Etichetă: adevar

  • 20 August 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul! 

    1 Împărați 17.24 

    Adesea ne gândim la Ilie ca la un profet al judecății, fiindcă s‑a rugat să nu fie ploaie și, de asemenea, să cadă foc din cer. Putem însă remarca la el multe alte trăsături, iar una dintre cele mai importante este ascultarea. Domnul i‑a spus să plece la pârâul Cherit, apoi la Sarepta, unde o văduvă avea să‑l hrănească. Ascultarea l‑a ținut în siguranță pe el și, de asemenea, a dus binecuvântare și siguranță peste văduvă și peste fiul ei. Mai întâi, ei au fost ținuți în viață, în mod miraculos, pentru multe zile. Acest lucru a fost posibil fiindcă și văduva, la rândul ei, a ascultat de cuvântul lui Ilie și astfel au avut parte împreună de binecuvântare. 

    Putem fi siguri că, în timpul petrecut acolo, Ilie n‑a rămas în tăcere, ci i‑a vorbit văduvei despre Dumnezeul lui Israel și i‑a răspuns întrebărilor ei. Însă, în ciuda minunii cu făina și untdelemnul, probabil că femeia se întreba dacă ceea ce profetul îi spunea despre Dumnezeul lui Israel era adevărat. Nu existau oare mulți alți dumnezei? În același timp însă, Dumnezeu lucra în inima femeii. Când fiul ei s‑a îmbolnăvit și a murit, această lucrare a ajuns la punctul cel mai înalt. Oare Ilie venise pentru a‑i aduce în amintire nelegiuirile sale, făcându‑l astfel pe fiul ei să moară? Dumnezeul lui Ilie era doar un Dumnezeu al judecății? Într‑adevăr, seceta, foametea, boala și moartea erau singurele lucruri pe care le văzuse. Dar, când fiul ei a fost adus înapoi viu, în urma rugăciunii lui Ilie, ea a mărturisit: „Acum, prin aceasta, cunosc că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevărul”. 

    Ascultarea lui Ilie i‑a adus văduvei nu doar binecuvântare, ci și credința în adevăratul Dumnezeu. Fie ca și noi să umblăm cu credincioșie înaintea Domnului Isus, astfel încât să fim o binecuvântare pentru alții! 

    A. Leclerc 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Da… dar 

    Ci cuvântul vostru să fie „Da, da”, „nu, nu”; ce este mai mult decât acestea este de la cel rău. 

    Matei 5.37 

    Este oare mesajul Bibliei acceptat așa cum se cuvine de către toți cei care o citesc? Motivațiile noilor ei cititori nu sunt întotdeauna precise și cinstite, ci plimbate prin hățișuri: „Sigur, lucrurile pe care le relatează și le învață ea sunt interesante”… „Da… dar nu trebuie să ne ținem de literă”… „Da… dar trebuie să fie comparate cu alte surse”… „Da… dar trebuie să știi să interpretezi textele”… „Da… dar cuvântul este slab”. 

    „Da” al nostru nu mai este adevărat, dacă îl punem lângă „dar”. El devine ineficace, pentru că este golit de substanță. Este ca frumoasa cochilie a unui crab mort, de sute și mii de ori readus pe plajă de către valurile urcătoare și coborâtoare ale mării; ca o mașină fără carburant în rezervor; ca un aparat electric al cărui fir de alimentare este tăiat; ca un ac de cusut care coase fără ață; ca o opinie care a dat greș. Este, de fapt, versiunea actualizată a subtilei dileme șoptite în Eden de șarpele cel bătrân. „Oare așa a zis Dumnezeu…?” este prima vorbă spusă primilor noștri părinți, urmată de toată suita ei dezastruoasă. Este ușa întredeschisă a tuturor îndoielilor, a nesiguranței și a diferitelor doctrine străine (Evrei 13.9). 

    „Da… dar!” face din cititor un prunc, un șovăitor, un plutitor, un nestatornic purtat de orice vânt de învățătură (Efeseni 4.14). 

    Dar mulțumim lui Dumnezeu că „judecățile Domnului sunt adevăr, sunt drepte toate împreună. Este o mare răsplată în păzirea lor” (Psalmul 19.9,11)! 

    Citirea Bibliei: Iov 31.1-40 · Fapte 15.1-12 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    ELIBERAREA DE DEPENDENȚE | Fundația S.E.E.R. România 

    „Noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.” (Romani 8:12) 

    Apostolul Pavel a scris: „Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Romani 8:11-13). Dacă te lupți cu o dependență, spune-I Domnului în rugăciune: „Tată ceresc, sunt obosit să lupt cu acest obicei, și recunosc că sunt neputincios în fața lui. De aceea, vin la Tine și vreau să-mi predau voința Ție. Dă-mi puterea nu numai să spun „nu” ispitei lui Satan, ci să spun un „da” și mai puternic Ție și planului Tău pentru viața mea! Tu știi golul pe care încerc să-l umplu. Ia-mi dorința pentru acest obicei și ajută-mă să mă împotrivesc poftelor. Învață-mă să aștept cu răbdare ajutorul Tău, în loc să cred că pot rezolva această problemă singur și imediat. Cuvântul Tău spune că dacă Fiul mă eliberează, voi fi cu adevărat liber (vezi Ioan 8:36). Te rog, Doamne, să mă eliberezi! Cuvântul Tău spune că pot fi mai mult decât biruitor prin Cel care m-a iubit (vezi Romani 8:37) și eu vreau să biruiesc, Doamne, cu ajutorul Tău. Cuvântul Tău spune: „îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele” (Romani 13:14). Te rog, Doamne, să mă îmbraci cu puterea Ta, pentru a fi biruitor asupra acestui obicei în fiecare zi. Amin!” 

    Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde! 

  • 16 August 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    De la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul‑născut dintre cei morți și Mai‑Marele împăraților pământului. A Aceluia care ne iubește și ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său!

    Apocalipsa 1.5

    Acest verset ne prezintă trei glorii distincte ale Domnului nostru. În primul rând, El a fost și este Martorul credincios. Aici este avută în vedere în principal viața Sa, atunci când, pe pământ, a dat mărturie cu credincioșie despre Tatăl Său. El L‑a descoperit pe Tatăl prin cuvinte și prin lucrări. A dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37) și a fost credincios în orice situație.

    În al doilea rând, El este Întâiul‑născut dintre cei morți. Așa Îl cunoaștem noi astăzi; El nu doar că a murit, ci a și fost înviat dintre cei morți. El este Cel întâi‑născut din morți, primul în rang, fiindcă vor fi și alții care vor fi înviați din morți.

    În al treilea rând, El este Mai‑Marele împăraților pământului, titlu care ne îndreaptă privirile către gloria Lui din Împărăția milenială. Toți mai‑marii vor fi supușii Lui (Apocalipsa 21.24,26).

    La aceste glorii se adaugă cea a lucrării Sale împlinite pentru noi. În harul Său măreț, El ne‑a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge. Era nevoie de însuși sângele Său pentru ca invitația lui Isaia să fie posibilă: „Veniți dar să ne judecăm […] Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; dacă vor fi roșii ca stacojiul, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18). Nimic altceva nu ne putea curăți de păcatele noastre, pentru a sta înaintea unui Dumnezeu sfânt. Suntem pentru totdeauna curățiți și iertați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu ne va mai judeca niciodată pentru aceste păcate, fiindcă toate au fost curățite prin sângele vărsat al lui Hristos.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Esența evangheliei

    Cine crede în Mine are viață eternă.

    Ioan 6.47

    Aceasta este evanghelia! Infinit de cuprinzătoare, ea poate fi strânsă în acest verset atât de scurt.

    Invitația evangheliei: pentru toată lumea! Nu vor beneficia toți de ea, garantat, la fel ca limitările personale care restrâng accesul la orice instrucție, dar toată lumea – fără excepție – este invitată.

    Inima evangheliei: Isus Hristos! El este „Calea și Adevărul și Viața“.

    Credința evangheliei: întruparea, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus!

    Posesiunea evangheliei: viață eternă! Oricine crede în Domnul Isus ca Mântuitor are viață eternă; nu trebuie să spere să o primească sau să mai aștepte până o capătă, ci o are garantat – o viață plină de pace, care începe pe pământ și continuă în cer, o viață nelimitată și de cea mai bună calitate.

    Conectarea evangheliei: cu cei credincioși! Isus Însuși este „viața veșnică“ și El le permite tuturor celor credincioși să fie conectați cu viața Lui. Uimitor! „V‑am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață eternă“ (1 Ioan 5.13). Credinciosul a trecut de la moarte la viață! A părăsit tărâmul morții și a intrat pe tărâmul vieții. Pentru că Dumnezeu l‑a iertat, el este eliberat de orice condamnare. Nu mai trebuie să se teamă de Dumnezeu, pentru că El nu va fi niciodată Judecătorul său. Nu mai aparține lumii în care tronează păcatul și moartea, ci aparține familiei lui Dumnezeu, în care domnește dragostea frățească.

    Citirea Bibliei: Iov 27.1-23 · Fapte 13.32-41

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 23.1‑22

    Isus, Cel care a dejucat toate atacurile conducătorilor religioşi, acum îi pune în gardă pe ucenici şi pe cei din mulţime cu privire la aceştia. Ceea ce ei spuneau era, în general, foarte bine, dar, din nefericire, făceau cu totul altceva (vezi 21.30). Noi, cei care am învăţat probabil atâtea adevăruri biblice şi care ştim în anumite situaţii să le amintim chiar şi altora, suntem noi siguri că le punem în practică? (Ioan 13.17; Romani 2.21).

    Câtă deosebire între aceşti conducători religioşi şi Domnul Hristos, singurul conducător autentic (v. 8,10)! Ei recomandau legea – El o împlinea (5.17 notă: revela plinătatea lui Dumnezeu prefigurată în lege). Ei puneau asupra altora „poveri grele şi greu de purtat“ (v. 4) – El îi chema pe cei „trudiţi şi împovăraţi“ pentru a le da odihnă (11.28). Ei îşi alegeau primele locuri (v. 6) – El, de la iesle până la cruce, a ocupat constant cel din urmă loc. El a fost slujitor înainte de a fi conducător (v. 11). Nimeni nu va fi înălţat mai sus, pentru că nimeni nu s‑a smerit mai adânc. De partea lor însă, aceşti cărturari şi farisei care căutaseră propria lor glorie vor merge spre ruina şi pierzarea lor. În locul „fericirilor“ de la începutul slujbei Sale, Domnul trebuie să pronunţe acum de şapte ori îngrozitorul „vai“ împotriva acestor oameni atât de responsabili.

    DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui…” (2 Cronici 16:9)

    Dumnezeu nu ezită și nu este indiferent când vine vorba să-Și arate puterea. Dimpotrivă, El caută „peste tot pământul” oameni care Îi sunt loiali, pentru a-Și demonstra puterea în și prin viețile lor! Iată trei lucruri pe care trebuie să le știi despre Dumnezeu:

    1) El lucrează în moduri supranaturale în lumea noastră, și are multe lucruri pe care vrea să le împlinească;

    2) El caută parteneri loiali – oameni care se îngrijesc în mod activ de ceea ce Îl preocupă pe El;

    3) El îi îndeamnă constant pe oameni să răspundă… dar majoritatea oamenilor nu înțeleg, sau spun nu… Întrebare: Oare cum ar arăta viața ta dacă ai începe să-I spui DA lui Dumnezeu?

    Un pastor a scris: „O viață marcată de minuni nu este doar posibilă, nici doar de dorit, ci se află în centrul voinței lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Când ne mulțumim cu mai puțin, viețile noastre pierd bucuria, împlinirea și scopul. Nevoile personale ale oamenilor pe care îi întâlnim sunt trecute cu vederea. Nevoile extreme din comunitățile noastre și din întreaga lume rămân neîmplinite. Când o întreagă generație se mulțumește cu mai puțin, caracterul și motivele lui Dumnezeu sunt puse la îndoială, iar prezența Lui strălucitoare pare să se estompeze în lume!” Dar nu trebuie să fie așa, pentru că tu poți face ceva în această privință!

    Te-ai născut pentru a fi ambasadorul lui Dumnezeu, făcându-L vizibil în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 5:20); Dumnezeu dorește să Se arate puternic în tine, pentru tine și prin tine, deoarece fiecare persoană pe care o întâlnești are o nevoie pe care numai Dumnezeu i-o poate împlini… iar tu trebuie să fii cel care să conduci persoana și să aduci nevoia – înaintea lui Dumnezeu, în prezența Lui! Este misiunea ta de fiecare zi!

  • 11 Aprilie 2026


    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Am găsit cartea legii în casa Domnului“ […] Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și‑a sfâșiat hainele.

    2 Cronici 34.15,19

    Împăratul Iosia (3)

    Iosia a devenit împărat la o vârstă fragedă și într‑o perioadă foarte întunecată, însă el „nu s‑a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2); a fost cu totul echilibrat și n‑a trecut de la o extremă la alta. S‑a confruntat cu diviziuni, cu confuzie și cu lucrări rele, însă, deși zilele în care împărățea erau deosebit de întunecate, lumina Cuvântului lui Dumnezeu a produs o trezire în întreaga țară. Fusese găsită cartea legii! Neglijată, uitată și rătăcită în templu, era poate considerată o relicvă, o carte antică, un obiect fără relevanță; și poate chiar din acest motiv zăcea pierdută în casa Domnului. Potrivit poruncilor date în vechime lui Iosua, această carte nu trebuia să se depărteze de gura lor, ci trebuia studiată și respectată (Iosua 1.7‑9). Fiecare nou împărat, „când va ședea pe tronul împărăției sale, își va scrie o copie a acestei legi într‑o carte, după cea care este înaintea preoților, a leviților“ (Deuteronom 17.18). Această poruncă fusese însă neglijată vreme de mulți ani.

    Trăim într‑o societate care neglijează în multe feluri Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este privită ca o carte depășită, fără nicio aplicație la timpurile moderne. Însă chiar neglijarea ei este explicația pentru care orașele, țările și lumea noastră se află în această stare degradantă. Mulți creștini mărturisitori neglijează astăzi Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este răstălmăcită, diluată sau chiar contrazisă. Este deci nevoie să fim ca Ieremia, care a spus: „Cuvintele Tale au fost găsite, și eu le‑am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele!“ (Ieremia 15.16).

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Isus spunea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac“.

    Luca 23.34

    „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac“

    Să mai zăbovim puțin la scena în care Se afla Domnul atunci când Se ruga pentru vrăjmașii Săi. Atârnat pe cruce, însângerat, apăsat de dureri și de o sete chinuitoare, pironit în cuie bătute de soldați romani lipsiți de orice simțământ de milă, batjocorit de conducătorii poporului, acuzat neîndurător de trecători că‑Și merita pedeapsa… Capturat, condamnat, torturat, crucificat… Dar de ce nu a ripostat? De ce a acceptat nedreptatea grosolană fără a protesta, de ce o moarte agonizantă și rușinoasă? În final a fost așezat în mormânt – și, împreună cu El, toate speranțele, așteptările, visurile și dorințele. Răspunsul la întrebarea lui Pilat, „Dar ce rău a făcut?“, se lasă așteptat de două mii de ani. Nu a existat niciun motiv valid pentru condamnarea Lui, așa că au executat un Om nevinovat. În mijlocul celor mai adânci suferințe, Domnul S‑a gândit la iertarea de care aveau atâta nevoie cei care‑L urau. Iată ce înseamnă dragostea – dragostea măreață și copleșitoare!

    La răstignire sunt menționați patru ostași și un centurion (Ioan 19.23; Luca 23.47). Dar oare la păzirea mormântului lui Isus câți soldați să fi fost desemnați? La Petru, paza fusese asigurată de „patru cete de câte patru ostași“ (Fapte 12.4). Putem presupune că un număr și mai mare de soldați păzeau acum mormântul de piatră al lui Isus. Unitățile romane erau foarte disciplinate. Cei care erau de gardă lucrau patru ore, timp în care ceilalți dormeau într‑un semicerc în fața mormântului, cu capul întors spre interior. Prin urmare, jefuitorii de morminte ar fi trebuit să treacă întâi peste cei care dormeau. Mormântul lui Isus era deci securizat 24 de ore din 24.

    Citirea Bibliei: Geneza 5.1-20 · 1 Petru 2.13-25

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 8:1-21

    Acum Înţelepciunea se întoarce spre cei pierduţi şi îşi face auzită lămurit chemarea ei de har (la fel ca în cap. 1). De astă dată se aşază pe înălţimi, în mijlocul drumurilor, la porţile oraşelor, pretutindeni pe unde trece lumea. Răspântia (v. 2) este locul de drum unde avem ocazia să schimbăm direcţia şi acolo vedem că sunt trimişi şi slujitorii împăratului din parabolă, ca să caute şi să poftească pe câţi vor găsi (Matei 22.9). Proverbe 9 ne va arăta că şi Înţelepciunea îşi are ospăţul pregătit (la fel ca Matei 22) şi că trimite invitaţii prin slujitori.

    Voi, care încă mergeţi pe calea cea largă, răspundeţi acum vocii insistente care vă cheamă la răspântie! Este vocea lui Isus. El vă vrea fericiţi. El vă spune lucruri minunate, cuvinte drepte, limpezi şi adevărate, tuturor celor care‑L ascultaţi (v. 6,9). El are puse deoparte comori care nu se pot compara cu aurul sau cu argintul acestei lumi şi dă moştenire „avuţii trainice“ (v. 18), „adevărate“, „bunuri viitoare“ (Evrei 10.1), „o avere mai bună şi statornic㓠(Evrei 10.34). Cât de glorios este „ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care‑L iubesc“ (1 Corinteni 2.9; comp. cu v. 17‑21)!

    DUMNEZEU ȘTIE CE ESTE BINE PENTRU NOI (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu a vrut… să împace totul cu Sine prin El… prin sângele crucii Lui.” (Coloseni 1:19-20)

    Cântăreața creștină Carolyn Arends a scris: „În timpul unei predici de Paște, pastorul nostru a spus ceva care m-a pus pe gânduri: „Lumea oferă promisiuni pline de goliciune. Dar Paștele oferă goliciune plină de promisiuni!”

    Chiar așa este: cruce goală, fâșii de pânză goale, ștergarul gol, mormânt gol… dar toate sunt pline de promisiuni! Dacă aș scrie istoria Paștelui, nu cred că aș alege goliciunea ca simbol… Și, pe de altă parte, n-aș pomeni poate nici despre puterea care se desăvârșește în slăbiciune (2 Corinteni 12:9), nici despre lucrurile nebune ale lumii care îi pun în dificultate pe cei înțelepți (1 Corinteni 1:27), nici despre cei blânzi care moștenesc pământul (Matei 5:5), sau despre cei săraci cu duhul care primesc… Împărăția cerurilor (Matei 5:3)… Și cu siguranță nu aș vorbi nici despre a muri pentru a trăi (vezi Ioan 12:24)!

    Recunosc: nu înțeleg modul în care gândește Dumnezeu. Dar în acele zile în care mă simt golită și zdrobită, mă bucur să-mi amintesc că pentru oamenii care sărbătoresc Paștele, chiar și moartea este plină de promisiuni! Scriu aceste rânduri, într-o perioadă de „Vinerea Mare” deosebit de lungă din viața mea. Mama mea se luptă cu cancerul și aș minți dacă aș spune că sunt capabilă să „primesc totul cu bucurie”. Mă rog pentru vindecare și sper din toată inima că aceasta va veni aici, pe pământ. Oscilăm între credință și îndoială, între deschidere și amărăciune… Dar să nu uităm că nu suntem și nu suferim singuri, pentru că Dumnezeul universului S-a întrupat, ne-a luat povara, a biruit moartea și a îndepărtat pentru totdeauna frica și domnia ei. Iar atunci când sunt tristă, mă uit la mama mea… și îmi amintesc că, fără Vinerea Mare, nu ar exista dimineața de Paște. Așa că mă rog toată noaptea, și… aștept Învierea!”

    Așadar, indiferent prin ce treci, Dumnezeu știe ce este bine pentru tine. Deci, azi – crede și nu te îndoi!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne