26 Aprilie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Dar eu sunt vierme, și nu om: ocara oamenilor și disprețuitul poporului. Toți cei care mă văd își bat joc de mine.
Psalmul 22.6,7
Acestea sunt cuvintele uimitoare din inima binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci când atârna pe cruce, părăsit de Dumnezeu. Viermele este imaginea celei mai profunde umilințe. Orice fiu al lui Adam ar putea rosti pe drept aceste cuvinte cu privire la sine, fiindcă păcatul a pătat demnitatea umanității; cu toții merităm să fim umiliți în țărână. Aceste cuvinte însă au aparținut Celui care este Fiul lui Dumnezeu, Cel unic și lipsit de păcat.
Psalmul Îl prezintă ca Jertfa pentru păcat, ca Cel jertfit de bunăvoie pentru a purta judecata cuvenită păcatului, ca Cel luând poziția de vinovat și purtând singur această povară cumplită. Psalmul 22 face referire în mod particular la acel vierme din care se obținea culoarea stacojie, folosită la materialele pentru cortul întâlnirii. Aceasta ar fi într‑adevăr o aplicație potrivită pentru jertfa Domnului Isus. Nimeni n‑a luat vreodată un loc atât de umil, așa cum a făcut‑o Cel care este vrednic de cel mai înalt loc în univers.
Când medităm la această jertfă măreață, inimile noastre se umplu de respect și de cea mai adâncă admirație. Totuși, în momentele în care El Se jertfea astfel, era disprețuit, hulit și tratat cu cea mai mare cruzime. Câtă batjocură a venit asupra Celui care, în tăcere, a îndurat violență, insulte și scuipări, ca o oaie mută înaintea celor ce o tund!
Oamenii L‑au tratat într‑un fel absolut rușinos pe Mântuitorul, iar acest lucru vorbește inimilor tuturor celor răscumpărați, conducându‑le în adorare, acum și pentru eternitate: „Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum și pentru totdeauna!“ (Psalmul 113.2).
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Și, trezindu‑Se, a mustrat vântul și i‑a spus mării: „Taci! Amuțește!“. Și vântul a stat și s‑a făcut liniște mare.
Marcu 4.39
„Și vântul a stat“
Poate că cineva se gândește: „Asta nu‑i posibil! O furtună nu se potolește doar pentru că o persoană îi strigă «Taci! Amuțește!»“. Nu, bineînțeles că nu! Dar Cel care a făcut aceasta nu era oricine, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu. Oameni ca noi s‑ar fi făcut de râs cu o asemenea încercare de a calma natura dezlănțuită. Dar aici era Unul de care ascultau vânturile și valurile. Acesta nu putea fi decât Dumnezeul Atotputernic! Ucenicii, cei care L‑au dus pe Isus pe celălalt mal al lacului, au fost profund impresionați de aceste scene unice: valuri mugind peste măsură de furios, moartea bătând în scândurile corabiei, și Fiul lui Dumnezeu mustrând vântul și cerându‑i mării să tacă!
Dar de ce ar fi prea greu pentru Creatorul universului să liniștească o furtună? Pentru a răspunde, trebuie să știm că Fiul lui Dumnezeu este Cel prin care Dumnezeu a făcut lumea (să citim, de pildă, Coloseni 1.16). Atunci, de ce oare n‑ar fi El capabil să facă vin din apă, să vindece bolnavi, să sature mii de oameni cu pâinile și peștii din traista unui copil…?
Mulți din acea vreme au fost martori oculari ai miracolelor lui Isus. Câțiva au așternut și pe hârtie experiențele acestea, pentru noi: Matei, vameșul; Marcu, slujitorul; Luca, medicul; Ioan, pescarul. Dar ei ne‑au relatat doar o parte: „Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi“ (Ioan 20.30). Nu există niciun motiv pentru a nu avea încredere în acești martori. Atotputernicul Creator Se află deasupra tuturor lucrurilor; pentru El, a face încă o minune cu tine și cu mine astăzi nu e o problemă!
Citirea Bibliei: Geneza 15.1-21 · 2 Petru 3.1-10
de Jean Koechlin
Isaia 1:18-31
Iată aici întreg harul divin strălucind asupra mizerabilului popor (ca, de altfel, asupra oricărui păcătos care se recunoaşte pierdut). Ieri l‑am lăsat acoperit de plăgi şi de răni deschise, asemeni omului din parabolă căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10.30). Astăzi, Domnul invită poporul să‑şi apere cauza în instanţă în faţa Lui. Să şi‑o apere?! La ce bun? Ce‑ar putea spune în apărarea sa? Vinovatul are gura închisă, nu poate vorbi; însă, în loc să‑şi audă condamnarea, el poate auzi, pronunţată de Însuşi Judecătorul Său, promisiunea fără seamăn din v. 18. Este făgăduinţa care a adus pace în inimi fără număr: Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada… Curăţirea aceasta se poate face numai prin sângele lui Isus Hristos (1 Ioan 1.7)! Dar peste toţi cei care refuză graţierea oferită se va abate pedeapsa executorie.
Versetul 21 şi următoarele descriu ce a devenit Ierusalimul, cetatea credincioasă: un bârlog de ucigaşi. Domnul va trebui să‑l cureţe.Dar aceasta nu se va face, din nefericire, prin sângele răscumpărător, pentru că Ierusalimul nu l‑a dorit, ci prin judecata care se va abate asupra călcătorilor de lege, după toată îndelunga‑răbdare de care Dumnezeu a dat dovadă faţă de un popor răzvrătit.
PROMISIUNILE BIBLICE SUNT ȘI PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România
„Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)
Ce întrebare uimitoare i-a pus Domnul Isus acestui om paralizat: „Vrei să te faci sănătos?” Păi, cine nu ar vrea?! S-ar putea să fi surprins!
Autoarea americană Kay Arthur povestea că într-o zi a trecut pe lângă un cerșetor pe o stradă din Orașul Vechi al Ierusalimului. Omul cerșea, iar pantalonul ridicat lăsa să se vadă răni îngrozitoare… Și scria ea: „Inima mea de asistentă medicală m-a făcut să mă opresc. Am vrut să mă aplec și să văd mai bine și să încerc să fac ceva rănilor acelea… Ar fi trebuit spălate, tratate și pansate de cineva căruia îi păsa! Însoțitoarea mea însă m-a luat ușor de cot și m-a tras deoparte… Eram doar o turistă, și nu cunoșteam regulile locului. Ea mi-a spus că acest om nu dorea să se vindece. El trăia din rana lui! M-am uitat înapoi… cât să zăresc pentru ultima oară pe cineva care accepta să fie mai puțin decât ar fi putut fi!”
Wow! Acum poate înțelegem mai bine sensul întrebării Domnului Isus – chiar există oameni care nu vor să fie vindecați! Bărbatul care zăcea bolnav pe un pat lângă scăldătoarea numită Betesda se afla acolo de treizeci și opt de ani. Întrebare: cât timp durează până când o problemă devine un mod de viață? Domnul Isus i-a spus acelui om: „Scoală-te… și umblă!” (Ioan 5:8) Ce putem învăța din această relatare?
Întâi, nu lăsa ca problema ta să devină un mod de viață. Roagă-te, crede promisiunile din Scriptură și așteaptă ajutorul Domnului. Apoi, e cazul să te ridici și să te apuci de treabă, nu crezi?! Să devii părinte pentru copiii tăi, ajutorul potrivit pentru soțul sau soția ta, un contribuitor la comunitatea ta, o soluție la problema cuiva – este timpul să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta!
Încă o întrebare: Lași tu circumstanțele din trecut sau din prezent să te țină pe loc și să te împiedice să mergi mai departe? Dacă Domnul Isus te-ar întreba: „Vrei să te vindeci (emoțional, fizic și spiritual)?”, care ar fi răspunsul tău?
Așadar, lasă-L pe Isus să te facă sănătos!
Mana Zilnica 