Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

28 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii Tale, la locul pe care l-ai făcut locuința Ta, Doamne, locașul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat.

Exod 15.17


Pustia nu este un lucru absolut necesar, nici nu face parte din planurile lui Dumnezeu; ea nu este menționată atunci când evreii au fost scoși din Egipt (Exod capitolele 3, 6 și 15). Tâlharul de pe cruce n-a mai trebuit să treacă prin pustie; răscumpărarea l-a dus direct în paradis. Toate expresiile „dacă” din Noul Testament sunt în legătură cu călătoria și cu lupta și însoțesc făgăduința sigură a lui Dumnezeu, deoarece noi și (ca să ne exprimăm așa) Însuși Dumnezeu suntem puși la probă. Eliberarea este prin moartea împreună cu Hristos față de păcat (în Romani) și față de lume (în Coloseni). Dar pustia și Canaanul nu sunt același lucru cu așezarea în locurile cerești, iar aici omul este pus la probă în călătoria lui prin lume și în lupta în locurile cerești cu duhurile răutății.

Adesea omul responsabil este confundat cu omul răscumpărat. Răscumpărarea este întotdeauna absolută și perfectă. Omul responsabil, fie că a trecut Iordanul sau nu, este pus la încercare.

Pot să privesc răscumpărarea ca fiind deplină în Hristos și astfel în Hristos sunt adus la Dumnezeu. Și pot să privesc la ea ca la începutul punerii mele la probă. Pot să mănânc strugurii din Eșcol în pustie și să fug dinaintea cetății Ai în Canaan. Dar răscumpărarea mea este desăvârșită, la fel și așezarea în locurile cerești, în Hristos.

Este un lucru de o deosebită importanță să înțelegem că, prin răscumpărarea deplină săvârșită de Hristos, cei care sunt sfințiți au fost făcuți pentru totdeauna desăvârșiți și au fost acceptați în Cel Preaiubit. Dacă nu înțelegem acest lucru, atunci învățătura Scripturii este pierdută. Nu putem insista îndeajuns asupra necesității unei vieți sfinte a celui răscumpărat, dar Scriptura n-o folosește niciodată în detrimentul adevărului cu privire la răscumpărarea deplină și eternă.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți acum să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.”

Isaia 1.18


Îndură-Te de mine, păcătosul!

Atât timp cât suntem convinși, precum fariseul odinioară, de meritele noastre, nu putem fi îndreptățiți. Însă, „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” și „sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1.9; 1.7).

Uneori întâlnim oameni care cred că în ziua judecății își vor găsi cuvintele potrivite pentru a se îndreptăți sau chiar pentru a se confrunta cu Dumnezeu. Cât de mult se amăgesc! Iov cel temător de Dumnezeu a recunoscut în urmă cu circa patru milenii: „Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur” (Iov 9.3). Aceasta se va adeveri în ziua judecății finale, când toți cei ce rămân neîmpăcați cu Dumnezeu vor sta înaintea marelui tron alb. Acolo nimănui nu i se va pune nicio întrebare; acolo nimeni nu va putea rezista, deoarece chiar și cerul și pământul vor „fugi” dinaintea Judecătorului (Apocalipsa 20.11).

Acum încă avem posibilitatea de a veni înaintea lui Dumnezeu cu o mărturisire sinceră a păcatelor. Să-I spunem doar atât: „O, Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul!”. El este gata să ne dea iertare și pace!

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 2.1-17 · Marcu 8.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SLUJITOR – LA DISPOZIȚIA DOMNULUI! – Fundația S.E.E.R. România

„Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:6)


Cuvântul „rob” poate avea o conotație negativă, dar nu și în acest verset. Știind că presiunile și oamenii ne distrag atenția de la planul lui Dumnezeu, apostolul Pavel folosește cel mai puternic cuvânt posibil: doulos (care înseamnă „sclav” sau „slujitor”). El vrea să ne aducă aminte că noi trebuie să fim slujitori la dispoziția Domnului. Domnul Isus i-a iubit atât de mult pe oameni, încât El a murit pentru a-i răscumpăra! Dar lucrul acesta nu L-a împiedicat să spună „nu” atunci când a fost nevoie. Nu este niciodată o idee bună să le faci oamenilor pe plac ca să le aduci liniște și să le câștigi aprobarea, pentru că atunci altcineva (nu Dumnezeu!) este așezat pe „locul șoferului” în viața ta. Domnul Isus nu a acceptat să fie pus pe banca de rezerve, ci: 1) El a refuzat ca ideile altora despre ce este important să-L împiedice să Își împlinească misiunea; 2) Isus a recunoscut faptul că împlinirea voii lui Dumnezeu este mai importantă decât împlinirea așteptărilor tuturor; și 3) Isus și-a stabilit ca prioritate rugăciunea și timpul petrecut cu Tatăl, fără a fi deranjat de alții. A fost un lucru ușor? Nu, și nici pentru tine nu va fi ușor! La începutul lucrării Sale, când s-a răspândit vestea despre minunile Sale, „toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi…” (Marcu 1:33-34) Iar a doua zi dimineața, altă mulțime aștepta la ușa Sa! Și felul în care Isus le-a răspuns de data aceasta te-ar putea surprinde (Marcu 1:35-38): „Pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Domnul Isus a fost un slujitor al lui Dumnezeu, iar tu – ca ucenic al Lui – trebuie să-I urmezi exemplul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 7:32-40; 8:1-13


A fi fără griji cu privire la lucrurile pământeşti, a avea inima ocupată exclusiv de interesele Domnului, căutând cum să placă Lui, a fi preocupat cu lucrarea pentru El fără distragere ~ iată avantajul slujitorului lui Dumnezeu care este necăsătorit, în raport cu cel căsătorit! Trebuie însă, ca şi Pavel, să fi primit aceasta ca un har.

În capitolul 8, Pavel se ocupă de cărnurile de la măcelărie, adesea oferite pe altarele păgâne înainte de a fi vândute pe piaţă. Pentru mulţi, acestea ridicau probleme de conştiinţă (comp. cu Romani 14). La noi în ţară, această problemă nu mai este de actualitate, însă îndemnurile de aici se aplică în toate cazurile în care riscăm să contrariem (să impresionăm în sens negativ) pe un alt credincios: un frate pentru care a murit Hristos.

Câte lucruri cunoşteau corintenii! „Nu ştiţi că”? ~ le repetă necontenit apostolul (vezi cap. 6.2,3,9,15,19). La ce le folosea însă această cunoştinţă? Numai la a se îngâmfa! Şi noi suntem pândiţi de acelaşi pericol, noi, care cunoaştem adesea atâtea adevăruri cu mintea, mai degrabă decât cu inima. Pentru ca cineva să cunoască „cum trebuie să cunoască” este nevoie săL iubească pe Dumnezeu (v. 3). Şi, iubinduL, să pună în practică ceea ce are privilegiul să ştie (Ioan 14.21,23).

27 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.

1 Petru 1.18-20


Sângele lui Hristos (14) – Sânge scump

Cu argint și cu aur se pot cumpăra multe lucruri, nu însă și răscumpărarea noastră. „Ei se încred în averea lor și se mândresc în belșugul bogăției lor. Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preț de răscumpărare pentru el (pentru că răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, încât trebuie să renunțe la ea pentru totdeauna)” (Psalmul 49.6-8).

În versetele din 1 Petru citate mai sus vedem cât de scumpă a fost răscumpărarea noastră. Pentru ea a fost nevoie de sângele prețios al lui Hristos. În vechime a fost vărsat sângele multor miei, însă acel sânge nu este niciodată numit prețios. Acest atribut este rezervat pentru sângele Mielului ceresc, al Mielului lui Dumnezeu, al Domnului nostru Isus Hristos. El a fost fără cusur și fără pată. Fie înăuntru, fie în afară, El a fost curat și plăcut lui Dumnezeu.

Vechiul Testament este plin de profeții cu privire la El și la lucrarea Sa. Abel, la scurt timp după căderea omului în păcat, a adus un miel, împreună cu grăsimea acestuia, ca jertfă pentru Dumnezeu. În noaptea Paștelui, fiecare familie de israeliți a trebuit să ia un miel – pe care îl contemplaseră vreme de patru zile – să-l înjunghie și să pună din sângele său pe pragul de sus și pe ușorii caselor lor. Domnul spusese: „Când voi vedea sângele, voi trece peste voi”.

După instituirea legii și ridicarea cortului, iar mai târziu, a templului, un miel trebuia jertfit în fiecare dimineață și seară pe altarul arderilor-de-tot. Dar ce moment minunat a fost atunci când Ioan Botezătorul a privit la Domnul Isus și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1.29). El este prețios și sângele Său este de asemenea prețios.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc făcând bine și vindecând pe toți cei care erau înrobiți puterii diavolului; căci Dumnezeu era cu El.

Fapte 10.38


„Umbla din loc în loc făcând bine”

Ce descriere impresionantă a vieții Mântuitorului ca Om pe acest pământ! Domnul Isus Hristos este Dumnezeu, dar El a devenit Om pentru a trăi aici și a împlini lucrările lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost uns cu Duhul Sfânt și cu putere. El, Domnul, un Vizitator ceresc, un Străin smerit, un Om diferit de ceilalți, a umblat din loc în loc. Umblarea Domnului a fost unică. Cuvintele Sale erau cuvinte de har, pe care nu le rostise nimeni, iar lucrările Sale erau lucrări de putere, pe care nimeni altul nu le mai făcuse. Mulțimea exemplelor din evanghelii ne arată că lucrările Mântuitorului au fost unice.

Un poet poate lua o foaie de hârtie și să o „însuflețească” cu versuri celebre; un meșteșugar poate lua o bucată de fier și să realizeze din ea un obiect de mare valoare; un pictor poate lua o pânză și să facă din ea un tablou de renume. Dar Mântuitorul, prin jertfa Sa, a dăruit viața la milioane și milioane de oameni. Mântuitorul a ridicat din moarte bărbați și femei. Lucrarea Sa este unică în univers. Slava și smerirea Domnului Isus sunt de asemenea unice. Oamenii însă L-au tratat cu dispreț și ură. Totuși, Domnul și Mântuitorul nostru „umbla din loc în loc făcând bine”. Astăzi Se oprește din nou în fața noastră. Să ne încredințăm viața acestui Mântuitor! Să aducem tot ce ne apasă în fața Celui care ne poate lua poverile!

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 1.1-17 · Marcu 7.24-37

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI OFERĂ ÎNCĂ O ȘANSĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„…Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.” (Ieremia 29:12)


Pentru că nu L-au ascultat pe Dumnezeu, iudeii au petrecut aproape 70 de ani ca robi, în Babilon. Ei și-au pierdut bucuria, libertatea și identitatea – adică, tot ce face ca viața să merite a fi trăită. Dumnezeu, însă, nu terminase cu ei! El le-a spus următorul lucru: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:10-14)

Poate te-ai îndepărtat de la credință și te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Cred că toți am făcut așa ceva într-un moment sau altul. Însă, când citești relatările biblice despre oamenii pe care i-a binecuvântat și i-a folosit Dumnezeu, descoperi că falimentul spiritual nu este un lucru neobișnuit. Deseori face parte din procesul învățării. În realitate, nu există nimic din trecutul sau din prezentul tău de care Dumnezeu să nu se poată folosi. Când venim în lumea aceasta, niciunul dintre noi nu știm exact ce ar trebui să facem cu viețile noastre. Nu e cel mai grav lucru… Începe chiar acolo unde te găsești în acest moment.

Când Dumnezeu te readuce pe cale, El începe prin a-ți dărui un simț al speranței, pentru că numai speranța venită de la Dumnezeu te poate sprijini în vremuri grele. Dacă te întrebi: „Voi ajunge vreodată acolo unde ar trebui să ajung în viață?”, întoarce-te și recitește promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu poporului Său: „Eu… vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11) Și pentru că este același Dumnezeu care a oferit poporului Israel încă o șansă, îți va oferi și ție una – atunci când te întorci la El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 7:1-31


După ce în capitolul 6.1320 i-a prevenit pe credincioşi asupra pericolului necurăţiei, apostolul, răspunzând la întrebări care iau fost puse, vorbeşte în capitolul 7 despre un drum pe care credinciosul se poate angaja cu aprobarea Domnului: cel al căsătoriei. Tânărul creştin care şia îndreptat calea după Cuvânt (Psalmul 119.9) va trebui mai mult ca oricând să continue să aştepte îndrumarea Lui pentru această hotărâre capitală.

Instrucţiunile sunt date apoi fie direct prin inspiraţie de la Domnul, fie din partea apostolului, ca rod al experienţei lui, pentru ai ajuta pe aceia pentru care căsătoria ridică dificultăţi: în special un frate sau o soră având soţia sau soţul necredincios. Să remarcăm că versetul 16 se adresează unui credincios care era deja căsătorit atunci când s-a întors la Dumnezeu, nu unuia care nu a ascultat de îndemnul din 2 Corinteni 6.14.

„Aţi fost cumpăraţi cu un preţ”, repetă versetul 23 (cap. 6.20). Ceea ce noi avem plătit de suferinţele Domnului Isus pentru a fi smulşi de sub puterea lui Satan şi a lumii, acesta este marele motiv pentru a nu ne mai aşeza din nou acolo. Pentru aL servi, Domnul vrea bărbaţi şi femei libere. El însă este Cel care a ales condiţiile în care vrea săI slujească fiecare: ţara, mediul social, relaţiile de serviciu. Înainte de a decide să schimbăm ceva ~ nu contează ce anume ~ trebuie să fim siguri că este exact după voia Sa.

26 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!

Ioan 1.29


Lucrarea pe care El a săvârșit-o pentru mine, pe care El a înfăptuit-o pentru noi, ca Adunare, este așa de mare și de bogată, încât, pe baza acesteia, întregul univers va fi adus înapoi la Dumnezeu. Însă din dragoste pentru noi a făcut El această lucrare. Dumnezeu I-a dat-o ca s-o facă, căci El voia să ne salveze – „prin a Cărui voie noi am fost sfințiți”.

Nu este acesta un temei suficient pentru recunoștința noastră nesfârșită? Nu este aceasta o fericire fără margini pentru inimile noastre? Adesea, în legătură cu acest aspect, am povestit o întâmplare. Ea a avut loc cu aproape zece ani în urmă, pe litoralul olandez. Începuse o furtună puternică și un vapor era în primejdie. Se vedea că era pe punctul de a se scufunda. Toți oamenii s-ar fi înecat atunci, căci marea era așa de agitată, încât niciunul nu îndrăznea să sară într-o barcă de salvare, ca să se salveze. A venit însă un om în fugă, strigând: «Trebuie să mă duc la ei, fiul meu este pe vapor! Cine merge cu mine?». Ei spuneau: «Nu se poate merge!». El a răspuns: «Trebuie să merg, fiul meu este pe vapor; trebuie să-l salvez!». Și apoi i-a luat pe unii cu el. Și au plecat și l-au salvat pe fiul său. Însă nu l-au salvat numai pe fiul acelui om, ci i-au luat aproape pe toți oamenii de pe vapor. Aceia au fost salvați, cu toate că salvatorul nu venise din pricina lor. El venise pentru că-l iubea pe singurul său fiu.

Și aceasta este ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Domnului Isus. Da, lucrarea Sa este așa de mare, încât, pe baza ei, Dumnezeu poate să invite pe fiecare om: «Vino la Mine, pentru că oricine vine poate obține iertarea de păcate!». Lucrarea Sa este așa de mare, încât cerul și pământul vor fi aduse înapoi la Dumnezeu într-o armonie perfectă, când El va îndepărta păcatul lumii.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu … ne învață ca, tăgăduind nelegiuirea și poftele lumești, să trăim în veacul de acum cu cumpătare.

Tit 2.11,12


Risipa alimentară

Conform unui studiu, fiecare român aruncă la gunoi 129 de kilograme de mâncare pe an, aceasta însemnând mâncare gătită, fructe, legume, produse de panificație, lactate, carne. Risipa alimentară se produce, pentru că estimăm greșit cantitățile atunci când facem cumpărături, nu depozităm corect alimentele, dar și pentru că nu suntem atenți la termenul de valabilitate. „12% din mâncarea cumpărată ajunge la coșul de gunoi, însă stăm bine, pentru că media UE este aproape dublă”, se spunea în același studiu.

Cât de atenți ar trebui să fim la consumul de alimente având în vedere subnutriția din multe țări! Se cuvine să avem ochii deschiși la nevoile celor din jurul nostru și să le acordăm o mână de ajutor, în limita posibilităților! Domnul Isus ne spune: „oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia dintre acești micuți, … adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata” (Matei 10.42). Și acest lucru nu numai în apropierea sărbătorilor de iarnă, ci tot timpul anului! Să nu cădem însă nici pe panta că, făcând un bine cuiva, primim favoarea lui Dumnezeu. Pentru a fi primit de Dumnezeu, este necesar un singur lucru: să ne recunoaștem vinovăția și să credem că jertfa Domnului Isus poate să șteargă orice păcat. Faptele bune să fie o mulțumire pentru această jertfă supremă!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 12.1-14 · Marcu 7.14-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STUDIAZĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)


Cheia studierii Sfintei Scripturi este perseverența, s-o faci zilnic, sistematic și într-o atitudine de rugăciune. Psalmistul s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” Iar când Dumnezeu îți deschide ochii, cel puțin următoarele trei lucruri se întâmplă:

1) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre Sine Însuși. Vei descoperi natura Sa, opiniile Sale și valorile Sale. Și dacă ai crescut cu un părinte abuziv sau absent, vei descoperi că Tatăl tău ceresc este complet diferit și plin de dragoste!

2) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre ceilalți. Vei începe să înțelegi și să apreciezi locul pe care ei îl ocupă în viața ta. Vei învăța, totodată, să le recunoști și să le anticipezi nevoile și rolul pe care Dumnezeu dorește să-l ai în a-i ajuta. De ce? Pentru că atunci când Dumnezeu te binecuvântează, El o face întotdeauna ca să te facă o binecuvântare pentru ceilalți (vezi Geneza 12:1-2).

3) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre tine însuți. Vei începe să înțelegi și să apreciezi cât de important ești pentru El. Da, îți va scoate la lumină problemele și defectele, dar va face mai mult decât atât: El îți va arăta calitățile pe care le vede în tine și planurile pe care le are pentru tine (vezi Ieremia 29:11).

Așadar, pune-ți timp deoparte în fiecare zi pentru a studia Biblia. Și petrece o parte din acest timp pur și simplu citind, fără a încerca să sapi adânc după concepte teologice complexe. Citește și absoarbe ce are Dumnezeu de spus, și îngăduie Duhului Sfânt să vorbească inimii tale. Și încă un gând: tu deja știi că Biblia este singura carte pe care a scris-o Dumnezeu vreodată, iar într-o zi te vei înfățișa înaintea Autorului. Oare nu ți-ar plăcea să Îi poți spune în acea zi că I-ai citit și I-ai studiat cartea? Gândește-te astăzi la acest lucru!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 6:1-20


La Corint exista şi o altă dezordine. Fraţii ajunseseră până acolo încât îşi purtau neînţelegerile în faţa tribunalelor acestei lumi. Tristă mărturie, întradevăr! Apostolul îl mustră în egală măsură atât pe cel care n-a suferit nedreptatea, cât şi pe cel care a comiso. Apoi el derulează principalele vicii obişnuite la păgâni şi declară cu solemnitate că nu poţi să fii mântuit şi să trăieşti în continuare în nelegiuire.

„Şi aşa eraţi unii dintre voi”, spune el în concluzie (v. 11). Dar iată şi ce a făcut Dumnezeu: va spălat, v-a sfinţit, v-a îndreptăţit! Oare a făcuto ca să vă murdăriţi din nou?

Odată înlăturat păcatul, nimic nu este interzis ~ dar orice lucru poate să pună stăpânire pe mine, dacă nu veghez (v. 12). „Răul nu este în lucruri, ci în dragostea pentru lucruri, care se află în inimă” (J.N.D.).

Versetele 13-20 se referă la curăţie. De ar putea fi gravate acestea în special în inima tânărului creştin, atât de expus poftelor cărnii! Propriul său trup nui mai aparţine. Dumnezeu l-a răscumpărat ca săl facă, pentru Hristos, un mădular al trupului Său (v. 15) şi, pentru Duhul Sfânt, un templu care trebuie să fie sfânt cum este Locatarul său divin (v. 19).

25 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care a știut-o: pentru că fiii săi au adus blestem asupra lor, și el nu i-a împiedicat.

1 Samuel 3.13


Fiii lui Eli disprețuiseră jertfele Domnului și se comiseseră fapte imorale chiar la ușa cortului întâlnirii (1 Samuel 2.22). Ei făcuseră astfel ca mulți să se poticnească și să urască jertfirea către Domnul. O asemenea purtare rușinoasă este prezentă și în multe congregații creștine. Chiar dacă fiii lui Eli nu considerau grave astfel de păcate, „păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea Domnului” (versetul 17). Eli a auzit despre faptele lor rele și ar fi trebuit să acționeze cu hotărâre și să-i disciplineze, însă el nu le-a făcut decât o mustrare blândă, lucru care nu a plăcut deloc Domnului.

Fiindcă Eli nu a acționat pentru Dumnezeu și pentru sfințenia Sa – căci sfințenia este podoaba casei lui Dumnezeu pentru totdeauna (Psalmul 93.5) – Dumnezeu a acționat El Însuși pentru a o menține. El i-a spus lui Samuel: „Iată, voi face un lucru în Israel, la care vor țiui amândouă urechile oricui îl va auzi” (1 Samuel 3.11). Filistenii i-au ucis pe cei doi fii ai lui Eli, iar chivotul Domnului a fost capturat. La auzul veștii nu despre moartea celor doi fii ai săi, căci la aceasta probabil se aștepta, ci despre luarea chivotului, El a căzut pe spate, și-a frânt gâtul și a murit.

Putem face aici o comparație cu adunarea din Corint. Cei de acolo tolerau imoralitatea sexuală în mijlocul lor. Acel păcat era o realitate bine cunoscută, însă ei nu luau nicio măsură cu privire la el. Pavel, auzind, i-a mustrat pentru mândria lor spirituală și pentru faptul că nu se mâhniseră din pricina acestui păcat. Apoi ei l-au dat afară pe răul acela. În cea de-a doua sa epistolă vedem cum acesta s-a pocăit și a fost restabilit în comuniune. Să nu devenim niciodată indulgenți cu păcatul, nici indiferenți față de el! Dumnezeu este de neînduplecat atunci când este vorba de păcat. Trebuie doar să privim la crucea lui Hristos ca să vedem cum Dumnezeu a acționat cu hotărâre, judecând păcatul în chiar Persoana Fiului Său.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cărarea pe care mergi să fie bine gândită și toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta, nici la stânga și ferește-ți piciorul de rău.

Proverbe 4.26,27


Cauza naufragiului

O navă eșuase pe o coastă stâncoasă. Personalul de la bord crezuse că se îndreaptă spre port, dar vasul ajunsese pe niște stânci de care, în cele din urmă, s-a zdrobit. Autoritățile portuare au vrut să arunce răspunderea naufragiului asupra personalului de comandă al navei, dar s-a dovedit nevinovăția acestuia. S-a descoperit că un pasager, vrând să introducă marfă prin contrabandă, a ascuns în cabina sa o cantitate considerabilă de obiecte de oțel. Busola se găsea exact deasupra acelei cabine. Aceasta a dus la devierea acului magnetic și la pierderea direcției de deplasare a navei.

Comparând viața noastră cu o astfel de navă eșuată, trebuie să recunoaștem că în inima noastră sunt ascunse multe păcate care ne duc într-o direcție greșită. Ele vor duce cu siguranță la naufragiul vieții, dacă nu lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ia în stăpânire inimile noastre cu autoritate și astfel să ne îndrepte viața spre unica salvare prin Isus Hristos.

Trăim într-o lume debusolată din cauza păcatelor și a multor informații greșite. Să ne lăsăm călăuziți de busola divină – Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Numai așa, direcția gândurilor noastre va fi în sensul dorit de Domnul și Mântuitorul nostru.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 11.1-10 · Marcu 7.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SEAMĂNĂ PACEA! – Fundația S.E.E.R. România

„Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)


Se spune că un pastor a fost întrebat odată de un sceptic: „Credeți că există diavolul cu adevărat?” Pastorul a zâmbit și i-a răspuns cu o întrebare: „Ați participat vreodată la vreo întâlnire pentru distribuirea fondurilor?!” Lăsând gluma la o parte, dacă faci parte dintr-o biserică, indiferent de cât timp, știi că cearta își scoate capul chiar și în familia lui Dumnezeu la fel cum o face în oricare altă parte. Pavel și Barnaba, care formaseră o strălucită echipă misionară, au permis ca o diferență de opinie cu privire la Ioan Marcu să-i separe, până acolo încât nu au mai putut lucra împreună. Deși mai târziu, apostolul Pavel s-a răzgândit, în Scriptură a rămas menționarea acestei neînțelegeri dintre ei. Iar când scrie (în Filipeni 4:2-3) despre Evodia și Sintichia: „Să fie cu un gând în Domnul. Pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie”, cred că avea acest lucru în minte. Cearta ne împiedică rugăciunile, ne mută atenția de la sufletele pierdute și ne face să fim lipsiți de eficiență în lucrarea noastră.

Fiecare și toți trebuie să învățăm să ne respectăm reciproc talentele, perspectivele și pozițiile, în loc să le invidiem sau să le contestăm. Cu alte cuvinte, învață să nu fii de acord fără să fii dezagreabil! Biblia ne învață: „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:16-18) Și nu uita că Dumnezeu îi binecuvântează pe făcătorii de pace (vezi Matei 5:9). Așadar, atunci când apar certuri în comunitatea ta, stabilește-ți ca misiune semănarea păcii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 5:1-13


Apostolul abordează acum un subiect deosebit de dureros. Pe lângă diviziuni supărătoare, în adunarea din Corint era un grav păcat moral care, deşi comis de un singur individ, pângărea întreaga adunare (comp. cu Iosua 7.13). Dar acest germene al răului, acest „aluat”, care ar fi trebuit săi arunce pe corinteni în mâhnire şi încurcătură, nui împiedică să se laude. Este ca şi cum un om atins de lepră sar preface că nu ştie de boală şi şiar ascunde rănile sub haine superbe.

În numele Domnului, apostolul cere curăţie şi adevăr (v. 8). Nu ezită să expună răul fără menajament. Înaintea oricărei slujbe sau mărturii creştine, trebuie făcută rânduială în conştiinţă. Şi sfinţenia cere de la cei credincioşi atât să se abţină de la rău în umblarea lor personală, cât şi să stea departe de cei care, deşi îşi iau frumosul nume de copii ai lui Dumnezeu, totuşi trăiesc în păcat (v. 11). Care este motivul principal pentru care, atât ca indivizi, cât şi ca adunare, trebuie să ne ferim de orice comuniune cu răul şi de orice abordare a răului cu uşurinţă? Nu superioritatea noastră faţă de alţii, ci valoarea infinită a jertfei care a făcut ispăşirea păcatelor noastre (v. 7)!

24 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Nimeni să nu vă facă să pierdeți premiul, făcându-și voia lui însuși în smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat zadarnic prin gândirea cărnii sale și neținându-se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și strâns unit prin încheieturi și legături, crește cu creșterea de la Dumnezeu.

Coloseni 2.18,19


Acesta este un avertisment cu privire la faptul că vom fi înșelați dacă vom permite cuiva să ne impună rânduieli legaliste, după ce am cunoscut harul lui Dumnezeu în Hristos. Dacă ne întoarcem la lege, ne facem în curând vinovați de încălcarea legii. Legalismul însă, chiar dacă nu înseamnă doar așezarea sub legea mozaică, consideră a fi smerenie să-i ai pe îngeri ca intermediari, sugerând că nu suntem vrednici să ne apropiem direct de Dumnezeu în închinare. Aceasta este o smerenie falsă, un amestec în lucruri care nu pot fi înțelese, însă care nu fac decât să îngâmfe. Este misticism, care nu se supune Cuvântului limpede al lui Dumnezeu, măcar că pare foarte religios și meticulos. Sfinții lui Dumnezeu sunt atenționați cu putere împotriva unor astfel de lucruri, fiindcă ele îi lipsesc de binecuvântare adevărată acum și de răsplată în viitor, așezând altceva decât pe Hristos între suflet și Dumnezeu.

Un lucru caracterizează toate aceste lucruri: Hristos nu este recunoscut ca și Cap. Cum poate un trup să funcționeze fără cap? Din El, din Domnul Isus glorificat, izvorăsc hrana și înțelepciunea necesare ca trupul să funcționeze în unitate. Încheieturile permit ca unele mădulare să funcționeze în multiple direcții, în timp ce rămân în mod vital unite cu trupul. Legăturile puternice și suple țin trupul împreună, sprijinind încheieturile în orice privință. Capul este însă Acela prin care tot trupul este strâns unit împreună și prin care este hrănit și susținut. Capul face ca trupul să crească cu creșterea care este de la Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci El, Domnul este Stânca veacurilor.

Isaia 26.4


Încrederea în Dumnezeu

De ce m-apasă grija, de ce sunt tulburat?

De ce în întristare mi-e duhul cufundat?

Că doar Mântuitorul cu mine-i ne-ncetat.

El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;

De-ai Săi El Se-ngrijește, nici de min’ nu va uita.

 

Când ispitit mă aflu și noaptea m-a cuprins,

Pe buze n-am cântare și râvna mi s-a stins,

Privesc atunci spre Domnul și zelul iar s-a-aprins.

El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;

De-ai Săi El Se-ngrijește, nici de min’ nu va uita.

 

Când grea e lupta vieții, să nu fii tulburat,

Căci El de partea noastră Se luptă ne-ncetat;

În El tot ajutorul oricând ne este dat.

El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;

De-ai Săi El Se-ngrijește, nici de min’ nu va uita.

 

—C. D. Martin, 1905

 

Citirea Bibliei: Eclesiastul 10.1-20 · Marcu 6.45-56

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU EXAGERA! – Fundația S.E.E.R. România

„Toate sunt lămurite pentru cel priceput…” (Proverbele 8:9)


Regele Solomon a scris: „Ascultați… buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.” (Proverbele 8:6-9) De obicei, noi înfrumusețăm adevărul pentru a obține atenția și aprobarea ascultătorului. Dar în cele din urmă, adevărul gol-goluț va ieși la suprafață. Cu timpul, oamenii vor descoperi înclinația ta spre distorsionarea adevărului, și îți vei pierde credibilitatea în fața lor. Și odată ce o pierzi, e nevoie de mult timp s-o recuperezi – dacă vei mai reuși vreodată! Afirmații precum: „Toată lumea face la fel” sau „Ți-am spus eu”, îi fac pe oameni să te desconsidere, și în final să te dea la o parte ca fiind o persoană care nu prezintă încredere.

Este bine să spui lucrurilor pe nume și cu însuflețire, dar evită exagerarea. Rămâi la fapte și împotrivește-te dorinței de a fi în centrul atenției. Nu te angaja în acest fel de minciună! Frații lui Iosif au urât faptul că el avea trecere înaintea lui Dumnezeu, așa că l-au aruncat într-o groapă, l-au vândut, i-au mânjit haina cu sânge, au dus-o acasă și i-au arătat-o tatălui lor, care era înaintat în vârstă. N-au spus nimic explicit, ci l-au lăsat pe bietul om să tragă concluzia că fiul lui a fost devorat de fiare sălbatice. Și mai mult, ei l-au lăsat să trăiască cu această crudă minciună ani de zile!

În Apocalipsa 22:15 citim: „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” Așadar, dacă nu dorești să te identifici cu o astfel de tovărășie, spune mereu numai adevărul, întreg! Fie rugăciunea ta zilnică acest verset (Psalmul 120:2): „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, și de limba înşelătoare!” Amin!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 4:16-21


Care alta era rădăcina certurilor de la Corint, dacă nu mândria? (Proverbe 13.10). Fiecare se fălea cu darurile lui spirituale şi cu ce cunoştinţe avea (cap. 1.5), uitând că pe toate le primiseră numai prin har. Pentru a putea rămâne smeriţi, să ne aducem întotdeauna aminte de versetul 7: „Ce lucru ai tu, pe care să nul fi primit?”.

În plus, a se umfla astfel de vântul propriei importanţe înseamnă a dori altceva decât pe „Isus Hristos răstignit” (cap. 2.2), înseamnă „a împărăţi” de acum, deşi este scris: dacă răbdăm (acesta este prezentul), „vom şi împărăţi împreună cu El” (2 Timotei 2.12). Pavel, de partea sa, na inversat lucrurile. Accepta de bunăvoie să ia locul, pentru momentul prezent, de „gunoiul lumii”, de „lepădătura tuturor” (v. 13), loc cu care prea puţini creştini ştiu să se împace. Cunoscând însă că mergea spre adevărata fericire, îi roagă pe corintenii lui cei dragi săl urmeze pe un astfel de drum. El era tatăl lor spiritual (v. 15) şi dorea ca ei săi semene, aşa cum copiii seamănă cu părinţii lor. Dacă avertismentele sale nu ar fi fost însă ascultate, el era gata, atunci când ar fi venit la ei, să folosească „nuiaua”, adică să-i corecteze cu severitate, datorie de tată de care el se va achita, spre folosul copiilor lui „preaiubiţi” (v. 14).

23 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și să se ia pentru cel necurat din cenușa jertfei de curățire care a fost arsă.

Oricine a ucis pe cineva și oricine s-a atins de cineva ucis; să vă curățiți de păcat.

Numeri 19.17; 31.19


De-a lungul pustiei, israeliții se întinau prin contactul cu moartea, însă Dumnezeu a oferit un remediu. O vițea roșie, fără cusur, era jertfită și arsă afară din tabără. Cenușa ei era păstrată, pentru a fi folosită mai târziu. Când cineva devenea necurat prin contactul cu un mort, cenușa era amestecată cu apă și era stropită peste persoana întinată. Numeri 19 ne prezintă multe alte detalii cu privire la acest proces.

Ne este de ajutor aici să înțelegem ce înseamnă această întinare. Scriptura arată că moartea stă întotdeauna în legătură cu păcatul și că uneori contactul cu moartea este rodul voinței proprii și al neascultării. Totuși nu acestea sunt motivele principale prezentate aici, altfel ar fi fost nevoie și de jertfele pentru păcat și pentru vină prezentate în Levitic. Ca întotdeauna, cea mai bună explicație a Bibliei o găsim tot în Biblie. În Numeri 31.19-24 vedem cum este aplicată jertfa vițelei roșii. După ce israeliții i-au învins pe madianiți, cei care uciseseră un vrăjmaș sau care doar se atinseseră de un mort au trebuit să fie curățiți cu această apă a separării. Chiar și prada de război a trebuit curățită astfel. Domnul Însuși trimisese poporul la luptă, și totuși ei se întinaseră!

Semnificația acestui lucru este că orice contact cu moartea – trăsătura lumii și a cărnii noastre – îi întinează pe cei credincioși, chiar și atunci când ei umblă cu credincioșie. Israeliții se întinau nu numai în bătălie, ci și dacă se atingeau accidental de un cadavru pe câmp, sau dacă un membru al familiei lor murea din cauze naturale (Numeri 19.14-16). Ne aflăm într-un continuu conflict și, în viața de zi cu zi, întâlnim tot felul de influențe de natură să ne întineze. Chiar și un credincios, un „membru al familiei”, ne poate expune mândriei sale sau temperamentului său carnal. Toate aceste lucruri fac necesară curățirea continuă prin lucrarea lui Hristos, aplicată inimilor noastre prin Cuvântul lui Dumnezeu.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. … „Căutați-Mă, și veți trăi!”

Amos 4.11; 5.4


Au scăpat cu viață

„Stimați pasageri, în câteva minute vom face o escală neprogramată la Viena!” În timp ce avionul cobora, s-a simțit o vibrație, apoi s-a făcut o liniște neobișnuită. Motoarele s-au oprit! Avionul a pierdut mai repede decât de obicei din altitudine. Când însoțitoarele de bord le-au cerut pasagerilor să ia poziția „brace” (cu capul peste genunchi, protejat de mâini), toți au înțeles că va fi o aterizare forțată. Doar câteva secunde îi separa pe cei 142 de turiști de contactul cu solul și nimeni nu a știut dacă vor coborî vii din avion.

După aterizarea în bune condiții, pasagerii au fost întrebați la ce s-au gândit în acele momente. Unii au afirmat că le-au venit deodată în minte lucruri de mult uitate sau amânate, o anumită vinovăție față de cineva, dar mai ales vina lor față de Dumnezeu… Atunci s-au rugat sau și-au făcut promisiuni: „Dacă scap cu viață de aici, atunci…”.

 

Ați trecut prin astfel de situații limită? Ce s-a ales de toate intențiile voastre bune? Dumnezeu folosește de multe ori situații nefericite pentru a ne vorbi și așteaptă să ne respectăm promisiunile, chiar și pe acelea pe care niciun om nu le-a auzit când le-am rostit. Dumnezeu nu uită!

În relatarea de astăzi, toți au scăpat cu viață. Avionul nu s-a prăbușit; niciun incendiu, niciun fum, niciun fuselaj rupt… Dar oare câți au respectat ce I-au promis lui Dumnezeu în acele secunde amare?

Citirea Bibliei: Eclesiastul 9.1-18 · Marcu 6.30-44

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REPREZINTĂ-L PE HRISTOS LA LOCUL DE MUNCĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)


Colegii tăi de muncă știu că ești un adept, un ucenic, un urmaș al lui Hristos? Ce cred ei despre atitudinea ta față de persoanele care ocupă poziții de autoritate? Dar față de cei care îți sunt în subordine? Ai o atitudine critică față de ei sau le adresezi complimente? Cum stai cu pontajul? Ajungi la timp la serviciu și oferi 100%? Dai dovadă că-ți respecți angajamentul de a face totul ca pentru Domnul, și-ți dorești să atingi excelența la locul de muncă?

Cu alte cuvinte, la locul de muncă, Îl reprezinți cu adevărat pe Domnul Isus? Când începi să te gândești cu seriozitate la asta, îți vei da seama că destinul etern al celor cu care lucrezi poate depinde de felul în care îți desfășori activitatea. În acest moment, s-ar putea să nu fie interesați de ceea ce ai de spus despre lucrurile lui Dumnezeu, dar asta se poate schimba într-o clipită.

Când oamenii trec printr-o criză, cum ar fi un deces, un divorț, o boală sau șomaj, ei își doresc pe cineva care are răspunsuri reale. Este momentul în care oamenii îi caută pe băieții care au fost aruncați în cuptorul cu foc și în groapa cu lei, deoarece nimeni altcineva din jur nu are răspunsurile care funcționează. Domnul Isus a zis (Matei 5:13-16): „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

Deci, nu uita că-L reprezinți pe Hristos la locul tău de muncă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 3:16-23; 4:1-5


Alături de lucrători adevăraţi care pot face o lucrare rea (v. 15), există falşi slujitori care strică (sau distrug) templul lui Dumnezeu, acest templu care este sfânt ca şi Cel care locuieşte în el. Şi noi de asemenea suntem sfinţi ~ aminteşte apostolul (v. 17). Nimeni să nuşi facă iluzii nici cu privire la ce este, nici cu privire la ce face (v. 18). Înţelepciunea lumii este nebunie pentru Dumnezeu, iar înţelepciunea lui Dumnezeu, nebunie pentru lume (v. 19). Şi una şi cealaltă se apreciază în funcţie de ţelul urmărit.

Omul natural îl consideră vrednic de milă pe creştinul care ~ estimează el ~ sacrifică pentru un viitor neclar şi nesigur avantajele şi plăcerile clipei prezente. De am putea fi toţi atinşi de acest gen de nebunie! Ce sunt de altfel mizerabilele deşertăciuni cu care neam putea mândri, faţă de ceea ce noi posedăm deja? Toate lucrurile sunt ale noastre, afirmă Pavel; ele sunt ale noastre, pentru că noi suntem ai lui Hristos, Căruia Îi aparţin toate. Sub dependenţa de El, noi ne putem folosi de „toate” pentru serviciul Său. Ceea ce contează cel mai mult pentru oricine este să fie „găsit credincios” (cap. 4.2). Pentru că fiecare este un administrator, mai mic sau mai mare, şi fiecare, în această calitate, îşi va primi lauda nu din partea fratelui său, ci din partea Aceluia care citeşte inimile (v. 5; vezi 2 Timotei 2.15).

22 Noiembrie 2022

 

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și, iată, era foarte bine.

Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Și l-au îmbălsămat; și a fost pus într-un sicriu în Egipt.

Geneza 1.31; 50.26


Primele capitole din Geneza ne învață, în cuvinte simple, ceea ce mulți oameni de știință încă nu au priceput: „Prin credință pricepem că lumile au fost întocmite prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că cele văzute n-au fost făcute din cele care se arată” (Evrei 11.3).

Biblia ne prezintă istoria a doi oameni: a primului om, Adam, și a celui de-al doilea Om, a ultimului Adam, a Domnului din cer. Geneza ne oferă istoria primului om. După ce Dumnezeu a împodobit cerurile și a făcut pământul să fie o locuință potrivită pentru om, l-a așezat acolo pe Adam ca și cap peste acea creație bună. Acesta a fost actul de încununare a creației, iar El a declarat că tot ce făcuse era foarte bine.

Vedem însă că, la scurt timp, odihna creației a fost întreruptă. Neascultarea omului față de singura poruncă dată lui de către Dumnezeu s-a dovedit fatală. Dumnezeu spusese că, în ziua în care avea să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, avea cu siguranță să moară. Și astfel, după cum citim în Romani 5.12, „printr-un singur om păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit”.

Prin urmare, generație după generație, oamenii au continuat să moară, cu o singură excepție. Iar în zilele de astăzi, în ciuda întregii dezvoltări științifice și tehnologice, „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Ultimul verset din Geneza ne spune că Iosif a murit și că a fost pus într-un sicriu în Egipt – imagine a stării triste a lumii, în care moartea domnește acum.

Însă – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – nu acesta este sfârșitul, fiindcă, după ce primul om a eșuat în ce privește responsabilitatea sa, acest eșec nu a făcut altceva decât să slujească drept ocazie ca Dumnezeu să-L introducă în scenă pe al doilea Om, pe Omul planurilor lui Dumnezeu.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Păzește-ți inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieții.

Proverbe 4.23


Inima noastră

Elevii unei școli duminicale au învățat diferite versete care aveau ca subiect ochii noștri, gura și inima noastră, urechile, mâinile și picioarele noastre.

Învățătorul școlii duminicale a luat cuvântul și i-a întrebat pe copii: „Am învățat că noi, creștinii, trebuie să fim atenți la toate aceste părți ale corpului. Dar de una anume trebuie să avem grijă în mod deosebit. Care este aceasta?”. După mai multe încercări de a răspunde, copiii s-au pus de acord că este vorba despre inimă, de care trebuie să avem grijă în mod deosebit.

Da, inima este partea omului nostru lăuntric, din care ies gândurile, convingerile și deciziile noastre. Cu inima spunem Da sau Nu lui Dumnezeu și la ceea ce El ne vorbește în Biblie. Cu inima luăm cea mai importantă decizie a vieții.

Pentru că Dumnezeu știe ce însemnătate are inima, El ne invită: „Fiul meu, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele” (Proverbe 23.26). Atunci El scoate tot răul din ea și o umple cu Domnul Isus. Dumnezeu dorește să ne facă fericiți. Dacă Îi predăm Lui inima noastră, El ne va schimba toată viața, iar calea vieții noastre va merge într-o direcție bună.

Să ne păzim inima!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 8.1-17 · Marcu 6.21-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU UITA SĂ SPUI „TE IUBESC!” – Fundația S.E.E.R. România

„Iacov iubea pe Rahela…” (Geneza 29:18)


 În speranța că își va putea salva căsnicia, o soție și-a invitat soțul la o întâlnire cu un consilier. În timpul sesiunii, consilierul l-a întrebat: „Îi spui vreodată soției că o iubești?” Bărbatul a mormăit: „I-am spus când ne-am căsătorit că o iubesc… și dacă mă voi răzgândi vreodată, am s-o anunț!”

Lăsând gluma la o parte, oamenii știu că îi iubești atunci când le arăți și când le spui lucrul acesta. Relația de prietenie dintre Ionatan și David era atât de puternică, încât erau dispuși să-și dea viața unul pentru celălalt. Cu toate acestea, Biblia ne spune: „Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el.” (1 Samuel 20:17)

Când pierzi pe cineva drag, îți dai seama că relațiile sunt mult mai importante decât posesiunile. Noi avem tendința să uităm lucrul acesta, în urcușul nostru spre vârful piramidei sociale. Există ceva în cunoașterea faptului că mai ai puțin de trăit, care îți schimbă radical perspectiva. Te face să dorești să umpli fiecare moment prețios cu acele vorbe semnificative pe care le-ai lăsat nespuse, și cu acele lucruri importante pe care ai neglijat să le faci…

Nu lăsa ca centrarea pe sine (deghizată în ambiție și zel religios) să te împiedice să-ți exprimi dragostea față de soțul sau soția ta și față de cei dragi care au nevoie să audă lucrul acesta. Dă acel telefon… Trimite acel e-mail… Cumpără acele flori… Spune acele cuvinte „Te iubesc!” De cele mai multe ori, oamenii nu au nevoie de opiniile și soluțiile tale; dar când le oferi dragostea și sprijinul tău, de obicei își găsesc singuri soluțiile. Da, este important să-ți împlinești misiunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață, dar nu-i neglija nici pe cei dragi. „Te iubesc” sunt două dintre cuvintele pe care oamenii nu se vor sătura niciodată să le audă, și nu e deloc complicat să le rostești, e nevoie doar de preocupare din partea ta. Așa că, spune astăzi aceste cuvinte celor dragi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 3:1-15


Absorbiţi de diviziunile lor, corintenii nu făcuseră niciun progres. Semănau cu nişte şcolari codaşi careşi disputau profesorul „cel mai savant” sau sala de clasă cea mai frumoasă. Pavel le afirmă că a se ocupa de slujitori mai degrabă decât de învăţătura lor era o copilărie şi o dovadă că tot fireşti rămăseseră (v. 3). De câte ori nu confundăm şi noi adevărul cu acela care îl prezintă: De exemplu, dacă îl ascultăm pe un astfel de slujitor al lui Dumnezeu având ideea preconcepută că el nu ne poate învăţa nimic, atunci vom primi exact ce neam aşteptat!

Apostolul vorbeşte apoi despre responsabilitatea celui care zideşte. În lucrarea lui Dumnezeu, privită ca un ogor de semănat sau ca o clădire, fiecare lucrător are o activitate proprie. Poate aduce materiale (adică diferite aspecte ale adevărului) care să zidească sufletele, prezentândule: dreptatea lui Dumnezeu (aurul), răscumpărarea (argintul), gloriile variate ale lui Hristos (pietrele scumpe). Sub aparenţa unui mare volum de lucru însă, poate zidi şi cu lemne, fân, paie lucrare care nu va rezista deloc la foc. Da, „fiecare să ia bine seama cum (nu cât) zideşte” (v. 10) pe această temelie unică şi nepieritoare: Isus Hristos!

21 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiții mei frați, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie.

Iacov 1.19


Este mai ușor să vorbim decât să ascultăm. Aceasta au făcut cei trei prieteni ai lui Iov, atunci când au venit să-l mângâie pentru necazurile lui. Ei au crezut că părerile lor cu privire la situația lui Iov aveau să-l încurajeze, au tras concluzii incorecte și chiar l-au acuzat pe Iov de un păcat ascuns în viața sa. Explicațiile lor cu privire la felul în care Dumnezeu lucra în viața lui Iov n-au făcut decât să-l irite și mai mult pe acesta. Iov a făcut și el greșeli în vorbirea sa. Inima îi era zdrobită și au ieșit din ea cuvinte care nu erau corecte. Acest lucru însă nu le dădea dreptul prietenilor săi să-l condamne. În acele momente era nevoie de o ureche care să asculte.

Pentru a putea să încurajăm pe cineva cu adevărat, cel mai bine este să ascultăm în liniște, cu toată compasiunea. Aceasta înseamnă să ascultăm cu inima noastră. Nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu tot ceea ce se spune, însă o astfel de atitudine oferă celor aflați în necaz posibilitatea de a-și exprima și descărca toate emoțiile, pentru a face astfel loc harului lui Dumnezeu. O ureche și o inimă care ascultă pot detecta problema, pot cântări durerea și pot oferi un răspuns care să aline. Astfel putem să-i încurajăm în Domnul pe cei care au ajuns în punctul de a fi deschiși și onești cu privire la starea lor. A le impune modul nostru de gândire nu-i va ajuta niciodată. Argumentele nu produc vindecare – vedem clar acest lucru la prietenii lui Iov.

Iacov ne reamintește că „mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1.20). Nu este mereu ușor să asculți cu inima. Uneori credem că trebuie să răspundem pe loc la toate întrebările sau să corectăm orice părere greșită. Însă ceea ce trebuie este să ascultăm, să recunoaștem simțămintele exprimate și să așteptăm ca Domnul să ne dea cuvântul potrivit la timpul potrivit.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!

Amos 4.12


Ce urmează după moarte?

În seara zilei de 13 noiembrie 2015, totul părea a fi un sfârșit de săptămână obișnuit în Paris: terasele restaurantelor, sălile de concerte, stadioanele, toate erau pline cu oameni care căutau distracții. Pe parcursul serii însă, câteva atentate teroriste au smuls brutal din viață 130 de oameni, mulți dintre ei fiind tineri …

Câteva zile mai târziu a avut loc o ceremonie de stat în Catedrala invalizilor. Când s-au citit numele celor morți, timp de 10 minute a domnit o liniște mormântală. Un moment solemn în care se pune întrebarea gravă: Ce urmează după moarte? Nimic? Cu siguranță, nu! În Biblie, Dumnezeu ne spune că după moarte este veșnicia – fie în prezența lui Dumnezeu, în lumină, fie departe de El, în întuneric.

Suntem pregătiți să ne întâlnim cu Dumnezeu? Viața noastră poate lua sfârșit în orice moment. La întrebarea „Unde vom fi în veșnicie?” trebuie să răspundem cât timp mai suntem în viață. Dumnezeu ne invită să credem astăzi în Isus Hristos care ne-a iubit și a luat asupra Lui pedeapsa pentru noi, niște păcătoși pierduți. Această invitație a lui Dumnezeu este o chestiune urgentă. Acum este ziua mântuirii! Nu știm dacă mâine vom mai avem șansa să ne întoarcem la Dumnezeu.

Astăzi pot Mântuitor să-ți fiu!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 7.15-29 · Marcu 6.14-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA SEAMA LA MUSTRARE! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11)


Confruntarea sănătoasă îți cere să pui binele celuilalt mai presus de propriile tale interese. Așadar, cum trebuie să-i confrunți pe oameni într-un mod potrivit? Făcând aceste trei lucruri:

1) Fii sigur pe tine! Trebuie să existe un motiv întemeiat ca să confrunți pe cineva, trebuie să fie vorba despre un eveniment major. Nu trebuie să te bucure o asemenea experiență, iar dacă te încântă – atunci trebuie să-ți analizezi motivele. Te simți superior? Îți canalizezi mânia spre această persoană din cauza altei probleme? Nu cumva te scoți pe tine în evidență, înjosindu-l pe celălalt? Înainte de a confrunta pe cineva, trebuie să răspunzi cu sinceritate la astfel de întrebări.

2) Fii specific! Confuzia duce la rezultate vagi, indiferent cât de mult tact și har ai pus în vorbele tale. Asigură-te că știi motivul confruntării; apoi, spune-i-l clar și celeilalte persoane.

3) Fii sensibil! Fiecare situație este diferită, așa că orice întâlnire față în față trebuie pregătită printr-o perioadă de cercetare a sufletului și de rugăciune. Altfel, îți atragi probleme, și cealaltă persoană va detecta urme de nesiguranță și de stânjeneală în vorbele tale. Nu-ți asuma acest risc! Dacă nu ți-ai pus timp deoparte să te rogi și să primești călăuzire în acest sens, nu lua situația în propriile mâini. Cred că toți am avut de-a face cu abordarea de tipul „Fie ce-o fi”, dar fără excepție, o astfel de abordare lasă în urma ei confuzie, resentimente și niște suflete rănite. Asigură-te că vorbele tale și tonul vocii sunt în acord cu persoana cu care ai de-a face. Și încearcă să-ți faci ordine în gândire; nimic din toate acestea nu te are pe tine în prim-plan! Fii foarte atent la moment, alege-ți cuvintele cu grijă, și firește roagă-te pentru călăuzire!

Nu uita, confruntarea creștină făcută cum trebuie aduce aproape întotdeauna rezultatele corecte!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 2:1-16


Ştim că, în lume, un dar de orator, o vădită superioritate, şi „cuvintele convingătoare ale înţelepciunii” (v. 4) pot fi suficiente ca să asigure triumful aproape în orice cauză. Pentru a transmite însă credinţa, Dumnezeu nu Sa folosit de aceste aptitudini omeneşti, nici de abilităţile propagandei (v. 4,5). Pavel, în ciuda învăţăturii sale, nu sa făcut remarcat la Corint nici prin înţelepciunea sa, nici prin cultura sa, nici prin talentul său de a vorbi convingător. El şiar fi contrazis învăţătura, deoarece crucea lui Hristos, pe care el o propovăduia, înseamnă tocmai sfârşitul lucrurilor cu care se făleşte omul. Departe însă de a fi cumva în pierdere, credinciosul a primit deopotrivă lucrurile nevăzute, „dăruite de Dumnezeu”, precum şi mijlocul de a le discerne şi de aşi însuşi aceste daruri: Duhul Sfânt, singurul Reprezentant pe care Dumnezeu Îl foloseşte pentru aŞi transmite gândurile (v. 12).

La ce poate sluji o partitură muzicală, fără instrumentul la care să fie interpretată, o casetă sau un disc, fără aparatul care să permită să fie ascultate? Şi care ar fi efectul celui mai frumos concert asupra unui public compus din oameni complet surzi? Tot aşa, limbajul Duhului este de neînţeles pentru „omul natural” (omul sufletesc, animat numai de sufletul său creat, fără învăţătura şi puterea Duhului Sfânt). Din contră, „cel spiritual” poate primi „cele spirituale prin mijloace spirituale” (v. 1315).

20 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, … să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea și trupul spălat cu apă curată.

Evrei 10.19,20,22


Sângele lui Hristos (13) – Sângele Său ne oferă intrare

În versetele de mai sus vedem că sângele lui Hristos ne oferă intrare în locurile sfinte, în prezența lui Dumnezeu Însuși. Minunat har!

Să remarcăm că Duhul Sfânt ne spune că intrarea noastră este prin sângele lui Isus. Acest nume al Său ne arată umanitatea Sa sfântă și perfectă – Omul binecuvântat care întotdeauna a făcut voia Tatălui Său. Semnificația acestui nume ne amintește de asemenea că El este Mântuitorul. Ce minunat că El a venit nu doar pentru a ne mântui, ci și pentru a ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3.18). În felul acesta, sângele Său ne oferă intrare nu doar în curte sau în locul sfânt, ci în Locul Preasfânt, în prezența imediată a lui Dumnezeu. Aceasta este o cale nouă și vie, în contrast cu vechea cale ceremonială pe care preoții din Vechiul Testament se apropiau, în măsura în care acest lucru putea avea loc atunci.

Remarcați de asemenea îndemnul: „Să ne apropiem”. Deși orice creștin adevărat, în mod individual, se poate bucura de această intrare, totuși aici este avut în vedere aspectul colectiv.

Pentru a fi încurajați să ne apropiem, ni se aduce aminte că inimile noastre au fost curățite de o conștiință rea și că trupurile noastre au fost spălate cu apă curată. Credem că avem aici o referire la consacrarea preoților în Vechiul Testament (Exod 29; Levitic 8). Ei însă aveau parte de o ceremonie exterioară, pe când noi avem parte de realitatea interioară. Ei erau în mod literal stropiți cu sânge. Conștiințele noastre sunt curățite prin sângele Său prețios. Apropiindu-ne de prezența lui Dumnezeu, nu avem nevoie să ne preocupăm cu păcatele noastre, fiindcă Hristos le-a îndepărtat. Trupurile spălate cu apă curată arată către faptul că preoții în vechime aveau tot trupul spălat în apă. Pentru noi, acest lucru corespunde nașterii din nou, prin care am dobândit o natură care dorește să-I placă lui Dumnezeu.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

La sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului … care, susținând toate prin cuvântul puterii Sale, a făcut prin Sine curățirea păcatelor.

Evrei 1.2,3


Omul Isus Hristos

Încă de la începutul ei, Epistola către Evrei ne prezintă cine este Fiul lui Dumnezeu. El este Creatorul Universului și Susținătorul lucrurilor create.

Ne-am gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă ­dintr-o dată nu ar mai funcționa anumite legi ale naturii? Urmarea ar fi o catastrofă de neimaginat. Ce măreț este faptul că toate lucrurile create de Domnul sunt menținute prin El! Cerul este plin de stele și nici­un stâlp nu le susține și niciuna nu cade.

Fiul lui Dumnezeu este Creatorul și Susținătorul tuturor, dar El este și Mântuitorul. Ca Om, a făcut prin Sine, adică prin jertfirea Sa la cruce, curățirea păcatelor. Pentru rezolvarea problemei păcatului, nu a fost suficient un act de autoritate din partea lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să moară. Dar Omul Isus Hristos nu numai că a purtat păcatele tuturor celor care cred în El, ci L-a și glorificat pe Dumnezeu la cruce. Dragostea și harul lui Dumnezeu, dreptatea și sfințenia Sa, toate însușirile lui Dumnezeu au fost dezvăluite prin lucrarea Mântuitorului în modul cel mai minunat. Dumnezeu a fost glorificat prin Omul Isus Hristos. Toți cei care cred în Fiul lui Dumnezeu sunt văzuți una cu El, uniți cu Omul glorificat în cer.

Ce har nemeritat!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 7.1-14 · Marcu 6.7-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA SEAMA LA MUSTRARE! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„…Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)


Nu prea ne place să fim confruntați, nu-i așa?! Dar e greu, dacă nu imposibil, să creștem fără confruntare! Confruntarea sănătoasă ne cere să „spunem adevărul în dragoste” celor pe care îi prețuim. La fel cum Dumnezeu ne confruntă pe fiecare dintre noi în domeniile în care trebuie să creștem, El Se așteaptă să facem și noi la fel cu ceilalți.

E un lucru ușor? Nu! Dar există câteva principii călăuzitoare care ne pot ajuta:

1) Discută cu persoana în cauză, nu discuta despre ea. Confruntarea sănătoasă trebuie să fie directă și, dacă se poate, trebuie făcută între patru ochi. Ea necesită comunicare atentă, cu fermitate, dar cu har! Când oamenii suferă, ocupă-te de ei cu atenție.

2) Nu exagera și nu folosi șiretlicuri spirituale. Oferă exemple specifice. Nu te ascunde în spatele unor cuvinte precum „Cred că Domnul mi-a arătat că greșești!” Când profetul Natan l-a confruntat pe regele David, referitor la păcatul său cu Batșeba, el a vorbit foarte clar, chiar dacă s-a folosit de o ilustrație. Trebuie să-ți ții emoțiile în frâu; lasă suficient timp între ofensă și confruntare, pentru a putea înlătura, prin rugăciune, orice sentiment de mânie pe care l-ai putea avea.

3) Nu arunca vina asupra persoanei; ajut-o! Nu lăsa persoana în cauză să se frământe fără să-i oferi o direcție clară privind felul în care se poate îndrepta. Nu ar fi cinstit și nici constructiv! De fapt, ar putea duce la probleme mai intense și la complicații nedorite. Cea mai bună abordare este să identifici problema cu calm și să sugerezi modalități de a o rezolva. Scopul tău nu este să demaști pe cineva, ci să-i arăți o cale mai bună.

4) Nu fi critic; fii plin de compasiune. Poți să pierzi din vedere orice altceva, dar nu rata lucrul acesta! În caz contrar, te vei trezi că judeci, în loc să confrunți. Dacă ești cinstit, vei recunoaște că și propriul tău drum spre izbândă a avut destule slăbiciuni!… Așa că, apropie-te de oameni cu dragoste și cu grijă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:17-31


Pentru noi, „care suntem mântuiţi”, „cuvântul crucii” (v. 18) este puterea lui Dumnezeu. Pentru cei care nu au însă viaţa divină, ea nu este decât nebunie. Tot ceea ce semnifică crucea: moartea unuia drept impusă de dreptatea lui Dumnezeu, iertarea gratuită pentru păcătoşi, punerea deoparte a omului natural, sunt tot atâtea adevăruri care se ciocnesc de raţiunea omenească. Dacă, dimpotrivă, se prezintă minuni şi lucrări spectaculoase, un ideal nobil însoţit de o morală care cere eforturi la momentul potrivit, acest gen de religie nu şochează pe nimeni. Dar iată că pe toţi înţelepţii, cărturarii, certăreţii, pe scurt spiritele puternice ale acestui secol şi ale tuturor secolelor, versetul 18 îi aşază întro comună şi înspăimântătoare încadrare: „cei care pier”.

Şi, întradevăr, printre răscumpăraţii Domnului „nu sunt mulţi înţelepţi, nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales” (v. 26). Pentru că acestora lear fi foarte greu să devină „ca nişte copilaşi” (Matei 18.3; 11.25)! Pentru a fi glorificat, Dumnezeu alege ce este slab, josnic, dispreţuit, şi aşa sunt estimaţi creştinii de către cei din lume. Ce contează însă valoarea lor prin ei înşişi, câtă vreme ei sunt în Hristos şi El este pentru ei: putere, înţelepciune, şi dreptate şi sfinţenie şi răscumpărare (v. 24,30)!

19 Noiembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine.

Psalmul 9.10


Trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu, înainte de a te putea încrede în El; iar cu cât te încrezi mai mult în Dumnezeu, cu atât Îl cunoști mai bine. Nu există nimic, în această lume, care să fie așa de binecuvântat ca o viață de credință simplă. Însă aceasta trebuie să fie o realitate, nu doar o mărturisire. Este cu totul zadarnic să vorbești despre trăirea prin credință, în timp ce inima se sprijină în secret pe făptură. Adevăratul credincios are de-a face, în mod exclusiv, cu Dumnezeu. Își găsește toate resursele în El. Aceasta nu înseamnă că subevaluează instrumentele sau canalele pe care Dumnezeu a ales să le folosească; din contră, le prețuiește nespus; și le apreciază ca fiind mijloacele pe care Dumnezeu le folosește spre ajutor și binecuvântare. Dar El nu permite ca ele să-l distanțeze de Dumnezeu. Limbajul inimii lui este acesta: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea” (Psalmul 62.5,6).

Există o forță specială în cuvântul „numai”. Acesta cercetează inima în totalitate. A privi la făptură, direct sau indirect, pentru împlinirea unei nevoi, înseamnă, în principiu, să te depărtezi de viața de credință. A aștepta să primești ceva din surse omenești dovedește o stare de suflet rea. Aceasta este degradare morală, tot așa cum viața de credință este înălțare morală. Și nu este doar degradare, ci și dezamăgire. Suportul omenesc cedează și izvoarele care vin de la făptură ajung să sece; însă cei care se încred în Domnul nu vor rămâne de rușine niciodată și niciodată nu vor duce lipsă de vreun bine.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Matei 6.33


Pentru 1 dolar și 25 de cenți… (2)

Strângând banii în pumn, băiatul a luat-o la fugă, dar nu spre spital, ci în altă direcție, ca să i se piardă urma. Tatăl adoptiv avea o avere considerabilă. Toți ceilalți copii ai lui absolviseră facultatea și ocupau poziții înalte în guvern sau erau oameni de afaceri. Dorința tatălui era ca fiul adoptat să se bucure de toate avantajele. Dar băiatul a dat cu piciorul la toate acestea, pentru 1 dolar și 25 de cenți…

Mulți semeni de-ai noștri se aseamănă cu acest băiat. Uneori renunță la lucrurile importante, de dragul celor mărunte. Strâng în pumni „monedele neascultării” și aleargă pe drumul necredinței, depărtându-se de Mântuitorul care îi cheamă la moștenirea vieții veșnice. Ei lasă astfel în urmă o avere nepieritoare, de dragul câtorva nimicuri pământești, cum ar fi o prietenie, o carieră pentru un timp limitat și alte câteva astfel de lucruri fără valoare veșnică. Preferă lucrurile pământești în schimbul celor cerești; lucrurile de aici, și nu cele de dincolo; prezentul, și nu veșnicia.

Toate avantajele financiare, intelectuale, morale și religioase sunt de necomparat față de marele câștig de a fi răscumpărat pentru veșnicie prin Isus Hristos.

Să căutăm mai întâi lucrurile cu valoare veșnică!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 6.1-12 · Marcu 6.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE EȘTI CHEMAT SĂ FACI? – Fundația S.E.E.R. România

„Isus… care umbla din loc în loc, făcea bine…” (Faptele Apostolilor 10:38)


Valoarea ta în ochii lui Dumnezeu a fost stabilită la cruce. Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să reținem expresia „toate lucrurile”… Noi suntem egali în Hristos. Dar când vine vorba despre carieră, valoarea ta este determinată de problemele pe care le rezolvi. De aceea, un cardiolog este mai bine plătit decât un bucătar de la un restaurant fast-food.

Domnul Isus era genul de om care rezolva probleme. Oamenii erau flămânzi spiritual, așa că El le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6:35), și i-a hrănit. Erau oameni bolnavi, așa că El „umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul…” (Faptele Apostolilor 10:38) Isus a înțeles ce avea El și ce nevoi aveau oamenii, și asta le-a oferit. Tu, ce ai de oferit? Ce ai vrea să faci dacă ai ști că este imposibil să greșești? Ține minte un lucru: tu nu ești aici din întâmplare! Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fii ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” (Ieremia 1:5) Tot ceea ce dorește Dumnezeu este să împlinească o nevoie, să rezolve o problemă.

Așadar, tu ce ești chemat să faci, și ce daruri ai în acest sens? Acela este locul unde îți vei găsi cea mai mare bucurie! Gândește-te la contribuția ta pentru ceilalți ca la o misiune de la Dumnezeu. Apostolul Pavel făcea corturi pentru a-și susține lucrarea. Așadar, lucrarea ta poate fi susținută de meseria ta. Dar fie că ești implicat în lucrare „cu normă întreagă”, fie că ești implicat „cu jumătate de normă”, ai grijă să nu părăsești lumea aceasta până nu găsești și nu împlinești ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 1:1-16


O adunare numeroasă fusese formată la Corint prin slujba lui Pavel (Fapte 18.10); şi apostolul, tot atât de fidel ca păstor pe cât de zelos ca evanghelist, continuă să vegheze asupra ei cu o grijă plină de afecţiune (comp. cu 2 Corinteni 11.28). Le scrie din Efes această primă scrisoare, adresată în acelaşi timp către „toţi cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos” (v. 2). Dacă facem parte dintre aceştia, ea este deci şi pentru noi.

Pavel a primit de la Corint veşti neplăcute. În această adunare se iviseră diverse dezordini. Înainte însă de a aborda aceste subiecte dureroase, le aduce aminte acestor credincioşi de bogăţiile lor spirituale, atribuindule harului lui Dumnezeu (v. 4,5). Pentru a putea aprecia mai bine responsabilitatea noastră şi pentru a lua mai în serios viaţa creştină, să încercăm din când în când să facem bilanţul inestimabilelor noastre privilegii. Şi să ştim săI mulţumim Domnului, aşa cum face aici apostolul.

Prima mustrare adusă adunării din Corint este cu privire la dezacordurile dintre ei ~ tendinţă care ne pândeşte şi pe noi uneori! Ei urmau un om (Pavel, Apolo, Chifa şi Hristos, pe careL considerau un învăţător mai bun decât alţii: Ioan 3.2), în loc să fie uniţi în comuniunea cu „Isus Hristos, Domnul nostru”, Fiul lui Dumnezeu (v. 9). Fie ca această comuniune să fie întotdeauna partea noastră! (1 Ioan 1.3).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: