luminează, inima rezonează și adevărul prinde viață în tine.

Biblia e mai mult decât un manual de doctrine: generează credință, produce schimbare, face minuni, vindecă suferinzi, zidește caracterul, transformă circumstanțe, aduce bucurie, învinge împotrivirile și ispita, redă speranța, eliberează putere, curăță minți, aduce lucruri în ființă, și garantează viitorul. Nu poți supraviețui fără Cuvântul lui Dumnezeu! E la fel de esențial pentru viața ta precum hrana. De aceea Iov a spus: „Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” Cuvântul lui Dumnezeu este hrana spirituală de care avem nevoie pentru a împlini scopul vieții.

Biblia este descrisă ca fiind lapte, pâine, hrană tare și desert (vezi 1 Petru 2:2; Matei 4:4; 1 Corinteni 3:2; Psalmul 119:103). Această masă formată din patru feluri de mâncare este meniul Duhului Sfânt pentru tăria și creșterea noastră zilnică. Petru scrie: „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Așadar, ia acum decizia de a petrece timp în fiecare zi citind Cuvântul lui Dumnezeu!            


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 9:1-16


O ciumă „foarte mare” se abate de data aceasta asupra vitelor. Dumnezeu cruţă turmele lui Israel, din care aveau să fie luaţi miei pentru Paşte şi, mai târziu, pentru alte jertfe. Apoi erup bube pe oameni şi pe animale. Inima regelui rămâne insensibilă, deşi, remarcaţi expresia, „în inima lui” trimitea Dumnezeu toate aceste plăgi (v.14). Cum se poate explica această îndârjire a lui faraon împotriva lui Israel? Satan ştia că din acest popor trebuia ca, într-o zi, să Se nască Mesia, Unul mai mare decât Moise, care avea să-i elibereze pe oameni de sub jugul lui şi care avea să-l învingă. De aceea el a căutat să-l ţină pe Israel în robie cât mai mult cu putinţă. Dar această încăpăţânare n-a putut face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai mult puterea lui Dumnezeu şi să-i facă numele vestit pe tot pământul (v. 16, citat în Romani 9.17).

Pus înaintea puterii lui Dumnezeu, dar şi a milei Lui, cu care a îndepărtat succesiv broaştele, ţânţarii, muştele câineşti …, orgoliosul faraon şi-a împietrit intenţionat inima, refuzând să se pocăiască.

Câte persoane nu-şi împietresc inima în faţa celei mai mari minuni a harului: Fiul lui Dumnezeu murind pentru mântuirea oamenilor pierduţi!

8 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar el, dorind să se îndreptățească, I-a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?”.
Luca 10.29


Această întrebare, pusă de un cărturar cu scopul de a-L încurca pe Domnul Isus, a avut ca răspuns pilda bunului samaritean, unde „aproapele” este înfățișat ca victimă a unei tâlhării și având nevoie urgentă de ajutor. Citind această pildă, vedem diferitele reacții ale celor care l-au întâlnit pe acest sărman om, reacții pe care le putem descoperi ușor în fiecare dintre noi.

Pentru tâlhari, acest om a fost doar o victimă pe care ei au exploatat-o. Nu l-au privit ca pe o persoană, ci ca pe un lucru. Pentru astfel de oameni (cei mai mulți dintre ei nu sunt tâlhari la propriu), semenii lor există doar pentru a-și atinge scopurile meschine. Ei știu totul despre cum se pot folosi de ceilalți și nu cunosc nimic despre adevărata prietenie.

Pentru preot și levit, omul aflat în nevoie nu era decât o bătaie de cap. Acești doi oameni erau experți în religie și în ritualuri, însă nu erau deloc dispuși să-și cheltuie timpul cu problemele altora.

Pentru cărturarul care a pus întrebarea, victima reprezenta un caz de studiu interesant. Corespondenții lui contemporani formează comitete, țin seminare și lansează teorii. În tot acest timp, pe drumul către Ierihon, sărmanul om încă zace pe jumătate mort.

Pentru bunul samaritean, aproapele era o persoană care trebuia iubită și ajutată, indiferent de cost. El a venit unde zăcea sărmanul om, bătut și însângerat. I-a legat rănile, l-a așezat pe animalul său (ceea ce înseamnă că el a mers pe jos), după care l-a dus la un han, unde a îngrijit în continuare de el.

Domnul Isus este Bunul Samaritean, care a venit acolo unde noi ne aflam, în starea noastră nenorocită. Scopul Lui acum este să umple această lume de oameni asemănători Lui. Ne numărăm și noi printre ei?

G. W. Steidl

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Tu ai făcut bine slujitorului Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învață-mă să am înțelegere și pricepere, căci am adăugat credință la poruncile Tale. Până când n-am fost adânc mâhnit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.
Psalmul 119.65-67


În căutare după un Dumnezeu adevărat

Este credința rezultatul unei educații, sau trebuie să-L cunoaștem personal pe Dumnezeu? Unde se poate găsi adevărata credință?

În căutarea după un Dumnezeu adevărat, mergeam la strângeri creștine unde se citea și se explica Biblia. Prin aceasta am fost mișcată ca nicicând înainte. Și totuși am rămas nehotărâtă. Doream o dovadă pentru existența lui Dumnezeu, că Dumnezeu este așa cum Îl descriau Scripturile. „Dovada pe care o cauți”, îmi explica un prieten, „nu ți-o poate da nici vreun om și nici vreo biserică, ci numai Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu, ca El să-ți dea siguranța. El Se descoperă celor care Îl caută din toată inima”. Acest răspuns a fost surprinzător, dar și convingător, pentru că eu nu căutam un sprijin omenesc, ci adevărul.

Într-o seară m-am rugat din toată inima lui Dumnezeu. Nu s-a întâmplat nimic vizibil, nu am auzit nicio voce, dar am adormit foarte liniștită. Pacea lui Dumnezeu intrase în inima mea și, odată cu ea, răspunsul sperat. Hristos Însuși este Adevărul, iar Cuvântul Său, Biblia, ne învață adevărul.

Sunt deja opt ani de când m-am întors la Hristos. Atât în clipele frumoase, cât și în cele furtunoase, eu mă încred în El și Îl cunosc tot mai bine. Mă rog ca și cei din familia mea să-L cunoască pe Isus, Cel care prin Cuvântul Lui mi-a vorbit și mi-a dăruit viața veșnică.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (3) – Fundația SEER

„Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura” (Proverbele 23:15)


Autorul și pastorul James Merritt afirmă: „Copiii fără tată vor experimenta probleme emoționale și de comportament cu o probabilitate de 100 până la 200%, vor consuma droguri și alcool de două ori mai mult, vor fi mai predispuși să-și înceapă viața sexuală la o vârstă mai mică, și de trei ori mai predispuși să comită fapte de violență. Peste jumătate din adolescenții care încearcă să se sinucidă trăiesc în familii cu un singur părinte. Majoritatea celor ce fug de acasă nu au unul dintre părinți, iar băieții fără tată vor ajunge la închisoare cu o probabilitate de 300%.

Șaptezeci la sută dintre minorii aflați în instituțiile de corecție au crescut fără tată. Fetele care nu au tată se vor căsători în adolescență cu o probabilitate de 53%, și vor avea copii în afara căsătoriei cu o probabilitate de 164%. Fetele fără tată care se căsătoresc au o rată a divorțului cu 92% mai mare, iar băieții fără tată sunt cu 35% mai predispuși să experimenteze eșecul marital. 80% dintre adolesceții internați în spitalele de psihiatrie provin din familii fără tată, și sunt cu 50% mai predispuși să se confrunte cu dizabilități de învățare. Se descurcă slăbuț la școală și sunt de trei ori mai predispuși să renunțe la studii decât copiii care au crescut într-o familie cu tată.

E posibil ca tatăl să fie prezent fizic, dar absent din punct de vedere emoțional. Într-un sondaj recent, 50% dintre tații chestionați au afirmat că se simt vinovați pentru că au petrecut prea puțin timp cu copiii lor.” Potrivit unor serioase studii recente, tatăl obișnuit petrece opt minute pe zi în conversație directă cu copiii săi. În familiile în care mamele lucrează în afara casei, timpul scade la patru minute. Dacă ți se pare că aceste statistici sunt șocante, trezește-te și schimbă ceva în familia ta, astăzi! E datoria ta de tată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 8:20-32


A patra plagă este musca câinească. Roiurile pătrund în case şi ruinează Egiptul, cu excepţia ţinutului Gosen. Din punct de vedere moral, aceste muşte veninoase ne fac să ne gândim la bârfeli, la gelozii şi la toate sursele de iritare care înveninează relaţiile din familie şi din societate ale oamenilor din lume, dar care nu-şi găsesc loc în casele copiilor lui Dumnezeu.

Faraon este acum gata să facă oarecare concesii: „Mergeţi – spune el – jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!” (v.25). Dar aceasta era imposibil! Domnul poruncise să meargă în deşert cale de trei zile (cap. 3.18). Trei zile: este timpul pe care Domnul Isus l-a petrecut în mormânt între moartea Sa pe cruce şi dimineaţa învierii Sale. Vrăjmaşul voia să ne lipsească de cunoaşterea acestor adevăruri care amintesc de înfrângerea sa. Dimpotrivă, o manifestare de închinare care nu conţine amintirea crucii şi a învierii nu-l deranjează deloc. Lumea admiră viaţa Domnului Isus şi îi apreciază pe oamenii de bine. Este o lume cu o religie proprie, care nu are nimic împotrivă dacă avem şi noi o religie a noastră. Dar crucea şi prezenţa în ceruri a unui Hristos viu, fundamente ale închinării noastre, condamnă lumea şi ne despart categoric de ea (Galateni 6.14).

7 Aprilie 2019

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

El a fost luat prin asuprire de la judecată; și generația Lui, cine o va spune? pentru că El a fost șters de pe pământul celor vii. Pentru fărădelegea poporului Meu a fost lovit.
Isaia 53.8


Iată Robul Meu (11)

Textul scris de Isaia este foarte complex și poate fi tradus în multe feluri. Versetul de mai sus face referire la multiplele forme de oprimare pe care Domnul Isus le-a experimentat în timpul vieții Sale, în special în timpul suferințelor de la cruce. Odată ce lucrarea Sa a fost încheiată (Ioan 19.30), orice suferință și orice asuprire s-au încheiat cu privire la El.

Expresia „generația Lui” poate face referire la contemporanii Săi, care au făcut ca El să fie șters de pe pământ. Această ștergere sau îndepărtare a Lui poate avea legătură cu profeția din Daniel, anume că Mesia avea să fie „stârpit” (Daniel 9.26). Acest lucru a fost prezis cu aproape cinci sute de ani înainte să aibă loc. Daniel a folosit un verb diferit de cel al lui Isaia, însă ambii au fost călăuziți de Duhul lui Dumnezeu și au vorbit despre moartea violentă a lui Mesia. Daniel a accentuat aspectul judiciar, sub legea romană, în timp ce Isaia face referire la ștergerea lui Mesia de pe pământul celor vii și intrarea Lui în domeniul morții. Domnul însă nu a fost supus puterii morții, ci a fost biruitor asupra ei și a părăsit domeniul ei prin puterea triumfătoare a învierii (Fapte 2.24).

Profetul se identifică cu poporul său și cu vina acestui popor, în timp ce Domnul Isus, Cel Nevinovat, a luat poziția de Înlocuitor al acestui popor, suferind în locul lui. Să remarcăm că, în versetul 5, cuvântul „fărădelege” trebuie să fie la plural, în timp ce în versetul 8 este corectă forma lui la singular. Expresia „a fost lovit” este folosită în general pentru o plagă, pentru o boală incurabilă, precum lepra. Domnul, bineînțeles, nu a suferit în niciun fel de această boală, însă expresia este folosită în cazul Lui pentru a arăta cum Cel fără păcat a fost lovit, „făcut păcat” și judecat în locul nostru.

A. E. Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri, … la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului … prin care a făcut și veacurile.
Evrei 1.1,2


Vorbirea lui Dumnezeu

În vechime, Dumnezeu a făcut promisiuni și a adus la îndeplinire judecăți. Dumnezeu a condus un popor pe pământ, S-a purtat față de celelalte națiuni având în vedere poporul acela ca centru al gândurilor Sale pentru pământ. A dăruit poporului Legea Lui și i-a dăruit o lumină crescândă prin profeți, care vesteau venirea din ce în ce mai apropiată a Aceluia care urma să le spună toate lucrurile din partea lui Dumnezeu. Dar prezența lui Dumnezeu Însuși, ca Om în mijlocul oamenilor, a schimbat totul. Oamenii trebuiau să-L primească pe Isus Hristos, a Cărui prezență putea să izgonească orice rău.

Știm însă ce s-a petrecut. Cel care era chipul Dumnezeului celui nevăzut a trebuit să spună, după ce a dovedit o răbdare perfectă: „M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu” (Ioan 15.24). Alții au spus: „Iată moștenitorul! Veniți să-L omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea Lui” (Matei 21.38), sau: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi” (Luca 19.14). Cu toate acestea, Dumnezeu nu a putut fi împiedicat să-Și împlinească planurile Sale cu o omenire decăzută așa de mult. Ascultarea Fiului lui Dumnezeu a fost perfectă. El a spus: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta” (Evrei 10.7), chiar dacă această voie L-a dus la cruce. Însă putem constata și un fapt îmbucurător: atât în vechime, cât și astăzi, sunt bărbați și femei care Îl recunosc pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor. Te numeri și tu printre ei?

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (2) – Fundația SEER

„Fiule, nu uita învăţăturile mele” (Proverbele 3:1)


Dacă ești tată, Dumnezeu așteaptă să fii liderul familiei tale.

Asta înseamnă că:

1) Trebuie să-ți dorești să conduci. Fără o conducere bună, există șanse ca pruncii tăi să se îndrepte spre o viață plină de necazuri. Fostul Procuror general al Statelor Unite, William Barr a spus: „Dacă ar fi să căutăm un factor care favorizează infracțiunea, acesta nu e sărăcia, șomajul sau lipsa educației, ci absența tatălui din familie.”

2) Trebuie să știi unde mergi. Fără o direcție clară pentru propria ta viață, nu-ți poți călăuzi copiii. Dumnezeu așteaptă să-i ajuți pe copiii tăi să ia hotărâri înțelepte în domenii cruciale din viață, precum relațiile intime, banii, prieteniile, căsătoria și meseria pe care o aleg. Acestea sunt chestiuni care te pot face fericit sau nenorocit. E datoria ta să-i înveți, atât ca principiu cât și practic, care sunt aceste domenii cruciale ale vieții și să-i ajuți să ia hotărâri înțelepte în fiecare dintre ele.

3) Trebuie să fii alături de ei. Iată patru cuvinte-cheie pentru tați: direcție, disponibilitate, disciplină, spiritualitate. Componenta crucială este disponibilitatea. De ce? Pentru că dacă nu ești disponibil, nu poți da o direcție, disciplina ta va fi disprețuită și călăuzirea ta spirituală va fi respinsă. Natura detestă vidul, așa că dacă nu-ți călăuzești tu copiii, altcineva o va face în locul tău. Dacă nu ești alături de ei, altcineva va fi – persoane care s-ar putea să nu-ți placă. Când se întâmplă asta, cea mai mare problemă va fi nu că nu ești prin preajmă, ci că nu ți se va mai duce dorul! În Biblie, Dumnezeu este numit „Tatăl nostru.” Așadar, astăzi, roagă-L să te ajute să devii tatăl de care au nevoie copiii tăi.  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 8:1-19


La porunca Domnului, Aaron îşi întinde mâna şi de data aceasta ţara este invadată de broaşte. Moise a încetat să pună în discuţie poruncile lui Dumnezeu; el are acum siguranţa deplină în Cel care l-a trimis şi, faţă-n faţă cu faraon, îl întreabă: „când (pentru ce timp) să mă rog pentru tine?” (v.9).
„Măreşte-ne credinţa”, L-au rugat ucenicii pe Domnul (Luca 17.5). Şi aceasta trebuie să fie şi rugăciunea noastră.

După broaşte, păduchii sunt cei care umplu Egiptul. Vrăjitorii, care în două rânduri până atunci îl imitaseră pe Aaron, de această dată sunt învinşi. Nebunia lor a fost dată pe faţă. 2 Timotei 3.8 ne dă numele lor: Iane şi Iambre. Ei îi reprezintă pe pretinşii creştini, cei care au o formă de evlavie, însă fără adevărata credinţă. Pentru a fi creştin nu este suficient să-i imiţi pe cei care sunt adevăraţi copii ai lui Dumnezeu. Cineva poate să ia parte la strângeri, să citească Biblia, să facă multe lucrări bune… şi să nu fie deloc creştin. Nimic nu este mai simplu decât să pretindem că suntem ai Domnului, înşelându-i pe alţii şi, probabil, înşelându-ne şi pe noi înşine. Drag prieten, ai adevărata credinţă, sau numai ceva care se aseamănă cu ea? Destinul tău etern depinde de răspunsul la această întrebare.

6 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Isus l-a găsit pe Filip și i-a spus: „Urmează-Mă”.
Ioan 1.43


Ca obiect al mărturiei lui Ioan Botezătorul, Isus era Centrul, și așa este El întotdeauna; însă, în propria Sa mărturie aici pe pământ, El era un străin și n-avea unde să-Și plece capul: S-a născut într-o iesle și a sfârșit pe o cruce. Întreaga Sa viață a fost cea a unui străin aici pe pământ, care a umblat în lume mărturisind despre Dumnezeu în har, însă pășind pe o cale pe care ochiul vulturului n-a zărit-o. Cele două caractere ale mărturiei scot la iveală cu îndrăzneală, pe de o parte, starea lumii, iar de cealaltă parte, ceea ce Isus făcea aici.

Căci de ce să existe un centru de strângere, de la Dumnezeu, dacă lumea – și chiar poporul lui Dumnezeu după carne, Israel – nu s-ar fi îndepărtat cu totul de Dumnezeu, fiind astfel necesar ca cineva să scoată sufletele din această stare prin descoperirea lui Dumnezeu în mijlocul acestei lumi? Iar în vremea de acum, principiul este același, numai că Centrul binecuvântat este în cer: El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău.

De ce Îl urmăm noi deci pe Isus, fiind străini și călători așa cum a fost El întotdeauna aici? Adam n-a fost călător în paradis; noi nu vom fi călători în cer; n-a fost nevoie de o cale în paradis și nici noi nu vom găsi vreuna în cer, ca și cum am dori să plecăm din el. A existat sabatul lui Dumnezeu pe pământ; există odihna veșnică a lui Dumnezeu în cerul din care nu vom mai ieși niciodată. N-a fost și nu va fi nevoie, nici într-un caz și nici în altul, de o cale pe care cineva să o fi urmat. Aici lucrurile nu stau așa; nici odihna lui Dumnezeu, nici odihna omului nu se găsesc pe pământ, iar noi avem nevoie de o cale prin pustie. Nu este decât una care să fie sigură și Unul singur o poate trasa; iar credința o poate discerne. Isus este Acela care spune: „Urmează-Mă”. Calea și centrul sunt înmănuncheate în Fiul lui Dumnezeu, revelația lui Dumnezeu Însuși în lume, Cel dintâi între toate, Cel disprețuit și lepădat de oameni, însă imaginea Dumnezeului nevăzut.

J. N. Darby

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și credința este siguranță cu privire la cele nădăjduite, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1


Încrederea lui Faraday

Michael Faraday (1791-1867) a fost un pionier în domeniul pe atunci încă necunoscut al electricității. El a fost inventatorul generatorului electric și al transformatorului electric. De asemenea, a construit unul dintre primele motoare electrice. Contribuția sa în acest domeniu a fost recunoscută odată cu denumirea unității de capacitate electrică după numele său: faradul. Cariera acestuia de mare savant și inovator al secolului al XIX-lea a avut începuturi modeste, lucrând mai întâi într-o legătorie de cărți din Londra. Dar era foarte inteligent și avea o curiozitate nemărginită. Citea mult, gândea mult și, după cum recunoștea chiar el, rațiunea l-a obligat să își respingă multe dintre propriile idei. Michael Faraday a fost un critic sever și riguros al propriei gândiri, iar aceasta a constituit baza succesului lui ca savant.

Faraday a fost un creștin care a trăit o viață impregnată de puterea lui Dumnezeu. A rămas un om smerit, în ciuda faptului că lua masa de prânz cu regina Victoria și că la prelegerile sale asistau membrii familiei regale. A predicat adesea evanghelia. Când a fost întrebat de un reporter ce speculații face în legătură cu ceea ce urmează după moarte, el a răspuns: „Speculații? Niciuna! Am certitudini. Știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea”. Aceeași încredere o putem avea și noi, prin credință, care este o puternică încredințare despre cele care nu se văd.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU TAȚI (1) – Fundația SEER

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău…” (Proverbele 1:8)


Într-o zi, un om s-a dus la frizerie și a remarcat pe un tinerel care mătura podeaua. După ce a schimbat câteva vorbe cu el, a aflat că băiatul nu avea tată. „Fiule, a întrebat bărbatul, cu cine ai dori să semni când vei fi mare?” Băiatul s-a oprit și a spus: „Domnule, n-am întâlnit încă pe cineva cu care aș dori să semăn când o să fiu mare.” Crezi că măcar unul din eroii fiecărui copil ar trebui să fie… tatăl lui? Vrei cu adevărat să fii un erou pentru copilul tău? Dacă îți dorești lucrul acesta, va trebui să-ți faci timp pentru el și să te străduiești să fii tatăl de care are nevoie. Dacă nu, e posibil să-și aleagă eroii nepotriviți, și va sfârși prin a-ți frânge inima.

Psihologul pediatru Wade F. Horn s-a considerat pe sine expert în arta de a fi un tată bun. Dar când a fost diagnosticat cu cancer și i s-a spus că mai are de trăit aproximativ șase ani, și-a dat seama șocat că este mai aproape de școala primară decât de universitate, în ceea ce privește nivelul său de expertiză ca tată. El spunea: „Am înțeles foarte clar că dacă ar fi trebuit să mor din cauza acelei boli, lucrul pe care l-aș fi lăsat neterminat nu ar fi fost cazurile mele clinice; afacerea mea neterminată ar fi fost cele două fetițe ale mele, care în fiecare dimineață când plecam la tratament îmi dădeau un sărut la plecare!” Din fericire (sau din nefericire) majoritatea taților nu vor primi niciodată un asemenea duș rece care să-i trezească. Dar dacă ți-ai neglijat copilul, mă rog ca gândurile de azi să te ajute să devii eroul copilului tău!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 7:14-25


Dacă egiptenii nu ţin cont de primele două semne, aşa cum îi spusese Domnul lui Moise, urmează al treilea semn, cu adevărat serios: apa transformată în sânge. Apa ne vorbeşte despre lichidul care răcoreşte şi dă viaţă, în timp ce sângele vărsat vorbeşte despre moarte. Cuvântul i-a fost dat omului pentru a-i oferi viaţa, dar, dacă acesta nu îl primeşte şi refuză să creadă, acelaşi cuvânt va deveni pentru el judecată şi moarte (citiţi Ioan 12.48). Astăzi Cuvântul vesteşte harul, dar şi judecata pentru cei care nu-l primesc. Într-un fel sau altul, toţi îl vor întâlni, fie în prezent, spre viaţă, fie mai târziu, spre moarte!

Ceea ce vorbise Domnul a venit asupra egiptenilor. Nilul, artera vitală a ţării, din care ei îşi făcuseră un zeu, devine acum un obiect care provoacă dezgust şi scârbă. Sângele umple râul, canalele, bălţile, iazurile, chiar şi vasele. Toate izvoarele la care lumea îşi potolea setea sunt otrăvite şi ucigătoare (v.18). Să ne ferim să bem din ele! Şi de această dată vrăjitorii fac acelaşi lucru prin farmecele lor. Prin puterea lui Satan, ei imită ceea ce aduce moartea numai pentru a face şi mai mare nenorocirea poporului. Ar fi făcut mult mai bine dacă   şi-ar fi arătat talentele transformând sângele în apă, dar erau incapabili de aşa ceva.

5 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată, eu știu că omul acesta care trece întotdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
2 Împărați 4.9


Datorăm totul Domnului nostru și pe drept trebuie să luăm seama la El și la dorințele Sale. Ce dorește El? Întâi de toate, El dorește compania noastră. Adevărata dragoste nu se poate mulțumi cu mai puțin de atât. Remarcați în versetul de mai sus că omul lui Dumnezeu trecea pe la acea familie totdeauna. În felul acesta lucrează Domnul. El caută un loc în inima și în viața noastră, iar Duhul Sfânt a venit pentru a lua din lucrurile lui Hristos și pentru a ni le arăta, trecând astfel „totdeauna pe la noi” pentru a câștiga un loc pentru Domnul în inima noastră.

Îl vedem pe Domnul în felul acesta în Apocalipsa 3: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine”. Omul lui Dumnezeu nu a forțat ospitalitatea acelei femei, ci, după ce ea a insistat, el a acceptat să intre și să mănânce în casa ei. S-a spus deseori că ne bucurăm de compania Domnului Isus exact atât cât o dorim. Dacă insistăm după această companie, El nu ne va refuza niciodată.

Aceste vizite ale lui Elisei în casa sunamitei au fost momente de mare binecuvântare pentru ea, încât a luat hotărârea ca profetul să nu mai fie doar un vizitator ocazional, ci un oaspete constant. N-am cunoscut și noi momente de bucurie negrăită atunci când L-am primit pe Domnul în inima noastră? Când am fost în suferință, L-am căutat și El ne-a binecuvântat cu mângâierea Sa; când am fost deprimați, El ne-a înviorat și a schimbat suspinele noastre în cântări de bucurie. Ne-a atins inimile cu dragostea Sa și ne-a făcut să ne rușinăm că uneori L-am neglijat. Astfel de momente de har poate că nu au durat mult, însă El ne-a făcut parte de ele pentru ca noi să tânjim și mai mult după El.

J. T. Mawson

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Doamne”, i-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice … Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.
Ioan 6.68,69


La cine să ne ducem?

La momentul prezentat în versetele de astăzi erau mulți dintre cei care credeau în Isus Hristos doar pentru că vedeau semnele și minunile Sale și astfel s-a descoperit adevăratul lor caracter. Ei nu aveau o credință vie și de aceea au plecat pe alte căi. Oh, cât de mulți astfel de oameni întâlnim și în zilele noastre!

Într-o astfel de împrejurare, Domnul Isus i-a pus la probă pe ucenici, cu toate că știa ce se află în inimile și în gândurile lor. Dar ucenicii au trebuit să-și vadă slăbiciunea, iar noi să învățăm o lecție de viețuire creștină. Deși era slab, în Petru se găsea totuși o credință vie și recunoaștem starea lui de suflet când a spus despre Domnul: „Tu ai cuvintele vieții veșnice; și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.

Cititorilor! Putem să spunem și noi din toată inima astfel de cuvinte? Ferice de omul căruia Dumnezeu îi descoperă astfel de adevăruri, în care Domnul trezește astfel de nevoi! Se poate să fie lupte, multe lucruri de învățat, multe aspecte firești care trebuie date la o parte; dar există o permanentă însoțire din partea Domnului. Am văzut efectul în cazul lui Petru. Fiecare creștin își poate lua puterea din prezența Aceluia care are cuvintele vieții veșnice. Nu există o alternativă; nu este nimeni care să fie asemenea Mântuitorului. Isus Hristos este Unic în toate privințele. Și, cu siguranță, Domnul și Mântuitorul nostru este Acela care are binecuvântări pentru fiecare în parte.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DORUL DUPĂ VEȘNICIE – Fundația SEER

„Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20)


     În fiecare an, somonul de Pacific, după ce a trăit cinci sau șase ani în ocean, simte brusc chemarea de a se întoarce în amonte în apele râului în care s-a născut. Luptându-se cu pescari, cu urși și cu barajele centralelor hidroelectrice, el își croiește drum în amonte, hotărât să ajungă acasă. Oamenii de știință nu știu cum își găsește somonul drumul exact spre râul în care s-a născut, după ce a stat în ocean mai mulți ani. Unii cred că reușește pentru că a rămas cu gustul și mirosul apei proaspete în care s-a născut. Alții cred că folosește stelele pentru a naviga.

Indiferent cum o face, noi știm că nu folosește hărți sau busole; călătoria lui este una intuitivă. El simte chemarea unui râu anume, și nu poate fi satisfăcut până când nu-l găsește. La fel este și cu noi: Dumnezeu ne-a creat pentru cer, și nimic din viața aceasta nu ne va mulțumi pe deplin (vezi Eclesiastul 3:11). La fel ca somonii, noi suntem în lumea aceasta, dar nu suntem din ea. Da, găsim bucurie atunci când împlinim misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu înseamnă nimic în comparație cu bucuria care ne așteaptă în ceruri. Pavel o spune astfel: „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Iar când cei dragi ai tăi, care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos, pleacă în veșnicie, vei tânji și mai mult să-i reîntâlnești.    


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 7:1-13


În Psalmul 90 (o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu), Moise se referă la vârsta de 80 de ani ca fiind limită a vieţii pentru un om viguros. Totuşi aceasta este chiar vârsta la care el însuşi îşi va începe slujba (v.7). Când Dumnezeu cheamă un slujitor, El începe prin a anula puterea naturală a acestuia, asigurându-i apoi noi surse de putere care, într-o manieră evidentă, îşi au originea în El Însuşi.

Domnul a făcut cunoscut mai dinainte gândurile Sale lui Moise şi lui Aaron. Acele lucruri care pentru egipteni erau urgii (9.14), în relaţie cu poporul lui Dumnezeu erau numite „semne” (v.3), rânduite pentru învăţătura lor morală. În felul acesta îi învaţă Dumnezeu pe creştini cu privire la lume, la Satan şi la sărmanele sale victime. Cuvântul Său ne ajută să înţelegem „marile judecăţi” care se vor abate asupra oamenilor fără pocăinţă. Ne mai spune de asemenea despre modul cum Îşi va scoate din această lume poporul răscumpărat, pentru a-l introduce în patria cerească (v.4). De aceea, iubiţi prieteni creştini, ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă! (2 Petru 3.11).

Moise şi Aaron prezintă înaintea lui faraon şi a slujitorilor săi semnele anunţate în cap.4. Vorbind despre victoria asupra lui Satan (şarpele) şi asupra păcatului (lepra), putem vedea în ele o ilustrare simplificată a Evangheliei.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: