Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

11 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toți! Amin.

2 Corinteni 13.14


Binecuvântarea lui Pavel pentru corinteni (3) – Harul Domnului Isus Hristos

Am ajuns astăzi la cel de-al treilea lucru: „comuniunea Sfântului Duh”. Ce înseamnă această expresie? Duhul Sfânt este o Persoană divină, egală cu Tatăl și cu Fiul. Știm că Biblia a fost scrisă prin inspirația și revelația venite de la Duhul Sfânt – „profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului; ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (2 Petru 1.21). Ce comoară inestimabilă este Biblia!

Duhul Sfânt locuiește în fiecare credincios. Acest minunat adevăr a fost făcut cunoscut la Cincizecime (Fapte 2) și este valabil până când creștinii vor fi răpiți ca să fie împreună cu Hristos în glorie. Înainte ca El să fie înălțat la dreapta Tatălui, i-a mângâiat pe ucenicii Săi cu promisiunea că va trimite o Persoană divină – pe Duhul Sfânt – care avea să rămână cu ei pentru totdeauna (Ioan 14.16,17). Știm că această promisiune a fost împlinită și că Duhul Sfânt, Duhul adevărului, a venit și locuiește în fiecare dintre noi. El este aici pentru a ne călăuzi în tot adevărul și pentru a-L glorifica pe Domnul Isus – „El va primi din ce este al Meu și vă va face cunoscut” (Ioan 16.14).

Să umblăm cu grijă, așa încât să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt (Efeseni 4.30), această Persoană divină care locuiește în noi. Mai degrabă să fim „umpluți de Duh, … lăudând și cântând Domnului în inima voastră, mulțumind întotdeauna pentru toate” (Efeseni 5.18-20). Dacă vom lua seama la aceste îndemnuri, ne vom bucura de comuniunea prețioasă a Duhului Sfânt pe calea noastră către căminul ceresc.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață-mă ce nu văd.

Iov 34.32



Ce mi-a arătat Biblia

Bogdan povestește:

„Copil fiind, am văzut căsnicia părinților mei destrămându-se. La școală am văzut cum colegii mei se certau pentru creioane colorate. Ca adolescent, i-am întâlnit pe ceilalți băieți bătându-se. La locul de muncă am găsit lupte pentru putere, minciuni și defăimări. Acasă am descoperit egoism, răutate și infidelitate. Chiar dacă nu m-am confruntat în mod direct cu crime sau cu conflicte armate, în parte le-am văzut în multele mele relații interumane. Am înțeles cum erau oamenii: mândri, mincinoși, infideli, leneși, vicleni, mânioși, avari. Indiferent din ce mediu social proveneau, influența plăcerilor lor rele se arăta pretutindeni în purtarea lor.

Apoi am primit o Biblie și am început să mă privesc pe mine însumi. Până atunci văzusem doar faptele detestabile ale altora. Acum în sfârșit îmi cunoșteam propria inimă. Biblia mi L-a prezentat pe Dumnezeu mai întâi în calitatea Sa de Creator. Apoi mi L-a arătat pe Domnul Isus ca Om desăvârșit, dar și ca Fiu al lui Dumnezeu. În oglinda Bibliei am recunoscut urmele atât de urâte ale păcatului în viața mea și incapacitatea de a mă îmbunătăți singur. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat însă și soluția: credința în Mântuitorul Isus Hristos, care a murit pentru păcatele mele la cruce.”

Dumnezeu lucrează prin Duhul Său în viețile noastre. Dacă ascultăm de Dumnezeu și de Cuvântul Său, El ne dă credință și bucurie. Aceasta ne adeverește și Iacov: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, cea a libertății, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui” (Iacov 1.25).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.1-13 · Filipeni 2.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!” – să-l ierţi.” (Luca 17:4)


Uneori va trebui să confrunți pe cineva care are un comportament ce te afectează în mod negativ. Biblia spune că: „Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!” Dar asta nu-ți dă dreptul să-ți descarci mânia asupra lui și să-l ataci precum atacă taurul capa roșie a toreadorului. Domnul Isus spune foarte clar ce trebuie să faci: „Chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.” (Luca 17:4).

Și iată încă un gând: respectă decizia celuilalt dacă nu dorește să aibă o relație cu tine. Poate că nu dorește să facă parte din viața ta și poate că nici tu nu vrei să faci parte din viața lui. Gândește-te când ai fost la cumpărături ultima dată. Ai cumpărat toate lucrurile la care te-ai uitat? Firește că nu. Le-ai respins pentru că erau inferioare? Sigur că nu! Dar ți-ai dat seama, pur și simplu, că nu ai nevoie de ele. Desigur, dacă ai de-a face cu un tipar de respingere și ești șicanat, probabil dorești să afli și de ce. „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:6).

Uneori este înțelept să întrebi: „Aș vrea să am de la tine un feedback în ce mă privește. Dar scopul pentru care te întreb nu este recâștigarea relației. Vreau doar să știu dacă anumite atitudini nepotrivite din partea mea sunt cele care te-au făcut să te îndepărtezi… Aș aprecia un răspuns sincer, pentru că îmi doresc să corectez acest lucru.” Asigură-te că proiectezi o atitudine încrezătoare și constructivă, nu una negativistă. Ascultă în mod obiectiv și nu fi defensiv. Culege informații. Și fii dispus să te schimbi, mai ales dacă afli ceva demn de luat în seamă. „Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!” (Psalmul 118:25)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 49:1-13


În acest important punct al cărţii, care marchează începutul unei alte teme, este deja făcută dovada că Israel a fost un slujitor necredincios. Din acest motiv, Dumnezeu îl va înlocui pe Israel cu Hristos, Slujitorul ascultător, adevăratul Israel (v. 3), Cel în care El Se va glorifica. La prima vedere, lucrarea Domnului ar fi putut părea „în zadar (v. 4). Nu numai că Israel nu fusese „încă strâns (ca naţiune), dar el L-a şi respins pe Mesia al său. Cu toate acestea, v. 5-6, ca şi cap. 53.11, ne asigură că, în ciuda acestui aparent eşec, Hristos va vedea din rodul muncii sufletului Său. Copiii lui Dumnezeu cei risipiţi sunt astăzi strânşi pentru a alcătui familia cerească (Ioan 11.51,52). Respingerea Domnului de către poporul Său I-a permis lui Dumnezeu să-Şi extindă mântuirea până la capătul pământului (v. 6).

Nu este minunat acest dialog între Domnul şi Sfântul Său Slujitor, Isus”? (Fapte 4.27). Adresându-Se Celui pe care omul Îl dispreţuieşte (comp. cu cap. 53.3), Celui pe care naţiunea Îl urăşte, Robului celor puternici (v. 7), (dar nespus de scump inimii Sale), Dumnezeu Îi promite că, în curând, situaţia se va inversa: Când El va apărea în gloria Sa minunată, va fi rândul celor care stăpânesc să se plece înaintea Lui. „Împăraţii … se vor ridica, prinţii, de asemenea, şi I se vor închina (v. 7; comp cu Filipeni 2.6-11).

10 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toți! Amin.

2 Corinteni 13.14


Binecuvântarea lui Pavel pentru corinteni (2) – Harul Domnului Isus Hristos

Al doilea lucru minunat pe care ni-l prezintă acest verset este dragostea minunată a lui Dumnezeu – o dragoste cu mult mai mare decât pot pricepe mințile noastre. Puterea și înțelepciunea Creatorului sunt văzute în lucrurile create de El, însă dragostea Sa a putut fi văzută doar atunci când Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume, pentru a descoperi dragostea din inima lui Dumnezeu. „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18).

Dragostea lui Dumnezeu ne este declarată cu limpezime în Ioan 3.16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă”. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu ca înlocuitor al nostru pe cruce, iar acest mesaj minunat al dragostei Sale este adresat tuturor, împreună cu invitația: „Veniți!”.

Ioan, care se numește pe sine „ucenicul pe care Isus îl iubea”, se bucura de părtășia scumpă cu Dumnezeul dragostei și dorea ca și copiii săi spirituali să se bucure de ea (Ioan 1.3). Pentru a ne ajuta să apreciem cum se cuvine relația apropiată în care am fost aduși, Ioan scrie: „Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu”. Suntem numiți copii ai lui Dumnezeu fiindcă aceasta este ceea ce am devenit prin har. Lumea nu înțelege acest lucru, însă va veni ziua când „vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.1-3). Avem pentru prezent o parte binecuvântată, aceea de copii ai lui Dumnezeu, iar pentru viitor, o nădejde minunată.

Pe măsură ce ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu, să nu uităm aceste cuvinte: „Preaiubiților, dacă așa ne-a iubit Dumnezeu, suntem datori să ne iubim și noi unii pe alții” (1 Ioan 4.11). Iar pe drumul zilnic al credinței avem o promisiune scumpă spre încurajare: „Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi” (2 Corinteni 13.11).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Eu, când voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine Însumi pe toți.

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.

Ioan 12.32; Matei 11.28



Sonetul lui Michelangelo Buonarroti

Michelangelo Buonarroti (1475-1564) a fost unul dintre cei mai renumiți artiști ai Occidentului. El este cunoscut ca pictor, sculptor și arhitect, dar a scris și poezii. Ultimul său sonet cuprinde un bilanț al celor optzeci de ani ai lui, în care și-a comparat viața cu o călătorie pe o mare furtunoasă. Era conștient că, la capătul călătoriei, va trebui să dea socoteală de tot ce făcuse.

Michelangelo știa că talentul său nu-l putea ajuta în această privință. De aceea a privit înainte și a încheiat sonetul prin cuvintele: „Nu pictura și sculptura dau sufletului mântuirea, ci numai dragostea lui Dumnezeu care Își deschide brațele la cruce, ca să ne cuprindă„.

În aceste cuvinte, Michelangelo amintește de promisiunea din versetul de astăzi, pentru că „înălțarea” despre care vorbește Isus aici este, de fapt, „răstignirea” Sa. Tot ceea ce facem noi nu ne îndreptățește în fața judecății lui Dumnezeu. Dar, dacă ne îndreptăm spre Acela care a purtat la cruce pedeapsa pentru vina noastră, putem primi mântuirea sufletului, iertarea vinei și viața veșnică.

Brațele deschise ale Celui răstignit sunt expresia dragostei de nespus a Celui care nu dorește moartea păcătosului, ci să-l primească în comuniune cu Dumnezeu, acceptându-l ca pe un copil al Său.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.11-23 · Filipeni 1.21-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Vede că munca îi merge bine…” (Proverbele 31:18)


S-ar putea ca greșelile pe care le-ai făcut să fie mari, grave și… repetabile! Cu toate acestea, ele nu au schimbat părerea lui Dumnezeu despre tine! „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou…” (Ieremia 31:3-4). Da, Dumnezeu te va mustra atunci când ai nevoie. Însă mustrarea Lui nu înseamnă respingere, ci e dovada dragostei Sale: „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:6). Scopul lui Dumnezeu în mustrare este de-a te face mai bun, ca să-ți atingi potențialul tău cel mai înalt.

Așa că nu lăsa pe nimeni să te privească de sus. Fii tu însuți atunci când ești cu alții. Concentrează-te asupra a ceea ce ai de oferit și nu asupra felului în care te percep ceilalți. Nu-ți da aere, nu te lăuda și nu aminti nume influente, ca să încerci să atragi atenția. Deja ești egal cu ceilalți – chiar dacă nu ai poate educația, experiența, statutul financiar, poziția socială sau istoria lor. Crezi că astfel de lucruri fac pe cineva să fie în mod automat superior, mai ales în ochii Tatălui nostru ceresc? Dacă scopul tău în viață este să fii pe placul tuturor ca ei să te vorbească de bine, stima ta de sine va fi mereu la cheremul lor.

Solomon descria astfel calitățile femeii virtuoase: „Vede că munca îi merge bine.” Această femeie nu era încrezută, ci încrezătoare în ceea ce Dumnezeu a făcut-o să fie și în misiunea pe care i-a dat-o de îndeplinit. Încrederea sa izvora din lăuntrul ei, nu din exterior. Solomon încheie capitolul cu aceste cuvinte: „Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.” (Proverbele 31:31). Așadar, nu uita că ai valoare în ochii lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 48:9-22


„Pentru Numele Meu … pentru Mine! (v. 9,11). Prea adesea uităm care este măreţul motiv care stă la baza intervenţiilor lui Dumnezeu. Adoptându-l pe Israel ca popor al Său şi pe noi, creştinii, ca pe fiii şi fiicele Sale putem spune că Dumnezeu este implicat personal, aşa cum un părinte este responsabil în faţa altora pentru faptele copiilor săi. Suntem, după caz, eliberaţi, curăţiţi … sau pedepsiţi, datorită gloriei Tatălui ai Cărui copii suntem (vezi Iosua 7.9; sf. v. 9).

Dumnezeu mai are însă şi un alt motiv pentru care ne învaţă şi ne disciplinează: este vorba de folosul nostru (v. 17; Evrei 12.10). Pacea inimii celui credincios decurge din ascultarea sa. Ea poate fi „ca un râu calm şi puternic (v. 18) se înţelege” dacă urmăm cursul voii lui Dumnezeu; în felul acesta nu cunoaştem agitaţia şi nici efervescenţa (sau: clocotirile) pârâului de munte şi putem experimenta v. 3 din cap. 26: Tu vei păzi în pace desăvârşită mintea care se sprijină pe Tine. Este de remarcat că numai după ce i-a îndemnat pe ai Săi să păzească poruncile şi Cuvântul Său, Domnul le dă pacea Lui (Ioan 14.15,21,23,27). Ce pace de nepreţuit pentru răscumpăraţii Domnului! Pentru cei răi, ea este însă necunoscută (v. 22).

9 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toți! Amin.

2 Corinteni 13.14


Binecuvântarea lui Pavel pentru corinteni (1) – Harul Domnului Isus Hristos

Acest verset conține trei subiecte minunate; cu aceste cuvinte și-a încheiat Pavel cea de-a doua epistolă a sa către sfinții din Corint, amintindu-le astfel de resursele bogate pe care le aveau la dispoziție în călătoria lor prin pustia acestei lumi. În prima noastră meditație asupra acestui verset vom privi la subiectul prețios despre har, care adesea a fost definit ca favoare nemeritată.

Corintul era o cetate mare aflată pe ruta comercială care lega Europa de Asia. Mulți iudei și greci se stabiliseră acolo, dobândind averi considerabile din negustorie. Idolatria și imoralitatea dominau, iar apostolul era foarte îngrijorat cu privire la sfinții de acolo. El le amintește de acest har minunat atunci când le scrie: „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți” (2 Corinteni 8.9). Este bine și pentru noi să punem la inimă acest adevăr binecuvântat. Nu există nimic în noi care să merite acest har. El vine în întregime din inima Lui – este harul Domnului nostru Isus Hristos.

Pavel a înțeles că legea nu putea elibera pe nimeni de obiceiurile anterioare, ci că „prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). Avem nevoie și noi, la fel ca sfinții din Corint, să ținem bine minte acest adevăr, pentru a nu deveni nepăsători și nici îngâmfați, ca și cum am fi contribuit cu ceva la mântuirea noastră. Ea este rezultatul harului pur al Domnului nostru Isus Hristos.

Există însă mai mult decât atât. Tot harul Său este cel care ne ajută și ne întărește zi de zi pe drumul nostru în această lume. El a promis: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Zicând: Pace! Pace! Când pace nu este.

Ieremia 8.11



Se tânjește după pace

Dorința după pace și după relații armonioase este foarte puternică – și în politică, și pe plan profesional și în viața privată.

În politică, oamenii se străduiesc să găsească soluții pacifiste. Încearcă să aducă la masa negocierilor propunerile contradictorii ale diverselor partide, să ducă tratative, să semneze tratate de pace. Dar numărul conflictelor armate crește în întreaga lume.

Pe plan profesional, angajații sunt bine instruiți să aplaneze orice conflict de la locul de muncă, deoarece ura și cearta subminează succesul firmei.

În viața privată, oamenii tânjesc de asemenea după pace. Pentru a împiedica cearta între soți și în familie, se recomandă evitarea conflictelor sau tăcerea. Desigur, aceste stări nu vor promova o relație armonioasă.

Se pune acum întrebarea: De ce nu există adevărată pace pe pământ, în ciuda atâtor străduințe omenești? Răspunsul ar fi: Pentru că fiecare dintre noi are o inimă rea, care este sediul dușmăniei și al controverselor.

Inima noastră este cea care trebuie să fie schimbată, pentru ca nouă să ne fie mai bine. Ceea ce i-a spus Domnul Isus lui Nicodim are valabilitate și pentru noi: „Trebuie să fiți născuți din nou” (Ioan 3.7). Această schimbare o poate face numai Dumnezeu prin Cuvântul Său și prin Duhul Său. Dacă noi credem în Fiul Său Isus Hristos, El ne dă, prin nașterea din nou, o viață nouă. Atunci vom fi capabili să renunțăm la simțămintele noastre dușmănoase și să căutăm pacea cu semenii noștri.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 22.1-10 · Filipeni 1.12-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată…” (Psalmul 139:14)


Pentru a învinge teama de respingere, trebuie să crezi cu tărie că Dumnezeu te-a creat din punct de vedere fizic, intelectual și temperamental, și ți-a dat o slujbă pe care nimeni altcineva nu o poate îndeplini. A avea o părere nu foarte înaltă despre tine poate părea o formă de smerenie, însă de fapt e o formă de orgoliu, deoarece te face să respingi proiectul lui Dumnezeu și planul Său pentru tine.

Așa că declară și tu împreună cu psalmistul: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” (Psalmul 139: 14-17).

De unde ți-a venit ideea că ești mai prejos de atât? De la părinți critici, de la așa-zișii prieteni care te-au etichetat, de la profesori lipsiți de înțelepciune, de la colegi de clasă plini de cruzime, de la un soț sau o soție care te-a abuzat verbal?! Nu uita: Satan este „tatăl minciunii” (Ioan 8:44). El s-a folosit de cineva ca să te mintă în legătură cu valoarea și potențialul tău, date de Dumnezeu… Ia hotărârea de a respinge acea minciună chiar acum. Cu alte cuvinte, respinge respingerea! Fă o listă cu toate darurile primite de la Dumnezeu, toate atuurile, avantajele sau beneficiile pe care le ai și care sunt sau ar putea fi o binecuvântare pentru alții. Nu folosi sisteme lumești în întocmirea listei, ci biblice! Concentrează-te asupra trăsăturilor de caracter, cum ar fi integritatea, loialitatea, generozitatea, discernământul, înțelepciunea și răbdarea.

Gândește-te la modalități prin care poți folosi fiecare dintre aceste trăsături pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a fi o binecuvântare pentru alții!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 48:1-8


Cititorii în stele, cei care împart cerurile (47.13) şi alţi astrologi s-au dezvoltat în toate timpurile pe seama credulităţii poporului. În ciuda pretenţiilor acestora, nimeni nu are puterea să prezică viitorul. Numai Dumnezeu îl cunoaşte şi ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce avem nevoie să ştim (46.10; Fapte 1.7). Împlinirea în trecut a evenimentelor care fuseseră vestite mai înainte prin profeţi este încă o dovadă a existenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu (v. 5; vezi şi Ioan 13.19). Lucrurile dintâi, vestite cu mult înainte, s-au împlinit (v. 3).

Aceasta dovedeşte că şi lucrurile cele noi sunt şi vor fi tot lucrarea lui Dumnezeu (v. 6; Matei 13.52). Astăzi este la îndemâna oricui, şi mai ales a evreilor, să cerceteze Scripturile, pentru a se convinge de aceste lucruri. Cu multe secole înainte, respingerea lui Mesia a fost anunţată limpede, printr-unul dintre cei mai mari profeţi, exact în capitolele de care ne ocupăm noi acum. Cu ce durere trebuie să spunem că nu numai Israel, ci omul în general este foarte îndărătnic”; grumazul său este un tendon de fier, fruntea îi este de aramă (v. 4), urechea îi este închisă (v. 8) şi, ca şi cum ar fi puţin acestea, inima sa este tare (46.12).

8 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei Tale și Îți vei aminti de mine și nu vei uita pe roaba Ta și vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va trece pe capul lui.
Pentru acest băiat m-am rugat; și Domnul mi-a ascultat cererea pe care I-am făcut-o. De aceea l-am împrumutat și eu Domnului; el este împrumutat Domnului toate zilele cât va fi.

1 Samuel 1.11; 1 Samuel 1.27,28


Leviții (16) – Rugăciunea soției unui levit

Dacă citim în 1 Cronici 6.33-38, vedem că Elcana, tatăl lui Samuel, era un levit care descindea din Core. Aici, în 1 Samuel 1 și 2, ne este prezentată soția sa, Ana, o femeie evlavioasă, și rugăciunea ei stăruitoare pentru un fiu, pe care voia să-l dea Domnului, atunci când El era atât de dezonorat prin purtarea preoților de la cort. În acest timp nu era împărat în Israel și fiecare făcea ceea ce era drept în ochii lui.

Ana s-a rugat plângând. Fiind stearpă, ea nu a avea nicio putere să schimbe situația. Rugându-se în tăcere, a fost mai întâi judecată greșit de Eli, marele preot și judecătorul lui Israel. Domnul i-a împlinit rugăciunea și i-a dăruit un fiu, pe care ea l-a numit Samuel, care înseamnă: auzit de Dumnezeu.

După ce copilul a fost înțărcat, ea și soțul ei levit l-au adus la cort, împreună cu o jertfă generoasă. Rugăciunea Anei rostită cu această ocazie (1 Samuel 2.1-10) descoperă adâncimea stării spirituale a acestei femei evlavioase. A-l lăsa pe micuțul ei copilaș acolo unde fiii nelegiuiți ai lui Eli îi făceau pe oameni să disprețuiască jertfele Domnului arăta tăria încrederii ei în Dumnezeu. Ea Îl iubea pe Dumnezeu și își iubea fiul. În fiecare an când se suia împreună cu soțul ei ca să se închine Domnului, îi aducea lui Samuel o mantie făcută de ea.

Samuel a învățat să-L cunoască și să-L slujească pe Domnul. El a crescut și a devenit un profet credincios și ultimul dintre judecătorii lui Israel. În spatele multor slujitori ai Domnului a existat o mamă credincioasă și stăruitoare în rugăciune.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu care este mântuirea noastră!

Psalmul 68.19



Zi de zi ne poartă povara

Dumnezeu ne face o promisiune necondiționată, pe care El o ține în fiecare zi: El ne poartă poverile! Noi putem să-I predăm Lui tot ce ne apasă sau ne împovărează. Biblia ne spune în multe locuri: „Aruncă-ți asupra Domnului povara ta” (Psalmul 55.22); „aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre” (1 Petru 5.7). Nu există nicio restricție, deci putem să-I spunem totul în rugăciune Dumnezeului nostru:

• atât problemele mici, care ne apasă zilnic – căci pentru El nu sunt lipsite de importanță,

• cât și problemele mari, care ne îngrijorează și ne înfricoșează și care stau ca niște munți înaintea noastră – căci pe Dumnezeu nu Îl suprasolicită nimic!

Ce ușurată devine inima noastră când, în fiecare dimineață, Îi încredințăm Dumnezeului și Tatălui nostru greutățile zilei! El preia povara și o poartă pentru noi.

În pericolele zilnice, Dumnezeu este salvarea noastră. În fiecare situație ne putem baza pe ajutorul și pe ocrotirea Sa. El aude chiar și o scurtă rugăciune înălțată în mijlocul necazului: „Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă, după bunătatea Ta” (Psalmul 109.26).

Cu siguranță, avem zilnic motive să-I mulțumim Dumnezeului nostru pentru ajutorul Său și să-L lăudăm: „Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui, vestiți din zi în zi mântuirea Lui!” (Psalmul 96.2). Și de câte ori nu suntem copleșiți de uimire când vedem cum Dumnezeu ne-a păzit în situații peste măsură de periculoase și cum ne-a scos El din greutăți ce păreau fără ieșire! Câtă mulțumire I se cuvine!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 21.1-16 · Filipeni 1.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI TEAMA DE RESPINGERE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Ai preţ în ochii Mei… eşti preţuit…” (Isaia 43:4)


Domnul Isus a experimentat respingerea: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1:11). Dar El nu a căzut în deznădejde sau auto-compătimire, ci a mers acolo unde lumea L-a primit. Iar ucenicilor Săi le-a spus: „Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.” (Matei 10:14). Respingerea repetată are tendința de a valida teama noastră că suntem diferiți. Lucrul acesta se dovedește a fi adevărat mai cu seamă când e vorba despre opiniile celor pe care îi considerăm valoroși. Dar ironia (în a opera din teama de respingere) este că, în cele din urmă, duce exact la respingerea pe care încercăm s-o evităm!

Când oamenii își dau seama că ai o stimă de sine scăzută, te vor trata în consecință. Noi îi putem învăța pe oameni să ne considere valoroși prin valoarea pe care ne-o acordăm singuri. Dacă nu-ți exprimi niciodată nici o preferință, o graniță sau o limită a felului în care ceilalți interacționează cu tine, ei vor presupune că nici nu ai asemenea principii, și se poartă cu tine în mod corespunzător. Să remarcăm faptul că, deși Domnul Isus a fost respins, El nu a reacționat niciodată într-un fel în care să încurajeze o respingere continuă. El nu a rămas acolo unde era tolerat, El a mers acolo unde era primit cu drag. Cu alte cuvinte, a preferat să stea cu oamenii care I-au recunoscut și I-au primit Persoana, planul și puterea.

Știți, Isus avea acceptarea deplină și mandatul lui Dumnezeu; de aceea, nu S-a temut de respingerea oamenilor. Și tu ai acceptarea deplină din partea lui Dumnezeu: „ai preţ în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4) Primul pas pentru a învinge teama de respingere este să păstrezi tot timpul clară și proaspătă în mintea ta părerea pe care o are Dumnezeu despre tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 47:1-15


Acum ne stă în atenţie Babilonul şi observăm că înainte chiar ca acesta să-şi fi făcut intrarea pe scena istoriei, căderea îi fusese deja anunţată. Folosit de Domnul pentru a-l disciplina pe poporul Său, Babilonul nu a arătat niciun pic de milă faţă de el, nu şia „pus la inimă (aceste lucruri)” şi nici nu şia „amintit de sfârşitul lor (v. 7; Deuteronom 32.29). Prin gura lui Daniel, Dumnezeu îi făcuse deja cunoscut Babilonului acest sfârşit (vezi Daniel 2.45). Cu toate acestea, cetatea îngâmfată a proclamat: Voi fi stăpână pentru totdeauna (v. 7). Şi cunoaştem sfârşitul ei solemn şi subit, în noaptea tragică a ospăţului lui Beltşaţar … (Daniel 5.30).

În Noul Testament, Babilonul este o imagine a creştinătăţii ca Biserică responsabilă: ea a încetat să mai fie aici, jos, o străină şi să mai sufere; a preferat un tron în locul crucii; a uitat mila, dominând sufletele, nesocotind drepturile Domnului, pierzând din vedere întoarcerea Lui şi deprinzându-se cu o mulţime de idolatrii şi superstiţii (v. 12,13). Dar ceasul ruinei ei se apropie (Apocalipsa 18). Momentul când Hristos o va prezenta cerului şi pământului pe adevărata Lui Mireasă, Biserica, alcătuită din toţi răscumpăraţii Săi iubiţi, înălţaţi împreună cu El, va avea loc înainte de dezlănţuirea evenimentelor din Apocalipsa 18. Faceţi şi voi parte din Biserica celor răscumpăraţi?

7 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum va fi fapta lui … Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări.

Apocalipsa 22.12,16


Eu sunt – Prezența lui Isus (4)

Pe pământ, Domnul spusese „Eu sunt!” ucenicilor, când aceștia erau înspăimântați în mijlocul mării și întristați în camera de sus. Din cer, El a declarat: „Eu sunt Isus!”, punând capăt drumului aprigului prigonitor. Aici, pe ultima pagină a Bibliei, El încălzește inima celor credincioși, spunând: „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea”. El ne asigură mai întâi că vine curând. Acum, când Îl așteptăm, este timpul răbdării Lui, însă, când acest timp se va sfârși, atunci El „va veni și nu va întârzia” (Evrei 10.37). În ce-L privește, El așteaptă să ne aibă alături de Sine; iar în ce ne privește, noi așteptăm ca El să vină.

Apoi El spune că răsplata Sa este cu El. Unii au minimalizat acest aspect al venirii Sale, probabil din dorința de a evita o motivație greșită pentru slujirea creștină. Bineînțeles, noi trebuie să-L slujim pe Domnul fiindcă Îl iubim, nu dintr-un simț al datoriei sau pentru a obține ceva, însă Scriptura este clară în privința faptului că El Își găsește plăcerea în a răsplăti slujirea făcută cu credincioșie.

Ce sunt însă aceste răsplătiri? Multe pasaje din Biblie prezintă diversitatea și generozitatea harului Său. El va da cununi celor care au suferit încercări și celor care i-au slujit pe alți credincioși. El îi va lăuda pe cei care au fost credincioși în lucruri mici, invitându-i să intre în bucuria Stăpânului lor. Va împărți, de asemenea, responsabilități în Împărăția Sa viitoare celor care au fost sârguincioși în timpul prezent, pe pământ. El promite binecuvântări speciale biruitorilor și declară că folosirea eficientă a bunurilor noastre pământești va produce o comoară cerească. Orice faptă făcută pentru El va primi o răsplată, pe care El Însuși o va aduce (1 Corinteni 3.14; Coloseni 3.24).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17



Un om „nou”

La primul meu loc de muncă a trebuit să lucrez împreună cu un coleg care înjura mereu și lua în deșert Numele lui Dumnezeu. El îi batjocorea pe toți creștinii care Îl mărturiseau pe Domnul Isus. Când am fost transferat în alt departament, mi-am zis că acel om nu se va pocăi niciodată și că nu va crede nicidecum în Isus.

Doi ani mai târziu am avut ceva de rezolvat la vechiul meu loc de muncă. Colegul era tot acolo, dar niciodată nu am văzut o schimbare atât de impresionantă ca la acel om. Cel care avusese o atitudine atât de respingătoare față de credința creștină devenise acum un om „nou”. Din comportamentul și din cuvintele pe care le spunea se vedea clar că Isus Hristos preluase conducerea vieții sale.

Ceva asemănător au văzut primii creștini la Saul, cel care, înainte de întoarcerea sa la Dumnezeu, îi prigonea pe toți cei care credeau în Domnul Isus și Îl urmau. Schimbarea din viața lui Saul a arătat într-un mod impresionant cum este posibil un alt început în viața unui om:

• nimeni nu este prea departe de Dumnezeu, încât să nu se mai poată întoarce la El;

• nimeni nu este prea vinovat, încât Dumnezeu să nu-l mai poată ierta.

Ai fost oare curățit și înnoit?

Te-a spălat sângele lui Isus?

Și născut de sus, iertat și mântuit,

Împăcat oare ești cu Isus?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.24-42 · Psalmul 106.32-48

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE GÂNDIREA VIZIONARĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie…” (Numeri 12:6)


Dacă te rogi lui Dumnezeu, El îți va da o viziune pentru viața ta – una care îți va permite să vezi obiectivul final al scopului tău, care să te entuziasmeze și să te determine să progresezi spre el. Când unii părinții îți spun că s-au săturat de a-și dezvăța pruncii de scutece, de notele lor slabe, de isteriile adolescentine, ori de accidentele lor de mașină, iar tu le reamintești că este doar o situație temporară – tu practici gândirea vizionară. Viziunile nu se limitează la pastori, la politicieni, sau la marii oameni de afaceri – ele sunt pentru toată lumea. Gândirea vizionară îți oferă o perspectivă mai amplă. E ca și cum ai mări o imagine; ea extinde nu numai ceea ce poți vedea, ci și ceea ce crezi că ești capabil să faci. Gândirea vizionară necesită cel puțin următoarele trei lucruri:

1) Învățare. Fii sigur pe cunoștințele tale și prețuiește-le – dar nu te mulțumi cu cât știi. Formează relații noi, citește cărți și învață deprinderi noi. Fii un învățăcel toată viața ta.

2) Ascultare. Caută-i pe cei ce sunt experți în domeniile în care tu nu ești. Intră în parteneriat cu persoane care pot face lucruri pe care tu nu le poți face. Pune întrebări care îți dezvoltă priceperea și gândirea, și apoi ascultă cu atenție și înregistrează ceea ce auzi.

3) Căutare. E greu să vezi imaginea, când te afli tu însuți în ea. Există o lume exterioară lumii tale, așa că trebuie să încerci să privești și din afară, sau prin ochii celorlalți. Pentru a împlini nevoile altora, trebuie mai întâi să-i cauți și să descoperi cum gândesc ei. Lucrul acesta implică smerenie, ieșire din rutina zilnică și încercarea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt.

Biblia insistă pe asta; cel mai bun exemplu: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4). Deci, prin învățare-ascultare-căutare, spre gândirea vizionară!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 46:1-13


Profetul îşi continuă comparaţia, zugrăvind un alt tablou contrastant: pe de o parte, idoli deşerţi, care sunt poveri grele pentru cei care îi poartă, iar pe de altă parte, un Dumnezeu puternic şi credincios, care, dimpotrivă, Îşi poartă El Însuşi poporul, de la începutul şi până la sfârşitul istoriei sale (v. 3; Deuteronom 1.31; 32.11,12). În locul acestei poziţii privilegiate, Israel a preferat totuşi să slujească falşilor dumnezei neputincioşi şi ridicoli (v. 6,7). Aceştia l-au făcut să se poticnească greu, l-au zdrobit sub povara lor şi, în final, au devenit cauza captivităţii sale.

Din punct de vedere moral, lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Idolii cei mai onoraţi astăzi în lume (şi care sunt din aur şi argint, spre deosebire de aceia din cap. 44, care nu erau decât din lemn) îi conduc negreşit la ruină pe cei care îi slujesc. Şi ce mare putere exercită încă aurul asupra inimii omului…! Ce ne propune Domnul în schimb? Să ne încredem în El din tinereţea noastră, să ne bizuim pe El fără-ncetare, an de an, tot timpul vieţii noastre, iar dacă trebuie să ajungem la vârsta când puterile ne scad, din nou să ne bucurăm, pentru că avem o frumoasă promisiune: Până la bătrâneţe Eu sunt Acelaşi şi până veţi încărunţi, Eu vă voi purta” (v. 4).

6 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Fie mâna Ta peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care Ți l-ai întărit.

Psalmul 80.17


Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (2)

Viața, moartea, învierea, înălțarea și poziția actuală în glorie a Domnului Isus Hristos au fost deja pe deplin revelate în Vechiul Testament. Versetul de mai sus este unul dintre pasajele care vorbesc despre faptul că binecuvântatul nostru Domn este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Să privim la el pe scurt.

Psalmul 80 prezintă istoria fiilor lui Israel, vița pe care Domnul a scos-o din Egipt și a plantat-o în Canaan (versetul 8). Apoi ne este prezentată starea prezentă de pustiire în care a ajuns. Vița a fost arsă în foc și tăiată (versetul 16). Care este răspunsul? Sau, mai degrabă, cine este răspunsul? Este Omul de la dreapta lui Dumnezeu! Probabil că la acest loc din Scriptură a făcut referire Domnul atunci când a fost întrebat înaintea sinedriului dacă era El Fiul lui Dumnezeu. Răspunsul Lui a fost: „De acum Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu” (Luca 22.69).

Ce înseamnă faptul că El este „fiul omului pe care Ți l-ai întărit”? El este Omul glorios, care va împlini tot planul lui Dumnezeu, fie cu privire la Israel, fie cu privire la Adunare. Lumea așteaptă astăzi un om care să îndrepte lucrurile. Cât de puțin știe ea că Dumnezeu Îl are pe acest Om așezat la dreapta Sa!

La fel cum Iosif a fost omul pe care faraon l-a întărit în ziua prosperității și a foametei din Egipt, tot așa Dumnezeu Îl are pe Omul Său. La fel ca Iosif, El a fost odinioară lepădat deopotrivă de iudei și de națiuni, de aceea atât iudeii, cât și națiunile vor fi siliți să se închine înaintea Lui și să-L recunoască drept Domn.

Ce minunat că noi, care credem în El și care formăm Adunarea, Trupul lui Hristos, cunoaștem acum locul actual pe care El îl ocupă la dreapta lui Dumnezeu! Nu este încă timpul domniei Lui publice, însă, din acel loc de la dreapta lui Dumnezeu, El toarnă binecuvântările lui Dumnezeu asupra celor ai Săi.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Groapa Lui a fost rânduită împreună cu cei răi, dar mormântul Lui a fost cu cel bogat, pentru că nu făcuse nicio nelegiuire și nu fusese nicio înșelăciune în gura Lui.

Isaia 53.9



Nicio nelegiuire, nicio înșelăciune

Când Domnul Isus a fost răstignit pe cruce, Dumnezeu a permis ca oamenii să-L așeze între cei doi tâlhari. El a fost atârnat în mijloc și expus batjocurilor trecătorilor.

Dar, când au vrut să-L înmormânteze în același loc cu oamenii nelegiuiți, Dumnezeu a intervenit și a purtat de grijă ca Isus să fie „la un loc cu cel bogat în moartea Sa”.

Iosif din Arimateea, despre care Biblia spune că era un om bogat, a primit de la Pilat permisiunea să-L înmormânteze pe Isus Hristos. Matei scrie în Evanghelia sa: „Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului” (Matei 27.59,60).

Prorocul Isaia numește două motive pentru care Dumnezeu L-a onorat pe Mântuitorul cu această înmormântare demnă:

• „pentru că nu făcuse nicio nelegiuire” – Dumnezeu a vrut să arate că Isus Hristos era fără păcat și nevinovat. El n-a făcut nimic greșit în viața Sa. El a murit la cruce pentru păcatele noastre, nu pentru vina Sa.

• „pentru că nu fusese nicio înșelăciune în gura Lui” – Prin această înmormântare potrivită, Dumnezeu a evidențiat faptul că Domnul Isus a spus întotdeauna adevărul. Cuvintele Sale erau transparente și clare. Tot ce a vorbit Domnul Isus a fost spre onoarea lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.5-23 · Psalmul 106.16-31

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ SCHIMBI DIRECȚIA – Fundația S.E.E.R. România

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări…” (1 Corinteni 9:25)


A fi responsabil înseamnă a-ți câștiga existența și a-ți întreține familia. Dar în adâncul ființei tale, simți oare că ai fost „chemat” să faci ceva mai mult? Când Domnul Isus le-a spus ucenicilor să părăsească siguranța malului și să se lanseze la apă, ei au reușit să aducă la țărm cea mai mare captură de pește. Iar o povestioară din zilele noastre ar putea fi și ea o încurajare pentru toți aceia care doresc și simt că trebuie să facă mai mult.

În anul 1961, Jerry Richardson s-a trezit că trebuie să ia o decizie importantă. În zilele acelea, el juca fotbal american pentru echipa Baltimore Colts, slujbă considerată bănoasă, de invidiat și sigură. Însă atunci când i s-a refuzat mărirea de salariu pe care a cerut-o, a simțit că este timpul să-și asume riscul de-a face ceea ce și-a dorit dintotdeauna – propria sa afacere. Împreună cu familia, s-a mutat în Carolina de Sud, unde un vechi coleg de facultate l-a invitat să cumpere un stand de făcut hamburgeri. Richardson a acceptat provocarea și a cumpărat prima franciză Hardee. A trecut am spune de la prinderea și aruncarea mingilor la prăjirea hamburgerilor, 12 ore pe zi. Curăța sobe și ștergea podele. Ce salariu avea? Numai 417 dolari pe lună! Însă, deși obosit și frustrat, a refuzat să renunțe. A pus la bătaie aceeași disciplină și determinare pe care le dovedise și pe terenul de fotbal; și-a focalizat efortul pe eficiența restaurantului și a angajaților și pe implementarea de prețuri accesibile tuturor. În scurt timp, afacerea sa a explodat. În cele din urmă, a devenit președintele uneia dintre cele mai mari companii de servicii alimentare din Statele Unite, având vânzări de aproape 4 miliarde de dolari pe an. O, și încă ceva: Richardson a devenit totodată și unul dintre proprietarii Ligii Naționale de Fotbal și a pus bazele francizei Carolina Panthers, pe care a deținut-o și exploatat-o vreme de douăzeci și trei de ani.

Așadar, dacă simți că trebuie să schimbi ceva, roagă-te – și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu vei putea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 45:14-25


Ceea ce Domnul va împlini pentru restaurarea poporului Său Îl va face cunoscut tuturor ca fiind Dumnezeul lui Israel, Salvatorul… (v. 15). Spre deosebire de dumnezeii care nu salvează (sf. v. 20), El Însuşi susţine cu tărie că: un Dumnezeu drept şi un Salvator nu este altul în afară de Mine (v. 21). „Întoarceţi-vă spre Mine (sau: Priviţi la Mine) şi veţi fi salvaţi, toate marginile pământului…” (v. 22) sunt cuvinte cu care Dumnezeu Se adresează nu numai descendenţilor lui Israel, ci şi tuturor oamenilor.

Această chemare răsună şi astăzi în lume. Aţi răspuns la ea, fiecare în parte? În ce ne priveşte, noi recunoaştem vocea „lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului(1 Timotei 2.3,4; citiţi şi Tit 2.11). Pentru ca Dumnezeu să Se poată arăta deopotrivă drept şi mântuitor a fost necesară pedeapsa care să satisfacă dreptatea în privinţa păcatului, şi aceasta L-a lovit pe Cel care (în acelaşi pasaj din 1 Timotei) este numit: Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare (1 Timotei 2.5,6). Atunci cum să nu fie îndreptăţit apostolul să exclame (citându-l pe profetul Isaia): „orice genunchi se va pleca
înaintea Domnului şi orice limbă va mărturisi măreţia lui Dumnezeu! (v. 23 citat în Romani 14.11).

5 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți comuniune cu noi; și comuniunea noastră este într-adevăr cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

1 Ioan 1.3


Cred că argumentele divine din Epistola întâi a lui Ioan ne sugerează că părtășia de care se bucură sufletul nostru este direct influențată de concepția pe care o avem despre Fiul lui Dumnezeu – iar acest lucru, pentru că, în această epistolă, dragostea este manifestată prin faptul că Fiul ne-a fost dăruit, și ea constituie acum locuința noastră. Dacă percepția mea despre Cel pe care Dumnezeu L-a dăruit este că El nu a fost decât sămânța fecioarei, atunci atmosfera în care locuiesc este degradată. Dar dacă înțeleg că acest dar este Fiul care Se află în sânul Tatălui din veșnicie, atunci orice simțământ al dragostei se înalță și, în consecință, așa se va întâmpla și cu caracterul locuinței mele. Vedem deci felul cum părtășia sufletului poate fi afectată.

Știu, într-adevăr, din discuțiile cu credincioșii, că multe suflete, din cauza unei credințe simple, se bucură de o măsură scăzută de adevăr, dar o fac într-un mod mult mai bogat decât se bucură alții de măsuri mai înalte. Însă lucrul acesta nu poate anula gândurile și argumentele Duhului din această epistolă. Rămâne la fel de adevărat că dragostea este locuința noastră și că părtășia noastră își va deriva caracterul din acea iubire pe care noi o pricepem. Și, oricum, de ce am căuta să reducem puterea părtășiei, pentru ca astfel să punem în pericol bucuria pe care o avem în Dumnezeu? Durerea stă în faptul că (dacă mi se permite să vorbesc pentru alții) nu prea ne pasă de lucrurile prețioase pe care le avem în El.

Fiul, singurul Fiu născut, Fiul Tatălui, S-a golit pe Sine ca să poată împlini buna plăcere divină, slujind sărmanilor păcătoși. Dar va îngădui oare Tatăl ca acești păcătoși, pentru care toată această umilință a fost îndurată, să o întrebuințeze ca pe o ocazie prin care să-L deprecieze pe Fiul? Nu se poate așa ceva, după cum Ioan 5.23 ne spune. Isus declarase că Dumnezeu era Tatăl Său, „făcându-Se pe Sine Însuși egal cu Dumnezeu”. Urmează întrebarea: Îi va sprijini Dumnezeu această afirmație? Și totuși El cu greu este justificat în ea de către gândul acelora care Îi tăgăduiesc calitatea de Fiu în Dumnezeire. Însă Tatăl nu vrea să primească cinste de la nimeni dacă ea nu Îi este adusă Fiului, așa cum citim: „Cine nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis”.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1.17



Vânzătorul a dispărut fără urmă

Era un bărbat cumsecade și foarte serios; de asemenea, inteligent și vorbitor de limba engleză. Și-a dorit mult o mașină bună și într-un final a găsit-o. A discutat la telefon cu vânzătorul, vorbitor și el de limba engleză, și, ca urmare a înțelegerii verbale, a livrat în contul vânzătorului, fără să stea prea mult pe gânduri, suma pentru mașină. Dar, după ce banii au ajuns în contul vânzătorului, acesta a dispărut fără urmă și nu a mai răspuns la niciun apel telefonic. Omul nu a avut altceva de făcut decât să se consoleze cu gândul că există lucruri și mai rele decât atât în viață. Dar a rămas cu o mare dezamăgire și pierdere!

În viață putem fi înșelați de oameni, dar de Dumnezeu nu vom fi înșelați niciodată. El este sfânt și drept, iar ca să ne poată accepta în lumina Sa strălucitoare pe noi, așa păcătoși cum suntem, a trebuit să-L dea pe Fiul Său la moarte de cruce în locul nostru. El ne vrea numai binele, de aceea ne îndeamnă în nenumărate rânduri să venim la El cât timp ușa harului este încă deschisă: „Eu nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui și să trăiască” (Ezechiel 33.11).

Dacă avem parte de multe decepții în viață, de ce nu am vrea să intrăm în legătură cu o Persoană care este Însuși Adevărul, care nu ne dezamăgește niciodată și care dorește să ne susțină la fiecare pas? Cei care L-au acceptat pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal, care au crezut că El a murit pentru ei și au cerut iertare pentru fărădelegile lor pot spune cu bucurie că nu au făcut un pas greșit. Să nu mai zăbovim, pentru că nu știm cât timp mai avem la dispoziție să facem acest pas important!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.18-20.4 · Psalmul 106.1-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SLUJEȘTE MEREU! – Fundația S.E.E.R. România

„Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor…” (Efeseni 6:7)


Un reporter a întrebat-o odată pe o cântăreață americană celebră, Marian Anderson, care a fost cel mai important moment din viața sa. Ea ar fi putut spune că au fost recitalurile private pe care le-a dat la Casa Albă pentru președintele Roosevelt, sau despre concertul extraordinar susținut în fața reginei Regatului Unit al Marii Britanii… În schimb, ea l-a șocat pe reporter cu răspunsul ei: „Cel mai important moment din viața mea a fost ziua în care m-am putut duce acasă la mama să-i spun că nu mai trebuie să-și câștige pâinea ca spălătoreasă!”

Fiecare dintre noi avem tendința înnăscută de a fi egoiști și de a ne gândi mai întâi la propriile noastre interese. De aceea ne spune Scriptura că trebuie „să ne transformăm, prin înnoirea minţii noastre.” (vezi Romani 12:2). Psihologii vorbesc despre comportamente înnăscute și comportamente dobândite.

Când tu ai din naștere o gândire negativă, trebuie să înveți să fii pozitiv.

Când ești în mod natural o persoană fricoasă, trebuie să înveți să fii curajos.

Când în mod natural ești egoist, trebuie să înveți să fii generos.

Dumnezeu dorește să-ți trăiești viața căutând oportunități de a-i binecuvânta pe alții: „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10). Și nu trebuie doar să le facem bine oamenilor, ci trebuie s-o facem din dragoste pentru ei și spre slava și gloria Domnului. „Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:6-8).

Asta înseamnă că de fapt ce faci tu altora, Domnul va face să se întâmple și pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 45:1-13


Domnul a anunţat că avea să Se folosească de Cirus pentru a-Şi împlini toată buna Sa plăcere (recitiţi 44.28). Acest împărat, care trebuia să pună capăt captivităţii poporului în Babilon, a fost chemat (numit) pe nume cu mult timp înainte ca poporul să fi fost dus în robie şi, în consecinţă, cu mult timp înainte să se fi născut. Am putea spune că harul divin ţinea acest salvator în rezervă în tot timpul captivităţii. Domnul i S-a descoperit personal lui Cirus, arătându-i că nu există alt Dumnezeu în afară de El (v. 5; comp. cu 1 Corinteni 8.4-6 şi cu Efeseni 4.6), iar acest fapt ne ajută să înţelegem că Dumnezeu nu S-a descoperit numai evreilor, ci şi naţiunilor, din care facem parte şi noi. Cu mult înainte să ne fi născut, înainte de originea lumii, din veşniciile trecute, numele voastre şi al meu au fost în gândurile Lui. El Şi-a propus astfel să împlinească, prin noi, toată buna Sa plăcere, şi aceasta la momentul potrivit, … care este clipa de faţă (Efeseni 3.810). Răspundem noi oare, fiecare la locul său şi după măsura sa, aşteptărilor lui Dumnezeu? (comp. cu Fapte 13.36 în legătură cu David).

Versetele 9 şi 10, la care se gândea cu siguranţă apostolul când scria Romani 9.20, dovedesc nebunia celor care-L contestă pe acest Dumnezeu creator şi suveran.

4 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

M-au pus păzitoare la vii; via mea, care este a mea, nu am păzit-o.
Marto, Marto, … un singur lucru este necesar: și Maria a ales partea cea bună.

Cântarea Cântărilor 1.6; Luca 10.41,42


Primul impuls spiritual al unui suflet care tocmai a fost născut din nou este: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9.6). O astfel de reacție este bună și lipsa ei ar trebui să ne îngrijoreze. Este necesar ca în inima oricărui credincios adevărat să existe o dorință de a-L sluji pe Domnul, într-un fel sau altul. Fiecăruia dintre noi i s-a dat un dar, mai mare sau mai mic, și de asemenea abilitatea de a-L sluji pe Domnul. Aceasta nu este o afirmație gratuită, ci ceea ce Biblia declară – fiecare dintre cei credincioși a primit un dar de la Hristos (Efeseni 4.7).

Acest lucru este minunat, însă, ca orice mare privilegiu, este însoțit și de o mare responsabilitate, fiindcă, în privința lui, ca și în privința oricărui alt privilegiu, ne pândește un pericol important. Unele grupări creștine pun mare accent pe activitate și îi pot împinge pe credincioși în lucrări pentru care ei nu sunt pregătiți. Sau poate că cineva este cu adevărat chemat de Domnul să-L slujească, însă, cu timpul, tot mai multe sarcini sunt așezate asupra lui. Se întâmplă adesea ca cei mai ocupați oameni să primească și cele mai multe sarcini, fiindcă ceilalți știu că ei se vor achita de ele.

Oricum ar sta lucrurile, pericolul principal în lucrarea creștină este acela de a pierde din vedere starea noastră spirituală interioară. Avem nevoie să petrecem timp înaintea Domnului și a Cuvântului Său. Orice slujire reală trebuie să decurgă din comuniunea cu El. Nu putem da altora ceea ce noi înșine n-am primit. Mai există și pericolul ipocriziei – a avea o reputație în slujirea creștină, însoțită însă de o viață lipsită de devotament și de comuniune.

Slujirea Martei a fost importantă (deși atitudinea ei a trebuit corectată), însă Maria își alesese „partea cea bună”. Să fim preocupați cu Domnul ca Maria, iar acest lucru ne va face fericiți atunci când vom sluji ca Marta!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca?

Ieremia 23.29



Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu

Un medic stomatolog călătorea spre Italia. Pentru a-i trece mai repede timpul, citea din Noul Testament. Cu toate că nu punea mare preț pe Cuvântul lui Dumnezeu, a fost totuși atras de conținutul lui. Dar nu mai avea liniște. Deschidea mereu cartea și citea în ea. Însă, înainte de a ajunge la destinația lui, el a găsit pacea cu Dumnezeu, primindu-L prin credință pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său personal. De atunci, dorința lui era să le spună și altora despre acest Mântuitor care îi duce pe oameni la siguranță veșnică și care deja în această viață dorește să le dăruiască valori nepieritoare, care fac ca viața să fie demnă de a fi trăită.

Ce putere are Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu! Dacă ar fi fost realizat prin duhul omului, nu ar mai fi existat de mult timp, deoarece Biblia este cea mai disprețuită și mai urmărită carte din toate timpurile. Dar ea este cuvântul inspirat de Însuși Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu S-a folosit de oameni pentru a fi scrisă. Ea este ca un foc, ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca. Multe inimi ale oamenilor au fost atinse de acest Cuvânt și astfel mândria și voința lor proprie au fost zdrobite! Doar când ajungem falimentari înaintea lui Dumnezeu, suntem gata să ne lăsăm salvați de El. Brațele Mântuitorului sunt larg deschise, ca să-i primească pe oamenii care se predau Lui în întregime pentru a-i face fericiți.

Să recunoaștem în lumina sfântului Dumnezeu că suntem păcătoși vrednici de condamnare! Fiecare personal are nevoie de iertarea păcatelor! De aceea, să venim astăzi la El, fiindcă El ne așteaptă! Cu câtă iubire ne întâmpină! Să renunțăm la mândrie și la îndreptățirea de sine!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.1-17 · Psalmul 105.23-45

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND NU ÎNȚELEGI, ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului…” (Naum 1:7)


Louisa Stead, soțul ei și fiica lor se bucurau de un picnic la malul mării, când au observat un băiat care se zbătea pe o placă de surf. Domnul Stead a încercat să-l salveze, dar a fost tras sub valuri de băiatul speriat și amândoi s-au înecat, sub privirile soției și fiicei lui care priveau neajutorate de pe mal. În zilele de durere care au urmat, Louisa a așternut pe hârtie o cântare care este cunoscută de milioane de oameni: „Dulce e a crede-n Isus/ a primi Cuvântul Lui/ Stând pe-a Lui promisiune/ și făcând doar voia Lui./ Doamne, mă încred în Tine/ Te iubesc atât de mult/ O, Isuse, scump Isuse/ de-a Ta voce vreau s-ascult.”

Încrezându-se în Domnul și Mântuitorul ei, Louisa a plecat ca misionară în Africa de Sud, unde L-a slujit pe Domnul în următorii douăzeci și cinci de ani. Dacă te lupți cu probleme de tot felul, și ești deznădăjduit astăzi – ia pentru tine cuvintele Scripturii, versete precum:

1) „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:7)

2) „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).

3) „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.” (2 Samuel 22:31).

4) „O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!” (Psalmul 31:19).

Așadar, când nu înțelegi ce se întâmplă, nu-ți pierde încrederea în Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 44:14-28


Pentru a-şi linişti conştiinţa, lumea asociază cu plăcere religia cu căutarea confortului şi a plăcerilor (comp. cu Exod 32.6), asemenea acestui om care, din acelaşi lemn, îşi aprinde un foc, îşi coace pâinea, se încălzeşte … şi îşi ciopleşte un idol. Această descriere este suficientă pentru a dovedi nebunia unei asemenea închinări: în loc să-L adore pe Cel care l-a creat, nebunul se prosterne înaintea unui obiect inert, ieşit din propriile lui mâini.

Versetele 9-20 sunt marcate de lucrarea omului: el face una, el face alta. Îşi cheltuie truda fără măsură, şi toate acestea într-o tragică iluzie, pentru că se hrăneşte cu cenuşă … ca să nu-şi scape sufletul” (v. 20).

Începând cu v. 21 găsim ce face Dumnezeu: Eu ţi-am şters fărădelegile ca pe un nor gros, şi păcatele tale ca pe un nor … Eu te-am răscumpărat (v. 22). După cum vântul îndepărtează într-o clipă norii cei mai groşi, tot aşa Dumnezeu, cu suflarea Lui puternică, alungă tot ceea ce s-a strâns între El „care este lumină”
şi sufletul nostru, care are nevoie de această lumină precum pământul de lumina soarelui. Cel care a desfăşurat cerurile”, a aşternut pământul” şi „a făcut omul” (v. 24) va face şi tot ceea ce este necesar pentru restaurarea poporului Său … şi pentru mântuirea oricăruia care crede.

3 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: când conducătorii vor termina de vorbit poporului, vor pune căpetenii ale oștirilor în fruntea poporului.

Deuteronom 20.9


Când vei ieși la război (3) – Privind țintă la Isus

După ce preotul vorbise poporului din partea lui Dumnezeu și după ce conducătorii acționaseră astfel încât doar cei capabili să rămână pentru a lupta, mai era un lucru important de făcut. Trebuiau puse căpetenii ale oștirii în fruntea poporului.

Această numire a căpeteniilor ne îndreaptă gândurile către Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10) – către Isus, Domnul nostru. Pentru încercările și luptele noastre spirituale, noi avem o Căpetenie care să ne conducă. Este un lucru foarte grav ca un om să se așeze între un suflet și Domnul acestuia sau să așeze pe altcineva între un suflet și Isus. O persoană răscumpărată are de-a face cu Unul singur: cu Mântuitorul său. Nu numai că există „un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5), însă El este de asemenea „Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței” (Evrei 12.2). Astfel că, la fel cum conducătorii trebuiau să pună căpetenii ale oștirii, pentru a conduce poporul în luptă, este un mare privilegiu pentru noi să putem ajuta pe cineva să privească țintă la Isus.

Știi vreun frate sau vreo soră care doresc să-L slujească pe Domnul Isus? Ajută-i să-și ațintească privirea asupra Lui, asupra Căpeteniei lor! Știi vreun credincios care se confruntă cu multe bătălii spirituale și nu știe ce să mai facă? Îndreaptă-i privirea spre Cel care-l poate conduce spre biruință!

Câteodată suntem foarte grabnici în a veni cu idei și sugestii, care pot fi bune, însă primul și cel mai important lucru este să ne asigurăm că un credincios știe unde să privească și că înțelege cine este Cel care îi poate oferi tot ce are nevoie. De la noi nu vine nimic, ci totul primim de la El!

Incertitudinea va fi întotdeauna rezultatul atunci când căutăm ajutor și călăuzire de la oameni. Nu că nu am putea învăța de la alții și că n-am putea fi ajutați de ei, căci Domnul deseori îi folosește pe alții pentru a ne ajuta, însă pe drumul credinței trebuie să învățăm să privim la Isus.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Psalmul 139.14



Inima – o mașinărie

Inima, această mică „mașinărie” pompează fără încetare, în fiecare zi, și duminica și în zi de lucru, și de Paști și de Rusalii, și când suntem treji și în timpul nopții, când dormim.

Dar, cândva, chiar și cea mai sănătoasă inimă nu va mai bate. Să ne întrebăm: Dacă inima mea ar înceta să mai bată acum sau peste cinci minute și sufletul meu va merge în veșnicie, unde voi fi? În cer, la cei mântuiți, sau în focul cel veșnic, la cei pierduți? Ar fi bine dacă am putea spune cu siguranța dăruită de Dumnezeu: „Da, eu știu unde îmi voi petrece veșnicia. A fost un timp în viața mea când m-am întors cu căință la Dumnezeu și L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul meu personal. De atunci mă bazez pe puterea sângelui prețios și sfânt care a curs pe lemnul crucii de la Golgota. Prin credința în lucrarea aceasta, am primit darul lui Dumnezeu, adică viața veșnică. De aceea știu că voi fi în cer când inima va înceta să mai bată”.

Dar, dacă nu ai încă această siguranță, atunci nu mai zăbovi să îți pui în ordine relația ta cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23). Acest cuvânt toți ne include, desigur, și pe tine și pe mine: nu putem ajunge la slava lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit. Dar „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi” (1 Corinteni 15.3). Realitatea că Hristos a murit pentru păcătoși nu ne salvează, decât dacă Îl primim personal, prin credință, ca Salvatorul nostru. Ce recunoscători vom fi în eternitate pentru insistența cu care Domnul ne-a chemat la El!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 18.10-30 · Psalmul 105.1-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GRĂBEȘTE-TE ȘI ATINGE-L PE DOMNUL ISUS – Fundația S.E.E.R. România

„Toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.” (Marcu 3:10)


Domnul Isus a vindecat o femeie care suferea de doisprezece ani de o boala pe care societatea o numea în mod discret „scurgere de sânge.” Și la vremea aceea, medicina nu găsise nici un leac. Să observăm cum a avut loc minunea în cazul ei. S-a înghesuit prin mulțime, „s-a atins de poala hainei Lui” (Matei 9:20) și a fost vindecată pe loc. Prin urmare, lumea a început să vorbească despre asta și a început un curent. Patru capitole mai târziu, citim că „au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.” (Matei 14:35-36). Dacă în acest moment te lupți cu o boală sau cu o dependență, înghesuie-te ca să te atingi de Domnul Isus. Continuă să te rogi și să crezi Cuvântul Său. Fii perseverent! Există o diferență între realitate și adevăr. Realitatea poate fi că prognosticul tău nu este bun. Dar adevărul este că „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi” (Iacov 5:15). Tu spui: „Cunosc persoane care s-au rugat pentru vindecare și nu au primit-o.” Da, și dacă s-au încrezut în Hristos ca Mântuitorul lor, atunci au primit vindecarea supremă: „să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23). Când ne vine vremea să plecăm acasă, fiecare dintre noi moare dintr-un anumit motiv. Dar până atunci, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că același spate care purtat crucea ca să ne spele păcatele a fost biciuit ca să ne vindece de boală. „El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.” (Matei 8:16-17).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 44:1-13


Aceste capitole ne poartă din nou spre începutul istoriei lui Israel. Domnul a format şi a pus deoparte acest popor pentru El Însuşi (cap. 43.21; 44.2). Ei erau ai Lui, şi El al lor (v. 5). El le-a dat apoi Legea, care începea astfel: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, … să nu ai alţi dumnezei afară de Mine… Să nuţi faci niciun chip cioplit… (Exod 20.2-4), iar istoria poporului ne învaţă cât de mult au fost călcate aceste porunci. Idolatria nu este însă în exclusivitate păcatul lui Israel, nici al popoarelor păgâne (1 Corinteni 10.14). Făcând inventarul obiectelor pe care noi le posedăm ca şi al celor mai tainice gânduri pe care le nutrim, vom descoperi, probabil, mai mult de un idol bine instalat în inima noastră. Din acest motiv, Duhul lui Dumnezeu este atât de des întristat, iar binecuvântarea este oprită… (comp. cu v. 3).

Finalul pasajului citit ne aduce în atenţie încă două expresii cu privire la idol, la care dorim să medităm. Idolul este făcut „după frumuseţea omului” (v. 13; comp. cu 1.6), ca expresie a faptului că omul se complace (în sinea lui) în a onora şi a sluji creatura, mai degrabă decât pe Cel care l-a creat (Romani 1.25). În al doilea rând, idolul este făcut „ca să stea într-o casă” (v. 13), de aceea trebuie să veghem şi asupra inimii noastre, „locul ascuns” din Deuteronom 27.15, dar şi asupra casei noastre.

2 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și conducătorii să vorbească poporului, zicând: „Cine este bărbatul care și-a construit o casă nouă și n-a inaugurat-o? … Și cine este bărbatul care a plantat o vie și n-a mâncat din ea? … Și cine este bărbatul care s-a logodit cu o femeie și n-a luat-o? … Cine este bărbatul care este fricos și are inima slabă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca nu cumva să slăbească și inima fraților săi ca inima lui”.

Deuteronom 20.5-8


Când vei ieși la război (2) – Încrederea în Dumnezeu

Când Israel era pe punctul de a ieși la război și după ce preotul rostise mesajul lui Dumnezeu către popor, conducătorii trebuiau să pună patru întrebări, pentru a fi siguri că cei care rămâneau erau capabili de luptă.

Dacă un om își construise o casă și nu se mutase în ea, sau dacă plantase o vie și nu mâncase din rodul ei, sau dacă se logodise cu o femeie și nu se căsătorise cu ea, era chemat să se întoarcă acasă. Înțelegem de aici că Dumnezeu dorește ca cei ai Săi să se bucure de binecuvântările Sale în țară, înainte de a lupta în război. De asemenea, dacă cineva era fricos și avea inima slabă, și el trebuia să se întoarcă acasă. Era un pericol imens ca toți cei din aceste categorii, în focul luptei, să fie influențați de interesele lor pământești sau de frica lor și astfel să înmoaie inima fraților lor.

Pentru noi, care ducem o luptă în locurile cerești, pentru a stăpâni și savura binecuvântările noastre spirituale în Hristos, este imposibil să facem acest lucru dacă ne preocupăm cu lucrurile pământului. Ele devin o greutate care împiedică progresul nostru spiritual. Iar dacă dorim să ne angajăm în lucrarea Domnului, Tatăl nostru dorește ca mai întâi să ne bucurăm de binecuvântările noastre în Hristos. Altfel, vrăjmașii spirituali pot face ca inimile noastre să se înmoaie, în orice aspect în care nu-L savurăm pe Hristos în mod personal.

Pentru a fi biruitori în lupta noastră spirituală, trebuie să dăm la o parte orice greutate și teama care ne paralizează, fiindcă „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7). Aceasta este o altă binecuvântare spirituală pe care trebuie să o apucăm prin credință!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a promis, oare nu va împlini?

Numeri 23.19



Dumnezeu nu-Și retrage cuvintele

Dumnezeu nu Își retrage niciodată cuvintele, iar cuvintele Sale sunt adevăr. Ce a promis, El va împlini. Dumnezeu a permis ca evanghelia să fie vestită, iar ea este absolut adevărată:

Dumnezeu ne spune: „Nu este om care să nu păcătuiască” (1 Împărați 8.46). Aceste cuvinte se aplică fiecăruia personal. Cu toții suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu, pentru că am făcut răul.

Biblia ne arată, de asemenea, consecințele: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Și în această privință, Dumnezeu spune adevărul: sentința Sa stă înaintea fiecăruia care a păcătuit și care nu a venit la El cu vina sa.

Fiul lui Dumnezeu ne prezintă singura posibilitate de salvare: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Putem fi foarte siguri de autenticitatea și forța acestor cuvinte: dacă vom crede în Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a trimis pe pământ ca Salvator și care a murit la cruce pentru oamenii păcătoși, nu vom fi judecați.

Această salvare este veșnic valabilă pentru toți aceia care cred. În Ioan 10.28, Isus Hristos ne asigură: „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea”. Acest adevăr ne oferă o pace adâncă.

Biblia conține cuvintele lui Dumnezeu, ea este adevărată și ne putem baza pe ceea ce scrie în ea. Citiți-o zilnic și veți afla mesajul lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.55-18.9 · Psalmul 104.27-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI MERGI MAI DEPARTE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic” (Luca 9:62)


Dacă ești un om înțelept, vei face patru lucruri:

1) Te vei concentra asupra drumului care îți stă înainte. Când te uiți în oglinda retrovizoare în loc să te uiți la ce se află în fața ta, vei rata curba care urmează și vei sfârși într-un șanț. Concentrează-te asupra faptului că ai supraviețuit și că ai învățat din experiența ta. Dumnezeu te-a ținut în viață cu un motiv; găsește-l și dedică-te în întregime acestuia.

2) Nu vei mai căuta soluții simple. În orice librărie ai căuta, vei găsi rafturi pline cu titluri care promit zece pași simpli spre realizare financiară, cinci chei fără bătăi de cap pentru succes sau doisprezece strategii simple pentru a fi sănătos, bogat și realizat în viață. Îmi pare rău, nu așa stau lucrurile. Viața este dificilă și în adâncul nostru știm că aceste abordări simpliste nu funcționează. Însă faptul că viața ta este dificilă nu înseamnă că te afli pe drumul greșit. După cum spunea bătrânul predicator dintr-o biserică de la țară: „Dacă nu te întâlnești uneori cu diavolul față în față, probabil mergi în aceeași direcție în care merge și el.”

3) Vei rămâne pe calea ta – nu toată lumea va merge cu tine. Unii din prietenii  tăi cei mai apropiați sunt persoane care nu se vor schimba niciodată și cărora nu le plac persoanele care se schimbă. Hotărârea ta de a te schimba nu înseamnă că și ei vor face la fel. Cu toate acestea, trebuie să-ți iei angajamentul că vei crește, că îți vei dezvolta cunoștințele și experiența și că vei ajunge la nivelul următor în viață.

4) Vei crede în tine însuți – Dumnezeu crede! Când cineva îți spune că nu vei realiza mare lucru în viață, zâmbește și mergi mai departe. Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul și dacă ești dispus să te încrezi în El și să te străduiești, El te va ajuta să-l împlinești. La analiza finală, succesul este un argument pe care dușmanii și criticii tăi nu-l pot refuza.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 43:8-28


Să medităm la numele minunate pe care Dumnezeu Şi le dă în v. 11-15: „Domnul, „Acelaşi” (Eu sunt El”), „Răscumpărătorul vostru, „Sfântul vostru”, Creatorul lui Israel, „Împăratul vostru.

În afară de El, nu este Salvator; „în nimeni altul nu este mântuire, va repeta apostolul Petru în Fapte 4.12. Însă viaţa creştină nu se limitează numai la mântuire. Dumnezeu are şi drepturi asupra noastră, după cum are şi asupra poporului Său pământesc: Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Mea” (v. 21). Israel nu a recunoscut, cu siguranţă, aceste drepturi (v. 22…), iar în creştinătatea de astăzi, însemnătatea laudei şi a închinării este la fel de puţin cunoscută.

Pentru Mine! acesta este motivul pentru care Dumnezeu şterge păcatele (v. 25); gloria Lui reclamă sfinţenia noastră. Deşi Dumnezeu este Cel ofensat, El personal Se ocupă de aceasta: „îţi şterg fărădelegile, pentru Mine”. Ce har că nu Se mulţumeşte numai să le înlăture, ci promite: Nu-mi voi aminti de păcatele tale; totuşi, adaugă: Adu-Mi aminte, …vorbeşte tu însuţi”. Dumnezeu ne lasă nouă grija de a ne mărturisi starea (sau propriile greşeli) tocmai ca să poată fi pusă în valoare, în mod deplin, întreaga lucrare de ispăşire. Aceasta face parte din lauda Sa pe care suntem chemaţi s-o vestim.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: