Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

7 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu.
Galateni 6.1

Apostolul le spune fraților care doresc să se implice în lucrarea de restabilire a celor căzuți că trebuie să acționeze cu duhul blândeții. Fără blândețe nu se poate face o lucrare de restabilire. Un duh aspru și legalist nu va putea restabili pe nimeni, ci doar îi va îndepărta și mai mult pe cei căzuți. Din nefericire, am auzit pe mulți creștini căzuți care au strigat cu lacrimi: „M-au îndepărtat!”. Câtă nevoie avem de frați care să aibă un adevărat duh de păstorire!

Necesitatea unui duh de blândețe este importantă și din punctul de vedere exprimat apoi de apostol: „Fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu”. Remarcați aici schimbarea de la plural la singular! Sunt pândit mereu de pericolul de a uita că sunt la fel de predispus căderii ca și fratele meu. Prin urmare, este nevoie să fiu atent la mine însumi. Mai bine să nu merg la un frate căzut, decât să fac acest lucru cu un alt fel de duh decât cel al blândeții, iar apoi să fiu eu însumi pus la încercare în același fel.

Sunt adunări care cred că cei care au fost dați afară de la masa Domnului sunt prin aceasta mărturii cu privire la puritatea și la sfințenia adunării. Nu, lucrurile nu stau așa! Ei pot fi mărturii cu privire la lipsa de spiritualitate a celor din adunare și trebuie restabiliți și aduși înapoi. Ne aducem aminte ce le-a scris Pavel corintenilor. Mai întâi le-a cerut să-l dea afară pe cel care căzuse în păcat (1 Corinteni 5.13). Ei au ascultat, iar cel căzut, după aceea, s-a pocăit și era în pericol de a fi doborât de întristare. Prin urmare, apostolul s-a grăbit să le scrie să-l primească înapoi (2 Corinteni 2.7). Avem nevoie de inimi pline de dragoste pentru oile rătăcite ale lui Hristos!

G C Willis


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecumeste stânca puterii mele…”
Psalmul 62.6,7

Pocăința unui ofițer

Un fost ofițer rus a povestit: Am fost un adevărat tăgăduitor al lui Dumnezeu. Preotul meu mi-a spus să mă rog. Am răspuns: „Cum pot să mă rog, domnule preot, când eu nici măcar nu cred în vreun Dumnezeu!”

 

„Da, dar un alt sfat nu am să vă dau!” „Atunci este inutil că am vorbit cu dumneavoastră despre aceste lucruri!” Când am ajuns acasă seara târziu, am găsit pe masa mea un pachet cu cărți pe care mi le-a trimis librarul din oraș. Printre cărți am găsit una care trata filozofic, dar necreștinește întrebarea: De ce trăim? Răspunsul era: Pentru a practica dragostea. Aceasta a fost și părerea celor mai nobili bărbați din toate timpurile, ca Socrate și chiar Isus. În carte se spunea că acesta ar fi fost doar un om, în orice caz unul foarte nobil. Aceasta mi-a plăcut, am citit toată noaptea din carte. Acolo era mult vorba despre nobilul Isus, care a fost și a gândit și a vorbit atât de plin de dragoste și a suferit liniștit nedreptatea. Şi am citit și am tot citit cu interes crescând.

În acea noapte L-am îndrăgit pe Isus, așa cum un contemporan al Domnului trebuie să se fi simțit atras de El, dar care n-a știut nici el că Acela era Dumnezeu din veșnicie și Domnul slavei. Doream să știu mai mult despre acest Isus. Astfel am început să citesc Evangheliile. Când am citit despre cuvintele și faptele, despre umblarea acestui Isus, atunci Mântuitorul Isus a crescut în ochii mei; a crescut tot mai mult, mi s-a părut supraomenesc în dragostea Lui, în putere și în adevăr.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘAPTE SECUNDE (3)

„Eu sunt Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11)

Nu vei avea parte de o a doua șansă în ceea ce privește impresia pe care o lași la început. Poate mesajul tău este minunat și foarte util pentru ascultătorul tău, dar privirea de pe chipul tău îi poate respinge pe oameni înainte de a-ți deschide gura. Ai observat cât de multe persoane au amintiri neplăcute ale faptului că au crescut în biserică? Ei își amintesc de oameni încruntați, duri și ciudați care condamnau lumea în ansamblul ei. Ce deserviciu i-au făcut lui Dumnezeu! Odată, o fetiță a văzut un catâr privind peste gard la ei în curte. 

Mângâindu-l pe cap, i-a spus: „Este în regulă, te înțeleg, mătușa mea este și ea religioasă!” Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel Bun.” Cuvântul „bun” vine de la cuvântul grecesc kelos, care înseamnă „care cucerește” (atrăgător, plăcut, angajat). Atitudinea Domnului Isus i-a câștigat pe oameni de fiecare dată!

Ceea ce spunem noi explică 7% din ceea ce cred oamenii. Modul în care o spunem explică 38%. Ceea ce văd ceilalți explică 55%. În mod uimitor, peste 90% din indiciile nonverbale pe care le emitem nu au nimic de-a face cu ceea ce spunem de fapt! Așadar, dacă ești de părere că mijlocul de comunicare se reduce doar la cuvinte, pierzi ideea esențială și este posibil să stabilești greu relații cu ceilalți. Un membru al cabinetului l-a rugat odată pe Abraham Lincoln să-i ofere un loc de muncă unui prieten de-al său. După ce l-a chemat la interviu, Lincoln l-a refuzat. Întrebat de ce, el a răspuns: „Pentru că nu mi-a plăcut privirea din ochii lui.” Membrul de la Casa Albă a protestat: „Nu e corect! Nimeni nu este responsabil pentru privirea din ochii săi.” Lincoln a răspuns: „Aici greșești. Toate persoanele peste patruzeci de ani sunt responsabile pentru privirea din ochii lor.” 

Așadar, fii atent la ceea ce transmiți oamenilor prin expresia de pe chipul tău.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 3.1-13

Secolele au trecut. Din mijlocul Tiatirei, Dumnezeu trezeşte reforma, o puternică mişcare animată de Duhul Lui. Apoi declinul îşi face din nou lucrarea. Moartea spirituală invadează Biserica din Sardes. „Aminteşte-ţi, pocăieşte-te!” este ea îndemnată (v. 3; comp. cu cap. 2.5,16; 3.19). Cine este aici învingătorul? Cel care nu şi-a murdărit veşmintele. Cunoaştem noi acest fel de victorie pentru a rămâne curaţi? Învingătorul din Sardes va fi îmbrăcat în veşminte albe şi, spre deosebire de biserica lui, căreia îi mergea „numele că trăieşte”, numele său nu va fi niciodată şters din cartea vieţii.

Filadelfia (dragoste frăţească) este fiica „Trezirii” din secolul anterior (secolul 19). Ea este caracterizată de:

1. Puţină putere! Domnul însă ţine deschisă pentru ea uşa evangheliei.

2. Credinţă în Cuvântul Lui! El va fi credincios promisiunii „Eu vin curând”.

3. Ataşament pentru Numele Lui! Numele Lui cel nou va fi partea ei.

Dispreţul lumii? El va răspunde la aceasta prin aprobarea Sa publică: „Vor cunoaşte că Eu te-am iubit” (v. 9).

Noi suntem moştenitorii responsabili de mărturia Filadelfiei. Fie ca Domnul să ne ajute să manifestăm trăsăturile ei şi să nu pierdem cununa! Pentru că El va dovedi mai multă bucurie să dea această recompensă, decât învingătorul să o primească.

7

6 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Eu, Domnul, Te-am chemat în dreptate și-Ți voi sprijini mâna și Te voi păstra și Te voi da ca legământ al poporului, ca lumină a națiunilor.
Isaia 42.6

Pentru că Eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ține mâna dreaptă, zicându-ți: „Nu te teme, Eu te voi ajuta”.
Isaia 41.13

În Isaia 42.1-7, Iahve vorbește Slujitorului Său, Domnului nostru Isus Hristos. În mijlocul acestor versete avem această afirmație remarcabilă: „Îți voi sprijini mâna”. Pentru a se ține de mână, două persoane trebuie să umble împreună. Aceasta ne aduce aminte de ceea ce se spune în Geneza 22.6: „Mergeau amândoi împreună”. Avem acolo o imagine a Tatălui și a Fiului – ce comuniune minunată a fost între Tatăl și Fiul Său, Domnul Isus Hristos, atunci când El a umblat aici pe acest pământ!

În Isaia 41.13 Îl vedem pe Iahve adresându-Se poporului Său. În mijlocul unei lumi pline de pericole, de încercări și de ispite, El le spune celor ai Săi că le va ține mâna dreaptă. Israel, ca națiune, a respins această ofertă, însă ea este încă valabilă pentru tine și pentru mine. Suntem gata să renunțăm la voința noastră pentru cea a Lui? Dacă El ne va ține de mână, nu vom putea umbla pe căile noastre, urmându-ne propria voință. Trebuie să umblăm împreună cu El. Să privim la exemplul perfect al Domnului Isus: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38). Dar ce minunate binecuvântări primim atunci când El ne ține de mână! „Nu te teme!”, ne spune El. Calea este plină de pericole și de încercări, însă nu trebuie să ne temem, dacă El ne ține de mână. El ne spune de asemenea că ne va ajuta. Cât de des simțim nevoia după înțelepciune și putere în împrejurările prin care trecem! Tatăl nostru este gata să ne ajute și să ne călăuzească în toate lucrurile pe care le avem de întâmpinat.

K Quartell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Cine are o minte înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește și mereu se văd învățături noi pe buzele lui.”
Proverbe 16.23

Sfaturi

Iubește-ți munca, oricât ar fi de simplă, căci ea este un bun sigur într-o lume nesigură.

Iartă repede! Iertarea înseamnă să nu insistăm pentru dreptatea noastră.

Ferește-te de drumurile ușoare! Ele duc totdeauna în jos.

Dacă vrei să cunoști caracterul cuiva, uită-te la felul în care tratează pe cei de la care nu poate câștiga ceva.

Nu critica Biblia, ci las-o pe ea să te judece.

Când alții te vorbesc de rău, trăiește frumos ca nimeni să nu-i creadă.

Nu fi numai bun, ci fii bun pentru ceva. Cel cu adevărat bun face binele fără să aștepte nimic în schimb.

Începe ziua cu un zâmbet. Pentru semenii tăio față veselă în fiecare zi este o nouă rază de soare.

Mergi mai departe atunci când toți așteaptă să renunți. Sfaturile sunt niște oglinzi necesare, în care ne putem vedea pe noi înșine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘAPTE SECUNDE (2)

„Cine dintre voi este înţelept … să-şi arate … faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!” (Iacov 3:13)

     În primele șapte secunde, oamenii hotărăsc deseori dacă vor sau nu să audă ce ai de spus. Poate nu e corect – dar asta este realitatea. În cartea sa: „Cum să vorbim ca ceilalți să ne asculte”, experta în comunicare Sonya Hamlin spune că atunci când vorbim de auz și văz, simțul cel mai important și mai puternic este văzul. Ea scrie „Noi ne aducem aminte 85 până la 90% din ceea ce vedem, dar sub 15% din ce auzim. Nenumărați oameni au ratat oportunități de vânzare, au fost catastrofali la interviuri de angajare sau au fost refuzați ca parteneri ai unei întâlniri pentru că înfățișarea lor nu s-a potrivit cu așteptările cuiva.

Dacă ești înțelept, îți vei întreba familia și prietenii dacă ești predispus să afișezi semne nonverbale care atrag atenția și care mută concentrarea ascultătorului de pe ceea ce încerci să comunici.”

Un pastor spune: „Nu mi-am dat seama niciodată de cât de multe greșeli nonverbale făceam până când m-am văzut într-o înregistrare video. Acum mi-am format obiceiul de a mă urmări pe înregistrare pentru a determina nu numai ce am spus, ci și modul în care am spus-o. Banda video nu minte.” Marii actori pot povesti ceva fără să rostească vreun cuvânt, doar prin folosirea expresiilor faciale. Și, fie că ești sau nu conștient, tu redai un mesaj prin expresia de pe chipul tău.

Chiar și cei care se laudă că-și pot păstra o figură inexpresivă și că au abilitatea de-a nu-i lăsa pe ceilalți să știe ce gândesc cu adevărat, redau un mesaj nerostit al detașării. Lucrul acesta face ca legătura cu ceilalți să fie aproape imposibilă. Dacă chipul tău vorbește – și așa este de fapt – asigură-te că vei comunica ceea ce trebuie.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 2.11-29

În perioada Smirna, zece mari persecuţii colective nu reuşesc să pună capăt credinţei creştine. Dimpotrivă, „sângele martirilor a devenit sămânţa Bisericii”. Atunci Satan dă curs unei alte tactici.

Urmează Pergam (v. 13). Ceea ce n-a putut face violenţa va face favoarea autorităţilor. Sub domnia împăratului Constantin, în anul 312, adoptarea creştinismului ca religie de stat, eveniment pe care mulţi l-au considerat ca un mare succes al adevărului, a favorizat delăsarea, mondenitatea (alunecarea spre lumesc) şi introducerea învăţăturilor străine (v. 14, 15).

În Tiatira însă, biserică care ţine până la sfârşit, răul mai înaintează un pas. Sunt întunecimile evului mediu, comparat aici cu domnia sinistră a lui Ahab, pe care soţia lui, Izabela l-a împins să facă rău (1 Împăraţi 21.25). Biserica încetase să mai fie străină pe pământ. A vrut să domnească. Şi cunoaştem rolul politic pe care a dorit mereu să-l joace. Ei bine, dominaţia pe care această Biserică din Tiatira a căutat-o cu atâta aroganţă le este promisă acelora pe care ea i-a asuprit, i-a torturat, i-a ars pe ruguri, dar care sunt adevăraţii biruitori. Ei vor domni împreună cu Acela care vine ca Steaua de dimineaţă.

5 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Cum a fost în zilele lui Noe, tot astfel va fi și în zilele Fiului Omului.
Luca 17.26

Dacă aceste cuvinte ar fi doar păreri ale oamenilor, am putea să nu le luăm în seamă, însă, de vreme ce sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, ele se vor împlini până la ultima literă. Să cercetăm deci cu atenție cum stăteau lucrurile în zilele lui Noe. Probabil că oamenii de atunci credeau că acele zile erau zile de un minunat progres, însă „pământul era plin de violență” (Geneza 6.11). Cum stau lucrurile astăzi? Peste tot auzim de fapte repetate de violență.

Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Noe intenția Sa de a distruge omul de pe fața pământului. Totuși, lumea mergea înainte cu ziditul, comerțul, plăcerile și păcatele ei – oamenii nu voiau să-L creadă pe Dumnezeu. La corabie se lucra zi de zi – o mărturie cu privire la judecata care avea să vină. Cu siguranță că nu exista nicio indicație despre venirea unui potop. De fapt, rațiunea omenească ar fi spus că acest lucru era imposibil. Cum, să distrugă Dumnezeu această lume frumoasă, care fusese întocmită nu demult? Mulți dintre înțelepții veacului poate că au spus: «Noe, ești complet greșit! Mai bine ai renunța la construcția acelei corăbii și la predicarea unor astfel de lucruri atât de ciudate. Mai bine trăiește-ți viața și nu mai fi atât de îngust! Tu crezi că toți sunt greșiți, în afară de tine?».

Potopul însă a venit și i-a nimicit pe toți. Orice suflet care nu s-a aflat în corabie cu Noe a pierit. Nu a mai fost nicio speranță pentru nimeni. Da, și așa va fi în zilele Fiului Omului. Cuvintele Sale se vor împlini cu siguranță. Va fi exact așa cum a fost deja, iar lumea va fi luată prin surprindere, exact ca în zilele lui Noe. Ești gata să-L întâlnești pe Domnul? Ești înăuntru cu Hristos, sau afară?

C Stanley


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
2 Corinteni 6.2

Aveți nevoie urgentă de Isus Hristos!

Şi dumneavoastră veți fi veșnic pierdut, dacă nu vă întoarceți la Dumnezeu și nu primiți iertarea păcatelor dumneavoastră prin Domnul Isus Hristos. EL a suferit și a murit și pentru dumneavoastră la crucea de la Golgota, pentru a vă împăca cu Dumnezeul sfânt și drept. Isus Hristos „a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți” (Romani 4.25).

Nu așteptați mult timp! Aplecați-vă acum înaintea Lui și recunoașteți păcatele și greșelile dumneavoastră. EL vă va ierta și veți deveni foarte fericit. Urmați-L!

„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (Faptele Apostolilor 3.19).

„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6.37).

Cuvântul lui Dumnezeu apelează astăzi foarte insistent către dumneavoastră:

” …Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

Acum mai aveți încă posibilitatea să vă întoarceți la Dumnezeu, de aceea faceți acest lucru imediat. Nu veți regreta niciodată! Vă rugăm ascultați: Isus Hristos, singurul Salvator adevărat, vă cheamă. La dumneavoastră se referă! „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘAPTE SECUNDE (1)

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor” (Matei 5:16)

Domnul Isus a spus: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Când stai în întuneric, prima dată vezi lumina și apoi vezi purtătorul luminii, nu-i așa? Vechea zicală: „Prima impresie contează cel mai mult” este adevărată. Un expert în probleme de comunicare spune: „Avem la dispoziție doar șapte secunde pentru a lăsa o impresie corectă. De când ne facem apariția, emitem semnale verbale și nonverbale care determină modul în care ne văd ceilalți.

În afaceri, aceste șapte secunde cruciale pot hotărî dacă vom câștiga noul contract sau dacă vom finaliza negocierea cu succes. Te simți încrezător? Te simți în largul tău? Ești sincer? Te bucuri că te afli acolo? În acele prime șapte secunde, noi bombardăm audiența cu „indicii” subtile. Și fie că își dau seama, fie că nu, oamenii reacționează imediat la mimica, gesturile, postura și energia noastră. Ei reacționează la vocea noastră – la tonul ei și la înălțimea ei. Audiența, fie că este formată dintr-o persoană sau dintr-o sută, sesizează instinctiv motivele și atitudinile.”

Fie că ții prelegeri, vinzi produse, iei interviuri sau mergi la întâlnire, înfățișarea ta, atitudinea ta și felul în care îți faci apariția pot determina modul în care ești perceput. Oamenii pot spune multe în șapte secunde. Ei pot lua hotărârea să nu dorească să audă nimic din ce ai tu de spus sau pot fi uimiți de cât de atrași se simt de tine.

Henry Ward Beecher a spus: „Există persoane atât de luminoase, atât de geniale, atât de blânde și atât de plăcute încât simți în mod instinctiv că doar prezența lor îți produce plăcere iar apariția lor luminează parcă toată încăperea.”

Deci, fii o asemenea persoană!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 2.1-11

Aceste scrisori către cele şapte adunări din Asia descriu, în tot atâtea tablouri succesive, istoria creştinătăţii responsabile. Domnul Se prezintă fiecăreia dintre aceste biserici, face un inventar exact a ceea ce găseşte şi a ceea ce nu găseşte, dă îndemnuri şi promite răsplătirea Sa celui care învinge.

La Efes, aparent totul mergea cât se poate de bine (v. 2, 3). Domnul însă priveşte la inimă (Ieremia 2.2). Din nefericire, nu vede acolo răspunsul la propria Sa dragoste; El a încetat să mai ocupe acolo primul loc. Ori, dacă un râu este „tăiat” de la izvorul său, oamenii situaţi pe malurile râului la vărsare nu vor remarca imediat. Cât timp apa se scurge, malurile rămân tot verzi; şi, pentru câtva timp, se va putea vedea acolo aceeaşi animaţie.

Dragi prieteni, să ne întrebăm ce este nu cu zelul nostru, ci cu afecţiunile noastre faţă de Hristos. Pentru a frâna acest declin, Domnul cel credincios va recurge la un remediu ciudat: încercarea. Lasă frâu liber puterii lui Satan.

După Efes (binevoitor) urmează Smirna, care semnifică „amărăciune”. Aceasta a fost perioada martirilor sub cruzii împăraţi romani (în secolele 2 şi 3), când, în arene, înaintea fiarelor sălbatice, creştinii „Smirnei” au avut ocazia să-şi arate dragostea pentru Mântuitorul lor printr-o credincioşie până la moarte.

4 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Ochiul nu poate spune mâinii: „Nu am nevoie de tine”; sau, din nou, capul, picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. Ba mai mult, mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt necesare.
1 Corinteni 12.21,22

Toate mădularele Trupului au nevoie unele de altele. Vedem acest lucru la trupul nostru omenesc. Dacă suferim pierderea – chiar și doar pentru un timp – a celui mai neînsemnat dintre mădularele noastre, ce disconfort și ce suferință este pentru întregul trup! La fel, Duhul lui Dumnezeu dorește să simțim nevoia după fiecare mădular al Trupului lui Hristos. Acest simțământ ar trebui să guverneze atitudinea noastră față de toți credincioșii. Nu putem fi independenți unii de alții, iar starea Adunării astăzi nu este altceva decât consecința neglijării acestui aspect. Binele nostru – binele tuturor, de fapt – stă în a recunoaște nevoia pe care o avem unii de alții, nu în a fi de acord să ne separăm de dragul de a nu ne tulbura reciproc atunci când avem idei diferite. Ceea ce a unit Dumnezeu – putem folosi acest verset și în cazul Trupului lui Hristos – omul să nu despartă! Nu putem fi îndeajuns de mulțumitori pentru faptul că unitatea Trupului nu poate fi distrusă, deși, din punct de vedere exterior, există atâta divizare. Totuși nu trebuie niciodată să uităm de responsabilitatea noastră și cu siguranță că am avea mai multă putere în mărturia noastră către sufletele care nu cunosc acest adevăr binecuvântat, dacă l-am aborda într-un duh potrivit, conștienți de faptul că fiecare credincios în parte este necesar pentru gloria Capului, pentru menținerea unității Trupului pe pământ și pentru binecuvântarea tuturor celorlalte mădulare. Așa cum se întâmplă cu membrii unei familii, care sunt întristați din cauză că unii dintre ei lipsesc din casă și care nu pot fi fericiți până când aceștia nu se întorc, tot așa ar trebui să ne simțim și noi, atunci când ne gândim la mulțimea de credincioși care rătăcesc încoace și încolo, fără să țină seama de responsabilitatea pe care o au față de celelalte mădulare din Trupul lui Hristos.

Fie ca acest adevăr să apese pe inimile tuturor sfinților cu o putere care să-i despartă de tot ceea ce se opune voii Domnului, aducându-i pe toți împreună pe terenul unității Trupului lui Hristos!

E Dennett


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Oricine n-a fost găsit scris în Cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.”
Apocalipsa 20.15

Aveți nevoie urgentă de Isus Hristos!

Năzuiți după pace, bucurie și fericire. Dar rămâneți gol, nu găsiți împăcare adevărată. Neliniștea și teama nu vă duc spre o țintă.

Anunțurile despre spargeri, războaie, crize și catastrofe răspândesc tot mereu groaza. Frica permanentă de necunoscut, de ziua de mâine nu poate fi înlăturată.

Sfârșitul perioadei noastre de timp stă înaintea noastră. Domnul Isus Hristos va veni curând pentru a duce acasă, în patria cerească, pe toți oamenii care cred în EL și s-au lăsat salvați de El.

„Şi după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14.3).

Veți fi și dumneavoastră acolo?

Noi trăim astăzi încă în timpul de har! Dar în curând vine ziua judecății pentru toți care L-au refuzat pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceștia vor primi osânda și vor fi în depărtare veșnică de Dumnezeu.

„Oricine n-a fost găsit scris în Cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20.15).

„Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21.8).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ DEPRESIEI

„Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16)

Chiar și oamenii din vremurile biblice sau confruntat cu depresia.

Ilie a spus: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19:4).

Iov a spus: „M-am dezgustat de viaţă” (Iov 10:1).

David a scris: „Îmi este mâhnit sufletul în mine” (Psalmul 42:6).

Când ai depresie clinică trebuie să cauți ajutor de specialitate. Însă depresia despre care vorbim noi aici, este aceea când motivația ta este secătuită, când dorința ta de a-L urma pe Dumnezeu a dispărut, când ai devenit acru în conversații, când ești orb față de binecuvântare, când ai un entuziasm forțat și când ești în ceață în ceea ce privește viitorul.

Iată câteva cauze posibile:

1) Păcatul. Păcatul este ca o piatră care ți-a intrat în pantof; nu ai liniște până n-o scoți afară. Nici o vacanță, nici o schimbare a locului de muncă sau a relațiilor și nici un doctor nu îl poate vindeca. Doar sângele Domnului Isus îl poate curăța (vezi 1 Ioan 1:7).

2) Lăcomia. Obsesia regelui Ahab de a pune mâna pe via lui Nabot l-a făcut nefericit și i-a afectat întreaga familie. (vezi 1 Împărați 21:4).

3) Comparațiile. Compararea ta constantă cu ceilalți te va deprima (vezi 2 Corinteni 10:12).

4) Vorbirea negativistă. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21).

5) Oboseala. Domnul Isus și-a chemat ucenicii la o parte ca să se odihnească. De ce? Pentru că El a știut că atunci când se instalează oboseala, credința te părăsește (vezi Marcu 6:31).

6) Neiertarea. Când refuzi să ierți pe cineva, e ca și cum ai avea o pată pe cuget.

Așadar, care este remediul contra depresiei? Rugăciunea și citirea Scripturii. Ieremia, atunci când s-a luptat cu depresia, a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 1.12-20

Fiul Omului, care aici apare în atributele dreptăţii sfinte şi neînduplecate, să fie oare Isus cel umil din evanghelii, Mântuitorul nostru blând şi bun? Odinioară Ioan s-a plecat la pieptul Lui cu încredere (Ioan 13.25). Aici cade la picioarele Sale ca mort. Ce contrast!

Nu trebuie să uităm de această latură a gloriei lui Hristos: Tatăl I-a dat toată judecata Fiului (Ioan 5.22); şi această judecată trebuie să se exercite în viitor asupra celor care nu vor fi crezut (cap. 19 şi 20). Însă de acum, cât timp Biserica este pe pământ, El ia cunoştinţă de starea fiecăreia dintre adunările Lui de pe pământ (cele şapte sfeşnice de aur care trebuie să strălucească în absenţa Lui). Da, Domnul poate ierta totul. El a murit şi a înviat pentru a ne da iertarea şi viaţa (v. 18). Însă El nu poate trece nimic cu vederea. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc; nimic nu-I scapă (cap. 2.18; 19.12).

Versetul 19 ne oferă planul general al cărţii:

1. lucrurile pe care le-ai văzut această apariţie solemnă a Domnului în glorie (cap. 1.12);

2. lucrurile care sunt istoria actuală a Bisericii în responsabilitate (capitolele 2 şi 3);

3. lucrurile care vor fi după acestea evenimentele profetice care se vor împlini după răpirea Bisericii (capitolele 4-22).

3 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Am luptat lupta cea bună.
2 Timotei 4.7

Pământul este plin de lupte și probabil că niciunele n-au fost mai înverșunate decât cele duse pe arena „Bisericii”. Ce tragică risipire a energiei, când frații au scos sabia împotriva altor frați, pentru chestiuni adesea nesemnificative, spre bucuria și folosul vrăjmașului lor comun!

Nu trebuie să credem însă că nu ar exista nimic vrednic pentru care să luptăm. Există o luptă pe care Scriptura o numește „lupta cea bună”. Apostolul a luptat o luptă bună, întrucât conflictele în care a fost implicat au fost pentru Dumnezeu și pentru adevărul Său, nu de natură egoistă; iar în această luptă el a folosit arme spirituale, nu carnale (2 Corinteni 10.3-6).

Pavel nu numai că a luptat o luptă bună, ci și-a dus și alergarea la bun sfârșit și a păzit credința. Fiindcă a păzit credința, el a putut-o înmâna intactă celor care aveau să-i urmeze. Credința creștină este marea țintă a atacurilor vrăjmașului. El ne atacă cu scopul de a produce pagubă credinței care ne-a fost dată o dată pentru totdeauna. Ștafeta credinței fusese în mâinile apostolului, iar el alergase partea sa din marea cursă și acum era gata să o înmâneze altuia, având siguranța că, în ziua arătării lui Hristos, avea să-i fie dăruită cununa dreptății – iar aceasta nu numai lui, ci și tuturor celor care, ca și el, și-au alergat partea de cursă având ochii ațintiți asupra liniei de sosire. Răsplata credincioșiei va fi văzută la arătarea lui Hristos, iar acel moment va fi iubit de cei care caută cu stăruință să-I fie plăcuți.

F B Hole


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei, căci nu i-a nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.” Psalmul 49.16,17

Regretul lui Mazarin

Jules Mazarin a fost un cardinal, diplomat și politician italian; a ocupat și funcția de prim-ministru al Franței din anul 1642 până la moartea sa. Mazarin era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris. Tinerețea lui Mazarin este puțin cunoscută datorită originilor sale modeste. Se spune că în ajunul morții sale, a cerut unui genealogist să-i inventeze un trecut glorios. Au fost studiate mai multe ipoteze, dar cardinalul a murit înainte de finalizarea cercetărilor. Cu puțin timp înainte de moartea lui Mazarin, nobilul Brenne l-a văzut pe acesta târându-se încă o dată prin galeria sa de artă. El murmura mereu: „Toate acestea trebuie să le părăsesc! Cât de mult m-a costat să le obțin! Cum aș putea să le părăsesc fără regret? Acolo unde voi merge, nu voi mai vedea nimic din acestea!”

Fie că este vorba de bogăție, fie că este vorba de onoare și putere, tot ceea ce ține de acest pământ va trebui și noi să părăsim cândva. De aceea Isus Hristos ne atenționează: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer… Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6.19-21).

Întrebarea hotărâtoare este: De ce este legată inima noastră? Care este conținutul și ținta vieții noastre?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA AUTODISCIPLINEI

„Ca să deosebiţi lucrurile alese” (Filipeni 1:10)

Pentru a atinge un nivel mai ridicat de autodisciplină, ar trebui să faci următoarele lucruri:

1) Începe fiecare zi făcând mai întâi lucrurile dificile. Și când ți se distrage atenția, silește-te să te aduni și să le termini. De exemplu, fă-ți patul, strânge-ți hainele și spală vasele; nu face lucruri în plus pentru alții. Și nu începe mai multe proiecte în același timp; sentimentul că trebuie să termini ce ai început te va ajuta să crești în ceea ce privește autorespectul și autodisciplina.

2) Ia hotărârea de a fi punctual. Lipsa punctualității este un obicei greu de învins. Pentru a scăpa de el trebuie să fii dispus să-i pui denumirea corectă – un comportament nechibzuit și egoist.

3) Planifică-ți lucrurile dinainte. Lucrurile îți iau mai mult decât crezi, așa că nu aștepta până în ultima clipă și apoi să te grăbești neștiind pe ce să pui mâna. „Viața cu pistolul la tâmplă” îți poate da ulcere, pe când atunci când ai timp în plus, ești sănătos și ai pace în inimă.

4) Acceptă mustrarea celor dragi, fără să te superi și fără să te răzbuni. Până nu ești dispus să accepți mustrarea, nu vei fi calificat să-i mustri pe alții. Biblia spune: „înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10), așa că dacă ești înțelept, vei accepta părerea celor dragi și vei căuta sfaturile lor.

Gandhi a spus cândva: „Există o limită a autoîngăduinței, dar nu există nici o limită a autoînfrânării.”

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți înfrânezi gândurile, sentimentele, dorințele și manierele nepotrivite. Identifică domeniile din viața ta care sunt greu de gestionat, nu-ți mai găsi scuze, recunoaște adevărul chiar dacă doare și stabilește-ți câteva ținte pe care le poți atinge.

Cu alte cuvinte, învață „să deosebești lucrurile alese.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 1.1-11

Apocalipsa este o carte dificilă. Şi totuşi, câte motive avem să nu neglijăm lectura ei!

1. Este „descoperirea lui Isus Hristos”, a scumpului nostru Mântuitor.

2. Această descoperire este făcută de El robilor Săi, printre care este fericit să se numere şi Ioan evanghelistul, exilat în insula Patmos.

3. Ne vorbeşte nu despre un viitor vag şi îndepărtat, ci despre lucruri care trebuie să aibă loc „în curând”.

4. De asemenea, să nu uităm că lectura serioasă a unei părţi din Scriptură este îndeajuns pentru a aduce binecuvântare sufletului nostru (v. 3), pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni se cere să-l înţelegem complet, ci să-l păzim (Luca 11.28).

De vreme ce este vorba despre gloriile lui Isus, adorarea izbucneşte spontan.

„A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat” (v. 5). Să remarcăm timpurile verbelor: El ne iubeşte (prezent), dragostea Lui este mereu prezentă şi neschimbată. Dar ne-a spălat (trecut), este o lucrare împlinită, încheiată, desăvârşită. Să mai remarcăm şi ordinea acestor verbe: pentru că ne iubeşte, Hristos ne-a spălat de păcatele noastre. Din contră, trebuia să fim spălaţi, pentru a fi făcuţi de acum „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru” (v. 6; cap. 5.10; 20.6b). Ceea ce a făcut din noi depăşeşte ce a făcut pentru noi.

2 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Mergi la frații Mei și spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”.
Ioan 20.17

În ziua întâi a săptămânii, foarte devreme, Maria Magdalena a mers la mormântul în care Domnul Isus fusese pus în vinerea precedentă. Maria, împreună cu alte femei, merseseră, sâmbătă seara, să cumpere miresme pentru a le aduce a doua zi de dimineață la mormânt (Marcu 16.1,2). Ce surpriză să vadă că piatra de la intrarea mormântului fusese dată la o parte! Maria a alergat la Petru și la Ioan și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt” (Ioan 20.2). Cei doi ucenici au alergat la mormânt, însă apoi s-au întors acasă. Maria totuși a rămas să vadă unde ar fi putut fi trupul Domnului, fiindcă nu înțelegea că El înviase. Însă, în acea dimineață, ea avea să fie prima persoană care s-a întâlnit cu Domnul înviat.

Înainte de această întâlnire, pe când le vorbea îngerilor despre El, ea L-a numit: „Domnul meu” (Ioan 20.13). Cu o săptămână în urmă, cu mult devotament și inteligență spirituală, Maria din Betania unsese trupul Domnului în vederea înmormântării Lui (Matei 26.12). Acum, Maria din Magdala venise să ungă trupul Domnului ei îngropat. Ce uimită a fost să-L descopere ca fiind Domnul ei înviat (Ioan 20.16). Perseverența și dragostea ei, deși nu însoțite de aceeași înțelegere spirituală ca a celeilalte Marii, au fost cu siguranță răsplătite.

Astăzi, Hristos ne face din cer cunoscut numele Tatălui, potrivit cu ceea ce El i-a spus Mariei în ziua învierii (versetul 17) – „Îți voi cânta laudele în mijlocul Adunării” (Evrei 2.12). Domnul nostru înviat și înălțat la cer conduce cântarea.

A E Bouter


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.”
Apocalipsa 22.13

Isus Hristos

Evanghelia după Ioan începe după cum urmează: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” Câteva versete mai departe se spune: „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Acest Cuvânt este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om în urmă cu circa 2.000 ani, fără să înceteze să fie Dumnezeu. El a devenit Om ca noi, totuși fără păcat. El a trăit aici, a murit la cruce, a înviat după trei zile și S-a întors în cer.

La sfârșitul Bibliei, El vorbește despre Sine ca Acela care este veșnic și numește trei titluri pe care le are:

Eu sunt Alfa și Omega (prima și ultima literă a alfabetului grecesc). El este izvorul și conținutul oricărei descoperiri dumnezeiești, pe care le găsim în Biblie, Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Ca și Cuvânt, El este Unul care în Persoana Lui este descoperirea deplină a lui Dumnezeu.

Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. El este Dumnezeul veșnic, care a fost înainte ca să fie chemat ceva în ființă. El este și Acela care are în orice privință ultimul cuvânt. La acest caracter se face deja aluzie în Isaia 44.6: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”

Eu sunt Începutul și Sfârșitul. El este Creatorul, care a creat totul, dar care va desface de asemenea tot ce a lăsat să se înființeze, pentru a introduce un cer nou și un pământ nou.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ÎȚI SUNT DARURILE?

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei,
să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:6)

Pavel scrie: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, … suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (v. 4-6). Dr John Maxwell ne recomandă să lucrăm acolo unde suntem cei mai buni 80% din timp, unde învățăm 15% din timp și unde suntem cei mai slabi 5% din timp. Așadar, care sunt darurile tale? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie:

1) Să ai sentimentul siguranței. Dacă lași ca neliniștile tale să-ți fure ce ai mai bun în tine, vei deveni o persoană inflexibilă și reticentă față de schimbări. Și dacă nu te schimbi, nu crești.

2) Să ajungi să te cunoști. Stai și analizează-ți darurile, cere părerile altora și primește-le, dar fii totodată cinstit cu privire la ceea ce nu cunoști despre tine.

3) Să ai încredere în liderii tăi. Dacă nu poți avea încredere în cel pe care îl urmezi, atunci ar trebui să cauți pe cineva care îți inspiră încredere sau în caz contrar, alătură-te unei alte echipe.

4) Să vezi întregul tablou. Locul tău în orice echipă are rost numai în contextul întregului tablou. Dacă singurul tău motiv de a-ți găsi o nișă este câștigul propriu, această motivație greșită îți va fura exact bucuria, împlinirea și succesul pe care ți-l dorești.

5) Să contezi pe experiența pe care ai acumulat-o. Singurul mod în care poți să știi dacă ți-ai descoperit locul potrivit este să încerci lucruri noi, să-ți asumi riscuri, să înveți din greșelile și din succesele tale și să descoperi lucrul pentru care te-a înzestrat Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iuda 14-25

Trebuia să ajungem la penultima carte a Bibliei pentru a înţelege ce a descoperit Dumnezeu cu ocazia potopului. Profeţia lui Enoh Îl contemplă pe Domnul venind cu sfinţii Săi pentru judecata celor necredincioşi. Toţi păcătoşii vor da atunci socoteală de toate lucrările lor şi de toate cuvintele lor provocatoare, inclusiv de cârtirile lor. „Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi (de soarta lor)” (v. 16; 1 Corinteni 10.10), dovadă că necredinţa şi satisfacerea poftelor nu aduc fericire!

În ce ne priveşte, să veghem să nu fim nerecunoscători şi nemulţumiţi cu privire la partea pe care ne-a dat-o Domnul. „Dar voi, preaiubiţilor!” În mijlocul celor mai grave desfăşurări ale răului, credinciosul are mereu o linie de comportament: zidire reciprocă, rugăciune, aşteptarea Domnului, grijă de fraţi. Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Isus Hristos sunt numiţi împreună, ca o asigurare că, din partea divină, nu ne va lipsi nimic (v. 20, 21).

Dacă ne poticnim (v. 24), numai noi suntem responsabili, în vreme ce, fiind „păstraţi în Isus Hristos” (v. 1; Ioan 6.39), noi înşine trebuie să ne păstrăm în bucuria dragostei lui Dumnezeu (v. 21). Da, să gustăm de acum acest „belşug de bucurie” şi să-I dăm Dumnezeului nostru Mântuitor închinare şi adorare.

1 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.
Psalmul 62.1,2

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut în zori de zi; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într-un pământ sec și uscat, fără apă. Așa Te-am privit în sfântul locaș, ca să văd puterea Ta și gloria Ta.
Psalmul 63.1,2

Fiecare dintre noi avem momente când suntem cuprinși de teamă. Nu ne face niciun bine să tăgăduim acest lucru. Când simțim că ne cuprinde teama, să ne punem următoarele întrebări: De unde vine această teamă? M-a lăsat vreodată Dumnezeu în trecut? N-a promis El că va avea grijă de toate nevoile mele? Își ține El promisiunile?

În Biblie găsim nenumărate exemple despre credincioșia lui Dumnezeu. De exemplu, apostolul Pavel a trecut prin multe dificultăți, persecuții și suferințe, însă a putut declara cu îndrăzneală că Dumnezeu folosește toate aceste împrejurări pentru binele celor ai Săi (Romani 8.28). Acest lucru mărturisește despre faptul că, pentru cei care se încred în El, Dumnezeu schimbă orice dificultate, pierdere sau suferință în ceva bun.

Oriunde citim în Scriptură – despre Avraam, David, Iov, Isaia, Iona, Ioan, Pavel sau alții – vedem dragostea și grija constantă a lui Dumnezeu pentru cei ai Săi. Cuvântul Său este o lampă care ne oferă călăuzire clară atunci când împrejurările sunt confuze. Dacă medităm la el cu rugăciune și ni-l însușim practic în inimă, lumina Cuvântului va îndepărta orice întuneric. Psalmii ne oferă un ajutor special atunci când avem de-a face cu teama.

Dumnezeu, Cârmuitorul suveran al acestui univers, deține controlul deplin asupra vieților noastre. Să nu credem că lucrurile ar sta altfel, din cauză că El nu lucrează așa cum credem sau când credem noi. Dacă citim Biblia și medităm la ea, vom dobândi o încredere tot mai deplină în promisiunile Sale.

T Hadley, Sr


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.”
Romani 2.15

Lucrarea conştiinţei

Cu câtva timp în urmă, în cartierul nostru, cineva a găsit într-o noapte un portmoneu cu 500 euro pe care l-a predat poliției. Cineva a replicat că trebuia să-și țină banii, deoarece nu l-a văzut nimeni. „Te înșeli”, răspunse cel care a găsit banii, „există doi martori: Dumnezeu în care cred și conștiința mea care m-ar fi condamnat dacă făceam altfel de cum am fost îndemnat.”

Despre conștiință (cuget), teologul Ioan Gură de Aur a spus: „Acuzatorul acesta, pe care îl ai, te însoțește, te supără, te chinuie, te biciuiește și niciodată nu se liniștește, ci se năpustește asupra ta și în piață, și între lume, și la masă, și când dormi, și când te scoli; îți cere socoteală de cele ce ai greșit, îți pune sub ochi și mărimea păcatelor, și pedeapsa care urmează. Şi după cum un doctor bun nu încetează de a da doctorii unui bolnav până nu-l vede sănătos, tot așa și cugetul nu se oprește, ci are necontenit grijă. Lucrarea conștiinței este să ne aducă fără întrerupere aminte de faptele noastre rele…”

Cine dorește să aibă o conștiință curată trebuie să vină cu păcatele sale la Mântuitorul. Numai Domnul Isus Hristos poate da iertare de păcate, poate dărui lumina cerească asupra conștiinței fiecărui om.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRANSFORMAREA PERSONALĂ

„S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34)

Cuvântul metamorfoză înseamnă a fi schimbat dintr-o formă în alta. În Evrei capitolul unsprezece, găsim o listă cu oameni celebri, iar printre ei se regăsesc Moise și David. Aveau ei oare slăbiciuni? Da! Aveau ei uneori lupte? Absolut. Dar: „S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie.”

Să ne imaginăm omida care se transformă în fluture. Totul începe lent și timid și este nevoie de multe ore pentru a se putea târî un pas sau doi. Cu toate acestea, când este supusă procesului de metamorfozare, ea devine un fluture frumos care poate zbura pe distanțe lungi prin simpla plutire pe curenții de aer. Aripile fluturilor s-au dezvoltat ca urmare a zbaterii coconului până ce acesta s-a spart. Fără luptă, nu-i cunună! Înțelegi ideea?

Te zbați tu pentru ceva anume în prezent? Te afli în mijlocul unei lupte spirituale? Zbaterile tale sunt cele care îți dezvoltă puterea și luptele sunt cele care îți aduc victoria. Satan nu dorește să știi asta. El speră că lupta în care te afli te va distruge în loc să te dezvolte, așa că el continuă să arunce presiune asupra ta.

Când viața lui Pavel a devenit atât de grea încât a crezut că nu mai rezistă nici măcar o zi, Dumnezeu i-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Cum a reacționat Pavel? El scrie: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10).

Deci, încrede-te în Dumnezeu și învață din fiecare situație prin care El îngăduie să treci!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iuda 1-13

O trâmbiţă poate suna şi numai pentru plăcerea celor ce o ascultă, dar ea trebuie să răsune pentru a-i stimula pe luptători. Iuda ar fi dorit să-i întreţină pe fraţii săi cu subiecte dintre cele mai edificatoare. Însă, în faţa progresului răului care se strecurase deja „printre credincioşi”, slujba lui, un adevărat strigăt de alarmă, s-a mărginit să-i îndemne să lupte cu orice preţ pentru adevăr. Câţi copii ai lui Dumnezeu au nevoie să le fie amintit mereu ABC-ul adevărului creştin, când Duhul ar dori ca ei să se ocupe cu binecuvântări mai înalte (Evrei 5.12)! „Aţi cunoscut toate odată pentru totdeauna” (v. 5). Am făcut noi vreun progres sau, dimpotrivă, am dat înapoi, după întoarcerea la Dumnezeu?

Ca şi a doua epistolă a lui Petru, şi epistola lui Iuda foloseşte exemple solemne din Vechiul Testament pentru a ne zugrăvi apostazia morală din zilele din urmă. Aceasta este caracterizată de două trăsături: abandonarea harului, schimbat în desfrânare, şi dispreţul faţă de autorităţi, sub toate formele (2 Petru 2.10,11). Această ultimă tendinţă se afirmă deja în familii, în şcoli şi în viaţa socială şi profesională. Cum ar putea un copil care nu se supune părinţilor să accepte mai târziu autoritatea Domnului?

30 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

[Dumnezeu] nu a cruțat lumea veche, ci l-a păstrat pe Noe, al optulea, un predicator al dreptății, aducând potop asupra unei lumi de neevlavioși.
2 Petru 2.5

Noe a început să cultive pământul și a sădit o vie.
Geneza 9.20

Prima Epistolă a lui Petru face referire la o imagine – cea a apelor potopului în zilele lui Noe (1 Petru 3.21). Alte pasaje cu privire la Noe ilustrează diverse adevăruri din Noul Testament. În 2 Petru 2.5, Noe este numit „al optulea”. La fel cum a opta zi este începutul unei noi săptămâni, noul început al lui Dumnezeu în Hristos este ilustrat de lumea cea nouă care a început cu Noe, după ce apele judecății lui Dumnezeu au dispărut. De asemenea, Noe a fost un predicator al dreptății, iar Hristos a fost și El un predicator, cu un mesaj al păcii și al împăcării (Efeseni 2.17; 2 Corinteni 5.19). Noe a plantat o vie; Hristos este adevărata Viță, în care cei credincioși își găsesc orice resursă și bucurie (Ioan 15.1-11).

Aceste observații ne oferă un alt principiu cu privire la simboluri. Nu toate sunt în mod specific numite astfel, însă, la o privire atentă, recunoaștem adesea legături care Îl pun în lumină pe Hristos și lucrarea Lui. Viața lui Iosif, de exemplu, nu este niciodată descrisă în Noul Testament ca fiind o imagine, însă ea oferă una dintre cele mai expresive imagini ale lui Hristos în întreaga Scriptură.

Există însă un alt principiu semnificativ: imaginile, sau simbolurile, nu trebuie niciodată forțate. Niciun simbol nu poate prin sine stabili un principiu scriptural; simbolurile sunt doar ilustrative, nu declarative. Mai mult, ele adesea conțin contraste cu realitățile găsite în Isus Hristos. Beția lui Noe din Geneza 9 nu poate niciodată avea un corespondent în viața lui Hristos, Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. Totuși, limitările unui simbol pot servi la a arunca o lumină încă și mai strălucitoare asupra Domnului Însuși.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit… așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu…”
1 Tesaloniceni 2.13

Biblia zidită

Pe unul dintre acești bărbați, la lovirea cu ciocanul, l-a surprins sunetul gol al unui loc dintr-un zid. Fiind de părere că este ascunsă o comoară acolo, sparse cărămizile. Şi ce a apărut la iveală? O Biblie! El luă Biblia acasă și începu din curiozitate să o citească. Prin citirea Bibliei, Dumnezeu i-a vorbit inimii sale. Prin această carte, el L-a cunoscut pe Dumnezeu și pe Mântuitorul său. El s-a recunoscut în lumina lui Dumnezeu ca un păcătos pierdut, s-a pocăit și L-a acceptat pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lui personal. Dragostea Domnului Isus, pe care a aflat-o în inima lui proprie, l-a îndemnat să slujească și altora și să le arate calea spre mântuirea lor. El a devenit colportor de Biblii. Într-o zi a întâlnit, fiind greu încărcat cu Biblii și cărți, o grupă de muncitori. El merse spre ei, îi salută prietenos, le arătă cărțile și le oferi spre vânzare. Mai mulți bărbați își cumpărară câteo carte; numai unul refuză foarte vehement.

Nu vreau să știu nimic despre cărțile dumneavoastră, spuse el. Am avut deja odată o astfel de carte, dar am ascuns-o într-un loc unde nici diavolul nu o poate găsi.

Colportorul rămase uluit. Un gând îl străbătu. Să fie Biblia zidită? El scoase Biblia mică, pe care o purta în permanență la el, din geantă, o deschise și îl întrebă pe acel bărbat dacă nu cumva este numele lui. Zidarul a rămas ca încremenit. Imediat a recunoscut Biblia zidită de el.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (3)

„Cel neprihănit dă fără zgârcenie.” (Proverbe 21:26)

     Nivelul binecuvântării financiare pe care ți-o încredințează Dumnezeu depinde de următoarele trei întrebări:

1) Ești suficient de matur ca s-o gestionezi?

2) Speri să culegi, dar nu ești dispus să semeni?

3) Ești o persoană strângătoare sau una darnică? Dumnezeu știe că nu putem dărui toți aceeași sumă. Domnul Isus a lăudat o femeie văduvă pentru că și-a dat ultimii bănuți, spunând: „toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea… a aruncat tot ce avea…” (Marcu 12:44). Pe de altă parte, Barnaba, omul de afaceri „a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele Apostolilor 4:37).

Cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât mai mult El te face responsabil. Domnul Isus a zis: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). Într-o biserică, în timpul când se adunau darurile de bunăvoie, un pastor a spus adunării să ia fiecare dintre ei portmoneul sau poșeta persoanei din fața lor. „Acum” a spus el „deschideți-le și dăruiți suma pe care v-ați dorit dintotdeauna s-o dăruiți, dar care ați simțit că nu v-o permiteți!”

În realitate, noi nu suntem chemați să dăruim la fel, dar suntem chemați să ne sacrificăm la fel. Lucrul acesta ne face pe toți egali. Nu-i așa că este interesant că poți merge să iei cina la cineva care nu are bunăstare, și pleci simțindu-te ca un rege datorită ospitalității acelei persoane? Asta pentru că esența generozității este jertfa de sine. Dumnezeu a dat binecuvântare financiară unor oameni care nu sunt stăpâniți de iubirea de bani.

Cum poți să-ți dai seama că ești stăpânit de iubirea de bani? În loc să dăruiești când Dumnezeu îți spune s-o faci, buzunarul tău este închis. Deci, înțelege acest principiu: Când Dumnezeu îți spune să semeni o sămânță, înseamnă că te așteaptă un seceriș!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

3 Ioan 1-15

Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos”. Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu Ioan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).

În această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. Ioan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numelui Său au plecat” (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).

„Nu imita răul, ci binele”, recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).

29 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia, în care puțini, adică opt suflete, au fost salvați prin apă; această imagine, botezul, vă salvează și acum, nu o lepădare a necurăției cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conștiințe bune, prin învierea lui Isus Hristos.
1 Petru 3.20,21

Vechiul Testament conține multe simboluri, care corespund diferitelor adevăruri din Noul Testament. Preocupându-ne cu ele, îl vom aprecia cu siguranță tot mai mult pe Hristos și lucrarea pe care El a făcut-o pentru gloria lui Dumnezeu și pentru mântuirea noastră. Pasajul din 1 Petru ne oferă un exemplu despre cum putem înțelege și aplica astfel de simboluri.

Mai întâi, înțelegem că oamenii și evenimentele din Vechiul Testament au fost reali. Zilele lui Noe scot la iveală îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu față de cei neascultători, chiar dacă pământul era plin de nelegiuire, așa cum citim în Geneza 6. Harul lui Dumnezeu, credința lui Noe, precum și alte teme fac parte din contextul istoric real și literal al pasajului; iar aceste lucruri „au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță” (Romani 15.4).

1 Petru 3.21 ne arată însă că acele zile sunt de asemenea o imagine. Apele prin care a trecut corabia sunt o imagine a botezului astăzi – nu fiindcă botezul ar mântui, ci fiindcă el arată că suntem identificați cu Hristos, care a murit și a înviat. Cuvântul „și” ilustrează un principiu important. El ne învață că, în general, imaginile sunt adevăruri însoțitoare și nu adevăruri exclusive, sau primare, cu privire la un pasaj din Vechiul Testament. Trebuie să învățăm mai întâi din context și apoi din imagini, pentru ca astfel să dobândim o înțelegere deplină a marelui subiect al Scripturii: Hristos Însuși.

S Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși…»”
1 Timotei 1.15

Biblia zidită

La marginea unui mic oraș italian, care era înconjurat de păduri de măslini, se plimba o doamnă. Când s-a apropiat de oraș, văzu un zidar care era preocupat cu restaurarea unui zid. Merse la el și discută foarte prietenos un timp cu bărbatul. La început, bărbatul se arătă și el prietenos, dar deodată  fața  lui  luă  o  altă  expresie.  Femeia  a  luat  din geanta ei o mică Biblie italiană și i-a înmânat-o bărbatului, cu asigurarea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu înverșunare, bărbatul a refuzat cadoul și a spus că nu vrea să știe nimic de aceasta. Dar când femeia i s-a adresat foarte prietenos, a cedat. El lăsă chiar să i se treacă numele în Biblie și primi cadoul. Dar deabia îi întoarse străina spatele, că și ridică câteva cărămizi de pe zid, puse Biblia în spațiul gol, închise locul și zidi mai departe.

Câțiva ani mai târziu veni o mare nenorocire peste acest oraș. Italia de sud este adesea zguduită de cutremure și la un astfel de cutremur se prăbușiră numeroase case. Mulți dintre locuitori au fost răniți, alții au fugit și au lăsat totul în urmă.

Când refugiații s-au întors după cutremur, au stat în fața ruinelor orașului lor. Multe case au fost distruse și au trebuit să fie definitiv demolate din cauza pericolului de dărâmare. Conducerea a trimis experți, care au trebuit să cerceteze casele și zidurile rămase cu privire la siguranța lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (2)

„Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni… pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36)

     Iosif i-a oferit lui Faraon sfaturi financiare sănătoase, pe care am face bine să le ascultăm și noi: „Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină… Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete.” (Geneza 41:35-36). Cum a reacționat Faraon? „Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon.” (citim în versetul 37).

Siguranța ta viitoare este garantată, dacă pui în practică următoarele trei principii scripturale:

1) Zeciuiala. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10).

2) Economisirea.  Disciplinează-te să investești o parte din venitul tău în economii. Nu-ți face griji că este o sumă mică, ci fă din asta o prioritate și o obișnuință! Dacă nu, îți vei cheltui banii pe alte lucruri și nu-ți vei atinge niciodată obiectivele majore: de-a merge la facultate, de a-ți cumpăra o casă, de a ieși la pensie sau de a susține lucrarea Domnului.

3) Plata datoriilor. După ce ai dat zeciuială și ai pus deoparte pentru viitor, străduiește-te să-ți achiți toate obligațiile financiare lunare. Dacă nu plătești întreaga sumă lunar, ajungi să plătești mai mult decât trebuie. Plătește atât cât trebuie pentru contribuția la pensie, chiar dacă trebuie să strângi puțin cureaua și să te descurci cu mai puțin o vreme. Pe termen lung, vei ajunge departe. Așa că, ia aminte la aceste sfaturi sănătoase!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

2 Ioan 1-13

După ce, în prima lui epistolă, a prezentat trăsăturile adevărului, apostolul ne înfăţişează în două scurte scrisori acest adevăr „în umblare”. Şi aici el nu alege ca exemplu un părinte în credinţă (1 Ioan 2.13), ci o doamnă creştină, împreună cu copiii ei, dintre care unii, spre marea lui bucurie, umblau în adevăr. Tineri creştini, să ştiţi că nimic nu-i bucură mai mult pe aceia care vă iubesc decât să vadă că voi nu numai că cunoaşteţi, ci şi că umblaţi în învăţăturile Cuvântului (v. 4; 3 Ioan 4).

Purtarea copiilor este proba care arată dacă o casă creştină este condusă după adevăr. Într-o epocă în care totul este corupt, căminul este ultima celulă în care copilul poate să se dezvolte la adăpost de întinăciune. Dar adevărul trebuie apărat împotriva vrăjmaşilor de afară (v. 10; Fapte 20.30). Adevărata dragoste ne obligă să nu primim nimic de la asemenea persoane. Am suporta noi ca un vizitator să ne spună minciuni despre cineva care ne este foarte drag? Şi cine ne este mai drag decât Domnul Isus? O creştină, un copil întors la Dumnezeu au competenţa nu să discute cu asemenea persoane, ci să le închidă uşa. Adevărul este comoara noastră cea mai mare. Să nu facem vânzare cu el! (Proverbe 23.23).

28 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Rugați-vă neîncetat; mulțumiți pentru toate; pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, față de voi.
1 Tesaloniceni 5.17,18

Rugăciunea este revărsarea naturii noastre noi, una dintre cele mai normale funcțiuni ale Duhului care locuiește în noi și o componentă vitală care însoțește mântuirea. Rugăciunea este expresia dependenței credinciosului de Dumnezeu, expresia slăbiciunii noastre omenești care apelează la puterea divină. Adevărata rugăciune este de asemenea recunoașterea de către noi a faptului că puterea, harul și dragostea lui Dumnezeu pot interveni pentru a ne fi de ajutor. Într-un cuvânt, rugăciunea înseamnă dependență de Dumnezeu și reprezintă glasul noii naturi a celui credincios.

Prin urmare, obiceiul rugăciunii trebuie să fie o caracteristică vizibilă a tuturor celor care spun că sunt născuți din nou. Rugăciunea a fost numită «respirația vieții naturale». Când un copil se naște în această lume, ne așteptăm ca el să respire; iar dacă nu respiră, înseamnă că nu are viață. La fel, dacă cineva mărturisește că este născut din nou, ne așteptăm pe drept ca el să respire aerul spiritual al rugăciunii.

Rugăciunea înseamnă comuniune cu Dumnezeu. Când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu, iar când citim Biblia, Dumnezeu vorbește cu noi. Astfel dobândim hrana și puterea după care natura nouă tânjește. Peste tot în Scriptură, de-a lungul tuturor veacurilor, rugăciunea a fost caracteristica celor credincioși. Slujitorul desăvârșit al lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, a fost un Om al rugăciunii. De multe ori Îl vedem în rugăciune pe paginile Evangheliilor; uneori S-a rugat timp de o noapte întreagă, iar alteori citim că Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Dacă El Se ruga atât de des și atât de constant, cu cât mai mult ar trebui să ne rugăm noi! Să facem cu toții din rugăciune obiceiul vieții noastre!

R K Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Caut eu oare, în clipa aceasta… să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.”
Galateni 1.10

Cui dorim să-i fim pe plac?

Unul dintre antrenorii cei mai de succes din istoria fotbalului american profesionist a fost Vince Lombardi de la Green Bay Packers. Un reporter a întrebat cum reușeau membrii echipei să se dedice atât de mult acestui sport în fiecare duminică. „De ce este echipa voastră atât de diferită față de celelalte echipe? Cum reușiți să dați pe teren tot ce aveți mai bun?” Fotbaliștii i-au răspuns: „Noi nu jucăm pentru spectatorii din tribune sau pentru milioanele de telespectatori care ne urmăresc. Nu suntem exagerat de preocupați de ceea ce se scrie în presă despre noi. Noi jucăm pentru un singur motiv: pentru antrenorul nostru. Luni dimineață, când urmărim înregistrarea meciului, vrem să știm că antrenorul Lombardi este mulțumit.”

Este interesantă strategia acestor fotbaliști americani. Dar ea a fost în funcțiune cu mii de ani înainte. Un Iosif, un Moise, un Daniel și mulți, mulți alții nu au „jucat” pentru mulțime. Ei au trăit în așa fel, încât să fie plăcuți Tatălui ceresc. Marii eroi ai credinței au avut acest scop. Ei s-au ridicat  deasupra  maselor  de  oameni.  Ei  au  privit  viața dintr-o altă perspectivă. Ei nu au trăit, ca să fie pe placul lor sau pe placul mulțimii. Scopul primordial al vieții lor a fost acela de a fi plăcuți lui Dumnezeu. Întotdeauna, un adevărat creștin va arăta ascultare față de Dumnezeu; și aceasta se va vedea în umblarea sa practică zi de zi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI FINANCIARE SĂNĂTOASE (1)

„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20)

E o nebunie să cumperi lucruri de care nu ai nevoie și pe care nu ți le permiți, mai cu seamă atunci când ai facturi restante și când nu ai pus nimic deoparte pentru zile negre. Siguranța ta financiară este determinată de ceea ce ai, nu de ceea ce câștigi! Când trebuie să muncești ani de zile pentru a-ți plăti o datorie, opțiunile tale sunt extrem de limitate. Așadar, stabilește-ți modul de viață prin prisma venitului pe care îl ai, nu prin ceea ce ți-ai dori să fie sau speri să fie. Când ai parte de o mărire salarială, nu cheltui automat mai mult.

Biblia spune: „Comori de preţ… sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20). Unul din cele mai înțelepte lucruri pe care le poți face astăzi este să începi să salvezi viitorul, semănând zece la sută din venitul tău pentru Împărăția lui Dumnezeu, ca să poți avea parte de seceriș atunci când vei avea nevoie (vezi 2 Corinteni 9:6).

Autorul John Kennedy scrie: „A oferi sfaturi biblice în materie de finanțe a devenit o industrie obișnuită. Nu că sfaturile ar fi noi sau că nu ar fi auzit suficient, realitatea este: creștinii intră în datorii fără să aibă vreun plan de răspundere financiară, și pentru a ține pasul cu plata dobânzilor, ei rămân lefteri.” Este filozofia ta în viață „de ce să aștept și să pun bani deoparte când cardul de credit mă va ajuta să am ce-mi doresc chiar acum?”?!

Dacă cumperi lucruri de care nu ai nevoie cu bani pe care nu-i ai, oprește-te! Înainte să mai cumperi ceva, întreabă-te dacă într-adevăr ai nevoie de lucrul acela. Și chiar dacă crezi că ai nevoie, întreabă-te dacă poți trăi fără el o vreme; altfel, vei deveni sclavul datoriilor de pe cardul de credit. Iată un sfat financiar sănătos: Roagă-te pentru călăuzirea lui Dumnezeu înainte de-a face o cheltuială inutilă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 5.1-21

Epistola lui Ioan, ca şi Evanghelia lui, atestă că avem viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (comp. v. 13 cu Ioan 20.31). Necrezând, după atâtea mărturii, înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos (v. 10). Acum însă copilul lui Dumnezeu se bazează pe certitudini: „Ştim” nu încetează să repete apostolul (v. 2, 13, 15, 18, 19, 20). Şi credinţa noastră nu numai că îşi însuşeşte mântuirea, ci triumfă asupra lumii prin aceea că, privind dincolo, se leagă de ceea ce este nepieritor (v. 4).

Ce fericire să ştim de asemenea că Dumnezeu ne ascultă şi că ne dă ceea ce cerem după voia Lui (v. 14)! „Creştinul însuşi n-ar dori să-i fie dat vreun lucru contrar voii lui Dumnezeu”. Dar cum să cunoaştem această voie? Prin priceperea pe care ne-a dat-o Fiul lui Dumnezeu (v. 20; Luca 24.45).

„Si noi suntem în Cel adevărat”, spre deosebire de lumea întreagă care „zace în cel rău” (v. 19). Cel rău nu are în arsenalul lui niciun obiect cu care să-l poată seduce pe omul nou care este în noi. În schimb, el ne oferă mulţi idoli buni să ispitească bietele noastre inimi fireşti. Copii ai lui Dumnezeu, să ne păzim sentimentele noastre, încât să fie în totalitate (neîmpărţite) pentru Domnul (v. 21; 1 Corinteni 10.14).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: