Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the category “Romanian devotionals”

5 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

Efeseni 1.13



De trei ori citim în Noul Testament despre faptul că am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt. Nu este vorba că Duhul Sfânt ne-a pecetluit, ci că El Însuși este Pecetea prin care suntem însemnați ca aparținându-I lui Hristos. Dumnezeu este Cel care ne-a pecetluit (2 Corinteni 1.22). Suntem însemnați ca fiind ai lui Hristos nu prin vreun semn pe frunte, nici prin purtarea unor haine anume, ci prin faptul că avem Duhul Sfânt, care locuiește în noi.

Trebuie să avem grijă să nu confundăm nașterea din nou, prin Duhul Sfânt, cu pecetluirea. Aceste două lucruri sunt complet diferite. Suntem născuți din Duh pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Suntem pecetluiți cu Duhul fiindcă suntem copii ai lui Dumnezeu și Îi aparținem lui Hristos.

Un fermier merge la târg și cumpără câteva oi. «Acum», spune el, «le voi însemna cu inițialele mele, astfel ca, dacă se vor rătăci, să le pot recunoaște ca fiind ale mele». Deci, după ce a plătit prețul, el le însemnează. Însemnarea nu le face să-i aparțină lui; prețul plătit a făcut aceasta. El le însemnează fiindcă sunt deja ale lui.

Cu cel credincios lucrurile stau la fel. Fiind cumpărat cu sângele scump al lui Hristos, el Îi aparține acum Lui. Și, din acest motiv, Dumnezeu îl pecetluiește, dăruindu-i Duhul Sfânt să locuiască în el. Suntem astfel pecetluiți cu Duhul Sfânt al promisiunii.

Să vedem acum diferența dintre temeiul pe care noi am fost pecetluiți și temeiul pe care Domnul Isus a fost pecetluit de către Dumnezeu Tatăl (Ioan 6.27). Pecetluirea Lui a fost pe temeiul perfecțiunii Persoanei Sale. Cu noi lucrurile stau diferit. Duhul Sfânt nu ne-a fost dăruit pe baza a ceea ce suntem în noi înșine, nici datorită sfințeniei, progresului, maturității sau devotamentului nostru. Noi am fost pecetluiți doar datorită sângelui prețios al lui Hristos și al jertfei Sale perfecte.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Zacheu căuta să vadă care era Isus.
Irod … dorea să-L vadă din cauza celor auzite despre El și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de El.

Luca 19.3; 23.8



A-L vedea pe Isus

Citatele amintite aici sunt două texte biblice diferite, în care apar două persoane diferite. Ambele persoane însă nutreau aceeași dorință: să-L vadă pe Isus. Dorințele păreau a fi identice, dar motivele erau total diferite.

Pe Zacheu l-a interesat într-adevăr Persoana lui Isus Hristos. El „căuta să vadă care era Isus”. Și acum i se oferă ocazia, pentru că Isus „trecea prin Ierihon”. Pentru Zacheu nu a mai existat nicio reținere; el a făcut totul pentru a intra în legătură cu Isus Hristos. – Exemplul lui ne este un bun model astăzi: Și noi avem nevoie de o întâlnire personală cu Isus Hristos. Și noi trebuie să-L cunoaștem ca Salvator al nostru. Dacă noi credem în El și dacă putem mărturisi că El ne-a salvat, atunci vom dori să cunoaștem tot mai bine cine este de fapt Mântuitorul.

Irod Antipa, domnitorul din Galileea și din Pereea, de asemenea a dorit de mult timp să-L vadă pe Isus (Luca 9.9). Însă doar după prinderea Domnului s-a ivit ocazia. Dar el spera să vadă vreun semn al puterii lui Isus, o minune. – Și astăzi, mulți oameni sunt atrași doar de plăcerea de a afla ceva senzațional.

Irod a fost decepționat în așteptările sale și L-a disprețuit și batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu. Așa este și astăzi: dacă nu este o dorință a inimii care să-i atragă pe oameni la Isus, atunci curiozitatea se preface în respingere și în batjocură.

În schimb, pentru Zacheu și casa lui, întâlnirea cu Isus a adus salvare, mântuire veșnică (Luca 19.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TIMP DE REFLECȚIE (1) – Fundația SEER

„Iată că în trupul leului era… miere” (Judecători 14:8)

Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un leu și l-a ucis. Biblia spune: „După câtva timp, s-a dus iarăși… și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era… miere. A luat mierea în mână, și a mâncat-o pe drum.” (Jud. 14:8-9). Putem învăța o lecție de aici. Când îți pui timp deoparte să reflectezi, descoperi „mierea” în experiențele tale, iar folosind-o vei deveni mai puternic și mai înțelept!

Când reflectezi, poți vedea lucrurile în perspectivă; câștigi o nouă apreciere pentru lucruri pe care nu le-ai observat până atunci. Puțini dintre noi au o perspectivă clară în focul evenimentelor. Majoritatea dintre noi care a supraviețuit unei experiențe traumatizante evită cu orice preț să ajungă în situații similare. Lucrul acesta poate lăsa în urmă chestiuni nerezolvate, care ne leagă de mâini și de picioare. Gândirea reflexivă ne ajută să ne distanțăm de emoțiile intense ale unei experiențe și să o vedem dintr-o perspectivă diferită. Firește, acest proces reprezintă unul din primii pași pe care trebuie să-i facem pentru a scăpa de bagajul emoțional.

Președintele George Washington a făcut următoarea precizare: „Nu trebuie să privim în urmă, dacă nu o facem pentru a extrage învățături utile din greșelile trecutului și cu scopul de a profita de experiența plătită cu un preț atât de mare.” Fiecare dintre noi  am fost modelați de experiențele, bune și rele, pe care le-am avut în viață. Lucrurile cu care refuzăm să ne confruntăm ne vor confrunta ele pe noi, deseori într-un mod dăunător. Ne comportăm conform problemelor nerezolvate. Dar când le scoatem la lumină și îi cerem lui Dumnezeu harul de a le confrunta în mod corect, ele își pierd puterea pe care o au asupra noastră.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Rut 2:4-16


Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul
suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19:
„Am dat ajutor unui om puternic“.

Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunândule ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar săi cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

4 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.

Filipeni 4.6,7



Vom avea mult folos dacă vom medita cu rugăciune asupra pasajului din Luca 12.22-34. Avem acolo instrucțiuni complete, în care Domnul argumentează (versetele 22 și 23), ilustrează (versetele 24-28) și îndeamnă (versetele 29-34). Domnul ne îndreaptă privirile către păsările cerului și către florile de pe câmp. Folosindu-Se de faptul că Dumnezeu hrănește vrăbiile și înveșmântează crinii, Domnul ne asigură că Tatăl nostru ceresc este deplin familiarizat cu nevoile pe care le avem și ne îndeamnă să alungăm orice îngrijorare din inimile noastre.

Vedem clar din Filipeni 4.6,7 că inima creștinului este ca o cetate asediată de vrăjmași. Acești vrăjmași sunt îngrijorarea, teama, îndoiala, neliniștea, fiecare dintre acestea fiind de natură să distrugă pacea inimii, care este esențială pentru toți cei care doresc să dea mărturie pentru Dumnezeu. Pentru „paza” împotriva unei astfel de invazii ne este pusă la dispoziție o garnizoană cerească, care îi înconjoară pe cei care împlinesc condițiile din versetul 6, pentru a se bucura de protecția promisă în versetul 7. Rezultatul va fi o pace care depășește orice imaginație a minții omenești; și, bucurându-ne de ea, vom fi capabili să înfruntăm orice putere ostilă.

Este necesară însă o precizare. Acest pasaj ne îndeamnă să aducem înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce este de natură să ne îngrijoreze, însă nu spune că Dumnezeu va da răspuns tuturor cererilor noastre la timpul și în felul în care noi Îi cerem. În prezența multor probleme întunecate din viața noastră este posibil să nu înțelegem clar gândul Domnului, însă știm cu certitudine că El nu ne va lăsa și că nu ne va părăsi cu niciun chip (Evrei 13.5).

G. Henderson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

1 Ioan 1.9



Când nu poți dormi (2)

Mama era acum moartă! Și ea, singura ei fiică, o rugase să meargă acasă în acea seară târzie!

Cât de vinovată se simțea tânăra! Ce remușcări de conștiință o chinuiau! Se simțea vinovată și înaintea lui Dumnezeu. El o va pedepsi odată pe drept pentru toate greșelile vieții ei! A început un timp groaznic pentru ea. O spirală de reproșuri o făcea să dispere.

Oare exista vreo scăpare? Dumnezeu a ajutat-o. El lucra de mult timp în viața ei. Cum? Acest lucru l-a înțeles mai târziu. La o brutărie era o vânzătoare care cu amabilitatea și cu liniștea ei a impresionat-o întotdeauna. Despre ea auzise cândva ocazional că era creștină. Tânăra și-a amintit acum de ea. Într-una din zile, când a cumpărat iarăși o pâine de la ea, s-a hotărât să-i vorbească. Vânzătoarea s-a arătat deschisă să o viziteze împreună cu soțul ei. Și atunci au discutat îndelung despre Biblie.

Dar tânăra nu s-a lăsat încurajată de mângâierea Bibliei. Vina ei era prea mare, iar reproșurile ei, prea grele. Oare erau valabile și pentru ea cuvintele Bibliei despre dragostea lui Dumnezeu, despre iertarea Lui și despre mântuirea veșnică? Mai târziu a înțeles că Hristos a venit pentru a-i salva pe cei pierduți ca ea și pentru a o curăți „de orice nedreptate”.

Pe când își povestea viața, se observa că în inima ei era bucurie. De acum putea spune cu siguranță: „Domnul Isus a murit din dragoste pentru mine. El a purtat și vina mea pe cruce”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TEAMA – O DOVADĂ FALSĂ CARE PARE REALĂ – Fundația SEER

„Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic” (Psalmul 56:4)

David a zis: „Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni?” Și David vorbea în cunoștință de cauză pentru că Dumnezeu l-a ajutat să doboare un leu, un urs și un uriaș.

Se spune că un om se apropia de o fermă și tot la câțiva metri era câte un indicator pe care scria: „Feriți-vă de câine.” Când a ajuns în cele din urmă la fermă, a descoperit că era vorba de un câine mititel Chihuahua (rasă canină originară din Mexic, este unul din cei mai mici câini, ca dimensiune, din lume – n.tr.). „Vrei să-mi spui că acest cățeluș îi ține pe oameni departe?” a întrebat el. Fermierul a zâmbit și a spus: „Câinele nu, dar indicatoarele, da!”

Teama răcnește ca un leu, dar de cele mai multe ori, când o confruntăm, e doar un câine Chihuahua! Adevărul este că te poți confrunta cu oricine sau cu orice, când știi că Dumnezeu ți-a făcut o promisiune ca aceasta: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13). Așa că, în loc să te temi pentru ce este mai rău, începe să-L crezi pe Dumnezeu pentru ce este mai bun. Și poți face asta dacă personalizezi promisiunile Sale: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28).

Nu lăsa teama să te conducă! În loc să cedezi în fața ei, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu, și crede că te va ajuta să treci cu bine de orice situație – și că te va face mai puternic!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Rut 1:15-22; 2:1-3


Orpa n-a ezitat prea mult. Pe de o parte avea văduvia, sărăcia în compania unei femei întristate şi bătrâne, un popor şi un Dumnezeu pe care nu-i cunoştea, iar pe de altă parte avea propriul popor, afecţiunea rudelor ei, idolii familiari. Cele câteva lacrimi ale ei, uscate repede, ne amintesc de acel tânăr care, iubindu-şi bogăţiile, a plecat foarte întristat, în loc să-L urmeze pe Domnul. „Te voi urma oriunde vei merge“, Îi declară un altul lui Isus. Dar Isus îl previne: „Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul“ (Matei 19.22; 8.19-20).

În cazul lui Rut, toate au fost cântărite cu atenţie: a calculat costul. Decizia este irevocabilă; reprezintă o alegere făcută prin credinţă. Rut se ataşează de Naomi, precum şi de poporul ei, de Dumnezeul ei. Fără să privească înapoi, fără să se lase împiedicată de temeri cu privire la viitor, ea se pune la drum împreună cu soacra ei şi ajunge la Betleem. Denumirea aceasta înseamn㠄casa pâinii“, un adăpost prin excelenţă împotriva foametei spirituale. Odată ajunse acolo, cu permisiunea Naomei, Rut pleacă să caute hrană. Şi Dumnezeu o conduce „din întâmplare“ (dar cu mână sigură) spre câmpurile lui Boaz, omul pregătit de El ca să-i ofere odihnă şi mângâiere.

3 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu un om în Hristos … unul ca acesta a fost răpit chiar până la al treilea cer … Mi s-a dat un țepuș pentru carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, pentru ca să nu mă înalț.

2 Corinteni 12.2,7



Cât de diferită a fost experiența acestui onorat slujitor al Domnului atunci când era în al treilea cer, de cea când era pălmuit de Satan pe acest pământ! El era însă la fel de în siguranță în Hristos atunci când era tulburat, iritat sau îndurerat de efectele țepușului în carne, ca atunci când auzea acele cuvinte incomunicabile în Paradis. Cu siguranță că poziția lui înaintea lui Dumnezeu în Hristos nu a fost în niciun fel alterată de această schimbare remarcabilă de împrejurări și de experiențe.

Este foarte important să stăruim asupra acestui aspect. Toți credincioșii au momente însorite și momente de întuneric. Israel a gustat amărăciunea apelor de la Mara (Exod 15.22-27), după care s-a bucurat de palmierii și de izvoarele de apă de la Elim. Cei mai mulți dintre copiii lui Dumnezeu știu ce înseamnă ca, în anumite momente, să fii umplut de o bucurie negrăită și plină de glorie, iar în alte momente să fii tulburat și apăsat, cu inima zdrobită de suferințele de pe cale.

Suntem însă la fel de în siguranță și de binecuvântați în Hristos când ne aflăm pe calea umilinței și a întristării, ca atunci când suntem fericiți în Domnul. Rămâne întotdeauna adevărat că suntem „cu totul deplini în El, care este Capul oricărei stăpâniri și autorități” (Coloseni 2.10) și că nicio schimbare de împrejurări și de experiențe, fie ele întunecate sau însorite, nu pot în vreun fel clătina siguranța și poziția noastră „în El”; deși este foarte adevărat că putem pierde savurarea acestei realități, dacă ne concentrăm asupra experiențelor sau asupra oricărui alt lucru, în locul lui Hristos. Cât de bine și de înțelept este ca cel credincios să rămână în Domnul Isus și să fie preocupat cu El, căci atunci binecuvântarea va fi întotdeauna partea lui!

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi vorbi inimii ei.

Osea 2.14



Când nu poți dormi (1)

O tânără a povestit bucuroasă cum s-a întors ea la Dumnezeu cu patru ani în urmă.

Totul a început de la faptul că ea nu putea dormi bine noaptea. O neliniște inexplicabilă o cuprindea atunci când voia să adoarmă. De mai multe ori, pe drumul lung spre serviciu, ea fusese furată de somn câteva fracțiuni de secundă la volanul mașinii. Tânăra nu dorea să ia somnifere. Dar ce să facă? Într-o zi, fiind iarăși pe drumul spre locul de muncă, a trecut pe lângă trei afișe așezate unul după altul la o anumită distanță. Pe ele scria: „Citește Biblia!”.

Într-o seară, când iarăși nu putea adormi, i-a venit un gând în minte: „Voi citi Biblia. Desigur, o carte plictisitoare! Dar poate voi adormi de plictiseală la citirea ei”. Dar s-a întâmplat altfel. Ea dorea să se folosească de Biblie ca de un medicament pentru a putea adormi, însă textul devenise tot mai captivant pentru ea. În zilele următoare avea să descopere tot mai multe informații care o atingeau și o zguduiau în adâncul inimii.

Dar problemele cu somnul persistau, iar neliniștea lăuntrică devenea tot mai severă. Într-o zi, tânăra a citit într-un calendar creștin o povestire care i-a mers la inimă. Când mama ei a venit în vizită, i-a relatat povestirea. De aici a început o convorbire lungă despre Dumnezeu și om, despre vină și iertare, despre viață și moarte. Se făcuse târziu în acea seară, iar mama a propus să rămână peste noapte la fiica ei. Dar fiica simțea cât de necesară îi era acum liniștea și a rugat-o: „Du-te, te rog, acasă!”. – Pe drumul spre casă, mama a avut un accident mortal.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E NEVOIE DE „INIMĂ” – Fundația SEER

„Poporul lucra cu inimă” (Neemia 4:6)


În Statele Unite există un lanț celebru de parcuri naturale – SeaWorld, „Lumea mării”/”Lumi acvatice” – puncte de mare atracție turistică. Dacă te duci acolo, poți vedea (între altele) rațe pe patine cu rotile. Dar când te duci mai aproape, îți dai seama că rațele nu prea patinează din toată inima! Poate zâmbești, dar mulți oameni sunt la fel: doar se lasă duși de val. Nu fi unul dintre ei!

Dacă vrei să ai o viață semnificativă, găsește o cauză mai mare decât tine însuți și investește tot ce ai pentru ea! Îți aduci aminte de istoria lui Neemia? El și-a riscat viața pentru a ridica din nou zidurile Ierusalimului. Deși s-a confruntat cu amenințări și cu obstacole, el a terminat lucrarea într-un timp record. Cum a fost posibil? „Poporul lucra cu inimă.”

În Dicționarul Webster din 1828, „curajul” este definit drept însușirea care „ne ajută să facem față dificultăților și pericolului… fără teamă sau depresie.” Apoi, Webster adaugă cuvintele rostite de Moise atunci când i-a transferat lui Iosua conducerea poporului: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta… căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9)

La vârsta de o sută douăzeci de ani, Moise le spunea încă celor din poporul Israel: „Trebuie să aveți curaj!” De ce? Pentru că se cuvine să te lupți pentru lucrurile pe care merită să le ai! E nevoie de „inimă” ca să știi cum să procedezi cu încăpățânarea sau sfidarea deliberată a unui copil, cum să faci față propriilor tale frici sau cum să te ridici (după ce ai căzut) și s-o iei de la capăt. E ușor să vorbești despre ceea ce e greșit, dar îți trebuie „inimă” ca să faci ceva în această privință.

De unde vine acest curaj? De la Dumnezeu. Așa că… vorbește cu El astăzi, și roagă-L să te ajute să faci toate lucrurile „cu inimă”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Rut1 :1-14


Asemenea unei raze de lumină, după sumbrele pagini ale cărţii Judecători, Dumnezeu ne oferă acum istoria lui Rut. Această frumoasă relatare ne învaţă că o credinţă personală se poate găsi în orice vreme şi în orice naţiune şi că Dumnezeu este totdeauna gata să facă lucruri mari ca răspuns la această credinţă.

„În zilele când judecau judecătorii“ (v. 1) îl vedem pe un om, Elimelec, care face „ce era drept în ochii săi“ (Jud. 21.25), asemenea tuturor celorlalţi. El părăseşte moştenirea Domnului. Pleacă cu familia să locuiască în ţara Moab, adică printre vrăjmaşii poporului său. Nu câştigăm nimic prin îndepărtarea de Domnul. Ea sfârşeşte în moarte, lacrimi, sărăcie şi amărăciune pentru această familie. Apoi o vedem pe Naomi, o văduvă, cu cele două nurori ale ei, văduve şi ele, pe drumul de întoarcere. Oare este aceasta o revenire tristă? Da! Totuşi este o revenire fericită pentru acela care, la capătul resurselor proprii, îşi întoarce gândurile şi paşii spre Dumnezeu. În acelaşi fel, fiul risipitor, în ţara depărtată, îşi aduce aminte de locul unde poate găsi pâine din belşug, se scoală şi se întoarce la casa tatălui său, recunoscându-şi păcatul (comp. v.6 cu Luca 15.17). Numim aceasta convertire (întoarcere la Dumnezeu). Ne place să credem că fiecare dintre cititorii noştri cunoaşte semnificaţia acestui cuvânt prin experienţa personală.

2 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să se îmbrace cu cămașa sfântă de in și să-și pună pantalonii de in pe carnea sa și să se încingă cu brâul de in și să-și lege mitra de in; acestea sunt haine sfinte; și să-și scalde carnea în apă și să se îmbrace cu ele.

Levitic 16.4



Aaron, spălat cu apa curată și înveșmântat în haine de in, ne oferă o frumoasă imagine a lui Hristos, pregătit să facă lucrarea de ispășire. El este, personal și în mod deplin, curat și fără pată. „Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr” (Ioan 17.19).

Este un privilegiu minunat să putem contempla Persoana Preotului nostru divin, în toată sfințenia Lui esențială. Duhul Sfânt Își găsește plăcerea în tot ceea ce-L înalță pe Hristos înaintea celor ai Săi. Oricând Îl privim vedem că este același Isus, fără pată, perfect, glorios, prețios, fără seamăn, plin de farmec și cel mai frumos dintre fiii oamenilor. El nu a avut nevoie să facă sau să poarte ceva, pentru a fi pur și fără pată. Nu a avut nevoie de apă curată, nici de in subțire. El a fost, în mod esențial și practic, „Sfântul lui Dumnezeu”.

Ceea ce Aaron a făcut și ceea ce el a purtat – spălarea și înveșmântarea lui – nu sunt decât umbre palide a ceea ce este Hristos. Legea nu a avut decât o umbră și nu imaginea însăși a lucrurilor viitoare (Evrei 10.1). Binecuvântat să fie Dumnezeu că noi astăzi nu mai avem umbre, ci realitatea eternă și divină – pe Hristos Însuși!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.

Marcu 10.45



Viața Sa și moartea Sa

În versetul de astăzi, Domnul ne explică dublul scop al venirii Sale:

1. El a venit pentru a sluji. Isus nu a acționat ca un domnitor care pretinde a fi slujit, ci ca rob smerit (Filipeni 2.7,8). Scopul Său declarat a fost să-Și pună viața la dispoziția lui Dumnezeu. Lui dorea să-I slujească cu dăruire. De aceea a spus odată: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4.34). El a trăit continuu în dependență de Dumnezeu, după voia Sa și în ascultare de El. În același timp, le-a slujit oamenilor. El a călătorit neobosit prin Israel, pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a face bine și pentru a vindeca bolnavi. Nu a respins niciodată pe nimeni dintre cei care au venit la El cu nevoia lor și care I-au cerut ajutor.

2. El a venit pentru a-Și da viața ca preț de răscumpărare pentru mulți. Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca să moară la cruce, în acord cu voia Tatălui Său. El a fost gata să plătească cu moartea Sa prețul răscumpărării noastre. Această moarte a fost necesară, pentru că niciun om nu se poate salva pe sine și nici nu poate salva pe un altul (Psalmul 49.8,9). Numai Isus Hristos a putut face acest lucru: să-Și dea viața Sa fără păcat ca preț de răscumpărare. Prin credința în El știm că nu am fost răscumpărați cu argint sau cu

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI PRIETEN CU DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

„El Și-a arătat căile Sale lui Moise” (Psalmul 103:7)

Te invit să ascultăm din nou conversația lui Moise cu Dumnezeu. „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște și voi avea trecere înaintea Ta…” (Exodul 33:13). Poporul Israel trecea printr-o criză care amenința relația lui cu Dumnezeu, dar… pentru ce s-a rugat Moise? El nu s-a rugat „Doamne, trebuie să rezolvi această situație pentru mine!” ci „Arată-mi căile Tale, atunci Te voi cunoaște!” El dorea mai mult decât informații despre Dumnezeu, el dorea apropierea de El: dorea să-I cunoască inima și mintea – ce crede și ce simte Domnul în acea situație. De ce? Pentru că dacă Îl cunoștea pe Dumnezeu și căpăta trecere înaintea Lui, primea toate celelalte lucruri de care avea nevoie, inclusiv soluția la criză. Și Dumnezeu i-a dat ce a cerut.

„El Și-a arătat căile Sale lui Moise și lucrările sale copiilor lui Israel.” Dumnezeu a răspuns cererii lui Moise, spunând: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.” (Exodul 33:14) Și în originalul ebraic, „cu tine” este la singular (nu „cu voi”, ci „cu tine”!). Dumnezeu a promis că-l va însoți pe Moise și că-i va da odihnă – numai lui, sau în special/în primul rând lui. Oricine altcineva ar fi acceptat bucuros, dar nu și Moise! Rugăciunea lui a devansat preocupările și îngrijorările personale: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (vers. 15). Cu alte cuvinte: „Nu pentru mine mă rog, ci pentru noi!”

Întrebare: Sunt rugăciunile tale mai mari decât tine și decât propriile tale nevoi? Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16). Așa că, roagă-te ca familia ta, orașul tău și o lume aflată în pierzare „să nu piară, ci să aibă viața veșnică”! Amin?


1 Februarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu iubiți lumea, nici cele din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

1 Ioan 2.15



Acestea sunt cu siguranță cuvinte solemne pentru orice creștin a cărui inimă este îndreptată către această lume. Iubirea lumii și iubirea Tatălui nu pot merge împreună. Ele sunt într-un contrast total. Lumea L-a omorât pe Fiul lui Dumnezeu, iar acest lucru a dat pe față starea ei de vrăjmășie completă împotriva lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre cei morți și L-a încununat cu glorie și cu onoare la dreapta Sa; iar Duhul Sfânt a venit pe pământ pentru a da mărturie despre învierea și despre înălțarea Domnului Isus, care a fost făcut Domn și Mântuitor, pentru a dărui pocăința și iertarea de păcate. Lumea însă continuă să-L respingă. Hristos nu este din lume, ci de la Tatăl, iar lumea L-a urât și L-a aruncat afară.

Nu ne putem preface că nu știm că binecuvântatul nostru Domn Isus a fost lepădat de către această lume. Mergeți unde vreți în această lume, în orice sferă a ei, și vorbiți despre Hristos sau despre lucrurile Lui, și nu veți găsi niciun corespondent în inimile oamenilor și nicio dorință a lor după așa ceva. Oamenii întorc spatele sau își închid gura. Ba încă mulți care se pretind creștini amuțesc atunci când numele lui Hristos este menționat. În multe împrejurări, conversația asupra acestui subiect nu va fi tolerată. Orice, însă nu Hristos!

Lumea este vinovată de sângele lui Isus și totuși merge înainte distrându-se, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tumultul afacerilor, grijile vieții, sunetul harpei și al chimvalului, teatrul, concertele, balurile și zecile de mii de moduri de amuzament, plăcerile lumești, toate sunt folosite de Satan pentru a-și înlănțui victimele și pentru a le înăbuși strigătul vinovăției din conștiință, până când moartea pune capăt existenței lor și deschide ușa pentru judecata veșnică.

A. H. Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Matei 16.26



Am avut totul…

Septimius Severus era protejatul împăratului-filosof Marcus Aurelius. În calitate de proconsul al Siciliei și apoi de guvernator al Panoniei Superioare, acesta, la moartea împăratului, sprijinit de legiunile militare, a ajuns la Roma, unde a urcat pe tronul imperial. Întreaga lui viață a fost închinată activității militare. Dorea să cucerească tot mai mult. Pe când se afla în Bitinia, într-o campanie militară, a fost rănit de moarte; avea 65 de ani. Aflat pe patul de moarte, și-a concentrat toate gândurile într-o tristă reflecție: „Am avut totul, dar asta nu-mi slujește la nimic!”.

Viața acestui bărbat de stat este comună tuturor oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, a tuturor celor care refuză mântuirea prin jertfa Fiului Său. Omul se străduiește să strângă cât mai mult pentru viața aceasta, fără să se gândească la faptul că dincolo de mormânt există o altă viață. Această strădanie de a strânge tot mai mult pentru pământul acesta este o caracteristică a naturii moștenite de la strămoșii noștri. Străduința aceasta rea o are oricine; ea se găsește în natura noastră veche. De aceea, Mântuitorul dorește să ne dăruiască o altă natură, ale cărei năzuințe se află dincolo de acest pământ. Să nu uităm că suntem trecători! Lucrarea noastră înțeleaptă este să căutăm cele veșnice. De aceea, mai presus de orice, să fim preocupați de salvarea sufletului, care se obține prin credința în Isus Hristos!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI PRIETEN CU DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12)

Am văzut cum Moise vorbea cu Dumnezeu cum vorbești cu un prieten, spunându-I ce simțea și gândea cu adevărat, și Dumnezeu a vrut să fie așa. Să ascultăm conversația lor. Când Moise a spus: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!”… Însă Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12), el nu a făcut decât să redea ceea ce Dumnezeu tocmai îi spusese. Îți amintești când i-ai spus soției/soțului sau prietenului tău: „Tu ai fost cel care mi-a zis (completează singur)”?

Asta a făcut și Moise: I-a adus aminte lui Dumnezeu de propriile Sale cuvinte. Adevărul e că Dumnezeu dorește să-ți amintești promisiunile Sale și să le rostești în rugăciune. Nu pentru că are nevoie de cineva care să I le reamintească, ci pentru că noi avem nevoie de asta; iar Cuvântul Său este obligatoriu ca El să-l împlinească (vezi Ieremia 1:12).

Când verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciune, te rogi după voia Sa și ți se garantează că vei fi ascultat. De exemplu, când spui: „Doamne, Tu ai spus că indiferent ce cer în rugăciune și crezând că am și primit deja, Tu vei face pentru mine” (vezi Marcu 11:24), lucrul acesta dă putere rugăciunii tale. Cu cât  înveți mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult timpul tău de rugăciune va fi după voia Sa și te vei simți mult mai aproape de El. Ține-ți Biblia la îndemână când vorbești cu Dumnezeu, ca El să-ți poată călăuzi gândurile spre cuvintele pe care dorește El să le spui în rugăciune.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 18:1-17


Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.

În v.1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi săL aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34). În loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

31 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

De la străin poți să ceri, dar mâna ta să lase ceea ce este al tău la fratele tău; numai că nu va fi la tine niciun sărac, pentru că Domnul te va binecuvânta mult în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire.

Deuteronom 15.3,4



Atunci când Dumnezeu introduce anul iertării tuturor datoriilor, apare un detaliu interesant. Dumnezeu spune că iertarea trebuia făcută pentru ca niciun om nevoiaș să nu se afle printre ei. Gândul lui Dumnezeu era să nu existe săraci în poporul Său. În vederea acestui lucru, El le dăduse o țară cu multe bogății (Deuteronom 8.7-11). Însă, în ciuda întregii purtări de grijă și a tuturor binecuvântărilor lui Dumnezeu, existau săraci. De ce? Nu primise fiecare o moștenire în țară? Ba da, însă fiecare trebuia să fie sârguincios și să se folosească așa cum trebuie de ea. „Cine lucrează cu mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește” (Proverbe 10.4).

Aplicația morală cu privire la noi devine clară. Și noi am fost binecuvântați, însă cu „orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Mai mult, Duhul lui Dumnezeu locuiește în fiecare credincios și îl face să înțeleagă lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu (1 Corinteni 2.12). De asemenea, Hristos a dat daruri Adunării Sale (Efeseni 4.7-16). Însă, în ciuda întregii purtări de grijă a lui Dumnezeu, vedem astăzi în poporul Său mulți săraci din punct de vedere spiritual.

Această sărăcie poate avea cauze diferite. Ea poate fi consecința unei umblări în carne sau a lipsei de cunoștință și de pricepere. În astfel de cazuri, Duhul Sfânt este întristat și împiedicat să comunice binecuvântările Domnului către suflet. O altă cauză poate fi lenea spirituală, în ce privește preocuparea cu Persoana lui Hristos. Remediul este să ne preocupăm cu Hristos, să fim îmbogățiți de El și cu El și să împărtășim aceste binecuvântări altora, astfel încât gândul lui Dumnezeu să fie împlinit prin noi: „Nu va fi la tine niciun sărac”.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

Isaia 55.6



Ce căutăm?

Fiecare om caută ceva. Unul caută bogăție, altul dorește să găsească locuri frumoase pentru a le vizita, altul caută să-și întemeieze o familie bună, altul caută să-și termine studiile… Unii părăsesc acest pământ, alții le iau locul, dar „Isus Hristos este același ieri și azi și în veci”. Uneori vorbim despre oameni ai lui Dumnezeu care au trăit mai înainte și spunem că, odată cu plecarea lor, am rămas fără resurse. Vorbind așa, suntem în pericol să-L desconsiderăm pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, chiar dacă facem acest lucru neintenționat. Oamenii au trecut, însă Isus Hristos rămâne, cu dragostea perfectă a inimii Lui și cu puterea perfectă a mâinilor Lui. Nu există nicio dificultate cu privire la care Mântuitorul să nu ne poată ajuta să o învingem, niciun pericol de care să nu ne poată păzi și nicio altă problemă care ar putea interveni, iar El să nu o poată rezolva.

Domnul Isus este Sprijinul nostru, Lumina noastră, Păstorul nostru, Pâinea cu care se satură sufletul nostru, Izvorul de putere și înviorare, Marele Preot milos care ne poartă în slăbiciunile noastre, Avocatul sau Apărătorul nostru credincios, iar orice avem în mâini, ca de altfel orice resursă care ne stă la dispoziție, toate sunt în El. Domnul Isus Hristos este Cel care rămâne, Cel neschimbat. Oamenii trec, dar El rămâne; toți se schimbă, dar El este Același. Înțelegând deci că toate resursele noastre spirituale sunt în Domnul Isus Hristos, să-L căutăm cu ardoare pe Mântuitorul pe paginile Scripturii și astfel vom fi binecuvântați.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND EȘTI PRIETEN CU DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

Când vorbești cu un prieten, lași garda jos și ești relaxat. Nu trebuie să fii atent la maniere. Poți spune tot ce gândești, fără să îți fie teamă că ești judecat. Așa au vorbit Moise și Dumnezeu unul cu celălalt – ca doi prieteni care aveau încredere unul în celălalt și erau transparenți. Spuneau ce simțeau și gândeau. Poporul Israel tocmai își făurise un vițel de aur la care să se închine și Dumnezeu era destul de mânios pe ei ca să-i renege și să-și aleagă alți prieteni. Moise avea de gestionat o criză majoră și L-a angajat pe Dumnezeu într-o conversație serioasă. În esență, el i-a zis lui Dumnezeu: „Eu văd lucrurile într-un fel, iar Tu le vezi în altul. Iar perspectiva Ta mă face să mă simt foarte stingher.” Seamănă cu un schimb onest de vorbe între prieteni, nu-i așa?

Moise nu a fost lipsit de respect, el și-a deschis inima. Dumnezeu și Moise se cunoșteau suficient de bine ca să-și vorbească „față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Tu te rogi la fel? Fără o pregătire prealabilă; doar o conversație de la inimă la inimă cu un prieten în care ai încredere și față de care te simți apropiat. Asta a dorit Dumnezeu de la Moise, și asta dorește și de la tine! Clișeele religioase și listele cu cereri de rugăciune îți pot submina oportunitatea de a te conecta profund și personal cu Dumnezeu.

Ce-ai zice să te deschizi față de El? Vorbește cu Dumnezeu fără ocolișuri despre situația în care te afli, și despre ceea ce simți, gândești și dorești… Asta înseamnă să fii prieten cu Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:23-31


Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele“, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine“ (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6). Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi!

Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale. Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit? Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

30 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea.

Ioan 15.11; Evrei 12.2



Isus a fost Omul durerilor; păcatul și neascultarea din această lume L-au făcut să fie așa aici, jos. Ispitele lui Satan nu I-au produs altceva decât durere. În cazul nostru, ele produc plăcere firii păcătoase și adesea suntem umiliți prin ele, fiindcă ne arată cine suntem de fapt. Domnul însă „a suferit, fiind ispitit”.

Satan L-a ispitit să prefacă pietrele în pâini, însă foamea naturală nu era cea mai mare suferință pentru Domnul. Cea mai mare suferință a fost provocată de ispita de a-Și potoli foamea prin mijloacele propriei Sale puteri și nu în urma poruncii lui Dumnezeu. Satan a prezentat toată gloria lumii înaintea Împăratului. Împărăția era de drept a Lui, însă timpul lui Dumnezeu nu venise încă pentru a o lua; prin urmare, I-a provocat durere ispita de a primi lumea din mâinile vrăjmașului. Satan a îndrăznit să-L ispitească să Se arunce de pe streașina templului, ca să pună astfel la încercare grija lui Dumnezeu față de El. Chiar în acele momente, de o adâncă încercare, Domnul nu a pus la îndoială grija lui Dumnezeu față de El, ca Om. Însă, refuzând ispita și împotrivindu-Se ispititorului, El a suferit din cauza gândului care I-a fost prezentat. Aceasta a fost Isus, în binecuvântata Sa perfecțiune și dependență: Om ascultător și Om al durerilor, însă având întotdeauna bucuria divină deplină.

Lumea nu I-a adus niciodată bucurie; bucuria care I-a umplut inima a fost din cer. Omul durerilor a avut întotdeauna inima plină nu numai de pace, ci și de bucurie, de acea bucurie produsă de prezența, de dragostea și de părtășia Tatălui. El a vorbit despre bucuria Sa, pe care, ca Om, a cunoscut-o în mod perfect; această bucurie a Lui poate fi și a noastră.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 7.21



Religioasă, dar nemântuită

O tânără terminase studiile universitare și primise un post bun într-un oraș cu renume. Era foarte amabilă cu toată lumea și bună la suflet. Părinții ei erau oameni credincioși și i-au dat o educație bună. Într-o zi, în noua localitate, a întâlnit un credincios bătrân, care a căutat să-i vorbească despre mântuirea sufletului ei. Ea i-a zâmbit și i-a spus că a crescut într-o familie creștină și că a frecventat mereu biserica. Totuși, din vorbele ei, credinciosul a constatat că tânăra are numai o formă de evlavie, că nu cunoaște mântuirea și că nu se bucură de ea. Atunci a început să-i vorbească despre recunoașterea păcatelor, despre importanța deciziei de a se întoarce la Dumnezeu, despre primirea harului mântuirii și despre schimbarea vieții ei. În timp ce-i vorbea, pe fața tinerei se putea citi o mare uimire; toate acestea erau lucruri noi. Avea cunoștințe religioase, dar nu avea siguranța mântuirii sufletului – siguranță care vine din întoarcerea reală la Dumnezeu. Cu multă răbdare, acel credincios a condus-o pe tânără pe calea mântuirii.

În ce ne privește, putem spune că avem siguranța mântuirii? Sau avem doar cunoștințe religioase? Aceste cunoștințe religioase nu ajută nicidecum la schimbarea omului. Fiecare trebuie să vină cu pocăință și credință înaintea Mântuitorului. Numai Cel care Și-a jertfit viața pe cruce ne poate dărui mântuirea sufletelor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN CE ANOTIMP TE AFLI? – Fundația SEER

„La timp și ne la timp…” (2 Timotei 4:2)


Dacă semeni la vremea nepotrivită, riști să pierzi recolta. De ce? Pentru că nu ai știut în ce anotimp ești. Ești în anotimpul micilor începuturi? Dumnezeu te încurajează: „cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10). Bogăția și stabilitatea care se nasc din „începuturile slabe” și din succesul treptat, durează mai mult decât teatralitatea temperamentală a celor care nu și-au cunoscut niciodată propriile vulnerabilități sau care nu au dezvoltat un adevărat sentiment al dependenței de Dumnezeu. Dacă nu ești sigur în ce anotimp te afli, întreabă-L pe Dumnezeu. El face totul potrivit unui orar și unui plan deja stabilit. Toamna, ari pământul, îl desțelenești, semeni sămânța, pui îngrășământ… și aștepți ca sămânța să încolțească primăvara viitoare. Între timp, aștepți, pentru ca solul care a cedat atâția nutrienți să fie reaprovizionat.

Îngrășământul care miroase atât de urât intră în procesul producerii unei recolte de cea mai înaltă calitate. Acum se dezvoltă sistemul de rădăcini care este necesar pentru o creștere viguroasă și sănătoasă. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu îți arată bunătatea Sa în anotimpul în care te afli – nu în cel în care ai fost cândva, sau în care ți-ar plăcea să fii… Când Pavel a zis: „stăruie asupra lui la timp și ne la timp”, el a recunoscut că se afla în iarna lucrării sale. De aceea el și-a deșertat sacul cunoștințelor peste succesorul său, Timotei. Lui Pavel nu i-a părut rău de schimbarea anotimpurilor. Nu! Când zilele sale ca jucător s-au sfârșit, el a devenit antrenor. Deci, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate în ce anotimp te afli și cum să-l faci să fie cel mai productiv din viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:23-31


Sărmanul Samson! Ne apropiem de sfârşitul istoriei sale solemne: Orb, prizonier, devine un subiect de râs pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu şi ai poporului său. Şi, ceea ce este mai grav, ruşinea lui se reflectă asupra lui DumnezeuÎnsuşi, pentru că idolul apare mai puternic decât luptătorul Domnului. Dumnezeu pune însă o limită unei asemenea prezumţii din partea adversarului. O ultimă victorie îi va fi acordată lui Samson care moare în acelaşi timp cu trei mii de filisteni.

Astfel Samson şi-a pierdut, una după alta, puterea, libertatea, vederea, iar în final viaţa. Noi toţi care am fost înălţaţi în cunoaşterea Domnului Isus trebuie să medităm asupra acestui rezultat trist. Am primit mult şi ne găsim într-o poziţie privilegiată. Este adevărat că suntem legaţi cu un nazireat la despărţirea de lume şi de multe dintre plăcerile ei. Dar ce compensaţie avem! O forţă supranaturală, de origine divină, aceea a Duhului Sfânt, se află la dispoziţia noastră. Pe calea voii lui Dumnezeu, nimic nu poate rezista acestei puteri! Să ne aflăm şi să rămânemîntre cei cărora apostolul Ioan le adresează cuvintele acestea, „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.14).

29 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a sfârșit toate cuvintele Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Și un rob al unui centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav și aproape să moară; și, auzind despre Isus, a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să-l vindece pe robul lui.

Luca 7.1-3



În acest capitol Îl vedem pe Domnul Isus continuându-Și lucrarea de har, în slujba Sa față de oameni. După ce a dat învățătură mulțimilor, a plecat la Capernaum, iar acolo a fost întâmpinat de câțiva bătrâni ai iudeilor, trimiși la El de către un centurion roman. Aceștia L-au rugat să vină și să vindece pe un rob al centurionului.

Acest centurion nu-L văzuse niciodată pe Isus, însă auzise despre minunile Sale, de aceea i-a trimis pe bătrânii lui Israel la Domnul să-L roage să vină și să-l vindece pe robul său bolnav, pe care-l iubea. Este neobișnuit că acești bătrâni ai iudeilor, de obicei plini de resentimente față de romani, au fost gata să meargă și să-I vorbească Domnului din partea centurionului. Ei au dat o mărturie bună despre centurion, spunând despre el că iubea poporul iudeu și că le construise o sinagogă. Domnul a pornit împreună cu ei înspre casa centurionului, însă, pe când Se apropia, centurionul a trimis niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. De aceea nici pe mine însumi nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca” (versetele 6 și 7).

Bătrânii Îi spuseseră Domnului că centurionul era vrednic, însă centurionul și-a trimis prietenii să-I spună că nu era vrednic. Vedem aici trăsăturile frumoase ale acestui om smerit dintre națiuni, precum și credința simplă pe care o avea în cuvântul lui Isus. Domnul a remarcat această credință, spunând: „Nici chiar în Israel n-am găsit atâta credință” (versetul 9).

Nu ni se spune că Domnul ar fi rostit vreun cuvânt pentru vindecarea robului, însă, când cei trimiși s-au întors la casa centurionului, l-au găsit pe rob vindecat. Ce credință simplă și binecuvântată în cuvântul Domnului! „Credința vine prin auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua … arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

Romani 2.5



Lanțurile împotrivirii

Marilyn Monroe (1926-1962), actriță celebră, a fost recunoscută ca fiind starul cinematografiei secolului al XX-lea. Dar neîmplinirea sufletească a făcut-o, după ce a trecut prin câteva căsătorii, să fie într-o permanentă zbatere între droguri și calmante. A ajuns să sfârșească într-un fel care inspiră milă, la vârsta de 36 de ani. Este cunoscut și faptul că Dumnezeu l-a inspirat pe predicatorul Billy Graham să o îndemne pe actriță să-și pună încrederea în Domnul Isus care face schimbarea cu urmări veșnice în viața celui care L-a primit, însă ea a refuzat.

Satan este un fierar iscusit în făurirea lanțurilor. Bogata sa experiență l-a deprins să descopere înclinațiile victimelor sale și să fabrice exact lanțul care se potrivește fiecăruia în parte. Unii sunt ținuți de lanțul plăcerii și al patimii și aleargă spre pierzare. Alții sunt prinși de lanțul unui caracter lumesc, al iubirii de bani și al mândriei; încet, dar sigur, aceștia sunt conduși spre prăpastie. Paharul bețivului, portmoneul zgârcitului sau haina fariseului, cu falsa lui religie, și acestea servesc aceluiași scop. O formă de evlavie fără întoarcerea autentică la Dumnezeu este unealta cea mai puternică în mâna lui Satan pentru a ispiti sufletul victimei sale și a-l distruge pentru veșnicie. Împotrivirea inimii față de mesajul eliberării aduse de Mântuitorul este cursa în care au căzut oameni fără număr…

Dar doresc să te întreb: ești tu eliberat de jugul amar al lui Satan, ori ești încă sclav?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAUTĂ MAI ADÂNC – Fundația SEER

„Depărtează-o la adânc…” (Luca 5:4)


Ucenicii pescuiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic. Atunci Domnul Isus le-a zis (Luca 5:4-6): „Depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.”… După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești…” Putem remarca trei lucruri aici: 1) Străduința nu este în mod obligatoriu soluția. Ucenicii pescuiseră toată noaptea. Nimeni nu le putea pune la îndoială etica muncii. Dar când pescuiești într-o apă prea puțin adâncă, niciun efort nu va aduce rezultatele dorite. 2) Trebuie să-L asculți pe Dumnezeu, chiar și când nu Îi înțelegi planul. Petru, pescar de meserie, a trebuit să-și lase mândria la o parte și să spună: „dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele.”

În capitolul 5 din 2 Împărați, Naaman a trebuit să se smerească și să se scalde în apa murdară a Iordanului, pentru a se vindeca de lepră. În grădina Ghetsimani, Domnul Isus a manifestat aceeași atitudine când S-a rugat: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42). 3) Căutarea profundă are întotdeauna rezultate. Domnul Isus a spus că doi oameni și-au construit câte o casă, dar numai una dintre ele a rezistat furtunii – deoarece constructorul „a săpat adânc, și a așezat temelia pe stâncă” (Luca 6:48).

Fostul îndrumător spiritual al scriitorului Philip Yancey a spus că acesta se simțea ca o pompă veche, manevrată manual. „Toți care veneau la el obișnuiau să pompeze puternic de câteva ori, și de fiecare dată simțeau că au mai stors ceva de la el. În cele din urmă, nu a mai avut ce să le ofere. La un centru pentru refacerea misionarilor, el și-a deschis sufletul în fața unei consiliere, foarte înțeleaptă, așteptând ca aceasta să-i spună cuvinte mângâietoare despre ce persoană capabilă de sacrificiu a fost el. În schimb, doamna aceea i-a dat un sfat extraordinar: „Mai poți face un singur lucru, atunci când rezervorul ți s-a golit: caută mai adânc!”

Acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:13-22


Existau secrete în viaţa lui Samson: ghicitoarea sa din cap. 14, iar aici nazireatul său. El n-a putut să le păstreze nici pe unul, nici pe celălalt. Răscumpăratul are propriile secrete cu Salvatorul său: experienţele trăite cu El despre care, probabil, nu poate vorbi cu nimeni. Convertirea noastră este un fapt care trebuie făcut cunoscut. Pe de altă parte, nu se cuvine întotdeauna să explicăm altora de ce facem sau nu facem anumite lucruri (Daniel 3.16). Motivul este punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu, „legământul nazireatului nostru“de care depinde forţa noastră spirituală. „Pentru că, fără Mine, nu puteţi face nimic“ a spus Domnul Isus (Ioan 15.5). Când lumea va descoperi în ce constă separarea noastră, va fi gata să ne facă s-o pierdem.

Seducătoare, Dalila îl hărţuieşte zi de zi pe sărmanul Samson, iar el, necăjit, „mâhnit până la moarte“ (v. 16), sfârşeşte prin a-i ceda. Ea „l-a adormit“, se relatează în continuare (v. 19). Fatal somnul acesta! (citiţi şi 1 Tes. 5.6). Victorios asupra unui leu, omul puternic n-a ştiut cum să-şi înfrâneze limba (14.17 şi 16.17). „Orice specie de fiare… este… şi a fost îmblânzită de om − declară Iacov − dar limba, nici unul din oameni n-o poate îmblânzi“ (Iacov 3.7, 8). Ca să ne controlăm limba avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pe care El îl va da numai acelora care Îl ascultă (1 Ioan 3.22).

28 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Înțelegi, într-adevăr, ce citești?
Și leviții explicau poporului legea; și poporul stătea la locul său. Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite.

Fapte 8.30; Neemia 8.7,8



Întrebarea lui Filip către famenul etiopian este semnificativă. Famenul a mărturisit că avea nevoie de ajutor pentru a înțelege ceea ce citea. Dumnezeu l-a folosit pe Filip pentru a-l face nu numai să înțeleagă pasajul din Isaia, ci și pentru a-L cunoaște pe Mântuitorul despre care profetul scrisese. Imediat după aceea, famenul a fost botezat, după care și-a văzut de drum cu bucurie. Ce mare ajutor este atunci când cineva poate da un răspuns corect și clar la o întrebare din Scriptură!

Poporul din Neemia 8 venise să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Pe atunci nu exista tiparul, iar oamenii nu aveau fiecare o copie a Scripturii. O mare mulțime s-a strâns înaintea Porții Apelor, iar preotul Ezra le citea din Legea lui Dumnezeu.

Citeau lămurit din cartea legii. Când îi învățăm pe copii sau când predicăm, în general este vital să folosim Cuvântul lui Dumnezeu. Doar acest Cuvânt este viu și lucrător, mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri.

Îi dădeau înțelesul. Legea fusese scrisă de Moise cu aproape nouă sute de ani înainte. Și cum limba se schimbă în decursul timpului, uneori este nevoie să le explicăm copiilor – iar adesea și adulților – semnificația unui cuvânt sau a unei expresii învechite.

Explicau cele citite. Filip a făcut și el acest lucru pentru famen. Înțelegerea celor citite pune capăt confuziei, oferă bucurie, ajută la memorare și deschide apetitul pentru mai mult.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.

Evrei 13.8



Ieri, astăzi și mâine

Versetul de mai sus este unul bine cunoscut. Realitatea că Isus Hristos nu Se schimbă îl face bucuros și fericit pe orice om care își încredințează viața în mâinile Mântuitorului. – Nu ne dorim cu toții stabilitate și corectitudine într-un mediu care devine tot mai instabil și tot mai haotic? Unde putem găsi un adăpost sigur și o ancoră puternică pentru viața noastră?

Numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne poate da lucrurile după care tânjim înăuntrul nostru. El nu Se schimbă. El este preocupat de noi cu privire la ceea ce ne apasă legat de ziua de ieri: ne ia toată vina, eșecul, rușinea, conștiința noastră încărcată, dacă recunoaștem totul sincer înaintea Lui.

Astăzi Se îngrijește de noi, întâmpinându-ne cu tot ce avem trebuință, dacă mergem cu El de mână: cu dragostea Lui, pe care, de îndată ce o primim de la El, o putem da și altora; cu putere pentru toate lucrările, mici și mari; cu înțelepciune, de a lua hotărâri corecte; cu luare-aminte, pentru a observa darurile Sale și pentru a-I mulțumi pentru ele; cu răbdare, pentru a duce greutățile pe care El ni le dă; cu speranță, de care avem nevoie pentru a nu ne descuraja.

Și mâine? Cine se știe adăpostit în Isus Hristos desigur nu trăiește fără griji în viitor. Dar nici nu se trage înapoi temător, în cochilia lui, pentru a se sustrage de la toate provocările vieții. Căci el știe că Isus Hristos este același … în veci!

Cel care crede privește cu această perspectivă în viitor – chiar și atunci când orizontul este sumbru. Cât de bine este să-ți legi viața de Domnul Isus și să te încrezi în El cu privire la ziua de ieri, de astăzi și de mâine!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STAI NECLINTIT! – Fundația SEER

„Prin credință… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)

Viața lui Moise poate fi rezumată în aceste trei cuvinte: „a rămas neclintit”! El a rămas neclintit în ciuda disprețului lui Faraon, cel mai puternic monarh de pe pământ la vremea aceea. A rămas neclintit în ciuda încăpățânării poporului Israel, care a cârtit, a dat vina pe el și s-a răsculat. A rămas neclintit în ciuda criticilor aduse de Miriam și de Aaron, care erau propria lui familie. A rămas neclintit în ciuda raportului negativ al celor zece iscoade care s-au întors din Țara Promisă spunând: „uriașii sunt prea mari, iar noi suntem prea mici.” (vezi Numeri 13:33).

Cum a reușit Moise? Răspuns: „Prin credință… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” El a avut privirea ațintită spre Dumnezeu, nu spre oameni! Pavel ne spune care a fost secretul victoriilor sale în bătăliile vieții: „să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul” (Efeseni 6:13). Rămâi neclintit când dușmanii tăi par să prospere. Stai neclintit când cei nelegiuiți par să câștige. Stai neclintit când cei mari se comportă josnic și cei mici pretind autoritatea pe care nu o merită. Stai neclintit chiar și când nimeni nu te cunoaște și nu se va ști că ai făcut compromisuri.

Spiritual vorbind, unde te găsești tu astăzi? Te simți nesigur în domenii în care cândva erai de neclintit? Cedezi în fața ispitei, a fricii, a stărilor de spirit schimbătoare sau în fața părerilor altora, pentru că te-ai săturat de dezaprobarea lor? Rămâi neclintit! Moise a rămas neclintit chiar și când a ajuns la vârsta de optzeci de ani pentru că L-a „văzut pe Cel ce este nevăzut”. El nu și-a luat ochii de la Domnul! Și-a adus mereu aminte că singurul scop al vieții sale era să fie pe placul Domnului, să asculte de El, să-L glorifice și să Îi câștige aprobarea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Stai neclintit!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 16:1-12


Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier“ (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor“ (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor“ (Apocalipsa 1.18).

27 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că suntem lucrarea Sa, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.10



Într-o anume localitate exista o clădire în care câțiva credincioși se adunau pentru închinare. Odată cu trecerea timpului, clădirea a devenit neîncăpătoare, iar credincioșii au hotărât să o dărâme și să construiască alta, mai mare. Aflându-mă în localitatea respectivă, în timp ce se construia clădirea cea nouă, stăteam de vorbă cu fratele care se ocupa de lucrare.

«O astfel de construcție trebuie să fie destul de costisitoare», am remarcat eu. «Nu atât cât ar părea», a venit răspunsul, «fiindcă folosim mult din materialele vechi».

Aceasta este exact ceea ce Duhul Sfânt, în lucrarea Lui, nu va face niciodată. El nu poate folosi nici măcar o fărâmă din „carne”, din acel material vechi pe care Dumnezeu l-a condamnat. Când El începe o lucrare într-un suflet, conducându-l la Dumnezeu și aducându-l în savurarea binecuvântărilor creștinismului, Duhul Sfânt începe prin a sădi în acel suflet o viață și o natură nouă. Aceasta are loc la nașterea din nou.

Cineva a spus pe bună dreptate că «Duhul Sfânt are mult mai mult de lucrat în noi, decât are de lucrat prin noi». Lui Îi face plăcere să ne folosească în lucrarea pentru Hristos, în vederea binecuvântării altor suflete, însă cel mai important lucru este ca lucrarea Sa să prospere în propriul nostru suflet.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să cunoască deplin taina lui Dumnezeu, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței.

Coloseni 2.2,3



O mare comoară

S-a descoperit o comoară! O astfel de știre se răspândește în lume cu viteza fulgerului. De exemplu, în anul 1922, arheologul britanic Howard Carter a făcut o descoperire remarcabilă. După mai multe decenii de săpături și căutări stăruitoare în condiții dificile, el a descoperit mormântul aproape intact al faraonului Tutankhamon, în care se aflau aproape 5.000 de obiecte.

Oricât de mult entuziasm a stârnit descoperirea acelei comori, majoritatea obiectelor găsite au ajuns în cele din urmă în muzee sau în colecții particulare. Deși acele obiecte au o valoare istorică sau artistică, ele nu ne influențează viața de zi cu zi. Există însă comori mult mai prețioase, care ne sunt cu adevărat de mare folos. În Cuvântul Său, Biblia, Dumnezeu ne invită pe toți să le căutăm (Proverbe 2.1-6). Când a afirmat că toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței sunt ascunse în Mântuitorul Isus Hristos, apostolul Pavel nu a vrut să spună că ele sunt imposibil de găsit. Dimpotrivă, aceste comori pot fi descoperite, dacă cei care le caută își îndreaptă atenția spre Isus Hristos. De fapt, Însuși Domnul și Mântuitorul nostru a spus: „Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6). Așadar, avem nevoie de ajutorul și de îndrumarea Domnului Isus, ca să găsim cunoștința despre Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ TE MATURIZEZI – Fundația SEER

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite…” (Evrei 6:1)

Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, și va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:23-24).

Crești tu în maturitate spirituală? Înainte să dai un răspuns, citește aceste cuvinte: „Maturitatea este abilitatea de a-ți controla mânia și de a-ți rezolva conflictele fără violență sau resentiment. Maturitatea înseamnă răbdare; este disponibilitatea de a trece cu vederea plăcerea de o clipă pentru câștigul pe termen lung. Înseamnă abilitatea de a „răbda până la capăt” în ciuda împotrivirilor vehemente sau a obstacolelor descurajatoare. Este capacitatea de a face față neplăcerii și frustrării fără a te plânge și fără a te simți doborât. Maturitatea înseamnă smerenie. Înseamnă a fi suficient de copt pentru a spune „am greșit”, iar când ai dreptate să nu simți niciodată nevoia să rostești „ți-am spus eu”! Maturitatea este abilitatea de a lua o decizie și de-a o duce la capăt, și nu de a explora posibilități nesfârșite și a nu face nimic în sensul acesta. Maturitate înseamnă responsabilitate, respectarea promisiunii și rezistență în fața unei crize. Cei imaturi sunt maeștri ai scuzelor; ei sunt cei confuzi și dezorganizați. Viețile lor sunt un labirint de promisiuni încălcate, de foști prieteni, de lucruri neterminate și de bune intenții. Maturitatea este arta de a accepta ce nu poți schimba, de a îndrăzni să schimbi ceea ce poți schimba și de a avea înțelepciunea de a discerne între acestea.”

Biblia spune: „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite...” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: E timpul să devii matur!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 15:9-20


Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi Ťchinuitť de eliberatorul pe care i l-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-l lege pe Samson şi să-l îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?“ (v. 11). Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm. De ce ai venit să ne faci greutăţi?“

Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.

Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă Îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre.

Victoria asupra leului i-a procurat lui Samson hrana; după aceasta, Dumnezeu îi va astâmpăra şi setea. Victoriile pe care Domnul ni le acordă, dacă-L aşteptăm, vor fi totdeauna un răstimp de fortificare şi de împrospătare a sufletelor noastre, în timp ce ne bucurăm de dragostea Lui (Ioan 4.34).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: