Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

23 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pavel, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: „Bărbați atenieni, în toate vă văd foarte religioși. Pentru că, trecând pe aici și privind de aproape lucrurile la care vă închinați voi, am găsit și un altar pe care este înscris: «Unui dumnezeu necunoscut!» Pe Acela deci, pe care voi, necunoscându-L, Îl onorați, pe El vi-L vestesc eu”.

Fapte 17.22,23


Cu câtă înțelepciune s-a purtat Pavel în mijlocul atenienilor! În loc să batjocorească sau să critice convingerile lor religioase, așa cum facem noi câteodată, el le-a îndreptat privirile către Domnul Isus, adevăratul Dumnezeu. Să urmăm și noi exemplul lui!

Adesea vorbim de rău și criticăm religia altora și, în loc să-i câștigăm pentru Domnul, îi irităm și pierdem astfel oportunități. Îi atacăm, în loc să-i îndreptăm către Domnul. Trebuie să înțelegem că o astfel de purtare din partea noastră are ca efect mai degrabă întărirea acelor convingeri greșite în inimile lor.

Mulți ucenici L-au părăsit pe Domnul după ce s-au poticnit de învățătura Lui din Ioan 6, astfel că Domnul i-a întrebat pe cei doisprezece dacă nu vor să plece și ei. Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne” (Ioan 6.68). Domnul atrăgea inimile lor în așa fel, încât pentru ei nu mai exista nimeni altul la care ar fi putut să se ducă. Așa ar trebui să procedăm și noi. Trebuie să-L vestim pe Domnul Isus și să spunem celorlalți cât de minunat și de prețios este El. Trebuie să transmitem inimilor celor cu care vorbim aceleași gânduri pe care le-au experimentat cei doi ucenici pe drumul către Emaus. Domnul le vorbise despre Sine Însuși, iar rezultatul a fost că inimile lor ardeau (Luca 24.13-27). Trebuie să-L facem pe Domnul atât de atractiv pentru ceilalți, încât ei să părăsească lucrurile false, fiindcă Îl doresc pe Hristos. Aceasta s-a întâmplat la Efes, când cei de acolo au ajuns să-L cunoască pe Domnul (Fapte 19.18-20). Ei și-au ars toate cărțile de vrăjitorie, arătând astfel că inima li se schimbase și că era acum atrasă de Hristos.

A. Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nu practic binele pe care îl vreau … O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa din acest trup de moarte?

Romani 7.19,24



Punctul de cotitură (1)

Omul de afaceri Harold Hughes nu avusese niciodată o relație foarte bună cu familia lui. Motivul invocat era cel pe care îl spun în mod obișnuit toți cei asemenea lui: firma de transporturi îi consuma tot timpul. Când nu călătorea, discuta cu partenerii săi de afaceri. Însă problema principală care îl ținea pe Harold Hughes departe de familia sa, atât fizic, cât și emoțional, era alta: alcoolul – vechea patimă care a distrus și încă mai distruge vieți omenești. Când soția lui încerca să stea de vorbă cu el despre această problemă, el răbufnea. Uneori, fetele lui se ascundeau în dulap când se întorcea el acasă.

Într-un final, soția și-a luat fetele și a plecat de acasă. Lucrul acesta l-a zguduit atât de mult pe Harold, încât a făcut atunci o promisiune solemnă. El a jurat înaintea unui judecător că nu se va mai atinge de alcool timp de un an. Atunci soția și fetele s-au întors acasă.

Dar astfel de promisiuni nu țin multă vreme. După câteva săptămâni, Harold a călătorit până în localitatea Iowa, unde avea loc o întâlnire a șoferilor de camioane. Dimineața, când s-a trezit, la hotelul unde era cazat a observat vărsături în baie. Nici măcar nu-și mai amintea că băuse toată noaptea. Încă o promisiune încălcată! Ar fi putut, în nenorocirea lui, să strige ca și omul din versetul de astăzi: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCOPUL SUPREM AL RUGĂCIUNII – Fundația SEER

 „…Să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29)

Biblia spune: „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” Când citim versetele precedente din acest capitol (Romani 8), descoperim că Dumnezeu face asta prin rugăciune. Lucrul acesta ar trebui să ne încurajeze să ne rugăm. De multe ori nu ne rugăm deoarece nu credem că se va întâmpla ceva. Dar cu Dumnezeu, ceva se întâmplă întotdeauna!

Noi ne întrebăm: „Oare când va lucra?” Ceea ce nu reușim să înțelegem este faptul că El lucrează mereu. Când vorbim despre rugăciune, El fie ne răspunde așa cum am sperat noi, fie ne schimbă inima prin mijlocirea Duhului Sfânt, care va face ca rugăciunea noastră să fie în armonie cu voia Sa.

Tu spui: „Dar nu văd că se întâmplă ceva!” Când plantezi o sămânță, nu vii a doua zi așteptând să vezi crenguțe și frunze verzi. Asta înseamnă oare că nimic nu se întâmplă? Nu, ci o grămadă de procese necesare au loc sub pământ, acolo unde tu nu le poți vedea. Să nu facem greșeala de a crede că dacă nu vedem dovada, nimic nu se întâmplă! Doar că încă nu a sosit vremea secerișului.

Una din modalitățile prin care Dumnezeu ne face mai asemănători cu Domnul Isus este ajutându-ne să ne rugăm așa cum S-a rugat și Domnul Isus: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). Asta înseamnă că atunci când rugăciunea ta este după voia Sa, El lucrează deja la răspuns, chiar dacă tu nu vezi lucrul acesta. Iar dacă rugăciunea ta nu este în acord cu voia Sa, El lucrează ca să-ți schimbe cererea, schimbându-te pe tine. Rugăciunile fără răspuns pot fi o binecuvântare la fel de mare, ca și cele care primesc răspuns, atunci când ne împiedică să încălcăm voia lui Dumnezeu.

Și care este voia lui Dumnezeu? Să ne facă să semănăm tot mai mult cu Domnul Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 23:1-13


Înştiinţat despre atacul filistenilor asupra Cheilei, David ar fi putut spune: ŤEste treaba lui Saul să apere ţarať. Dar nu a făcut aşa! În pofida riscului, acest om care odinioară îşi scăpase oile din gura leului şi a ursului pleacă să ajute cetatea aflată în pericol. David acţionează astfel ca adevăratul împărat. Numai că nu uită să-L întrebe întâi pe Domnul ce gândeşte în această privinţă (v. 2). Să nu omitem nici noi niciodată să facem aşa, chiar atunci când urmează să întreprindem ceva care ni se pare bun. Aceasta este ceea ce se numeşte dependenţă!

Oamenii lui David sunt plini de teamă. Ei ne duc cu gândul la ucenicii Domnului Isus care „se minunau şi, urmându-L, se temeau“ (Marcu 10.32).

Pentru a-şi încuraja oamenii, David Îl întreabă încă o dată pe Domnul, care-i răspunde din nou într-un mod atât de clar. Victoria este astfel câştigată. Cu toate acestea, David ştie că poporul pe care l-a scăpat este în stare să-l dea în mâinile lui Saul fără nici o ezitare; nu se încrede deloc în ei. Oare n-a făcut aşa şi Domnul? Venise să-i salveze pe ai Săi; în acelaşi timp îns㠄nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi … fiindcă El Însuşi cunoştea ce era în om“ (Ioan 2.24, 25). Şi El cunoaşte, de asemenea, inima fiecăruia dintre noi.

22 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Avraam a luat lemnele arderii-de-tot și le-a pus pe Isaac, fiul său; și a luat în mână focul și cuțitul și mergeau amândoi împreună … Și au ajuns la locul despre care-i spusese Dumnezeu. Și Avraam a zidit altarul acolo și a așezat lemnele; și a legat pe Isaac, fiul său, și l-a pus pe altar deasupra lemnelor. Și Avraam și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să înjunghie pe fiul său.

Geneza 22.6,9,10


Isaac (3) – Jertfă pe altar

A venit timpul când Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam, cerându-i cea mai mare jertfă pe care o putea aduce – pe fiul său Isaac, pe care îl iubea. Dumnezeu îl descrie pe Isaac, fiul promisiunii, ca fiind singurul fiu al lui Avraam. Ni se amintește astfel de Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu, pe care El Îl iubește.

Isaac nu mai era un băiețel în acest timp. Era adolescent sau chiar mai în vârstă. Este însă mișcător să-l vedem urcând de bunăvoie pe munte, cu lemnele în spate, alături de tatăl său, care ducea focul și cuțitul. El discută cu încredere cu tatăl său despre mielul pentru arderea-de-tot și de două ori citim că „mergeau amândoi împreună”. După ce altarul a fost zidit, el s-a lăsat legat și pus peste lemnele de pe altar. N-a încercat în niciun fel să se împotrivească sau să scape. Dumnezeu poruncise și el a ascultat.

Vedem deci în Isaac o frumoasă imagine a Domnului nostru Isus Hristos. El a venit pe pământ pentru a împlini scopurile lui Dumnezeu și a fost perfect dependent și ascultător de Tatăl Său. Dumnezeu a pregătit un înlocuitor pentru Isaac, însă pentru Hristos n-a existat niciunul. El a îndurat focul și cuțitul judecății lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre; într-adevăr, El a fost făcut păcat pentru noi. Ce Mântuitor minunat avem! Lăudat să fie Numele Lui!

E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, … pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ.

Coloseni 1.15,16



Renunțarea Mântuitorului

Domnul Isus Hristos este Cel care avea și are toată puterea în cer și pe pământ. El este reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în Univers. El avea gloria și măreția divină. El era peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Toate au fost făcute prin El și toate se mențin prin El. Și totuși, Domnul Isus a venit în lumea aceasta ca un om sărac – un rob. Vulpile și păsările, făpturi create de El, aveau pe pământ mai mult decât a avut Cel care le crease. Ele aveau un loc în care să se odihnească, în timp ce Domnul și Mântuitorul nostru nu avea niciunul. Domnul Isus S-a gândit la ceilalți, a îngrijit de ei, a lucrat pentru ei, a plâns cu ei, însă n-a făcut niciodată aceste lucruri pentru Sine. Nu Îl găsim niciodată pe Mântuitorul preocupându-Se cu Sine Însuși. Viața Mântuitorului a fost o desăvârșită renunțare.

El, care era totul, a acceptat să fie nimic. A fost în contrast total cu primul Adam care, fiind doar om, s-a gândit să se facă asemenea lui Dumnezeu, ajungând însă robul celui rău. Domnul Isus, Dumnezeul Cel Preaînalt, a ocupat cel mai de jos loc între oameni. Este cu totul imposibil ca vreun om să poată lua un loc mai umil decât cel pe care l-a luat Domnul Isus. El a renunțat la tot, chiar și la viață, ca să câștige un popor ceresc, răscumpărat, care să fie al Lui pentru veșnicie, plin de râvnă pentru fapte bune și care să aducă adorarea care se cuvine lui Dumnezeu Tatăl.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O RUGĂCIUNE PENTRU COPIII TĂI – Fundația SEER

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

Când cineva îți poartă o dragoste suficient de mare pentru a-ți lăsa o moștenire, trebuie s-o prețuiești și s-o tratezi în așa fel încât să onorezi acea persoană. Biblia spune că „fiii sunt o moștenire de la Domnul”; așadar, iată o rugăciune pe care o poți rosti pentru ei: „Doamne, nu am cuvinte să-ți spun cât sunt de binecuvântat și de mulțumitor pentru copiii mei. Recunosc faptul că fiecare este un dar extraordinar de la Tine. Mi i-ai dăruit ca să-i iubesc și să am grijă de ei, să mă bucur de ei și să-i sărbătoresc, să mă desfătez prin ei și să-i cresc în așa fel încât să ajungă să Te recunoască pe Tine ca fiind cea mai mare moștenire a lor. Îți mulțumesc că nimeni, nici măcar eu, nu poate fi la fel de bun pentru ei cum ești Tu. Pentru că mi-ai oferit privilegiul și responsabilitatea de a-i aduce la Tine, învață-mă și ajută-mă să-i aduc în rugăciune înaintea Ta în fiecare zi. Ține-i în centrul dragostei Tale și a scopului pentru care i-ai creat. Binecuvântează-i cu cunoașterea a ceea ce ești Tu. Învață-i să-și pună încrederea în Tine și să rămână pe cărarea vieții pe care ai pregătit-o pentru ei. Ajută-i să recunoască darurile și chemarea pe care ai pus-o în ei și să Te urmeze pe măsură ce-i ajuți să se dezvolte, și îi folosești pentru slava Ta. Fă să strălucească fața Ta peste ei, fie ca harul Tău să-i însoțească, și dragostea Ta să fie din belșug în ei. În Numele Domnului Isus Te rog, Amin.”

Copiii tăi Îl slujesc pe Dumnezeu? Dacă nu, bazează-te pe această promisiune din Biblie (Ieremia 31:17): „Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor (principiile pe care le-au învățat)!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:11-23


În timp ce David, viitorul împărat, este rătăcitor şi exilat împreună cu cei care-i sunt credincioşi, Saul urzeşte planuri sinistre împotriva lui. Totodată gelozia îl duce la uciderea preoţilor Domnului. Şi ceea ce n-a dus la îndeplinire contra lui Amalec, vrăjmaşul poporului – cruţându-l pe Agag şi animalele lui – nu-i este teamă să facă cetăţii Nob, trecând-o în întregime (oameni şi animale) prin ascuţişul sabiei. Pentru a-şi împlini răzbunarea, Saul se foloseşte chiar de trădător, de Doeg, un edomit, figură teribilă a Anticristului care, într-un timp viitor, se va ridica împotriva Domnului şi a lui Israel (vezi titlul Psalmului 52).

Să luăm acum în considerare o imagine plină de har: Abiatar reunit cu unsul Domnului. „Rămâi cu mine” îl sfătuieşte David „… cel care caută viaţa mea caută şi viaţa ta”.

„Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră” le aminteşte Isus ucenicilor Săi „… dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.18, 20). Această persecuţie, această ură din partea lumii este ea un motiv de temere pentru inimile noastre? Să ascultăm atunci ca venind de pe buzele Lui această promisiune de preţ, care nu dezamăgeşte: „La
mine vei fi bine păzit” (v. 23; vezi Ioan 18.9)!

21 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun.

Romani 7.18


Există două feluri în care putem învăța acest lucru: fie în prezența lui Dumnezeu și în comuniune cu El, fie în prezența lui Satan, prin căderi și păcat. Pavel însuși pare că a fost un exemplu din prima categorie. Ca iudeu, el era atât de moral și de integru, încât, călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, a putut spune ulterior despre sine că era, „cu privire la dreptatea care vine prin lege, fără vină”. Dar când Hristos glorificat din ceruri i S-a descoperit, o adevărată revoluție a avut loc în sufletul lui. Acum el vedea totul în adevărata lumină, lumina gloriei lui Dumnezeu, care strălucea pe fața lui Hristos, și a priceput imediat lipsa completă de valoare a cărnii și a celor mai alese fapte ale ei. Acum el putea spune: „Lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, datorită lui Hristos”. Această decizie luată la începutul vieții sale de creștin a rămas neschimbată până la sfârșitul ei și, în consecință, el a refuzat carnea în orice formă, socotind-o cu totul coruptă, știind că, precum smochinul neroditor din evanghelii, oricât de mult ar fi cultivată și educată, nu va putea aduce niciodată vreun rod pentru Dumnezeu.

Petru este exemplul celui care învață caracterul cărnii prin cădere și păcat. El a fost un om entuziast și plin de hotărâre, care și-a iubit Învățătorul cu o afecțiune arzătoare. Prin urmare, atunci când Domnul Și-a avertizat ucenicii, Petru a răspuns: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea” (Marcu 14). El era gata, cum spunea, să-și dea viața pentru Învățătorul său (Ioan 13). Știm cu toții ce a produs această încredere fermă în propria sa credincioșie. Încrederea în carne, în propriile lui afecțiuni, l-a condus pas cu pas către abisul întunecat al lepădării de Domnul său. Fusese avertizat și chiar mustrat mai dinainte, însă carnea și-a manifestat stricăciunea și l-a târât pe Petru în mlaștina păcatului și a fărădelegii. Căderea a fost folosită în final pentru slava Domnului și pentru binecuvântarea lui Petru, dar avem în falimentul și umilirea lui o descoperire a faptului că în carne fie chiar a unui ucenic sincer și devotat, nu locuiește nimic bun; iar această descoperire este plină de învățăminte pentru noi.

E. Dennett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

Psalmul 59.16



Siguranță

Pe 22 martie 2016, pe aeroportul din Bruxelles a avut loc un atac terorist. Doi teroriști sinucigași au sărit în aer, luând astfel cu ei în moarte alți unsprezece oameni. Drept urmare, aeroportul a rămas mai multe zile închis din motive de siguranță, iar când activitatea a fost reluată, a fost foarte puternic securizată.

Auzind despre astfel de tragedii, se ridică îndreptățit întrebarea: Cum ar putea fi ele prevenite? Unii sunt de părere că în zona de check-in ar trebui să fie prezenți paznici înarmați. Alții susțin că toți oamenii ar trebui să fie controlați încă înainte de intrarea pe terminal. Un consultant de la siguranța aeroportului a spus: „Dacă mutați punctul de control, doar duceți problema într-o altă parte a aeroportului. Va exista întotdeauna o zonă deschisă care este vulnerabilă în fața unor astfel de atacuri!”.

Trăim într-o lume plină de violență și de terorism; tragedia ne poate atinge în orice timp și în orice loc. Din punct de vedere omenesc nu suntem niciunde în siguranță. Însă Biblia ne spune că paza noastră nu poate fi asigurată de către oameni, ci numai de către Dumnezeu. Cine se pune în rânduială cu El și I se încredințează Lui este păzit pentru timp și pentru veșnicie în mâna Sa. Dumnezeu nu spune că ne va ocroti de orice greutate sau de vătămări corporale. Dar El ne promite că va fi locul nostru de adăpost în orice situație.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (4) – Fundația SEER

 „Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

Când încercăm să petrecem mai mult timp în rugăciune, mințile noastre au tendința să zboare în altă parte. Când se întâmplă lucrul acesta, oare se supără Dumnezeu? Nu, când mintea ta o ia razna – Duhul lui Dumnezeu este în continuare cu tine. Uneori gândurile tale hoinare te pot conduce de fapt în rugăciune. Un autor a scris: „Încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am un succes extraordinar într-un anumit lucru. Sau reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să-mi dau seama cum pot rezolva o situație care mă îngrijorează. Obișnuiam să cred că aceste gânduri sunt obstacole în calea rugăciunii, dar acum le consider rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care îmi răsar în minte nu este capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă reprezintă lucrurile de care mintea mea este într-adevăr preocupată. Așa că nu mai încerca să suprimi aceste gânduri, ci mai bine vorbește cu Dumnezeu despre ele. Și uite așa, mă întorc la rugăciune.

Firește, suntem liberi să ne rugăm în așa fel încât să fim pe deplin conștienți de prezența lui Dumnezeu!” Evident, lucruri precum frizura pe care vrei să ți-o faci, sau repararea mașinii – sunt distrageri ale atenției. Când apar astfel de gânduri, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune.

Dezvoltarea unei vieți profunde de rugăciune nu este ceva ce se întâmplă peste noapte; trebuie să depui efort. Dar răsplata va justifica pe deplin efortul. Nu ești singurul, toată lumea se luptă cu distrageri ale atenției de la rugăciune. Cei ce reușesc sunt cei ce învață să le gestioneze.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:1-10


Peştera Adulam devine refugiul lui David. Însă, mai degrabă, Domnul este adăpostul lui, cum afirmă psalmul compus de el pe când se afla în această peşteră: „Tu eşti adăpostul meu“ (Ps. 142.5; vezi şi Ps. 57.1). El adaugă: „Cei drepţi mă vor înconjura, căci îmi vei face bine“ (Ps. 142.7). Cei drepţi? Poate fi vorba cumva de aceşti oameni din v. 2, aparent atât de puţin demni de recomandat, suspecţi, în afara legii, adevărate rebuturi ale societăţii? Da, Dumnezeu dă acest nume acelora care-l iubesc pe unsul Său şi care-l recunosc drept căpetenie. Din momentul în care au venit la David, trecutul trist al vieţii lor nu mai este important.

Tot aşa, cei care se strâng astăzi în jurul lui Isus au schimbat dezolarea morală, imensa lor datorie faţă de Dumnezeu, amărăciunea sufletelor lor (v. 2) cu îndreptăţirea pe care le-o dă El. Din momentul în care înţeleg că nu pot face nimic prin ei înşişi, că lumea nu a fost capabilă să-i satisfacă, găsesc în El Căpetenia şi subiectul afecţiunii lor.

Ce le putea oferi David însoţitorilor lui? Pentru prezent, nimic altceva decât suferinţe! Dar, pentru viitor, parte la gloria
lui imperială. Aceasta este partea credinciosului! Ce contrast cu oamenii acestei lumi care, asemenea slujitorilor lui Saul în v. 7, îşi primesc toate avantajele şi lucrurile bune în viaţa aceasta!

20 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul Meu a făcut două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ca să-și sape fântâni, fântâni crăpate, care nu țin apa.

Ieremia 2.13


Domnul Isus este Izvorul apelor vii. Cu câtă credincioșie a potolit El setea celor ai Săi, fiind Stânca ce venea după ei! Însă când poporul L-a părăsit, pentru a bea apele „de la Șihor, care este înaintea Egiptului” (Iosua 13.3) și apele Asiriei, a comis două rele împotriva Domnului. Ieremia declară: „Doamne, speranța lui Israel, toți cei care Te părăsesc se vor rușina”, iar Domnul îi răspunde: „Cei care se depărtează de Mine vor fi scriși pe pământ, pentru că L-au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii” (Ieremia 17.13). Cei care Îl părăsesc pe Domnul pentru lucrurile lumii acesteia – pentru apele de la Șihor – își vor avea numele scrise pe pământ și vor cădea sub judecata divină.

În Ioan 4, Izvorul apelor vii a venit în această lume pentru a dărui apă vie unei femei samaritene. Ea băuse din fântânile crăpate ale dragostei omenești, schimbând o relația cu alta, până sufletul ei ajunsese gol, neîmplinit și singur. Isus i-a spus că această apă vie avea să fie nu doar o sursă eternă de viață, ci și o sursă eternă de satisfacție (Ioan 4.14). La fel ca această femeie, mulți au băut din apa vie și au dat mărturie despre adevărul cuvintelor Domnului.

Istoria lui Israel este o atenționare constantă pentru creștinătatea mărturisitoare de astăzi. Religia, banii, materialismul și plăcerile păcatului sunt doar fântâni crăpate, care nu pot satisface sufletul. Invitația este pentru toți: „Cine însetează să vină; și cine vrea să ia apa vieții fără plată” (Apocalipsa 22.17).

R. A. Barnett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori și loviturile pentru spinările nebunilor.

Proverbe 19.29



Batjocoritorul

Era o furtună puternică. Un om credincios se grăbea să ajungă acasă. Pe drum s-a întâlnit cu un om cu care și în alte ocazii discutase despre mântuirea sufletului. Acesta însă respinsese cu batjocură orice îndemn. Având același drum de parcurs, au încercat să se adăpostească de ploaie sub un salcâm. Dar, deoarece furtuna venea parcă tot mai aproape de ei, iar copacul însemna mai degrabă un pericol pentru cei doi bărbați, credinciosul a propus să părăsească locul acela periculos. Celălalt a refuzat și a rămas neclintit. La plecare, credinciosul i-a spus: „Domnule, ascultați avertizarea lui Dumnezeu”. — „Spuneți-I Dumnezeului dumneavoastră că nu am vrut”, a fost răspunsul batjocoritor. Credinciosul a făcut doar zece pași, când un fulger puternic însoțit de un tunet asurzitor l-a aruncat la pământ. S-a ridicat tremurând, dar fără nicio rană. Însă când și-a întors ochii spre însoțitorul său, a văzut cu groază că mâna lui Dumnezeu îl omorâse pe batjocoritor.

Acel om nu a vrut. Refuzase până și ultima avertizare. Judecata lui Dumnezeu l-a lovit. De câte ori nu te-a avertizat Dumnezeu și pe tine! Ai ținut seama de avertizările Sale? Nu uita: Dumnezeu nu poate fi batjocorit! Nu-ți împietri inima! Aleargă la Domnul Isus chiar astăzi pentru salvarea ta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (3) – Fundația SEER

„M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului” (Deuteronomul 9:25)

Găsește un stil de rugăciune care ți se potrivește. În Scriptură, oamenii se roagă stând în picioare, plecați pe genunchi, culcați pe pământ, stând pe scaun, cu mâinile întinse, cu fața ridicată spre cer sau cu fața la pământ.

Găsește metoda care funcționează cel mai bine pentru tine și folosește-o. Unii se roagă mai bine când se mișcă. Dacă ești unul dintre ei, fă o plimbare, mergi cu mașina sau aleargă. Ești liber să-ți folosești corpul și poziția în așa fel încât să te ajute să te întorci cu mintea și inima spre Dumnezeu.

Când îți recunoști păcatele, poate ți se pare util să-ți pleci capul și să îngenunchezi; lucrul acesta te va ajuta să-ți aduci aminte și să experimentezi smerenia momentului. În închinare, probabil ai vrea să-ți ridici ochii către cer.

Când ceri călăuzire, ți se va părea util să stai cu palmele ridicate în sus ca o modalitate de exprimare a trupului: „Doamne, facă-se cum dorești Tu!”

Când te rogi pentru cineva, să zicem într-un restaurant, poate ai vrea să te uiți în ochii acelei persoane în timp ce vorbești cu Dumnezeu și să spui: „Tată, sunt foarte recunoscător pentru această persoană. Tu știi care îi sunt nevoile. Te rog Doamne să-i dai ceea ce-ți cere, dacă e voia Ta!”

Când Îl lauzi pe Dumnezeu, poți să-I și cânți! Ideea este că trebuie să te apropii de Dumnezeu cu bucuria, cu entuziasmul, cu naturalețea și simplitatea cu care un copil aleargă în brațele unui părinte iubitor. La fel cum nu ai amprentele altcuiva, tu nu ai nici temperamentul altcuiva!

Așa că, apropie-te de Dumnezeu într-un mod natural, spontan și confortabil pentru tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 20:24-42


Cum se poate explica dragostea reciprocă dintre David şi Ionatan? Exista între ei această legătură strânsă: aceeaşi credinţă. Şi unul şi altul demonstraseră această credinţă, câştigând singuri, fiecare la rândul lui, câte o victorie a Domnului asupra filistenilor.

Aceasta este posibil pentru că ei au în comun „o credinţă de acelaşi preţ“, prin care credincioşii se recunosc şi se iubesc unul pe altul (2 Petru 1.1). Să ne aducem aminte de aceasta când ne alegem prietenii! Pentru noi, copii ai lui Dumnezeu, nu este posibil să avem o prietenie adevărată, profundă, cu cineva care nu
împărtăşeşte aceeaşi credinţă în Domnul Isus Hristos (Ps. 119.63).

Nu fără a risca, Ionatan se face încă o dată avocatul lui David înaintea tatălui său, Saul. Lipsit de credinţă, Saul a uitat judecata Domnului asupra sa (13.13, 14) şi, în pofida ei, ar dori să stabilească dreptul fiului său la succesiunea regală (v. 31). Ionatan pare astfel să acţioneze contra propriilor interese. Acesta este semnul dragostei adevărate (vezi 1 Corinteni 13.5). După ce tatăl lui a încercat  să-l omoare, el este îndurerat din cauza ofensei aduse lui David şi nu lui însuşi (v. 34). Dragi prieteni, ofensele aduse Domnului Isus de această lume ne îndurerează ele mai mult decât nedreptăţile pe care ni le poate aduce ea nouă?

18 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar ei, văzându-L umblând pe mare, au gândit că este o nălucă și au strigat; pentru că toți L-au văzut și s-au tulburat. Și îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”.

Marcu 6.49,50


Domnul Isus este Dumnezeu, și El poate umbla pe ape! Câteodată credem că viața și împrejurările noastre sunt rodul întâmplării sau al accidentului, însă nu este deloc așa – El întotdeauna controlează orice lucru.

Cât de des vine El și la noi, așa cum a venit la ucenici în acel ceas al încercării din noapte (Marcu 6.48), atunci când ne așteptăm cel mai puțin! Când Pavel se afla pe corabia bătută de furtună, îngerul i-a adus un mesaj din partea lui Dumnezeu: „Nu te teme!” (Fapte 27.14-24). Era ca și cum Dumnezeu i-ar fi spus: «Eu am provocat furtuna și tot Eu, după ce ea își va fi făcut lucrarea, o voi potoli; orice val vine la porunca Mea, orice încercare este stabilită de Mine și toate vor avea un rezultat binecuvântat».

Vom avea motive să-L lăudăm pe Dumnezeul nostru pentru fiecare furtună. El rânduiește toate așa cum i se potrivește fiecăruia. Oricare ar fi încercările prin care trecem, rezultatul este același: „Ei se bucură că s-au liniștit și El îi conduce în portul pe care-l doreau” (Psalmul 107.30). Sufletul nostru se poate odihni pe cuvintele psalmistului: „Eu Îl aștept pe Domnul, sufletul meu așteaptă, și sper în Cuvântul Său” (Psalmul 130.5).

J. R. MacDuff

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toate lucrurile sunt într-o neîncetată frământare … Ce a fost va mai fi; și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

Eclesiastul 1.8,9



Dacă… (2)

Continuându-și traseul, discul desprins a cauzat un lanț de evenimente. Dacă trenul ar fi fost oprit imediat după depistarea neregulii… atunci ar fi existat mult mai puține victime sau chiar deloc. În cazul în care observa anumite defecțiuni la tren sau auzea sunete neobișnuite, personalul trenului putea opri garnitura, fără a suporta consecințe ulterioare neplăcute. Dar s-a pierdut timp prețios și din cauza faptului că pasagerul care a observat discul înfipt în podea a plecat să anunțe conductorul, în loc să acționeze el însuși semnalul de alarmă. Dacă pasagerul ar fi tras semnalul de alarmă… dacă conductorul nu ar fi refuzat oprirea trenului până la o investigare personală potrivit politicii societății feroviare Deutsche Bahn… dacă alta ar fi fost politica societății feroviare… atunci nu ar fi fost morți.

Inginerii societății feroviare Deutsche Bahn care inspectaseră la depoul din München roțile trenurilor folosiseră numai lanterne. Dacă procedau altfel… atunci nu se producea accidentul. Aceștia folosiseră doar aparatură de detectare a uzurii avansate a roților, nu de detectare a uzurii incipiente. Din nou dacă

În săptămâna premergătoare accidentului, roata care a cauzat dezastrul a fost găsită defectă în urma a trei inspecții separate. Opt călători și conductori s-au plâns de zgomote și de vibrații neobișnuite venind de la osia cu roata defectată. Aceasta nu a fost înlocuită. Dacă ar fi fost înlocuită… atunci nu se vorbea despre acest grav accident, care a curmat 101 vieți omenești!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MODURI DIFERITE DE-A NE RUGA (1) – Fundația SEER

 „El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27)

Cineva care se pricepe mai bine decât tine la rugăciune deja lucrează în locul tău: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26-27).

Să remarcăm faptul că Duhul Sfânt „mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.” Uneori este dificil să fim „deplin prezenți în rugăciune.” Știm cât e de greu să vorbești cu o persoană dacă mintea ei este la mii de kilometri depărtare. Care este soluția? Încearcă să-ți notezi ceea ce se întâmplă în timp ce te rogi. Două dintre cele mai obișnuite piedici în calea rugăciunii sunt:

a) mintea – distrasă cu ușurință de alte gânduri;

b) oboseala.

Când autorul John Ortberg a împărtășit aceste două frustrări unui prieten, acesta i-a sugerat lui John să iasă din casă singur și pur și simplu să-L invite pe Domnul Isus să meargă cu el. Ortberg scrie: „În următoarea zi, m-am dus la ocean, m-am descălțat, am început să alerg și L-am invitat pe Domnul Isus să vină cu mine. Am descoperit cel mai ciudat lucru. Când mă gândeam că trebuie să vorbesc cu El, mi se părea că este un lucru dificil care necesita efort. Acum, când tot ceea ce trebuia să fac era doar să-L invit, nu mă puteam abține să nu mă gândesc la El. Mintea mea a continuat să reflecteze la faptul că El este cu mine. M-am trezit că vreau să Îi arăt pelicanii și valurile. Mintea mea era asaltată de oameni și îngrijorări, iar eu m-am pomenit că Îi povestesc despre ei. Totul s-a schimbat!”

Așadar, invită-L pe Domnul Isus să vină cu tine astăzi și împărtășește-I fiecare lucru pe care îl faci.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 20:5-23


Când Saul vine la Naiot, David fuge. Totuşi David păstrează încă speranţa că-şi va putea relua locul la curte; de aceea se întoarce pentru a se consulta cu prietenul său, Ionatan. „Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare“ (Proverbe 17.17). Fiind prieteni încă din zilele fericite, David şi Ionatan vor experimenta cât de scumpă şi mângâietoare este afecţiunea lor reciprocă la momentul când soseşte încercarea.

Cu atât mai mult se întâmplă aşa în relaţia noastră cu supremul Prieten. Cum I-am putea noi cunoaşte afecţiunea desăvârşită, dacă n-am avut niciodată nevoie de ea? (Evrei 4.15, 16).

Aparent, David nu este mai mult decât un sărman proscris (scos în afara legii), pentru care promisiunile divine ale împărăţiei par să fi fost anulate. Dar credinţa lui Ionatan continuă să vadă în el pe cel care va domni fără nici un dubiu, pe cel ai cărui vrăjmaşi vor fi nimiciţi, inclusiv propriul tată (pe care, dintr-un respect lăudabil, evită să-l numească). Este de remarcat certitudinea cu care Ionatan vorbeşte despre viitor. Tot astfel, cei răscumpăraţi de Domnul Isus recunosc, prin credinţă, gloria Lui minunată şi cunosc că Mântuitorul lor, astăzi urât şi respins de lume şi de prinţul ei, va apărea în curând ca Împărat al gloriei, avându-i pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut al picioarelor Sale.

17 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a cercetat pe Sara, cum zisese, și Domnul a făcut Sarei cum vorbise. Și Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețea lui, la timpul hotărât, despre care îi vorbise Dumnezeu. Și Avraam a pus numele Isaac fiului său care i se născuse, pe care i-l născuse Sara … Și Sara a văzut pe fiul Agarei, egipteanca, pe care-l născuse ea lui Avraam, râzând.

Geneza 21.1-3,9


Isaac (2) – Suferind împotrivire

„Dumnezeu este credincios”, „Este cu neputință ca Dumnezeu să mintă” (1 Corinteni 1.9; Evrei 6.19). El întotdeauna Își ține promisiunea și face exact așa cum a spus. La timpul potrivit i-a dăruit lui Avraam și Sarei fiul pe care li-l promisese, deși, omenește vorbind, lucrul acesta era imposibil. Avraam a ascultat de Dumnezeu și l-a circumcis pe fiul său, așa cum El îi poruncise.

Isaac a crescut și, la timpul potrivit, a fost înțărcat. Avraam a dat un ospăț cu această ocazie, iar Sara l-a văzut pe Ismael, fiul roabei egiptene, bătându-și joc. Făcând referire la acest incident, Galateni 4.29 spune că Ismael l-a persecutat pe Isaac. Sara i-a cerut lui Avraam să o alunge pe roabă împreună cu fiul ei, fiindcă fiul acesteia n-avea să fie moștenitor (Geneza 21.10).

Domnul nostru Isus a suferit de asemenea împotrivirea chiar de la începutul vieții Sale pe pământ. Pentru Iosif și Maria nu s-a găsit loc în casa de poposire; apoi, mai târziu, împăratul Irod, plin de mânie și de gelozie, a căutat să-L omoare. Împotrivirea și persecuția au marcat întreaga viață a binecuvântatului nostru Domn.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Atunci El deschide urechile oamenilor și le întipărește învățăturile Lui.

Iov 33.14,16



Dacă… (1)

Cuvântul „dacă” este scurt, dar are o mare importanță. Să observăm acest adevăr ilustrat în următoarea întâmplare. Garnitura 51 a trenului InterCityExpress, denumită ICE 884 „Wilhelm Conrad Röntgen”, circula pe ruta München-Hamburg. Părăsind gara din Hanovra la ora 10:30, trenul circula înspre nord; iar după ce a parcurs 130 de km, discul unei osii de la primul vagon s-a rupt, acesta penetrând prin podea în compartiment. Au urmat o serie de evenimente care au condus la dezastrul feroviar de la Eschede.

Un pasager din primul vagon a observat discul pătruns printre fotoliile în care ședeau soția și copilul lui. În loc să acționeze semnalul de alarmă, pasagerul i-a scos pe cei doi din compartiment și a plecat să informeze conductorul. Dacă acționa semnalul de alarmă, atunci accidentul putea fi evitat. Conductorul a simțit trepidațiile neobișnuite ale trenului, dar a spus că trebuie să verifice el însuși avaria înainte de a trage semnalul de alarmă, respectând regulamentul firmei. Pasagerul a declarat că trenul a început să se balanseze puternic, dar conductorul nu s-a arătat dispus să oprească trenul și a vrut neapărat să investigheze el personal incidentul. Dezastrul s-a produs tocmai când cei doi se apropiau de compartimentul cu pricina. Dacă acel conductor ar fi tras semnalul de alarmă, atunci…

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE DIN INIMĂ! – Fundația SEER

„Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii…” (Matei 6:5)

Domnul Isus le-a spus fariseilor că transformaseră rugăciunea într-o „reprezentație teatrală” și că Dumnezeu nu era impresionat de lucrul acesta (într-o versiunea a Bibliei în limba engleză, versetul din Matei este în felul următor: „Când veniți înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, nu transformați rugăciunea într-o reprezentație teatrală.” – n.tr.).

Autorul John Ortberg a scos în evidență cinci lucruri despre farisei:

„1) Rugăciunile lor au devenit un exercițiu superficial, în loc să fie unul de zidire a unei relații profunde.

2) Rugăciunile erau ritualuri, în loc să fie expresii autentice ale unei inimi pline de dragoste.

3) Rugăciunile erau lungi și conțineau cuvinte multe, menite să-i impresioneze pe ceilalți.

4) Rugăciunile erau presărate cu clișee lipsite de semnificație.

5) Rugăciunile erau un motiv de mândrie, în loc să fie ocazia de a-și exprima umila dependență de Dumnezeu.”

Îți poți imagina cum ar fi ca propriul tău copil să te abordeze cu o sumedenie de expresii religioase despre tine și ceea ce ai tu? Cum te-ai simți? Când vorbim de rugăciune, Domnul Isus a zis: „…când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ți uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiți aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:6-8).

Te poți ruga oriunde, oricând: în mașină, în baie, stând culcat în pat, în timp ce faci sport sau la serviciu… Tot ceea ce-ți cere Dumnezeu este să fii spontan, personal și sincer. Cu alte cuvinte, să te rogi din inimă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:19-24; 20:1-4


Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-l pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.

Astfel David trebuie să părăsească totul – cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-l aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la
sfârşitul călătoriei. Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici! Profitaţi de experienţa lor! Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.

16 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar tu, om al lui Dumnezeu, … urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea duhului. Luptă-te lupta cea bună a credinței.

1 Timotei 6.11,12


Iubiți tineri credincioși, este important să doriți să vă faceți folositori! Prilejuri pentru a sluji se găsesc peste tot în jurul vostru. Nu priviți prea departe pentru a le găsi! Faceți ceea ce puteți în împrejurările în care Dumnezeu v-a așezat și, după aceea, El va lărgi sfera voastră de lucru – însă doar după ce Îl veți sluji bine în sfera voastră mică.

„Ea a făcut tot ce a putut” (Marcu 14.8) – o mai înaltă recomandare nu poate exista. Fie ca toți să o primim! Cheltuiți-vă energia în lucrarea pe care Domnul v-o așază înainte, oricare ar fi ea! Fiți sârguincioși și entuziaști în orice lucrare, oricât de nesemnificativă! Luați seama ca inima să vă fie la fel de preocupată cu Hristos așa cum mâinile vă sunt ocupate cu lucrarea Lui!

Nu renunțați la lucrarea Domnului din cauza disprețului, a lipsei de apreciere sau a criticilor din partea altora. Profitați de orice sfat de la cei credincioși, însă aduceți-vă aminte că Stăpânul vostru este unul singur, Hristos, și că doar față de El sunteți responsabili ca slujitori ai Lui. Nici chiar apostolul Pavel n-a putut controla activitățile altor slujitori ai Domnului (1 Corinteni 16.12). Trebuie să menținem, în ce privește lucrarea noastră, responsabilitatea individuală și directă față de Hristos, ca Domn.

Să nu vă mândriți cu darul vostru, nici cu abilitățile voastre, naturale sau dobândite! După ce ne-am cheltuit pe noi înșine și am făcut tot ce am putut, nu suntem altceva decât niște robi nefolositori (Luca 17.10). Nu este multă laudă în a face ceea ce suntem datori să facem, iar cel mai bun slujitor nu poate face mai mult decât atât. Să lucrăm cu devotament până va veni Domnul!

W. Scott

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2



Făclia îndurării

Alexandru cel Mare aplica o strategie deosebită în războaiele pe care le purta. Când asedia cu armata sa o cetate, punea la vedere o făclie mare, care se zărea de departe și care ardea zi și noapte. Mesajul său către locuitorii împresurați era acesta: Atât timp cât arde făclia, aveți posibilitatea să vă predați și astfel viața voastră este salvată.

Așa cum spunea, așa proceda! Imediat ce făclia se stingea, timpul de îndurare expira. La porunca sa, soldații năvăleau în cetate și, fără îndurare, făceau ravagii.

Dumnezeul cel viu permite în acest timp de har ca oferta Sa de împăcare să fie dusă la păcătoșii pierduți. Fiul Său, Isus Hristos, este singura salvare de pedeapsa veșnică a lui Dumnezeu. Pentru toți cei care cred în El, Isus Hristos a suferit judecata la cruce. El a suferit și a murit pentru ei, astfel ca ei să nu mai meargă în pierzare, ci să aibă viața veșnică.

Această veste răsună și pentru noi astăzi și iată că o auzim și prin aceste rânduri. Dumnezeu dorește ca ea să fie vestită și auzită, dusă peste tot și crezută – în pofida tuturor împotrivirilor și a întunericului necredinței. Dumnezeu permite ca lumina harului Său iertător să mai lumineze. Dar vine o zi, un ceas, când făclia se stinge. De aceea se spune în Cuvântul Său: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4.7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPĂRTĂȘEȘTE ȘI ALTORA DESPRE HRISTOS! – Fundația SEER

„Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4:14)

Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Domnul Isus: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30). Cât dispreț!… și încă din partea celor care ar fi trebuit să fie primii care să arate dragoste și compasiune!

Domnul Isus i-a iubit pe oameni! Iată cum S-a comportat cu femeia samariteancă de la fântâna din Sihar: mai întâi, El a încălcat legea. Evreii nu se amestecau cu neamurile și cu siguranță nu se întovărășeau cu asemenea persoane. (Ea trecuse prin cinci divorțuri!) Domnul Isus mersese kilometri buni pentru a Se întâlni cu femeia aceasta. El a intrat în lumea ei, pentru a o duce în a Sa! A stat de vorbă cu ea nu ca să profite de ea sau ca să devină ca ea, ci pentru a-i da Vestea Bună, pentru a o răscumpăra și pentru a o restaura. De aceea El este numit „prietenul… păcătoșilor” (Matei 11:19).

S-ar putea spune același lucru despre tine?

În al doilea rând, El a făcut primul pas. Domnul Isus a discutat despre ceea ce o interesa pe ea: apa. Trebuie să începi din locul sau momentul unde se află fiecare, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Trebuie să folosești cuvinte pe care ei le înțeleg. Și să treci peste teama de respingere. Poate îți vei știrbi reputația dacă vor spune „nu”, dar gândește-te la ceea ce vor pierde dacă nu vor avea niciodată șansa de a spune „da” Evangheliei!

În al treilea rând, i-a împărtășit vestea. I-a oferit apa vie în locul unei religii moarte! Cum poți spune că iubești pe cineva și nu-i împărtășești cel mai extraordinar lucru pe care l-ai găsit vreodată – mântuirea? Orice persoană cu care te întâlnești, fie este blocată în trecut, fie se teme de viitor, fie are nevoie de un prieten adevărat. Odată ce afli care este ușa în spatele căreia se găsesc, intră cu dragoste și sensibilitate. Ei sunt însetați după „apa vie”. Împărtășește-le-o!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:1-18


Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!

Dacă Îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, Îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).

Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată! Chiar în momentul în care David este ocupat să-l învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psalmului 59). Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.

David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

15 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 27.46


Doar pe cruce a fost rezolvată, între Dumnezeu și Hristos, problema păcatului și a păcatelor noastre. Dea lungul întregii Sale vieți, deși a fost „Om al durerilor și obișnuit cu suferința”, El întotdeauna Sa bucurat de dragostea Tatălui și de comuniunea cu El; niciun nor nu sa interpus vreodată între sufletul Său și Dumnezeu. Dar când Sa aflat pe cruce (mai precis, în ultimele trei ore ale răstignirii Sale), a intervenit o schimbare totală; căci atunci El a fost făcut păcat. Și în durerea de nepătruns a duhului Său, toate valurile și talazurile lui Dumnezeu au trecut peste El.

A fost astfel părăsit de Dumnezeu – părăsit din pricina poziției pe care de bunăvoie o luase, ca jertfă pentru păcat. Prin urmare, în acel moment cumplit, Dumnezeu Îl lovea pe El în locul nostru, din pricina păcatului; totuși, în acele momente, El a fost mai plăcut și mai scump lui Dumnezeu ca oricând, căci pe cruce Șia dovedit ascultarea în cel mai înalt grad posibil. „De aceea Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși so iau” (Ioan 10.17).

Prin urmare, ispășirea a fost împlinită pe cruce, prin moartea Lui, prin vărsarea sângelui Său, prin tot ceea ce a suferit El acolo. Pe cruce fiind, El Șia plecat capul și Șia dat duhul, după ce a strigat: „Sa sfârșit!” (Ioan 19.30).

Atunci sa sfârșit lucrarea care La glorificat atât de mult pe Dumnezeu, încât El poate acum săi mântuiască pe păcătoși și să rămână drept făcând aceasta; ba mai mult, Dumnezeu este glorificat prin mântuirea oricărui păcătos care crede. Toate binecuvântările tuturor celor răscumpărați, binecuvântarea pământească în timpul mileniului, împăcarea tuturor lucrurilor, fericirea eternă a sfinților din toate dispensațiile, perfecțiunea cerurilor noi și a pământului nou – toate aceste binecuvântări felurite și glorii nenumărate decurg din lucrarea încheiată a lui Hristos.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Acesta n-a făcut niciun rău.

Luca 23.41



Isus Hristos este unic

Judecătorul roman a mărturisit de trei ori nevinovăția Domnului Isus. Cu toate acestea, L-a condamnat la moartea pe cruce. Soldații L-au dus pe Mântuitorul la locul de execuție și L-au răstignit acolo cu alți doi, care aveau să plătească cu moartea pentru tâlhăriile lor.

Unul dintre cei doi răufăcători și-a recunoscut vina. El a mărturisit public că merită această pedeapsă: „Primim răsplata cuvenită pentru cele ce-am făcut”. În același timp a recunoscut că Isus Hristos era nevinovat și că atârna pe nedrept pe cruce. El a mărturisit răspicat, în fața tuturor celor care se aflau în apropierea sa: „Dar Acesta n-a făcut niciun rău”.

Aceste cuvinte reflectă o altă glorie deosebită a Domnului Isus:

Din Cuvântul lui Dumnezeu știm că El n-a făcut niciodată niciun păcat (1 Petru 2.22). Dar mărturia depusă de unul dintre răufăcătorii răstigniți merge un pas mai departe: Isus Hristos n-a făcut niciodată ceva rău în toată viața Sa. Acțiunea Sa, vorbirea și tăcerea Sa se potriveau întotdeauna perfect cu situația pe care o traversa. Niciodată n-a făcut ceva care să nu fie la locul potrivit!

Cu acest cuvânt, „dar”, răufăcătorul a făcut o deosebire clară între sine și Mântuitorul. Deși Isus Hristos atârna pe cruce, trebuia să fie clar pentru toți că El era Singurul care n-a păcătuit niciodată. Numai El n-a făcut nimic rău, astfel încât Dumnezeu a putut privi întotdeauna cu plăcere la El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PETRECE MAI MULT TIMP ÎN RUGĂCIUNE! – Fundația SEER

„Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!” (1 Cronici 16:11)

În cartea semnată Catherine Marshall „A Closer Walk” (O umblare mai aproape – n.tr.), soțul autoarei, Leonard LeSourd descrie începuturile căsniciei lor: „Catherine a avut de făcut schimbări uriașe. Și-a vândut casa visurilor din Washington pentru a se muta în Chappaqua, ca eu să-mi pot continua naveta la locul de muncă de la Guideposts (în New York).

Copiii: Linda, de zece ani; Chester, de șase ani și Jeffrey, de trei ani, au trecut prin vreo doi ani tulburători, fiind nevoiți să se adapteze la o serie de menajere. Aveau sentimente amestecate cu privire la mutarea într-o casă nouă și mai ales cu privire la „noua bonă pe care avea s-o aducă tati acasă.” Peter, care avea nouăsprezece ani, trecea printr-o perioadă de rebeliune, ca student la Yale. Catherine și cu mine aveam atâtea lucruri pentru care să ne rugăm încât ne trezeam cu o oră mai devreme în fiecare dimineață pentru a citi Biblia și pentru a căuta răspunsuri împreună. Jurnalul ei stătea deschis lângă noi în acele momente de rugăciune dinaintea răsăritului, și notam nevoile noastre în schimbare, dar și credincioșia Lui neclintită.” Pe măsură ce presiunile vieții cresc, trebuie să te rogi mai mult, nu mai puțin!

Domnul Isus Se trezea înainte de răsăritul soarelui pentru a Se ruga. Uneori Se ruga toată noaptea. Alteori Se retrăgea din mulțimea de oameni pentru a Se ruga. De ce? Pentru că puterea, pacea, bucuria și eficiența au legătură directă cu timpul pe care îl petreci în rugăciune. Atunci, de ce nu ne rugăm zilnic? Din același motiv pentru care lumea merge la sala de sport în ianuarie, iar din februarie renunță. Rugăciunea necesită disciplină și numai tu o poți pune în practică. Dar ea aduce mari răsplătiri! Compozitoarea de imnuri Fanny Crosby a scris: „O, ce oră de-ncântare, Lângă tronul Tău găsesc, Când în tainica-nchinare, Cu Tine, Doamne, eu vorbesc, Precum cu-un prieten pământesc.” Așa că, fă-ți timp pentru rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 18:10-30


Pe cât de profundă era dragostea lui Ionatan pentru David, pe atât de violentă era ura lui Saul împotriva lui. Această ură a început cu mânie (v.8) însoţită de gelozie, apoi dorinţa de a-l ucide pe David vine să locuiască în inima lui, după care urmează fapta: încercarea de a-l omorî pe David, care va fi urmată de multe altele în capitolele viitoare. Acestea reprezintă exact ceea ce Scriptura numeşte „calea lui Cain“ (Iuda 11). El a început prin a se „mânia foarte tare“ (Geneza 4.5) … şi a sfârşit prin a-şi omorî fratele. Mânia şi gelozia nu sunt decât primii doi paşi pe acest drum îngrozitor (Iacov 3.14; 4.1).

Împăratul o promisese pe fiica lui aceluia care îl va înfrânge pe filistean (1 Sam. 17.25). Nu-şi ţine cuvântul. Apoi se foloseşte de sora mai mică a acesteia, Mical, pentru a încerca să-l facă pe David să piară prin mâna vrăjmaşului. Probabil că se îndoia că învingătorul lui Goliat va triumfa din nou asupra filistenilor, care se arătaseră mai puţin redutabili decât David (v. 17, 30). Pe lângă aceasta, Saul nu ignoră secretul puterii lui David şi, cu siguranţă, acesta este ceea ce-l face să se teamă: „Domnul era cu el“ (v. 12, 14, 28). „Nu mă tem de nici un rău: pentru că Tu eşti cu mine“, va confirma David în Psalmul 23.4.

Cunoaştem noi acest secret şi am experimentat noi curajul pe care numai Domnul ni-l poate da (2 Tim. 4.17)?

14 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

Ioan 4.23


În Vechiul Testament, Tatăl nu a fost revelat, iar închinarea era întotdeauna către Dumnezeu. Poporul putea intra doar în curtea din afară, iar preoții, doar în Locul Sfânt. „Calea locurilor sfinte nu era încă arătată” (Evrei 9.8).

Acum însă perdeaua dinăuntru este ruptă, în urma încheierii lucrării lui Hristos și noi toți, cei credincioși, avem „îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui” (Evrei 10.19,20).

Mai mult, în Noul Testament este revelat Tatăl. Credincioșii sunt acum aduși în relația și în poziția demnă de fii, iar ca fii, privilegiul lor înalt și sfânt este să se închine Tatălui.

Domnul nostru a spus în Ioan 4 că Tatăl caută închinători care să se închine Lui în duh și în adevăr – „în duh”, în contrast cu formele și cu ceremoniile; „în adevăr”, potrivit cu revelația lui Dumnezeu ca Dumnezeu și Tată al Domnului nostru Isus Hristos și potrivit cu revelația asocierii celui credincios cu Domnul, așa cum El i-a spus Mariei Magdalena: „Mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»” (Ioan 20.17). Ce minunat că Lui „nu-I este rușine să ne numească frați” (Evrei 20.11)! În Apocalipsa 1.6 ni se spune că cei credincioși sunt o împărăție și preoți pentru Dumnezeu și Tatăl Său.

A. J. Pollock

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18



Contesa Lipiani

Pe vremea revoluției franceze, într-o temniță rece era închisă însăși contesa Lipiani. Acum aștepta decapitarea. Împreună cu contesa era și slujitoarea ei. Obosită de atâta jale și plâns, contesa a adormit cucerită de un somn adânc. Slujitoarea știa că în orice moment putea să apară judecătorul. Atunci un gând măreț i-a venit în minte. S-a îmbrăcat în hainele stăpânei, în timp ce hainele ei și le-a așezat lângă contesa adormită. La puțin timp a auzit glasul judecătorului: „Contesa Lipiani”.

„Aici”, a strigat fata, gata să-și dea viața pentru buna ei stăpână.

Când s-a trezit, contesa a văzut hainele slujnicei lângă ea și, neavând încotro, le-a îmbrăcat. Contesa se gândea cu spaimă la moarte. Dar judecătorul i-a spus: „Puteți merge acasă, doamna a fost decapitată”. Ea a rămas mirată și printre lacrimi abia a putut citi hârtia pe care scria: „Contesa Lipiani – decapitată”. Da, contesa a scăpat cu viață, pentru că slujitoarea a murit în locul ei.

Pentru noi, care eram morți în păcate, condamnați la moarte, a murit Domnul Isus. Judecata lui Dumnezeu, pe care o meritam noi ca oameni păcătoși, a îndurat-o Domnul Isus Hristos pe cruce. O, de-am înțelege această dragoste care ne conduce la mântuirea sufletului!

Tu m-ai iubit cum nu pot să spun
Și mi-ai dat har cât nici nu pot s-adun,
M-ai copleșit, iubindu-mă nespus,
M-ai cucerit și sunt al Tău, Isus!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STĂRUIEȘTE ÎN HARUL LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Îi îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 13:43)

În zilele dinaintea declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul britanic a comandat mai multe postere. Ideea era ca sloganuri încurajatoare să fie distribuite pe întreg teritoriul țării. S-au folosit litere mari de tipar cu un font anume, și s-a ales un format simplu, în două culori. Singura grafică era coroana regelui George al VI-lea. Primul poster a fost lansat în septembrie 1939: CURAJUL VOSTRU, BUCURIA VOASTRĂ, HOTĂRÂREA VOASTRĂ NE VOR ADUCE VICTORIA.

La scurt timp după aceea, a fost distribuit al doilea poster: LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL. APĂRAȚI-O CU TOATĂ PUTEREA VOASTRĂ. Aceste două postere au apărut pe peroanele gărilor, în baruri, magazine și restaurante. A fost creat și un al treilea poster, care nu a fost însă oferit populației niciodată. S-au tipărit peste 2,5 milioane de exemplare, dar cu toate acestea nu au fost văzute decât după aproape șaizeci de ani, când proprietarul unei librării din nord-estul Angliei a descoperit câteva în niște cutii, printre cărțile vechi cumpărate la o licitație.

Pe poster scria: PĂSTRAȚI-VĂ CALMUL ȘI MERGEȚI MAI DEPARTE. Avea imprimată aceeași coroană și era în același stil ca și celelalte două postere. Nu au fost niciodată distribuite, dar au fost păstrate ca rezervă pentru o criză extremă, cum ar fi fost invazia germană. Proprietarul librăriei a pus în ramă un asemenea poster și l-a atârnat pe perete. A devenit atât de popular, încât librăria a început să producă imagini identice cu modelul original și să-l imprime pe cești de cafea, felicitări și postere.

E același mesaj pe care apostolul Pavel și Barnaba l-au dus primilor creștini din Antiohia: „stăruiți în harul lui Dumnezeu.” Deci, ești în har – păstrează-ți calmul și mergi mai departe!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17:55-58; 18:1-9


Victorios, David stă din nou înaintea împăratului, ţinând capul uriaşului în mână. Şi constatăm cu mirare că Saul nu mai ştie al cui fiu este David. O orbire similară se manifestă cu privire la Domnul Isus. Iudeii nu-L cunoşteau nici pe El, nici pe
Tatăl Său (Ioan 8.19). La fel se întâmplă şi astăzi, chiar în ţările creştine, când mulţi nu-L recunosc pe Isus ca fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 4.14, 15).

În schimb, pentru Ionatan, David nu ridică nici un semn de întrebare (20.13-15). Acela care tocmai îl scăpase pe Israel într-un fel atât de uimitor nu poate fi decât unsul Domnului. Şi sufletul său se leagă de al lui David, nu printr-o simplă recunoştinţă sau admiraţie, ci printr-o legătură de dragoste intimă şi personală. Ce exemplu frumos pentru credincios, care nu numai că se bucură în mântuirea sa, dar Îl şi iubeşte pe Acela care l-a salvat. Iar dragostea este un sentiment care se
arată în afară. Ionatan îşi dezbracă insemnele puterii şi ale gloriei, pentru a i le oferi lui David, pe care-l iubeşte. Suntem noi gata să dăm la fel de mult? Îl recunoaştem oare pe Isus Mântuitorul nostru ca pe Acela Căruia I-am dat toate drepturile asupra inimii noastre şi asupra a tot ceea ce ne aparţine?

13 Martie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar cel semănat pe pământul cel bun, acesta este cel care aude Cuvântul și-l înțelege; care, într-adevăr, rodește și face: unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci.
Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a dat creștere.

Matei 13.23; 1 Corinteni 3.6


Semințele au nevoie de apă pentru a germina, pentru a prinde rădăcină și pentru a aduce, în cele din urmă, rod. Potrivit cu 1 Corinteni 3, rodirea este lucrarea lui Dumnezeu, însă predicarea și învățătura din Cuvânt (sădirea și udarea) intră în responsabilitatea celor credincioși. În această privință este important să luăm seama la Matei 13, care ne spune că pământul roditor îi reprezintă pe cei care nu numai că aud mesajul, ci îl și înțeleg.

Acest lucru accentuează responsabilitatea pe care trebuie să o simtă toți cei care vorbesc din Scriptură. Este esențial ca mesajul evangheliei să fie clar, iar învățătura dată să fie limpede și pe înțeles. Este nevoie ca principiile biblice să fie bine înțelese, căci fără acestea nu poate exista o creștere spirituală adevărată.

Ce spune Dumnezeu despre oameni și despre Sine Însuși? Ce a fost împlinit prin viața, moartea și învierea lui Isus Hristos? Care este rezultatul glorificării Sale actuale în cer? Ce înseamnă îndreptățirea, sfințirea și răscumpărarea? Cine este Duhul Sfânt și de ce este El important pentru cei credincioși? Ce înseamnă viața de credință? Cum influențează aceste adevăruri – și multe altele alături de ele – purtarea și deciziile noastre zilnice?

Domnul să ne dea tuturor dorința de a înțelege tot mai mult Cuvântul Său și de a-l împărtăși altora cu o tot mai mare claritate! Dumnezeu dorește să cunoaștem Cuvântul Său și să creștem prin el.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va ajunge tatăl multor popoare.

Romani 4.18



Muzica și Biblia (2)

Viața de familie a compozitorului nu a fost nimic altceva decât o continuă luptă pentru a fi mereu alături de frații săi, el simțindu-se responsabil cu adevărat față de aceștia și căutând pe parcursul întregii vieți să le fie de ajutor în toate privințele. Eforturile sale, din fericire, au avut ecoul cuvenit, familia simțindu-se cu adevărat protejată de Ludwig. Ca mare creator de muzică, Ludwig van Beethoven a reușit să domine pe deplin epoca sa, depășind artiști mai bine cotați ai timpului. Toamna anului 1802 îi aduce lui Beethoven o profundă criză sufletească – oglindită în „Testamentul de la Heiligenstadt”, criză accentuată și de ruinarea visului său de a-și întemeia o familie și de episoadele de surzenie, maladie care, treptat, s-a instalat definitiv. Cumpăna la care ajunge titanul muzicii este însă depășită, el găsindu-și refugiul în paginile Bibliei – cea mai mare mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu arătată în lucrarea de la cruce a Fiului Său.

Numai Dumnezeu știe ce s-a produs în sufletul marelui compozitor atunci când s-a ocupat de capodopera muzicală „Hristos pe muntele Măslinilor”. Noi doar ne punem întrebarea: A înțeles oare Beethoven lecția pe care a dat-o Avraam atunci când a nădăjduit împotriva oricărei nădejdi? Nu știm să răspundem; însă, în ce ne privește, ne putem lăsa motivați de curajul credinței lui Avraam, dar și de lupta compozitorului cu greutățile vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT! – Fundația SEER

„M-am deprins să fiu mulţumit…” (Filipeni 4:11)


Când ținta noastră este creșterea personală și realizările în viață, înseamnă că avem scopuri lăudabile. Când râvnim însă la ceea ce posedă cineva sau când ne dorim să fim ca altcineva, intrăm pe un teritoriu care ne este interzis de Scriptură. Mulțumirea nu înseamnă că trebuie să ne complacem sau să devenim mediocri și să nu ne atingem potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în noi. Absolut deloc! Noi trebuie să ne străduim să ne dezvoltăm, și în același timp să ne păstrăm total dependenți de Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 3:5).

Autosuficiența înseamnă încredere în tine însuți fără a avea nevoie de încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Mulțumire, pe de altă parte, înseamnă să știi cu certitudine și convingere fermă că Dumnezeu poate să-ți împlinească toate nevoile (vezi Filipeni 4:19). Când înțelegem acest adevăr, nu mai râvnim funcția nimănui, avuția, bunurile și posesiunile nimănui. De ce? Pentru că avem siguranța că tot ce deținem în prezent și tot ce suntem acum este mai mult decât suficient în mâinile lui Dumnezeu.

Tot ceea ce trebuie să facem pentru a împlini voia Sa putem face – nu prin puterea noastră, ci prin tăria și puterea lui Hristos care locuiește în cel mai profund loc al ființei noastre. Invidia apare în mod natural și firesc, dar mulțumirea trebuie învățată.

Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:11-13).

Lăsați acest cuvânt să vă însuflețească, măcar azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17:41-54


Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban? Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fie frică?“ (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor!

Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moartea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: