Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

15 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

La sfârșitul fiecăror șapte ani să faci o iertare. Și acesta este felul iertării: oricine a împrumutat pe cineva să-și ia înapoi mâna de la împrumutul pe care l-a împrumutat aproapelui său; să nu-l ceară de la aproapele său și de la fratele său, pentru că s-a vestit iertarea Domnului.

Deuteronom 15.1,2



Dumnezeu cunoaște inima omului, care este întotdeauna gata să profite de o anume situație pentru folosul propriu. Exista riscul ca cei săraci din popor să fie luați ca sclavi de oameni bogați și nelegiuiți, împietriți cu privire la nevoile celor sărmani. Aici însă Dumnezeu introduce un lucru potrivit cu inima Sa: anul de iertare.

În fiecare al șaptelea an, toate datoriile trebuiau iertate, iar iertarea trebuia să fie acordată în întregime și fără părere de rău, după cum ne demonstrează versetul 9: „Ia seama la tine însuți să nu fie în inima ta un gând rău, zicând: «Se apropie anul al șaptelea, anul iertării!» și ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău sărac și să nu-i dai, și el să strige împotriva ta către Domnul și să fie păcat în tine”.

Găsim aplicația morală a acestui principiu în Matei 18.21-35, când Domnul Isus răspunde la întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, și eu îl voi ierta: până la șapte ori?”. Răspunsul Domnului a fost: „Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte”. Apoi El spune pilda robului care avea o datorie imposibil de plătit, dar care a fost iertat de stăpânul lui. Totuși, acest rob a refuzat după aceea să ierte o datorie foarte mică pe care un alt rob o avea la el. Lucrurile nu s-au sfârșit bine pentru robul neîndurător.

Învățătura Domnului Isus de a-l ierta mereu pe fratele nostru din toată inima merge mult mai departe de ceea ce Legea prevedea ca israeliții să facă în fiecare al șaptelea an. „Și fiți buni unii cu alții, miloși, iertându-vă unii pe alții, după cum și Dumnezeu v-a iertat în Hristos” (Efeseni 4.32).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste între voi.

Ioan 13.35



Ce m-a determinat să mă întorc la Dumnezeu

M-am născut în Africa de Nord, într-unul din statele din Magreb. Toată viața m-am străduit să fiu plăcut lui Dumnezeu. Dar mereu am simțit un gol de care nu puteam să scap. Prietenii mei musulmani îmi spuneau: „Dacă vrei să fii desăvârșit, trebuie să te rogi mai mult”. Eu le-am răspuns: „Nu, căci pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu, îmi lipsește mai mult decât aceasta. Inimii mele îi lipsește ceva important”. — „Dar tu ai o inimă bună, faci multe milostenii și îi iubești pe toți oamenii.” — „Aceasta nu are nimic de-a face cu relația mea cu Dumnezeu.”

Într-o zi am văzut o emisiune la care cineva citea cuvintele Domnului: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.” Acest cuvânt mă mișcă și astăzi la fel de mult (Matei 11.28).

Mai târziu am întâlnit un creștin căruia i-am spus că doresc să merg la o adunare creștină. El mi-a dat o adresă. M-am dus acolo și am fost foarte impresionat de simplitatea acelor frați creștini. Ei se salutau prietenește, tineri și bătrâni, fără să facă vreo deosebire. Aceasta m-a copleșit. Era exact ceea ce căutam: simpatie adevărată și dragoste frățească. Din ziua aceea am mers regulat la acea adunare creștină. Curând am înțeles că nu prin fapte bune sau prin respectarea unor reguli poți ajunge în Paradis, ci numai prin credința în Domnul Isus. „Este … un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEPUTUL VINDECĂRII – Fundația SEER

„Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)


Vorbim cu atâta ușurință despre lucruri care nu contează. Dar când se ivește prilejul să vorbim despre fricile noastre, despre singurătatea noastră, despre vina noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște scoici. Uneori, ne purtăm de parcă nici nu auzim, când în realitate nu ne place ce auzim. Ți-ai auzit soția sau soțul spunând că are nevoie de atenția și de timpul tău sau l-ai auzit pe copilul tău spunând: „Te iubesc!”… Și i-ai auzit și când au suspinat că nu ai răspuns nimic! Ai fugit și te-ai ascuns, pentru că fie nu știi cum să le oferi ceea ce ei îți cer, fie nu vrei să plătești prețul.

Cu toții avem ascunzătorile noastre, cum ar fi: locul de muncă, obiceiurile sau relațiile care nu pretind onestitate emoțională. Și în consecință, ne simțim stânjeniți. Dar toate mecanismele noastre de scăpare ne țin și mai mult încătușați în ciclul tăcerii.

Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a-ți exprima emoțiile. Cât ai de gând să te mai ascunzi în spatele măștii și să-ți negi nevoile neîmplinite și fricile neexprimate? Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă îți negi în continuare emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații frumoase.

Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, trist, mânios sau că are nevoie de dragoste. El a spus: „…strig către Tine cu inima mâhnită…” (Psalmul 61:2). Dacă nu te poți exprima față de alții, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut pentru David, El poate face și pentru tine. Așa că, întoarce-te astăzi la El și lasă ca vindecarea să înceapă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 8:1-17


Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti.

Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singură ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac declară Pavel alerg drept spre ţint㓠(Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi“, spune el în altă parte (2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă“!

14 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, … pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește.

Evrei 12.5,6



Disciplinarea (1)

Unul dintre cele mai importante pasaje din Scriptură care vorbesc despre disciplinarea divină se găsește în Evrei 12.5-11. De aici învățăm că Dumnezeu îi disciplinează pe cei ai Săi și că disciplinarea este o dovadă a faptului că ei Îi aparțin (Evrei 12.6,8).

Scriitorul Epistolei către Evrei pune în contrast disciplinarea aplicată nouă de părinții noștri după trup cu cea aplicată de Tatăl nostru ceresc (versetul 9). Părinții noștri ne corectau adesea „pentru puține zile” și „după cum li se părea bine” (versetul 10). Cu alte cuvinte, ei aveau în vedere un scop limitat, adesea el fiind acela ca noi să le dăm respectul cuvenit. Unii dintre noi poate că am avut părinți care nu s-au priceput la creșterea copiilor și care de multe ori ne-au disciplinat cu mânie, frustrare și lipsă de răbdare. Tatăl nostru ceresc însă nu procedează niciodată așa. Motivația Lui este întotdeauna în folosul nostru, iar disciplinarea Lui este întotdeauna corectivă și niciodată punitivă (ca pedeapsă), pentru că vrea ca noi „să fim făcuți părtași sfințeniei Lui”. Scopul este ca noi să devenim tot mai mult ca El.

Disciplinarea copiilor începe în general la o vârstă foarte fragedă, însă vedem că, în ce privește disciplinarea copiilor lui Dumnezeu, lucrurile stau diferit. Disciplinarea lui Dumnezeu pare să se întețească pe măsură ce ne maturizăm, în timp ce, în familiile pământești ea se diminuează odată cu creșterea în vârstă. Înmulțirea problemelor în viața de credință poate fi o dovadă că ne-am maturizat. Disciplinarea în sine este de asemenea o dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu, nu copii nelegitimi (versetul 8). Un tată îi va disciplina doar pe copiii săi, nu și pe ai altora. Există probleme în viața ta? Adu-ți aminte că Tatăl nostru nu provoacă celor ai Săi nicio lacrimă inutilă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Matei 5.8



Inima curată

Așa cum fulgerul străbate cel mai mare întuneric și îl luminează, tot așa permite Dumnezeu ca o rază din lumina Lui să cadă în inima unui om, pentru a-i arăta ce se află în interiorul său.

Biblia ne spune foarte clar cum îl evaluează Dumnezeu pe om: „gândirea inimii omului este rea din tinerețea lui” (Geneza 8.21). „Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17.9). Domnul nostru Însuși a spus: „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care întinează pe om” (Matei 15.19,20). Dumnezeu, ai cărui ochi nu pot vedea răul, vede și știe totul și trebuie să judece tot ce este necurat conform sfințeniei și dreptății Sale.

Dar cum poate primi un om o inimă curată? Nimeni nu poate, prin puterea proprie, să-și schimbe inima; nimeni nu poate să-și șteargă vina. Acest lucru îl poate face numai Dumnezeu. El, în dragostea Sa mare, L-a dat pe Fiul Său pentru noi, ca noi să primim o „inimă curată”. Pe crucea de la Golgota a curs sângele prețios al lui Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”, pentru salvarea noastră – izvorul de curățire de orice păcat și de orice nedreptate! Primiți prin credință această ofertă!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂZBUNAREA E A LUI DUMNEZEU, NU A TA – Fundația SEER

„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti…” (Romani 12:19)


Răzbunarea este a lui Dumnezeu, nu a ta! El va răsplăti – fie în Ziua Judecății, fie în această viață. El poate să-l disciplineze pe șeful tău abuziv, să-ți tempereze părintele nervos, să aducă înapoi în genunchi fostul soț sau fosta soție, ori să-i facă să-și vină în fire. Iertarea nu diminuează dreptatea, ci o lasă în seama lui Dumnezeu. El garantează cantitatea potrivită a retribuției. Noi răsplătim cu prea mult sau cu prea puțin, dar El deține rețeta exactă. Și spre deosebire de noi, El nu abandonează niciodată pe nimeni. (Și trebuie să ne bucurăm pentru asta!) Chiar și când noi deja am trecut peste problemă, Dumnezeu a rămas tot acolo – ca să ne cerceteze conștiința, să ne miște convingerea, să ne orchestreze răscumpărarea.

Să-i corectăm pe dușmani? E treaba lui Dumnezeu.

Să-i iertăm? Aici ne aducem noi contribuția.

Romani 12:17-21: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Prea iubiților, nu vă răzbunați singuri… „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Autorul Max Lucado scria: „Răzbunarea zidește o casă goală, îngustă, cu spațiu pentru o singură persoană. Viețile locatarilor sunt reduse la un singur scop: a face pe cineva nefericit. Și asta și fac: se fac nefericiți pe ei înșiși!” Nu e de mirare că Dumnezeu insistă (Evrei 12:15): „Luați seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:9-25


O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează
cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmaşului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului:
„pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi“, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

13 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Matei 11.28,29



Ești trudit? Nu găsești nicio mângâiere? „Veniți la Mine toți cei trudiți … și Eu vă voi da odihnă.” Nu există nicio condiție pusă pentru a veni la El.

Harul nu-i lasă pe oameni să facă așa cum vor sau cum pot ei, ci dă putere inimii să primească și să dorească voia lui Dumnezeu. Astfel, după ce spune: „Eu vă voi da odihnă”, Domnul adaugă: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Observați diferența! În versetul 28, Domnul spune: „Eu vă voi da odihnă” – acesta este har pur față de sufletul aflat în nevoie. Însă cuvintele: „Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” vorbesc despre supunerea față de El, care are ca efect găsirea odihnei pentru suflet.

Când păcătosul merge la Isus, binecuvântatul Mântuitor îi dăruiește odihnă, „fără bani și fără plată”. Dar, dacă acel suflet nu umblă apoi pe calea lui Hristos, devine nefericit și pierde mângâierea pe care a avut-o la început. De ce? Fiindcă nu a luat jugul lui Hristos asupra lui. Baza pe care Domnul oferă odihnă păcătoșilor este: „Veniți la Mine”, exact așa cum sunteți. Baza pe care cei credincioși găsesc odihnă este: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”.

Domnul aplică guvernarea Sa morală asupra celor ai Săi, iar ei, dacă nu se supun Lui, devin mai tulburați decât oricare alt om. Ei deci nu se pot bucura nici de El și nici de lume. Dacă am un așa binecuvântat Mântuitor și totuși nu port jugul Său, Dumnezeu nu dorește să fiu fericit într-o astfel de stare. Orice altceva nu este decât o fericire falsă.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul de nimic, omul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură. Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.

Proverbe 6.12,14



Greșise la numărătoarea cazmalelor

Chuck Colson, colaboratorul președintelui Nixon, a povestit următoarele: În timpul celui de-al doilea Război Mondial, un grup de prizonieri americani a fost pus la muncă grea într-un lagăr. Fiecare prizonier primea zilnic o cazma cu care urma să sape, iar seara trebuia s-o înapoieze. Într-o seară, cei douăzeci de prizonieri erau aliniați în fața gardianului, care număra cazmalele. Acesta a numărat nouăsprezece cazmale, după care s-a întors furios către cei douăzeci de prizonieri, întrebând care dintre ei nu și-a adus cazmaua. Niciunul nu a răspuns. Atunci gardianul și-a luat arma și a spus că va împușca cinci dintre ei, dacă vinovatul nu iese în față.

După un moment de tăcere, un tânăr de nouăsprezece ani a pășit cu capul plecat în față. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte și l-a împușcat în cap, după care s-a întors să-i avertizeze pe ceilalți să fie mai atenți decât acel soldat. Când au plecat, prizonierii au numărat din nou cazmalele și erau douăzeci. Gardianul greșise la numărătoare. Îngrozitor! Dar acel tânăr își dăduse deja viața pentru prietenii săi. Să reținem din această întâmplare două adevăruri:

Pe de o parte, că răutatea omului nu are limite. De aceea, Biblia spune că omul este mort în păcate și în fărădelegi, fără Hristos, fără speranță și fără Dumnezeu în lume – ce tablou sumbru!

Pe de altă parte, că motivația acelui tânăr face trimitere spre ceea ce s-a întâmplat la cruce cu Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI O PERSOANĂ SPECIALĂ – Fundația SEER

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14)


Sarah Hupp a scris: „Știai că la început ai fost o singură celulă în interiorul căreia a existat suficient ADN încât să se păstreze în el 1.000 de volume de schițe codificate? Sau că ADN-ul din acea unică celulă ți-a determinat culoarea părului și a ochilor, forma nasului și lungimea degetului tău inelar? Știai că nimeni nu are amprentele tale, strălucirea ta din ochi, același râs, și nu privește lucrurile așa cum o faci tu? Ești o ființă cu totul originală, și lucrul acesta nu s-a întâmplat printr-un accident! Dumnezeu ți-a conceput ADN-ul. El te-a creat așa cum a dorit El să fii. El ți-a dăruit vocea, zâmbetul, pistruii, părul creț, toate acele lucruri care te fac ceea ce ești. Și pentru că Dumnezeu te-a creat, ești special pentru El și pentru ceilalți… de fapt, lumea nu ar fi completă fără tine!”

Nu e de mirare că psalmistul a declarat: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Poate te gândești: „Da, dar tu nu cunoști limitările mele! Și dacă vorbim de imaginea mea de sine, mă lupt în fiecare zi să simt că mă ridic la standardul dorit!”

Pastorul Jim Penner spunea: „Am discutat și m-am rugat pentru multe persoane care se confruntă cu probleme fizice: diabet, cancer, suferințe musculare sau boli autoimune, probleme cu greutatea. Limitările cu care se confruntă specia umană zi de zi sunt… nelimitate. Cu toate acestea, în Efeseni 2:10 citim: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus.” Dumnezeu a știut cu precizie ce face, atunci când te-a creat. Tu ești unic în toată lumea. Și asta te face o persoană specială!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 7:1-8


Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului“. Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus:
„Poporul

este prea mult
“     (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei.

Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei. Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă. Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea.

Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească!
„Dacă vrea cineva să vină după Mine“, avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine“ (Luca 9.23). Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El? De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale“ (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea – triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

12 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui.

Exod 12.9



În Egipt, atunci când israeliții au jertfit mielul de Paști, au pus sângele acestuia pe pragul de sus și pe ușorii ușii casei lor. Au stat înăuntrul caselor în acea noapte și s-au hrănit cu mielul fript la foc. Mielul nu era doar jertfa care îi punea la adăpost de judecată, ci și hrana pentru susținerea lor, fiindcă mielul era o imagine a Domnului Isus. Jertfa Lui perfectă îndepărtează vina tuturor celor care au credință în sângele Lui. El este de asemenea hrana care susține viața noastră spirituală.

Faptul că mielul trebuia fript la foc vorbește despre focul cumplit al judecății lui Dumnezeu la care Domnul a fost expus pe cruce. Pare ciudat că israeliților li s-a cerut să mănânce „capul, picioarele și măruntaiele lui„. Care este explicația? Capul este un simbol al cunoștinței, lucru care ne amintește că Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi pe Cel care n-a cunoscut păcat (2 Corinteni 5.21). Păcatul a fost străin de natura Lui – un total contrast cu noi înșine. Era imposibil ca păcatul să intre în gândurile Lui. Acesta este un adevăr minunat, cu care sufletele noastre se pot hrăni.

Picioarele vorbesc despre umblare și despre acțiuni. Despre Domnul Isus citim că „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui” (2 Petru 2.22). El niciodată nu S-a făcut vinovat de comiterea vreunui păcat, oricât de mic.

Măruntaiele simbolizează natura interioară și motivațiile Domnului Isus. „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Fiind contaminați de nenumărate motivații josnice, noi nu ne putem imagina ce înseamnă puritatea absolută a ființei Lui interioare. Să ne hrănim cu toții cu acest lucru, fiindcă el constituie o parte importantă a hranei noastre spirituale. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

Evrei 1.1,2



Pe urmele Mântuitorului

Scopul Epistolei către Evrei – ca de altfel al întregii Scripturi – este să ne îndrepte gândurile spre Fiul lui Dumnezeu, să ni-L descopere și să ne pună în legătură cu El. Cercetând viața Domnului Isus Hristos, așa cum o prezintă Scriptura, aflăm adevărul că El a fost singurul Om desăvârșit, care a mers întotdeauna în dependență de Dumnezeu pe un drum de biruință. Domnul Isus Hristos ne-a lăsat un exemplu, ca noi să călcăm pe urmele Lui. Dacă ne-am pus încrederea în El și Îl iubim, Îl vom urma cu bucurie și vom experimenta că jugul Său este bun și sarcina Sa este ușoară.

Evanghelia după Luca ni-L prezintă pe Domnul Isus în acest caracter, de Om dependent de Dumnezeu. În această Evanghelie citim cum diavolul s-a prezentat în fața Domnului Isus Hristos cu trei rânduri de ispitiri. Sunt ispitirile care au adus atâta dezastru în omenire:

1. pofta cărnii – transformarea pietrelor în pâine;

2. pofta ochilor – toate împărățiile pământului;

3. lăudăroșia vieții – aruncarea de pe streașina Templului.

Încă de la primul atac, Domnul a dat un răspuns desăvârșit; dar și la celelalte a răspuns în același mod: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4.4). Desigur, Domnul Isus avea putere să transforme pietrele în pâini, însă El Se afla pe pământ ca să facă numai voia lui Dumnezeu și niciodată nu Și-a folosit propria putere pentru scopuri personale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TRECI PESTE EȘEC – Fundația SEER

„Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele” (Psalmul 73:26)


 În alergarea spre destinul tău, e firesc să dai de gropi, să te rătăcești sau să uiți să verifici rezervorul de combustibil și să rămâi în pană. Adevărul este că singura modalitate de a evita eșecul este să nu-ți părăsești drumul!

Scriitorul William Saroyan aprecia: „Oamenii buni sunt buni pentru că au ajuns la înțelepciune prin eșec.” Adevărata problemă în viață nu este dacă vei avea parte de eșec sau nu, ci dacă vei învăța din experiență și dacă o vei transforma în înțelepciunea necesară pentru a avea succes. Într-un studiu realizat pe un eșantion de oameni de succes, nici măcar unul dintre ei nu și-a văzut greșelile drept eșecuri. Le-au considerat drept „experiențe de învățare”, „prețul plătit” sau „oportunități de creștere”. Aceasta e atitudinea învingătorului!

Henry Ward Beecher a spus: „Înfrângerea e ceea ce transformă osul în piatră, slăbiciunea în mușchi și îi face pe oameni invincibili. Nu te teme deci de înfrângere! Nu ești niciodată mai aproape de victorie ca atunci când ești învins într-o cauză bună.” Așadar, data viitoare când ai parte de un eșec, oprește-te și întreabă-te: „Ce am învățat? Sunt eu mulțumitor pentru această experiență? Cum o pot eu transforma în succes? Încotro o voi lua, de aici încolo? Cine a mai avut un eșec asemănător și cum mă poate ajuta? Cum îi pot ajuta pe alții prin experiența mea? Chiar am greșit, sau am ratat un ideal prea înalt? Unde am avut parte și de succes și de eșec?” Apoi, mergi un pas mai departe și cere-I lui Dumnezeu o înțelegere mai profundă. Astfel (după cum scrie și-n Iacov 1:5), vei crește în putere și în înțelepciune, datorită experienței prin care ai trecut.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:28-40


Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.

Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare nelinişte sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.

După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. Dar, iată! Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-l dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdător cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

11 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17



În secolul cinci înainte de Hristos, perșii au folosit cea mai timpurie armă chimică. În timpul asedierii a două cetăți grecești, ei au folosit o combinație de bitum și de sulf, care, atunci când era aprinsă, degaja gaze toxice, care-i sufocau pe vrăjmașii lor. Când aerul curat este înlocuit de o atmosferă otrăvitoare, biruința atacatorului este practic asigurată.

În sfera spirituală există multe feluri în care vrăjmașul sufletelor noastre poate otrăvi atmosfera împrejurărilor în care ne aflăm. Gelozia și mânia l-au făcut pe Saul să încerce în repetate rânduri să-i ia viața lui David. Pofta combinată cu un anturaj rău l-au condus pe Amnon, fiul lui David, să comită o faptă imorală gravă. Lăcomia și voința proprie l-au făcut pe fiul risipitor nu numai să-și ceară partea de moștenire înainte de vreme, ci de asemenea să-l părăsească pe tatăl său și să caute o viață de plăceri într-o țară îndepărtată. În toate aceste cazuri, influențele puternice au devenit un mod de gândire obișnuit. Limpezimea minții și cea a inimii au fost înlocuite de cerințele insistente ale ideilor păcătoase, la fel cum aerul curat este înlocuit de gazele toxice în timpul unui asediu. Din punct de vedere spiritual, lucrurile stau încă și mai rău, fiindcă tendințele noastre naturale nu fug de aerul otrăvit, ci sunt mai degrabă atrase de el.

În timpul unui astfel de atac avem nevoie de o infuzie de înțelepciune cerească. Fără ea vom fi sufocați de gânduri egoiste, de invidie și de gelozie, de gânduri pământești, firești și chiar demonice (Iacov 3.14-16). Trebuie să respirăm atmosfera sănătoasă în care Dumnezeu Însuși trăiește. Înțelepciunea divină este curată, blândă și plină de bunătate. Pe măsură ce privim la blândețea și la bunătatea lui Hristos Însuși, Marele nostru Preot îndurător, suntem reînnoiți prin aerul curat al cerului.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, așa vorbește Domnul, care te-a creat … Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu.

Isaia 43.1



Adăpostit în „ochiul ciclonului”

Ciclonul este o furtună în formă de vârtej, la care vântul atinge o viteză de peste 130 de kilometri pe oră și care poate măsura în diametru câteva sute de kilometri. Câteodată, vânturile pot ajunge chiar la viteza de 280 de kilometri pe oră. Cu toate acestea, în centrul ciclonului există o zonă de aproximativ 30 de kilometri în diametru, unde totul este calm. Înconjurat de vânturi care urlă înfiorător și de ploi torențiale care distrug totul în cale, „ochiul ciclonului” este un spațiu calm și liniștit.

Profetul Daniel într-un astfel de loc se găsea. Era aruncat într-o groapă cu lei și înconjurat de animale peste măsură de înfometate. Dar era închis în „ochiul ciclonului”, prin intervenția lui Dumnezeu. Daniel nu a avut niciun motiv de îngrijorare. În împrejurări foarte grele, el a experimentat pacea și o liniște desăvârșită, dăruite de Dumnezeu.

Dacă simți că vântul năprasnic al datoriilor sau al bolii sau al singurătății sau cel al pierderii locului de muncă lovesc viața ta, privește spre Dumnezeu, care poate să te țină în „ochiul ciclonului”! Nu te teme, încrede-te în Dumnezeu! Aruncă-ți îngrijorările asupra Lui, iar El va pregăti un loc de odihnă pentru sufletul tău! Furtunile vieții ne pot lovi pe fiecare dintre noi, într-un moment sau altul. Vânturile puternice ale necazurilor și ploile grele ale suferinței nu țin cont de vârstă. Totuși, în mijlocul acestor încercări, Dumnezeu oferă celor care și-au pus încrederea în Fiul Său un loc de siguranță și de pace deplină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂMÂI ÎN CAR! – Fundația SEER

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (Iosua 1:5)


Aflându-se la granița Țării Promise, Iosua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi, înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine… nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.”

Când duci o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău, și asta înseamnă că vei câștiga! Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci că vei ieși învingător! Filmul Ben Hur a fost unul dintre cele mai premiate și de succes filme din istoria cinematografiei. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal titular, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului… dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul! S-a dus la regizorul William Wyler și i-a zis: „Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.” Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e să rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.”

De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car! Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poți fi sigur că El și-o va face pe a Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:14-27


Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic“ (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte“ (Filipeni 4.13). Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu“ (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea – departe de aşa ceva – ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

 
 

10 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi trecuseră; și marea nu mai era.
Cel din urmă vrăjmaș desființat va fi moartea.

Apocalipsa 21.1; 1 Corinteni 15.26



În starea eternă nu va mai exista teama apariției vreunui vrăjmaș, iar moartea nu-și va mai arunca umbra înfricoșătoare asupra acelei scene.

Cu privire la această stare eternă avem mărturia apostolului Ioan. El i-a văzut pe „toți vrăjmașii” așternuți sub picioarele lui Hristos; a văzut de asemenea soarta finală a lui Satan și a fost martor cum moartea, „cel din urmă vrăjmaș”, a fost aruncată în iazul de foc (Apocalipsa 20.14).

Orice vrăjmaș fiind nimicit, înaintea lui Ioan se ridică viziunea glorioasă a cerului și a pământului nou, acelea despre care Petru spune că noi le așteptăm (2 Petru 3.13) și pe care Ioan le-a văzut deja, însă, bineînțeles, într-o viziune.

El ne spune că „marea nu mai era”. Marea vorbește despre separare; însă, cât de des, separarea înseamnă dragoste rănită, speranțe năruite și inimi zdrobite! Pe pământ, păcatul separă, împrejurările separă, timpul separă și, mai presus de toate, moartea separă. Astfel se face că, aici, pe pământ, cei mai buni prieteni se despart, cele mai intime legături sunt rupte, familiile sunt scindate, iar credincioși ai lui Dumnezeu sunt împrăștiați. Marea este simbolul acestor separări. Nu este de mirare că Ieremia spune: „Este frământare pe mare” (Ieremia 49.23). Putem privi deci cu încredere către acea stare eternă, în care nu va mai exista nicio separare, fiindcă acolo „marea” nu va mai fi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un leopard petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele?

Ieremia 13.23



Auto-îmbunătățire?

Pietro Damiano a fost episcop de Asti. Era un ascet foarte sever: se îmbrăca în pânză de sac, postea, veghea și se ruga. Pentru a-și potoli patimile, se ridica noaptea din pat și stătea timp de mai multe ore într-un râu până ce picioarele îi înțepeneau de frig, după care petrecea restul nopții vizitând bisericile și recitând din Psaltire.

Ce spune Dumnezeu despre o astfel de metodă de auto-îmbunătățire? „Chiar dacă te-ai spăla cu leșie, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Stăpânul Domnul” (Ieremia 2.22). Nimic nu este mai potrivnic adevărului de temelie al evangheliei decât gândul unei îmbunătățiri treptate a păcătosului prin diferite metode născocite de mintea omului. Născut în starea de păcat, omul trebuie să se nască din nou. Doar așa poate intra într-o stare după voia lui Dumnezeu.

Omul poate încerca să se îmbunătățească, să ia hotărârea de a se face mai bun în viitor, să-și schimbe stilul de viață; dar, prin toate acestea, nu va fi scos din vechea stare de păcat. Păcătosul poate fi un așa-numit „om religios”, poate încerca să se roage chiar, poate urma toate rânduielile bisericești și poate îmbrăca haina unei evlavii; dar nimic din toate acestea nu va putea schimba ceva la poziția lui înaintea lui Dumnezeu, decât recunoașterea stării de păcătos și acceptarea iertării Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU DAȚI PRILEJ DIAVOLULUI! – Fundația SEER

„Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27)


Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului.” (Efes. 4:26-27). Cuvântul tradus cu „prilej” este cuvântul „topos” din limba greacă, termen din care derivă și substantivul „topografie”. El înseamnă teritoriu sau teren, deci ideea e că mânia îi cedează teritoriu diavolului.

Amărăciunea îl invită să ocupe un loc în inima ta. Și atunci, el se va muta cu totul și va strica locul cu lucruri precum bârfa, defăimarea, izbucnirile de mânie… De fiecare dată când observi aceste lucruri în viața ta, i-ai dat prilej lui Satan.

Ce trebuie să faci? Dă-l afară! Nu-i da răgaz nici măcar o zi. În Numele Domnului Isus, spune-i să-și facă bagajele și s-o ia din loc. Inițiază procesul iertării. Nu ține evidența lucrurilor rele. Roagă-te pentru împotrivitorii tăi și nu complota împotriva lor. Urăște răul, fără să urăști făcătorii de rele! Întoarce-ți privirea de la ceea ce ți-au făcut și rămâi la ceea ce a făcut Domnul Isus pentru tine. Oricât de revoltător ar părea, El a murit și pentru ei. Și dacă El consideră că sunt vrednici să fie iertați, atunci așa este.

Asta înseamnă că e ușor să ierți? Nu! Iertarea vine treptat, și are zilele ei bune și zilele ei rele. Vor fi zile în care vei crede că vechea rană s-a vindecat și că ai trecut peste asta, dar vor fi și zile în care crusta va fi dată la o parte și durerea se va întoarce. Nu e nimic, continuă!

Când vorbim de iertare, toți suntem începători. Câtă vreme vei încerca și te vei strădui să ierți, vei ierta. Dar când nici nu mai încerci să ierți, nu faci altceva decât să-i dai prilej diavolului. Deci, nu-i da prilej!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:1-13


Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajung㠄foarte secătuit“? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte    (v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

9 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Întoarceți-vă, fii răzvrătiți, Eu vă voi vindeca necredințele voastre.” „Iată-ne, noi venim la Tine, pentru că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru.”
„Dacă te vei întoarce, Israele”, zice Domnul, „întoarce-te la Mine”.

Ieremia 3.22; 4.1



Întoarcerea celui care s-a îndepărtat (2)

Iubit credincios, ai căzut? Ai greșit? Te-ai îndepărtat? Ai pierdut dulcele simțământ al favorii divine și fericita conștiență a acceptării înaintea lui Dumnezeu? Dacă da, atunci ce este de făcut? Răspunsul este simplu: Întoarce-te! Iată ce le spune Dumnezeu tuturor celor care s-au îndepărtat. Întoarce-te cu o mărturisire deplină, cu judecată de sine și cu încredere neclintită în dragostea nețărmurită și neschimbătoare a inimii lui Hristos! Să nu rămâi nicidecum departe, în întunericul necredinței tale! Nu măsura inima lui Hristos cu gândurile tale! Lasă-L pe El să-ți spună ce este în inima Lui pentru tine!

Ai păcătuit, ai greșit, te-ai îndepărtat, iar acum se prea poate să-ți fie teamă sau rușine să-ți îndrepți ochii către Cel pe care L-ai întristat și dezonorat. De asemenea, Satan îți sugerează cele mai negre gânduri, căci el face toate eforturile să te țină la o rece distanță de scumpul Mântuitor care te iubește cu o dragoste eternă.

Tot ceea ce trebuie să faci este să-ți ațintești privirea asupra sângelui, mijlocirii și inimii lui Isus, pentru a dobândi un răspuns triumfător la toate sugestiile teribile ale vrăjmașului și la toate raționamentele necredinței din inima ta. Nu lăsa deci să treacă nici măcar un ceas fără să cauți să rezolvi problema dintre sufletul tău și Hristos. Adu-ți aminte că dragostea Lui este tare ca moartea și, de asemenea, că El Însuși spune: „Întoarce-te la Mine!”. Hristos, și numai El, este centrul și circumferința tuturor lucrurilor de care sufletul nostru este legat. Și, în cele din urmă, adu-ți aminte că Lui Îi place să te încrezi în El!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul înfrânt.

Psalmul 34.19



Îmi arată direcția pentru viața mea

„Ar trebui să citiți cartea aceasta”, i-a spus o studentă japoneză unei femei în timp ce îi înmâna în pragul casei o broșură. Studenta știa despre această femeie văduvă, rămasă cu trei copii mici, că își căutase alinare și în templul Shinto, și la un preot budist, și într-un lung pelerinaj – dar toate degeaba. Pentru necazul ei nu găsise nicio consolare, nicio ușurare, niciun ajutor.

„Eu însămi am citit-o”, a spus studenta. „Cartea conține o istorie surprinzătoare. Relatează despre un Om care le vine în ajutor acelora care se simt părăsiți. M-am gândit că ar putea să vă facă bine.”

Văduva a luat cartea. Era Evanghelia după Luca. Mai târziu a spus:

„Am citit cartea din scoarță-n scoarță, pe nerăsuflate. În sfârșit am înțeles, pentru că această carte mi-a arătat direcția pentru viața mea, direcție pe care am căutat-o așa de mult timp. Atunci am vrut să aflu dacă în împrejurimi locuiau creștini, dar nu am găsit. Într-o zi însă am auzit că într-un oraș vecin un om vorbea despre Isus Hristos. L-am rugat să vină și în satul meu. Când a venit, și alții au fost atinși de vestea evangheliei și s-a format o mică comunitate. Citind Evanghelia, au venit la credința în Isus Hristos. – Isus mi-a dat bucurie și pace în viață. El este Salvatorul meu, El este Dumnezeul meu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” (Marcu 14:36)


  Întrucât predarea este strâns legată de voința noastră, deseori ea vine cu un preț. Poate simți că ești devotat lui Dumnezeu și cu toate acestea, când vine momentul să treci la fapte, descoperi că predarea ta este numai la suprafață.

Anticipând lucrul acesta, Domnul Isus a identificat domeniul specific în care era nevoie de predare în viața cuiva. Femeii prinse în preacurvie, El i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11). Asta înseamnă că trebuie să predai pornirile tale carnale și dorințele tale lui Dumnezeu.

De multe ori, predarea se referă la bani, deoarece banii au legătură cu încrederea și controlul. Unui om bogat care voia să-L urmeze, Isus i-a zis: „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci” (Marcu 10:21). Dar omul nu a fost dispus să facă lucrul acesta.

Câteodată predarea presupune mărturisirea unei invidii, a unei atitudini, a unui obicei sau a unui păcat. Când stai cu un prieten de nădejde, Dumnezeu te poate atenționa că trebuie să vorbești despre un domeniu cu care te-ai luptat sau în care ai dat greș. Nu fi surprins dacă răspunsul imediat va fi: „Nu se poate!”

Alteori, poate ești cu o persoană și simți nevoia să o confrunți într-o anumită privință, și lucrul acesta te face să te simți stingher… Și atunci se pune întrebarea: Te vei preda, chiar dacă predarea înseamnă să faci ceva care te incomodează? Dacă ar fi ceva ușor, nu ar mai fi predare!

Exemplul suprem de predare este Hristos când S-a rugat în grădina Ghetsimani: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). A fost cea mai grea rugăciune pe care a rostit-o vreodată, dar și cea care L-a propulsat spre destinul Său!

În mod uimitor, rugăciunea care aduce puterea lui Dumnezeu este rugăciunea de predare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 5 :12-31


Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii“
şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase; v. 17). Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şiau părăsit nici corăbiile, nici porturile.

Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos“? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

8 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru deci, auzind că este Domnul, și-a încins haina (pentru că era dezbrăcat) și s-a aruncat în mare.

Ioan 21.7



Întoarcerea celui care s-a îndepărtat (1)

Petru n-a mai așteptat să ajungă la mal cu corabia, atât de nerăbdător era să se arunce la picioarele Domnului său înviat. A sărit în apă și a înotat până la mal, parcă spunând: «Trebuie să fiu primul care ajunge la Domnul; nimeni nu are nevoie de El mai mult decât mine, sărmanul Petru».

Vedem aici o conștiință perfect restabilită, scăldată de lumina dragostei neschimbătoare; și nu sunt toate aceste lucruri valabile pentru orice credincios? Încrederea lui Petru în Hristos era deplină și acest lucru, putem afirma cu îndrăzneală, era plăcut inimii Domnului. Dragostei îi place încrederea în ea. Să ne aducem întotdeauna aminte de acest lucru! Nimeni să nu-și închipuie că-L onorează pe Domnul Isus stând departe de El și apărându-și propria nevrednicie! Totuși este foarte dificil pentru cel care a căzut sau care s-a depărtat să-și recapete încrederea în dragostea lui Hristos. Un astfel de suflet poate înțelege cu ușurință că un păcătos este binevenit la Isus, oricât de mari ar fi păcatele lui, însă, atunci când se gândește la propria lui stare, ca unul care s-a depărtat de Domnul, lucrurile stau cu totul diferit.

Dacă aceste rânduri sunt citite de cineva care a căzut sau care s-a depărtat, dorim să accentuăm importanța unei întoarceri imediate la Domnul Isus. „Întoarceți-vă, fii răzvrătiți, Eu vă voi vindeca necredințele voastre” (Ieremia 3.22). Dragostea din inima Domnului Isus nu se schimbă niciodată. Noi ne schimbăm, însă El este Același, ieri, astăzi și pentru totdeauna; și Lui Îi place să ne încredem în El. Încrederea inimii lui Petru a fost scumpă pentru inima lui Hristos. Fără îndoială că este un lucru trist să cădem, să greșim sau să ne depărtăm, însă este și mai trist ca, după ce am făcut așa, să nu ne încredem în dragostea Domnului și în faptul că El este gata să ne primească din nou la pieptul Său.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți acum să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.”
Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

Isaia 1.18; 1 Ioan 1.7



„De azi înainte, Doamne Isuse…”

Erino Dapozzo (1907-1974) și-a început ucenicia la treisprezece ani, departe de casa părintească. Mama lui se ruga pentru el și îi amintea în scrisorile ei să citească Biblia. Într-o zi, Erino a luat Biblia din geamantan și a deschis-o. Ceea ce a citit acolo i-a trezit conștiința și i-a arătat că Dumnezeu nu putea aproba viața lui.

„Trebuie să o schimb”, și-a spus el. Și a luat o hotărâre bună: „De azi înainte, Doamne Isuse, voi fi ascultător de șeful meu, nu voi mai minți, nu voi mai…”.

Dar, cu toate străduințele sale, următoarele zile au trecut fără ca el să reușească să trăiască după hotărârea luată. Atunci a luat o foaie de hârtie și a scris: „De azi înainte, Doamne Isuse, nu voi mai păcătui, Îți promit. Este pentru ultima oară. Dapozzo”. – Dar și aceasta a rămas fără rezultat!

Dapozzo a trebuit să constate că toate străduințele lui de a se face mai bun au rămas fără succes. În sfârșit, el a recunoscut că numai Isus Hristos îl poate salva prin har de toate păcatele lui, căci Hristos a murit pentru el.

Mai târziu, când Dapozzo a devenit evanghelist, le-a spus ascultătorilor săi: „Un miliard de monede de argint, un milion de rugăciuni, un car de fapte bune și un ocean plin de lacrimi nu pot șterge un singur păcat de-al nostru. Numai sângele prețios al lui Isus Hristos le poate șterge”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1)


 Apostolul Pavel scrie: „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” În timpul jertfelor aduse de poporul iudeu, se ucidea un animal și apoi trupul său era pus pe altar ca să fie mistuit de foc. Dar ce credeți că se întâmplă dacă pui o ființă vie pe altar și spui: „Stai acolo până vei fi mistuită!”? Făptura se va da jos de acolo! Însă Apostolul Pavel ne încurajează să ne urcăm înapoi pe altar, să ne predăm zi de zi și clipă de clipă. Pe moment, ai impresia că mori, dar de fapt este singura cale de a trăi.

De exemplu, să presupunem că cineva face un lucru care te enervează. Situația este complicată, așa că nici măcar nu ești sigur cum să reacționezi. Fără să încerci măcar, mintea ta se umple de tot felul de gânduri rele. În acel moment, nu știi ce ar trebui să faci. Dar Dumnezeu știe și – dacă te predai Lui – El îți va arăta cum să răspunzi cu bunătate. Opțiunile care îți par atractive – evitarea, evadarea, bârfirea, izbucnirea explozivă – le lași în mâna lui Dumnezeu. Dacă suferința ta este profundă, nu vor trece nici cinci minute și dorința ta de răzbunare va reapărea. Va trebui să te predai din nou. Dar de data aceasta vei recunoaște aceste gânduri puțin mai rapid și nu vei mai ceda așa de ușor. Pe măsură ce înveți să te predai lui Dumnezeu în fiecare situație dată, nu mai trebuie să te predai propriilor tale impulsuri. Pierzi o viață, dar câștigi o alta – una mult mai bună decât cea pierdută!

La sfârșit, se dovedește că oricum nimic din ce ai pierdut nu merita păstrat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 4:17-24;5 :1-11


Sisera a fugit pe jos; cele nouă sute de care de fier ale sale nu i-au fost de nici un ajutor. A crezut că poate găsi refugiu în cortul Chenitului. Dar, în loc de refugiu, a întâlnit moartea prin mâna Iaelei, o femeie credincioasă. Familia Chenitului este interesantă. Hobab, strămoşul ei, refuzase cu mult timp în urmă să meargă cu Israel (Numeri 10.29-30). Acum, descendenţii săi îi urmează pe fiii lui Iuda (1.16) şi iau parte la bătăliile şi victoriile lui Israel.

Fără să se aştepte, Barac îl găseşte pe vrăjmaşul lui nimicit de o femeie, pierzând astfel, cum îl prevenise Debora, o parte din onoarea victoriei. Ei bine, Dumnezeu discerne credinţa acolo unde noi nu vedem nimic din strălucirea ei! Numele lui Barac apare pe lista oamenilor de credinţă din Evrei 11 (v.32). Cât har! Puţinul pe care Domnul ne permite să-l facem pentru El, adesea amestecat în întregime cu încrederea în om, are preţ înaintea Lui şi El Îşi va aduce aminte de el. Este departe ziua când tot poporul cânta pe ţărmul Mării Roşii. În aceste zile de slăbiciune nu auzim decât două voci, pe cea a Deborei şi pe cea a lui Barac, un bărbat şi o femeie de credinţă. Dar cântecul lor nu este mai puţin triumfător. El începe cu preamărirea Domnului, Cel căruia Îi aparţine gloria victoriei.

7 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi pentru totdeauna, pe Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și va fi în voi.

Ioan 16.16,17



Este evident că Domnul avea ceva nou în vedere atunci când a spus: „Când va veni Mângâietorul”. Există și alte locuri în Evanghelii unde venirea Duhului Sfânt este prezentată ca un eveniment viitor. În Ioan 14.16, Domnul Isus a spus ucenicilor Săi: „Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor”. La fel în versetul 26: „Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite„.

Explicația pentru aceasta este foarte simplă. În timp ce scriu aceste rânduri mă aflu într-o vizită în Trinidad pentru câteva săptămâni. Aceasta este cea de-a treia vizită a mea pe insulă. Să presupunem însă că intenția mea ar fi să-mi cumpăr o casă în Trinidad și să locuiesc aici. Într-o presupusă conversație cu un prieten, eu îi spun despre ceva ce nădăjduiesc să fac atunci când voi veni în Trinidad. Prietenul meu mă privește cu surprindere: «Cum adică, „voi veni”? Doar te afli aici!». «Este adevărat», îi răspund eu, «însă nu ai auzit că voi veni în Trinidad într-un fel nou? Mă aflu aici ca vizitator pentru a treia oară, însă în curând voi veni și îmi voi face locuința aici».

În acest fel trebuie să înțelegem cuvintele lui Hristos, atunci când El vorbește despre venirea Mângâietorului. Duhul Sfânt fusese pe pământ de multe ori, însă doar ca Vizitator. În curând avea să vină ca Locuitor, ca să rămână pentru totdeauna cu cei cărora le-a fost dăruit.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi suntem în Cel Adevărat, adică în Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeu adevărat și viața veșnică.

1 Ioan 5.20



Viața veșnică

Apostolul Ioan scrie în epistola sa despre trei teme importante: viața, lumina și dragostea. Acestea sunt trei însușiri ale lui Dumnezeu: El este izvorul vieții, El este lumină și El este dragoste (Psalmul 36.9; 1 Ioan 1.5; 4.8,16).

Viața noastră începe cu nașterea și sfârșește – cel puțin pentru trupul nostru – cu moartea. Viața divină, dimpotrivă, nu are început și nici sfârșit. Această viață este numită în Noul Testament „viața veșnică”. Așa cum noi, oamenii, primim la naștere viață, tot așa primim „viața veșnică” prin „nașterea din nou”.

Acesta a fost subiectul discuției dintre rabinul iudaic Nicodim și Domnul Isus în Ioan 3. Isus i-a spus: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.3). Aceasta înseamnă: fără nașterea din nou, niciun om nu poate avea legătură cu Dumnezeu. Nicodim a întrebat nedumerit cum poate un om adult să se nască din nou. Isus i-a răspuns: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Apostolul Ioan scrie despre Hristos: „El este … viața veșnică” (1 Ioan 5.20). Și: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu” (Psalmul 143:10)


Prin actul predării înaintea lui Dumnezeu, primești o putere pe care nu o poți primi altfel. Prin supunere, primești libertatea pe care altfel nu o vei cunoaște. Există un program de recuperare în 12 pași care le oferă persoanelor dependente o cale către libertate. Dar la baza celor 12 pași stă un mare paradox: în care din cei 12 pași se spune: „acum străduiește-te să nu mai bei?” Sau în care din cei 12 pași se spune măcar: „hotărăște-te să nu mai bei”?

În mod surprinzător, această unealtă puternică împotriva celor mai tari dependențe ale noastre nu le cere oamenilor niciodată să ia hotărârea de a înceta să mai facă ceea ce le distruge viețile. În loc să mobilizeze voința, adepții acestui program își predau voința lui Dumnezeu. Dacă încerci să-ți învingi problema prin voință, voința te va învinge. Dar dacă îți predai voința lui Dumnezeu, salvarea devine posibilă. Predarea, despre care credem că înseamnă înfrângere, se dovedește de fapt a fi singura cale spre victorie. Nu este numai cazul dependenței de alcool și de droguri, ci al păcatului în general. De ce voința noastră are parte de eșec?

„Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi” spune că în materie de băutură, noi afirmăm și simțim aceste cuvinte: „niciodată din nou”… doar că… o facem din nou! De ce? Uneori suntem incapabili să aducem în conștiința noastră cu destulă putere amintirea suferinței și umilirii resimțite cu numai o săptămână în urmă. Consecințele sigure care vin în urma consumului unui singur pahar nu se îngrămădesc în mintea noastră ca să ne descurajeze. Dacă îți vin astfel de gânduri, ele sunt rapid și sigur înlocuite de vechea idee expirată că „de data aceasta suntem în control.”

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: predă-te lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 4:1-16


În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă
în Israel“ (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat“, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creştini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala“ (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

6 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și o femeie cu numele Lidia, care se închina lui Dumnezeu, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, asculta; Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel. Fapte 16.14



Evenimentele din Fapte 16 au o importanță specială pentru noi, fiindcă ele prezintă începutul predicării evangheliei în Europa. Apostolul Pavel își desfășura lucrarea în Asia atunci când a avut o viziune într-o noapte – un om din Macedonia îl ruga, spunând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. Pavel deci a părăsit Troa și s-a urcat într-o corabie către țărmul Europei. Exista în Macedonia o inimă aflată în nevoie, flămândă după adevăr, iar Dumnezeu a făcut în așa fel încât slujitorul său să ajungă acolo cu evanghelia harului divin.

Ajungând în Filipi, cea mai importantă cetate din acea parte a Macedoniei, Pavel și însoțitorii săi au mers la un loc de rugăciune unde au găsit câteva femei. Se pare că Pavel nu le-a predicat, ci a stat și a vorbit cu ele. Mulți oameni au fost convertiți în felul acesta – nu prin predici, ci prin discuții personale. Să folosim și noi prilejurile ce ne sunt oferite de a sta de vorbă cu păcătoșii aflați în nevoie și de a le spune ceea ce cunoaștem despre Hristos. Aceasta au făcut aici Pavel, Sila și Luca.

Inima Lidiei s-a deschis la cuvintele apostolului. Ea știa că este păcătoasă, însă tot ce auzise până atunci nu rezolvase problema sufletului ei. Există un gol în suflet care nu se poate umple până când Hristos nu este cunoscut. Cu câtă bucurie trebuie să fi ascultat Lidia vestea cea bună a binecuvântatului Mântuitor! Odată cu inima, ea și-a deschis și casa, unde i-a găzduit pe slujitorii lui Hristos. S-a îmbrăcat cu Hristos și și-a luat locul public de partea Lui. A fost un început deosebit de frumos pentru, probabil, primul convertit al lui Hristos în Europa.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. Cel care vine de sus este mai presus de toți.

Ioan 3.30,31



Ioan Botezătorul

Pe când se afla alături de doi dintre ucenicii săi, Ioan Botezătorul a dat mărturie despre Domnul Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Auzind aceste cuvinte, cei doi ucenici L-au urmat pe Isus, Învățătorul ceresc, au aflat unde locuia și au rămas la El în ziua aceea. Nu citim nicăieri că s-ar mai fi întors la Ioan Botezătorul. Însă acest umil slujitor al lui Dumnezeu nu a arătat niciun resentiment din această cauză.

În timp ce Ioan Botezătorul și-a continuat în liniște lucrarea, s-a văzut curând că Isus Hristos atrăgea mai mulți ucenici decât el. Unii l-au atenționat pe Ioan în legătură cu acest aspect. Încercau ei oare să-l provoace la gelozie? Dacă aceasta le era intenția, nu au avut succes. Ioan le-a spus că omul nu primește nimic altceva în afară de ceea ce îi este dat din cer. Lui îi fusese încredințată misiunea deosebită de a fi înainte-mergătorul lui Hristos. La nunțile din acea vreme, mirele era persoana cea mai onorată. Văzându-L pe Hristos onorat, Ioan Botezătorul, ca prieten al Mirelui, s-a bucurat.

Ce exemplu pentru noi toți! Când Domnul Isus Hristos este onorat, noi ne putem bucura! Dacă slujirea noastră poate contribui la gloria Sa, nu trebuie să ne preocupăm cu recunoașterea meritelor noastre pe pământ.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă voiește cineva să vină după Mine… să-și ia crucea…” (Matei 16:24)


Predarea nu este același lucru cu pasivitatea. Voia lui Dumnezeu pentru viața ta presupune să-ți exersezi creativitatea, să faci alegeri și să iei inițiativa. Predarea nu înseamnă să fii ca un preș; nu înseamnă să accepți împrejurările în mod fatalist. Deseori predarea înseamnă să te lupți și să pui la îndoială starea de fapt. Nu înseamnă să încetezi să-ți folosești mintea, să încetezi să mai pui întrebări sau să încetezi să gândești critic. Predarea nu este o proptea pentru cei slabi care nu pot ține piept vieții. Ci predarea este recunoașterea bucuroasă și voluntară a faptului că există un Dumnezeu, și că tu nu ești Dumnezeu! Planurile Sale sunt mai înțelepte și mai bune decât dorințele tale. Domnul Isus nu vine să-ți rearanjeze exteriorul vieții așa cum vrei tu; El vine să rearanjeze lăuntrul vieții tale așa cum vrea Dumnezeu. Când te predai, renunți la viața ta. Recunoști că nu mai ești tu centrul universului, ci Îl așezi pe Dumnezeu acolo! Îi cedezi Lui locul. Îi oferi supunerea ta. Faci ceea ce spune El.

Domnul Isus a fost foarte clar cu acest subiect: „dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Cum poți avea o viață productivă și roditoare? Murind față de tine însuți în fiecare zi! D.L. Moody a spus că lumea mai are încă de văzut ce poate face Dumnezeu cu o singură persoană care este complet predată Lui. Așadar, îngenunchează acum și roagă-te: „Doamne, ia-mă, scutură-mă, frânge-mă dacă e cazul… și fă-mă ce dorești Tu să fiu!” Asta e o rugăciune la care El va răspunde!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 3:12-31


Nuiaua pe care Dumnezeu o foloseşte acum pentru aŞi disciplina poporul este Moabul, acelaşi popor pe care odinioară Dumnezeu îl împiedicase, prin gura lui Balaam, să i se opună lui Israel. Optsprezece ani trec până când poporul se reîntoarce la Domnul; mai înainte, opt ani fuseseră de ajuns (v. 8). În îndurarea Sa, Domnul le ridică un salvator, pe Ehud beniamitul.

Ehud are „un cuvânt de la Dumnezeu” (v. 20) pentru Eglon, împăratul Moabului. Acest mesaj solemn nu este altul decât sabia cu două tăişuri, care înseamnă moartea pentru acest om rău. Epistola către Evrei compară Cuvântul lui Dumnezeu, ascuţit şi plin de putere, cu o sabie cu două tăişuri (Evrei 4.12). Astăzi binefăcătoare pentru cei care se lasă cercetaţi prin mijlocirea ei, mâine ea va condamna şi va aduce pieirea tuturor acelora care nu vor fi crezut (Apocalipsa 19.13-15). Arma lui Şamgar reprezintă şi ea Cuvântul lui Dumnezeu, însă de data aceasta aşa cum îl vede lumea: aparent un instrument fără nici o valoare. Totuşi arma aceasta are mare putere şi este îndeajuns de tare pentru a-l elibera pe Israel încă o dată.

Slăbiciunea omului (Ehud era stângaci) şi slăbiciunea instrumentului (ţepuşa pentru boi a lui Şamgar) scot în evidenţă, şi una şi alta, puterea lui Dumnezeu care îi scapă pe aceia care strigă către El.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: