Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Mai 2019

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui.

Maleahi 3.16

 

În cartea Maleahi găsim un mesaj trist despre declinul și falimentul rămășiței lui Iuda, care fusese adusă înapoi după șaptezeci de ani de captivitate în Babilon. Din cauza neascultării de Dumnezeu fuseseră deportați acolo, după care harul minunat a lucrat față de ei și împăratul Cirus le-a îngăduit să revină în țară și să rezidească templul. Doar o mică parte din poporul aflat în robie s-a folosit de acest prilej și, sub conducerea lui Ezra și a lui Neemia, lucrarea acestei mici rămășițe a prosperat sub mâna lui Dumnezeu.

N-a durat mult însă și această prospețime a credinței a început să se ofilească, iar rămășița a început să manifeste același caracter al neascultării pe care părinții lor îl manifestaseră. Dumnezeu vorbește împotriva acestei neascultări în cartea Maleahi. El arată acolo că starea poporului în general, și a preoților în particular, era caracterizată de trufie și de obrăznicie, cu totul lipsită de orice gând de pocăință sau de a-L onora pe Dumnezeu.

Din fericire însă, așa cum ne arată versetul citat din Maleahi, existau în mijlocul poporului câțiva care se temeau de Domnul și care vorbeau unii cu alții. Despre ce vorbeau ei? Vorbeau despre Domnul Însuși și despre cât de întristați erau că ceilalți din popor Îl excluseseră pe Domnul din inimile lor. Dumnezeu prețuia atât de mult credința lor, încât a fost scrisă o carte de aducere-aminte pentru ei.

Vedem și astăzi în mijlocul poporului lui Dumnezeu aceeași depărtare de adevărul Scripturii. Să vorbim însă unii cu alții și să ne încurajăm unii pe alții, dorind mai presus de toate să-L onorăm pe Domnul Isus și să producem bucurie inimii Lui.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului și nu-i nesocotește rugăciunea.
Psalmul 102.17


Rugăciune (1)

„Doamne, ascultă-mi rugăciunea

și strigarea mea s-ajungă până la Tine!

Nu-mi ascunde fața Ta în ziua necazului meu!

Pleacă-Ți urechea spre mine!

Ascultă-mă degrabă în ziua când strig!

Căci zilele mele pier ca fumul

și oasele îmi ard ca un tăciune.

Inima îmi este lovită

și mi se usucă întocmai ca iarba;

până și pâinea uit să mi-o mănânc.

Așa de mari îmi sunt gemetele,

că mi se lipesc oasele de carne.

Semăn cu pelicanul din deșert,

sunt ca o cucuvea din locuri pustii.

Veghez și sunt

ca vrabia singuratică pe un acoperiș.

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului

și nu-i nesocotește rugăciunea.”

Psalmul 102.1-7,17

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ EVITĂM STAGNAREA ÎN CĂSNICIE – Fundația SEER

„Uitându-se pe fereastră a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca.” (Geneza 26:8)


     Pe vremuri, când corăbiile de lemn depindeau de vânt pentru a naviga, marinarii aveau destule motive de îngrijorare: pirații, furtunile, bolile… Dar deseori cea mai mare teamă a lor era „calmul ecuatorial” – o zonă din apropierea Ecuatorului, caracterizată de vânturi line, care își schimbau direcția foarte încet. Rezervele de hrană și de apă se goleau în timp ce pluteau zile sau chiar săptămâni, așteptând să bată briza care să-i pună din nou în mișcare. Noi vorbim despre „a-i lua cuiva apa de la moară”, ceea ce înseamnă că ne-am pierdut avântul și că avem nevoie de ceva care să ne pună din nou pe cale. Căsnicia noastră nu-și pierde avântul peste noapte, ci în decurs de luni și ani de insensibilitate și neglijare. Nu trebuie să treci prin așa ceva! În cartea sa „Dragostea creativă”, autorul Doug Fields scrie: „Iubirea soțului sau a soției tale poate schimba aceste tipare și poate fi foarte plăcută. Nu există o reparație rapidă a unei căsnicii care stagnează, firește, dar poți lăsa scuzele deoparte și poți începe să-ți dai din nou întâlniri cu iubitul tău soț sau cu iubita ta soție.” Dumnezeu a acuzat astfel biserica din Efes: „ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4). Apoi le-a spus cum pot remedia situația: „pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (v. 5). Temându-se că regele Abimelec îl va ucide și o va lua pe soția lui, pe Rebeca, Isaac a mințit și a spus că este sora lui. Ce l-a dat de gol? Regele Abimelec s-a uitat pe fereastră și „a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca.” Dragostea i-a salvat viața și căsnicia, și la fel de valabil poate fi și-n cazul tău!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 25:1-22


În acest capitol încep instrucţiunile cu privire la închinare. Cortul, „imaginea şi umbra celor cereşti” (Evrei 8.5), ne prezintă, prin detaliile sale, ca o serie de simboluri, condiţiile în care:

1) Dumnezeul Cel Sfânt poate locui în mijlocul alor Săi;

2) cum noi, care suntem păcătoşi, ne putem apropia de acest Dumnezeu sfânt.

Aceste chestiuni privesc adevărurile de bază ale mântuirii noastre şi locul lor în ordinea divină.
Când dorim să descriem o casă, nu începem cu mobila. Aici, dimpotrivă, chivotul ocupă primul loc, pentru că Îl reprezintă pe Hristos, centrul planurilor lui Dumnezeu. Era făcut din lemn de
salcâm (copac ce creşte în soluri aride, nestricăcios, imagine a umanităţii lui Hristos – Isaia 53.2), poleit cu aur, semn al divinităţii Sale. Capacul ispăşirii, din aur curat, care acoperea chivotul, spune despre un Dumnezeu binevoitor, împăcat prin sângele care era adus (Romani 3.25) şi care îl poate întâlni acolo pe omul păcătos (v. 22). „Heruvimii gloriei”, ale căror feţe erau întoarse (Evrei 9.5), ne spun că acolo sunt taine divine adânci, în care „îngerii doresc să privească” (1 Petru 1.12).

7 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar tu ai urmat îndeaproape învățătura mea, purtarea, planul, credința, îndelunga-răbdare, dragostea, răbdarea, persecuțiile, suferințele, câte mi s-au făcut în Antiohia, în Iconia, în Listra, ce persecuții am îndurat; și Domnul m-a scăpat din toate.
2 Timotei 3.10,11


Când privim la toate suferințele și dificultățile din viața lui Pavel, ne întrebăm de ce a trebuit să treacă prin toate. Oare nu era Dumnezeu satisfăcut cu lucrarea pe care Pavel o făcea? Ba da, însă credincioșilor nu li s-a promis o viață prosperă și confortabilă pe pământ. În ce privește persecuțiile, Domnul Isus Însuși a spus: „Nu este rob mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.20). „Toți care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați” (2 Timotei 3.12). În ce privește nevoile materiale, din cauza „bogățiilor nedrepte” (Luca 16.9), Pavel s-a deprins să fie mulțumit în lipsuri și în nevoi, ca și în belșug (Filipeni 4.11,12).

În mijlocul acestor împrejurări, Pavel privea cu mulțumire și cu laudă la Domnul, care îl eliberase din toate necazurile lui. El putea cu siguranță folosi cuvintele psalmistului: „Ochii mei sunt întotdeauna către Domnul, pentru că El îmi scoate picioarele din cursă” (Psalmul 25.15). Aceasta înseamnă o umblare prin credință, când privirea este ațintită asupra Domnului și asupra puterii Lui, care ne păzește de-a lungul încercărilor.

Așa cum am spus deja, nu ne sunt promise binecuvântări pământești, ci dorința noastră, ca oameni cerești, este să fim împreună cu Cel care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să vedem gloria Lui. Acum suntem păziți când trecem prin greutăți, însă curând dorința noastră se va împlini, înainte de „ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ”. Căci avem această minunată promisiune a Domnului Isus, că vom fi păziți nu în timpul ceasului încercării, ci de ceasul încercării (Apocalipsa 3.10).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isaia 53.6


Păstorul cel bun

Cu mulți ani în urmă, în munții Valais din Elveția, un tânăr păstor a constatat într-o seară că un miel lipsea din turmă. În plină noapte, a pornit în căutarea lui și l-a găsit tremurând de frică pe o pantă abruptă. Din nenorocire, pe drumul de întoarcere, păstorul a făcut un pas greșit și a alunecat în puhoiul apei din vale. A doua zi au fost găsiți amândoi în fundul văii. Mielul, ocrotit în cădere de brațele păstorului, era viu, dar păstorul era mort. El își dăduse viața pentru a-și salva mielul.

Această istorioară autentică și mișcătoare vorbește în mod remarcabil despre Domnul Isus. Ca și acel păstor, Mântuitorul a mers în căutarea oamenilor pierduți, care erau în primejdia morții veșnice. El a venit să caute și să mântuiască cu prețul propriei Sale vieți pe cei care erau pierduți, adică pe mine și pe tine. Toți am meritat judecata și pedeapsa veșnică, dar Isus a murit pe cruce pentru a ne salva.

Este Mântuitorul al nostru bun Păstor? Ne găsim în siguranța ocrotirii Sale pentru timp și veșnicie? Aproape că nu există un tablou mai expresiv al dragostei și al purtării de grijă a Domnului Isus pentru ai Săi, ca tabloul Păstorului cel bun. Este întotdeauna o scenă plăcută să vezi o turmă de oi împreună cu păstorul ei. Păstorul păzește turma, o ocrotește, îi procură hrană, îi indică direcția de deplasare și o călăuzește. Toată purtarea sa de grijă este îndreptată asupra turmei.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘECUL TE POATE CONDUCE LA VICTORIE – Fundația SEER

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57)


Uneori ceea ce pare a fi un eșec se poate transforma într-o mare victorie! Nu există o ilustrare mai bună a acestui fapt decât Vinerea Mare. În sâmbăta dintre Vinerea Mare și Duminica Învierii, totul părea pierdut. Dar lucrurile sunt pierdute doar atunci când Dumnezeu spune că-s pierdute! Cea mai mare victorie spirituală din istorie a fost câștigată sub auspiciile a ceea ce părea a fi cea mai mare înfrângere. Dar după trei zile de la răstignire, Domnul Isus a ieșit afară din mormânt. Și pentru că ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, aceeași putere trăiește în tine astăzi. „Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.” (Romani 8:11).

În împărăția lui Dumnezeu, eșecul nu este niciodată final. Nu, dacă crezi în Înviere! Poate că nu vei câștiga toate luptele spirituale, însă războiul a fost câștigat odată pentru totdeauna! Victoria a fost pecetluită în urmă cu două mii de ani, când Domnul Isus a rupt sigiliul de pe mormânt. A fost lovitura decisivă dată morții. Pavel scrie: „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (v. 37). Astăzi, ești mai mult decât biruitor (în toate aceste lucruri) datorită a ceea ce a realizat Hristos pentru tine. Da, vei întâlni obstacole. Dar ține minte: fără răstignire, nu poate exista înviere. Așadar, când ai un obstacol pe drum, nu face un pas înapoi, pentru că Dumnezeu îți pregătește revenirea.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 24:1-18


Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că „sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie” (v.10; Ezechiel 1.26). „Picioarele Lui” ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie”. Hristos nu numai că „a coborât din cer”, „S-a suit în cer”, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în
cer” (Ioan 3.13). Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14.9).

Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus. Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumnezeu, ei sunt, într-un fel, „acasă” în glorie.

Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu Ilie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).

6 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Având o conștiință bună, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de niște răufăcători, să fie dați de rușine cei care defăimează purtarea voastră bună în Hristos. Pentru că, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, mai bine să suferiți făcând binele, decât făcând răul.
1 Petru 3.16,17


Să remarcăm cât de des apare cuvântul „bun” în 1 Petru 3.10-17 (vedeți versetele 10, 11, 13, 16)! Creștinul este o persoană care a fost binecuvântată și care este trimisă pentru a binecuvânta. Am fost binecuvântați de Domnul, după care El ne-a așezat în această scenă pentru a fi binecuvântători, așa cum ne spune Petru. Trebuie să-i binecuvântăm pe cei care ni se împotrivesc și să fim astfel imitatori ai lui Hristos în această lume în care El a fost respins. Vrem să vedem zile bune, dacă Domnul ne va mai lăsa aici? Atunci să ne înfrânăm limba de la rău!

Cuvintele noastre au efect asupra celorlalți și asupra noastră. Domnul vede și aude totul. „Ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre cererile lor; dar fața Domnului este împotriva celor care fac rău.” Fața Domnului este la fel de îndreptată împotriva copiilor Săi care fac răul, așa cum este împotriva celor necredincioși. Apostolul aplică aici acest principiu la umblarea practică a creștinului. Și cine ne va face rău, dacă suntem plini de râvnă pentru ceea ce este bine? Observați succesiunea de lucruri aici. Zilele bune vin în urma rostirii a ceea ce este bine, a unei conștiințe bune și a unei purtări bune.

Dacă facem binele (versetul 11) și dacă urmărim binele (versetul 13), vom vedea zile bune (versetul 10) și vom avea o conștiință bună (versetul 16), iar lumea va trebui să recunoască faptul că viața noastră este bună (versetul 16). Mai mult, Dumnezeu va lucra astfel încât cei necredincioși să se rușineze că au condamnat purtarea noastră bună în Hristos.

W. T. P. Wolston

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!
Amos 4.12


Pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu

Tocmai astăzi era scris în ziar: Un tânăr conducea regulamentar pe drum spre locul său de muncă. O mașină care venea din sens opus a vrut să depășească un tractor cu remorcă. Șoferița nu a observat mașina care venea din partea opusă. S-a produs o coliziune frontală. Tânărul și-a pierdut viața. Șocul pentru cei apropiați a fost mare. S-a ridicat întrebarea: „De ce?”.

Dacă citim așa ceva, ar trebui poate să punem întrebarea invers: „De ce, nu?”. Și să ne întrebăm cu privire la noi personal: Cine îmi dă garanția că deseară voi ajunge acasă în viață? Are cineva certitudinea că va ajunge la bătrânețe doar pentru că statisticile consemnează vârste de viață de peste 80 de ani?

Nimeni nu știe mai dinainte când se termină timpul nostru pe pământ. De aceea trebuie să fim pregătiți pentru moarte. Nu este neapărat nevoie să ne facem un testament. Fără îndoială, cu averea noastră se vor descurca ceilalți. Dar fiecare dintre noi trebuie să-și pregătească sufletul, care este nemuritor, pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Ce vei răspunde când Dumnezeu te va întreba în ce legătură te afli cu Isus Hristos? Ce răspuns vei da când El te va întreba care este situația păcatelor tale? Relația ta cu Dumnezeu este doar atunci în ordine, când Îi poți spune lui Dumnezeu că Domnul Isus a murit pentru păcatele tale și că tu ai aflat personal iertarea.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I FACI PE OAMENI SĂ TE ASCULTE (2) – Fundația SEER

„Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său” (Geneza 39:3)


Cea de-a doua recomandare de care ai nevoie dacă dorești ca lumea să te asculte este, după discernământ, succesul. Credibilitatea nu vine doar din cunoaștere; ea vine și în urma rezultatelor. Când oamenii vor să aibă succes, ei caută sfat de la cei ce au realizat efectiv ceva. Când ești o persoană de succes, mereu vor exista oameni care vor dori să te asculte. Și dacă ai o istorie dovedită într-un domeniu în care și ei doresc să reușească, credibilitatea ta va depăși orice margini. Așadar, de ce ai nevoie pentru a fi o persoană de succes? De multe lucruri diferite.

Iată câteva:

1) Conduită. Toți ne dorim să avem succes, dar puțini sunt dispuși să plătească prețul. Tu îți determini nu viitorul, ci comportamentul, și acesta îți determină viitorul. Secretul stă în rutina ta zilnică. Pentru a avea succes, trebuie să te obișnuiești să faci ceea ce persoanele care nu au succes nu fac.

2) Oportunitate. O persoană de succes câștigă ceva și din piatră seacă! Ea nu-și limitează eforturile doar la orele în care soarele este sus pe cer. Ea recunoaște faptul că succesul necesită aspirație, inspirație și transpirație.

3) Perseverență. Succesul înseamnă să te ridici în picioare de fiecare dată când cazi. Omul de știință și inventatorul Louis Pasteur a spus: „Să vă spun secretul care m-a condus spre atingerea obiectivului meu: toată puterea mea a fost în tenacitatea mea.”

4) Dumnezeu. Abraham Lincoln a spus: „Eu cred că voia lui Dumnezeu prevalează; fără El, încrederea omului este în zadar; fără asistența Persoanei divine, eu n-am cum să reușesc; iar cu ajutorul Său, n-am cum să eșuez!” Dumnezeu l-a ajutat pe Iosif să capete „mare trecere înaintea stăpânului său”… și dorește să facă același lucru și pentru tine!

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 23:20-33


DOMNUL nu-i dă numai porunci lui Israel. El îl înconjoară cu grija Lui atentă: îi oferă un conducător, pe Îngerul Său, care va merge înaintea lui pentru a-i conduce şi a-i îndruma în bătălii. Mai mult chiar, de atunci El le-a dat instrucţiuni cu privire la sfârşitul călătoriei lor. Înainte de aceasta au fost trasate hotarele largi ale ţării pe care aveau să o moştenească.

În mod asemănător, în zilele noastre, Dumnezeu Se îngrijeşte de calea poporului Său creştin pe acest pământ, dându-le un tovarăş de drum, Duhul Sfânt. Îndemnul adresat lui Israel în v. 21: „Fii atent în prezenţa Lui şi ascultă glasul Lui … pentru că Numele Meu este în El” poate fi legat cu cel din Noul Testament de a nu mâhni Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4.30). În harul Său, Dumnezeu doreşte ca ai Săi să cunoască destinaţia acestui drum: frumoasa moştenire pe care le-a pregătit-o cu Isus în cer.

Totodată, între preocupările lui Dumnezeu sunt unele pe care suntem mai puţin dispuşi să le înţelegem şi mai ales să le acceptăm. Ele au ca temelie grija Lui deosebită ca ai Săi să fie în totul despărţiţi de naţiunile din jur. Dar Dumnezeu nu insistă asupra acestei separări pentru a-i lipsi de ceva bun, dimpotrivă, aceasta este o consecinţă a dragostei, care urmăreşte să-i ferească de o capcană sigură (v. 33).

5 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.
Isaia 53.10


Iată Robul Meu (14)

Domnul nostru Isus Hristos, Mesia, a suferit nespus, pentru multe și variate motive și scopuri. Unul dintre scopuri a fost ca, prin suferințele Sale, El să vadă „o sămânță”. Pe pământ, El a făcut parte din familia lui Iosif și a Mariei, însă adevăratul Său Tată era în cer. După împlinirea lucrării Sale, după moartea și învierea Sa, El poate avea „o sămânță” – pe aceia care, prin credința în El, Îi aparțin. El a căutat „o sămânță a lui Dumnezeu” (Maleahi 2.15), iar acum, în sfârșit, o are.

Acest lucru se armonizează cu ceea ce urmează: „Își va lungi zilele” (Isaia 53.10). Chiar dacă zilele Sale au fost scurtate pe pământ, Psalmul 102.23,24 spune că anii Săi sunt fără sfârșit și că sunt din generație în generație. Acest lucru este adevărat, fiindcă El este Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci (Romani 9.5), și, de asemenea, fiindcă El Își va lungi zilele prin înviere.

Noi suntem uniți cu El datorită învierii Sale. Există acum o nouă familie. Vedem acest lucru din ceea ce Domnul i-a transmis Mariei Magdalena în ziua învierii Sale. El i-a spus: „Mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»” (Ioan 20.17). Relația unică dintre Tatăl și Fiul a existat din veșnicie, însă părtășia noastră cu Tatăl și cu Fiul este un lucru nou (1 Ioan 1.3). Acesta este rezultatul faptului că „plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui” (Isaia 53.10).

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1.18


Singurul Fiu

Domnul Isus este singurul Fiu al Tatălui. Cu aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu nu vrea să spună că Fiul a fost născut cândva. Fiul lui Dumnezeu este veșnic. El nu are început. El este dintotdeauna.

Este singurul Fiu pentru că este unic de felul Său și de aceea este unic pentru Tatăl. Aceasta este însemnătatea acestei expresii. Când Dumnezeu Tatăl privește la Fiul Său, atunci El Se bucură și găsește în El deplină mulțumire.

Versetul de astăzi ne spune că Dumnezeu S-a descoperit în singurul Lui Fiu. Fiul – care este în sânul Tatălui, care a fost iubit întotdeauna de Tatăl – a devenit Om, pentru a ne arăta cine este Dumnezeu în Sine Însuși. El ni L-a descoperit ca pe un Tată care Îl iubește pe Fiul. Și, mai mult, pe toți cei care cred în Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl îi face acum copiii Săi, pentru ca El să le poată dărui dragostea Sa.

În Ioan 3.16 scrie: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Aici vedem cât de mare este dragostea dumnezeiască față de noi, oamenii. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său – care este unic pentru El și care Îi prilejuiește toată desfătarea – pentru noi, la moarte. De ce? Pentru că El nu vrea ca noi să mergem în pierzare, ci să primim prin credința în Domnul Isus viața veșnică.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I FACI PE OAMENI SĂ TE ASCULTE (1) – Fundația SEER

„Gloata cea mare Îl asculta cu plăcere” (Marcu 12:37)


Aflăm din Scriptură că Mântuitorul Isus era apreciat, și că mulțimile de oameni îi sorbeau cuvintele. Oare de ce? Pentru că vorbele Sale se fundamentau pe câteva calități extrem de importante, vădite în: caracterul Său, comportamentul Lui și preocuparea Sa pentru alții. Pe scurt, Domnul Isus Și-a câștigat dreptul de a vorbi. Dar tu? A-i face pe oameni să te asculte cere discernământ. Când ceea ce spui tu ajută cu adevărat pe cineva, stabilești o conexiune. Benjamin Franklin, una dintre cele mai admirate personalități din istoria Americii și cunoscut pentru înțelepciunea sa, a avut o carieră remarcabilă. Interesant e că el nu a avut parte de cine știe ce educație formală. A mers la școală numai doi ani, dar cu toate acestea a fost foarte respectat, datorită cunoștințelor sale și discernământului dezvoltat.

Cititor lacom și dornic de cunoaștere din punct de vedere intelectual, el a devenit expert într-un număr remarcabil de domenii: editare și publicare, politică, activism politic, științe și diplomație. A fost un inventator și-un vizionar, girând sprijinirea Franței în timpul Revoluției, înființând prima bibliotecă publică din America, fiind primul președinte al Societății Filosofice Americane, contribuind la redactarea Declarației de Independență. Biograful Walter Isaacson l-a numit pe Franklin „cel mai realizat american al timpurilor sale și omul cu cea mai mare influență în inventarea tipului de societate ce avea să devină America.” Oamenii aveau sentimentul unei conexiuni când Franklin își împărtășea înțelepciunea. Iată cum ți se aplică ție lucrul acesta: când îi iubești pe oameni, muncești din greu, studiezi, te dezvolți și îți împărtășești experiența într-un domeniu dat, oamenii vor învăța să te respecte și să te asculte. Și când vine vorba de ascultare, nu primești ceea ce pretinzi, ci primești ceea ce câștigi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 23:6-19


„Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept” (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept”, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15). Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-l iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El Însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.). Mai mult chiar, nu a fost El Însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragoste! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin” (v.9), inima Mântuitorului.

Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL. Acesta este secretul dragostei: «să ne punem în locul altuia»!

În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pământul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.

În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic„. De citit Deuteronom 26.2.

4 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri.
Ioan 10.28


Siguranța noastră este în mâinile Păstorului nostru (1 Petru 2.25). Cu privire la fiecare oaie salvată este scris: „După ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, bucurându-Se” (Luca 15.5). Toate oile Domnului sunt purtate pe umerii Lui și, în felul acesta, toate au parte de aceeași siguranță și sunt la fel de mântuite. Păstorul va avea grijă ca niciuna să nu cadă de pe umerii Săi. După ce pericolele vor fi trecut, călătoria se va fi sfârșit și noi vom fi ajuns acasă, bucuria Păstorului va fi exprimată astfel: „Mi-am găsit oaia pierdută!” (Luca 15.6). Siguranța eternă a fiecărei oițe este astfel responsabilitatea în grija binecuvântatului nostru Domn.

Oile Domnului, oricum ar arăta ele, au o natură cu totul diferită de a caprelor, a porcilor sau a câinilor. Ele Îl urmează pe Domnul, chiar dacă uneori se întâmplă să rătăcească, până când, în harul Său, El le readuce pe drumul cel bun. Păstorul le cunoaște pe fiecare dintre ele. Slăbiciunile, temerile și ispitele fiecăreia dintre ele sunt bine cunoscute de El.

Viața eternă nu poate fi altfel decât eternă. Ea nu poate fi pierdută, nici întreruptă, fiindcă „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău” (Romani 11.29). Viața veșnică, odată dăruită, este un dar veșnic. Creștinul, atunci când păcătuiește, nu pierde viața veșnică, ci comuniunea și savurarea practică a acestei vieți. Viața eternă este darul lui Dumnezeu, iar El nu ne va lua niciodată înapoi acest dar.

W. Scott

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Între noi și între voi este stabilită o prăpastie mare, așa că cei care ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.
Luca 16.26


Prăpastia

Într-o zi, pastorul unei biserici a predicat despre acest verset. La acea oră de vestire a evangheliei a fost și o soție credincioasă, împreună cu soțul ei necredincios. Cuvântul lui Dumnezeu despre marea prăpastie care îi va despărți veșnic pe credincioși de necredincioși s-a întipărit puternic în mintea lor. În drum spre casă au fost tăcuți amândoi. Așa au fost și la masa de seară, apoi s-au dus la culcare, dar n-au putut dormi. Pe la ora două noaptea, el a întrerupt tăcerea și a zis: „Soție dragă, noi am trăit împreună 40 de ani, n-am avut neînțelegeri, ne-am crescut împreună copiii, tu ai fost o soție bună; eu nu vreau să ne despărțim pe veci. Eu nu mai pot dormi, când mă gândesc la această despărțire care stă în fața mea ca un zid de netrecut”. — „Nici eu nu pot să dorm”, a zis soția. Adânc mișcat, soțul a întrebat: „Oare pastorul a spus adevărul?”. — „Da, căci așa stă scris în Biblie”. Soția s-a ridicat din pat, a aprins lumina și a citit cuvintele: „… între noi și între voi este stabilită o prăpastie mare …”. Atunci soțul a spus: „Soție, eu vreau să fiu de acea parte unde vei fi și tu”. Ea l-a privit și i-a zis: „Dacă vrei, acceptă-L pe Mântuitorul în viața ta și vei fi fericit în raiul lui Dumnezeu”. Și lucrul acesta s-a petrecut chiar atunci.

Să facă Domnul ca cititorii să nu fie dintre aceia care refuză harul lui Dumnezeu! Nicio limbă nu poate declara, niciun condei nu poate scrie, nicio carte nu poate conține și nicio minte nu-și poate imagina plinătatea binefacerilor harului lui Dumnezeu.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ LUCREZI CU ALȚII! – Fundația SEER

„Să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire… să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire.” (1 Corinteni 1:10)


Există o legendă despre un stol de prepelițe aciuat la marginea unei păduri. Păsările ar fi fost fericite acolo dacă nu ar fi existat dușmanul, care prindea prepelițele. Acesta le imita cântecul, iar apoi, când se strângeau laolaltă, arunca peste ele o plasă, le punea în coșul de vânătoare și le ducea la piață. În cele din urmă, prepelița cea bătrână și înțeleaptă a zis: „Frați și surori, am un plan. Când vânătorul aruncă peste noi plasa, trebuie să ne scoatem fiecare capul printr-o gaură a plasei și să începem să dăm din airipi. Astfel ne vom putea ridica ca o singură prepeliță și vom zbura cu plasă cu tot.” Păsările au fost toate de acord și în ziua următoare, au făcut exact lucrul acesta, scăpând din capcana vânătorului. Când soția vânătorului l-a întrebat: „Unde sunt prepelițele ca să le ducem la piață?” el a răspuns: „Când s-au strâns toate laolaltă, nu le-am mai putut opri!”

Scriind bisericii din Corint, apostolul Pavel a spus: „să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire. Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.” Succesul oricărei acțiuni necesită moartea eului individual și a interesului propriu. Așadar, când se face o greșeală, refuză să învinovățești pe cineva. Fii iertător și nu lăsa ca ofensa să degenereze în amărăciune. Oferă laude celorlalți membri ai echipei pentru calitățile lor, și oferă-le ajutor în domeniile în care sunt slabi. Fii conștient, demn de încredere și păstrează-ți atenția asupra scopului final. Când învățăm să lucrăm împreună, nimic nu ne poate opri!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 22:21-31, 23:1-5


Rânduielile care completează Legea continuă din cap. 21 până la sf. cap. 23. Domnul, în înţelepciunea Lui desăvârşită, prevede tot ceea ce s-ar fi putut întâmpla şi Se ocupă de împrejurările cele mai obişnuite din viaţa copiilor Săi: zălogul dat de un om sărac, întâlnirea cu un bou rătăcit… Îl vedem luând apărarea celui slab şi aducându-l sub protecţia Lui.

Noi, care suntem creştini, avem în inepuizabilul Cuvânt al lui Dumnezeu, alături de adevărurile fundamentale cu privire la Mântuitorul nostru şi la mântuirea noastră, şi învăţături pentru viaţa de zi cu zi. Dar, ca o deosebire importantă faţă de copiii lui Israel, nouă ne-a fost dat Duhul Sfânt. El locuieşte în cel credincios şi îl face să cunoască voia lui Dumnezeu în toate detaliile practice din viaţa de zi cu zi. Îl face să înţeleagă, arătându-i ce să facă şi de la ce să se abţină. Biblia este deci altceva decât un set de reguli sau o lungă listă de „să faci” şi „să nu faci”. Ea dezvăluie un Dumnezeu al iubirii, un Tată Căruia suntem invitaţi să-I reproducem caracterul. „Sunt îndurător”, spune El despre Sine la sf. v. 27. „Fiţi dar îndurători, după cum şi Tatăl vostru este îndurător”, ne învaţă Domnul Isus (Luca 6.36).

3 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Supunându-vă unii altora în teamă de Hristos. Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului … Soților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit Adunarea.
Efeseni 5.21,22,25


În ce privește relația de căsătorie, există patru expresii pe care trebuie să le învățăm. Bineînțeles, ele trebuie dublate de o atitudine pe măsură.

Îmi pare rău!” Această expresie prin care regretăm ceva ce am spus sau am făcut aduce cu adevărat vindecare. Ea presupune umilință și, de asemenea, prețuire pentru persoana celuilalt.

Iartă-mă!” A cere iertare este un lucru important pentru o relație fericită și sănătoasă. Știm că toți facem greșeli și că nu suntem perfecți, așa că, de ce ne vine atât de greu să cerem iertare? Fiindcă suntem mândri! Plătim însă un preț nespus de scump atunci când nu suntem gata să ne smerim. Doar după moartea lui Iacov și-au cerut frații lui Iosif iertare de la acesta. Ei trăiseră cu această povară pe inimă și pe conștiință multă vreme, iar simplul fapt de a-i cere iertare lui Iosif a adus doar limpezime și libertate în relația lor cu el. Să nu întârziem să ne cerem iertare!

Am greșit!” A recunoaște că am greșit presupune smerire. Când fiul risipitor s-a întors acasă, i-a spus tatălui său: „Am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta” – cu alte cuvinte: „Am greșit!”. Doar așa a fost posibilă restabilirea relației. Întoarcerea sa a dovedit că își dăduse seama că greșise.

Te iubesc!” Aceste cuvinte sunt la fel de importante ca dragostea exprimată prin cadouri, gesturi sau îmbrățișări. Cât de binecuvântate sunt inimile noastre când citim în Scriptură că Domnul ne iubește! Cât de binecuvântată este inima soției, a soțului sau a copiilor când aud aceste cuvinte: „Te iubesc!”. Să le rostim mai des!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze”.
Luca 9.23


Crucea zilnică

A ne lua crucea în fiecare zi nu înseamnă a purta o podoabă sub formă de cruce, ci cu mult mai mult. Purtarea crucii este urmarea renunțării de sine. A-L urma pe Mântuitorul înseamnă a-L imita, iar a-L imita înseamnă a-ți întemeia pe El faptele și gândurile tale. Dar unde găsim putere pentru a le împlini? Ucenicul Petru a spus într-o împrejurare: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte” (Luca 22.33). Petru gândea că această putere se afla în intențiile sale bune, în deciziile sale, în dragostea sa pentru Domnul și Învățătorul său. Cât de mulți creștini gândesc la fel! Ei spun cu bunăvoință: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în închisoare și la moarte”. Dacă vine un astfel de examen în viața acestora, se va vedea contrariul afirmațiilor lor. De ce? Această putere nu se află în om, ci este legată în mod esențial de două adevăruri: de darul Duhului Sfânt, puterea de sus pentru umblarea noastră, și de părăsirea oricărei încrederi în firea noastră veche.

Mântuitorul a chemat poporul și pe ucenicii Săi și le-a explicat în mod clar că, dacă vor să-L urmeze, trebuie să își ia partea cu El și să-și ducă crucea. „Crucea” nu înseamnă numai a îndura încercările și greutățile. Omul care în acea vreme își lua crucea era dus la execuția capitală. Era un om care trebuia să accepte moartea din mâinile lumii. A-ți spune „nu” ție însuți înseamnă a accepta moartea în interior, pentru propriul tău duh; a-ți lua crucea înseamnă a accepta moartea în exterior, din mâinile lumii.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (3) – Fundația SEER

„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)


     Nimic de-a lungul istoriei nu se compară cu ceea ce au realizat misionarii creștini. Cu peste o sută de ani în urmă, un cercetător și scriitor care se întorcea dintr-o călătorie în jurul lumii, a descoperit că în ziarele londoneze, misiunile și misionarii erau bombardați de critici. Așa că a trimis o scrisoare ziarelor în apărarea misiunilor. El a spus că transformarea triburilor sălbatice din insulele din Pacificul de Sud a fost un lucru de netăgăduit și că a nu face lumină în această privință este o crimă îngrozitoare: „Este o mare absurditate ca un călător să uite aceste lucruri; căci dacă se întâmplă să fie pe cale să naufragieze pe o coastă necunoscută, se va ruga cu cea mai mare ardoare ca misionarii să fi trecut pe acolo.” Autorul acelei scrisori nu a fost nimeni altul decât Charles Darwin. Și după întoarcerea sa din călătoria în jurul lumii, a fost transformat.

Să ne gândim la papuași, unul dintre triburile aborigene din Noua Guinee. Misionarii din Olanda au început să lucreze cu ei și în 1860, primele roade ale Noii Misiuni Olandeze au fost văzute când un bărbat, pe nume Nathanael Pepper, unul dintre aborigeni, l-a primit pe Hristos. Câțiva ani mai târziu, când s-au convertit sute de aborigeni, școala papuașilor a câștigat premiul întâi la competițiile academice dintre cele o mie două sute de școli coloniale din Noua Olandă. Asta da, iscusință!

Scepticii au construit câteva leprozerii, spitale și orfelinate, dar urmașii lui Isus Hristos sunt oamenii cu cel mai mare impact asupra lumii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 21:7-36


Comparând aceste versete cu Matei 5 (v.17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17 nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). În timp ce Legea poruncea „să nu ucizi”, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule” fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund dimensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa
inimă care a făcut infinit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău” (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf.).

Unde ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac” (Luca 23.34).

Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).

2 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.
1 Ioan 1.3


Noi suntem sub har, iar relațiile noastre cu Dumnezeu depind de natura și de dreptatea Lui. Aceste relații nu depind de ceea ce suntem noi înaintea Lui, ca ființe responsabile. Prin urmare, experiențele noastre au întotdeauna acest punct de reper, anume că Dumnezeu este dragoste, că Hristos este dreptatea noastră și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și ne bucurăm de toate privilegiile unei astfel de relații. Bineînțeles că felul în care ne folosim privilegiile influențează această bucurie. Relațiile rămân în mod constant aceleași, ca și felul în care noi le percepem; însă savurarea a ceea ce este Dumnezeu în această relație depinde de purtarea noastră în poziția respectivă.

Experiențele sunt întotdeauna bazate pe relațiile mele cu Dumnezeu. Sunt trist? Aceasta înseamnă că părtășia cu Dumnezeu – părtășie care corespunde relațiilor mele cu El – este întreruptă. Simt că nu mă bucur de comuniunea binecuvântată în care am fost adus, iar acest lucru îmi provoacă tristețe; această tristețe însă nu este deoarece părtășia în sine ar fi pusă la îndoială. Carnea n-are nicio relație cu Dumnezeu. Iar „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Prin Duhul avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și suntem chemați să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu Însuși este în lumină.

Părtășia noastră cu Dumnezeu depinde de umblarea noastră în lumină, deși, atunci când am pierdut-o, Dumnezeu ne poate cerceta cu harul Său, restabilind astfel comuniunea. Însă Dumnezeu este credincios și nu îngăduie păcatul în copiii Săi. Dacă ei nu umblă în prezența Sa, El îi va face să treacă prin toate încercările și conflictele necesare pentru a-i aduce să se cunoască pe ei înșiși și să umble înaintea Sa, ca astfel părtășia lor să fie adevărată și pură.

J. N. Darby

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Ați semănat mult, și strângeți puțin.
Hagai 1.6


Care sunt prioritățile noastre?

Marin își iubește grădina mai presus de orice. De când este pensionar, el petrece multe ore cu săpatul, udatul și plivitul. Primăvara de-abia poate răbda până să înceapă cu săditul. Pentru că în acest an în aprilie a fost cald, a plantat legumele mai devreme ca de obicei. Stratul este afânat când plantează castraveții și roșiile. El se bucură deja de o recoltă bogată, dar, la începutul Lunii Mai, un îngheț întârziat distruge aproape toate plantele. Câtă muncă și câtă osteneală a investit Marin – dar, din toată munca, rămâne cu foarte puțin!

Tovarășii profetului Hagai au făcut aceeași experiență amară. Cu toate că s-au implicat cu multă energie pentru pâinea zilnică, ei au suferit din cauza sărăciei. De ce? Pentru că și-au stabilit greșit prioritățile. Ei s-au străduit să înainteze economic și au neglijat Casa lui Dumnezeu. Prin cuvintele „uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”, profetul le-a cerut să-și reevalueze viața.

Acest mesaj este valabil și pentru noi, creștinii! Și la noi pot exista timpuri care sunt fără rod pentru Dumnezeu. Atunci fiecare trebuie să se întrebe personal: Bate inima mea numai pentru Domnul meu? Ori s-au modificat, pe neobservate, prioritățile în viața mea?

Cine seamănă mult pentru sine, dar puțin pentru Domnul, va avea o recoltă sărăcăcioasă!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (2) – Fundația SEER

„Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie, dar nu ca pe un rob, ci… ca pe un frate” (Filimon 1:15-16)


Ce a determinat până la urmă sfârșitul sclaviei? Evanghelia lui Isus Hristos. Să ne uităm împreună la scrisoarea pe care i-a scris-o Pavel lui Filimon. Un rob fugar a fost aruncat într-o închisoare romană împreună cu Pavel, iar Pavel l-a convertit la Hristos. Când robul acela a fost eliberat, Pavel l-a trimis înapoi la proprietarul său Filimon. Obiceiul acelor vremuri era ca sclavii care au fugit și care au fost prinși să fie omorâți. Dar și Filimon devenise creștin, un alt convertit al apostolului, iar Pavel l-a sfătuit să-l primească „nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus decât pe un rob: ca pe un frate.” În acea nouă relație de frăție, sclaviei i s-a prevestit sfârșitul. Să mergem mai departe spre zilele lui William Wilberforce, care a fost convins că este păcătos și s-a convertit în urma predicii lui John Wesley.

Wilberforce, un om slab și cocoșat, a devenit unul din cei mai puternici membri ai Parlamentului. Simțind focul Evangheliei și al libertății oferite de Hristos, Wilberforce și-a folosit toată energia și elocvența răsturnării odiosului comerț cu sclavi africani. Succesul lui în abolirea sclaviei în tot Imperiul Britanic a dus la agitație și la acțiuni similare în Statele Unite. De fapt, prin proclamările care au răsunat de la amvoanele bisericilor, în toate statele nordice, au luat ființă partidele aboliționiste și au reușit să distrugă sclavia odată pentru totdeauna. Așadar, prin biserică s-a eradicat sclavia. Domnul Isus a venit „să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiască robilor… slobozirea” (Luca 4:18). Ești tu membru al Bisericii răscumpărate și eliberatoare a lui Hristos? Dacă nu, te poți înrola astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 20:18-26, 21:1-6


Această scenă (v. 18-21) ne este reamintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deosebirea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să creadă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capitolului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de adorator. Este clar că Sinai nu este locul unde Dumnezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dumnezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.

În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl recunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascultător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvârşit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost singur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sân gele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eternitate umilinţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob” (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).

1 Mai 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Saul se întărea tot mai mult și îi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristosul.
Fapte 9.22


Ca fariseu plin de râvnă, Saul avea nu puțină putere. Însă doar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus și a crezut și după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt citim despre el că „se întărea tot mai mult”. Este interesant să legăm acest verset de cel din 1 Timotei 4.15, unde Pavel, mai târziu, îl încurajează pe Timotei: „Ocupă-te cu acestea, fii în totul în ele, pentru ca înaintarea ta să fie arătată tuturor”. Pavel vorbea din proprie experiență, căci era pe deplin ocupat de Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce făcuse ca, de-a lungul anilor, el să crească foarte mult în maturitate și în putere spirituală.

Așa pot sta lucrurile și cu noi, dacă și în inima noastră va locui Cuvântul lui Dumnezeu din belșug și dacă ne vom supune instruirii și călăuzirii Duhului Sfânt. În felul acesta vom crește spiritual. Când privim la progresul nostru spiritual de-a lungul anilor, suntem adesea dezamăgiți și căutăm scuze când contemplăm exemplul lui Pavel. Da, Pavel a fost un apostol și a avut o convertire specială, o chemare specială și o multitudine de daruri, însă, în loc să privim la aceste aspecte de excepție, ar trebui să ne punem cu sinceritate întrebarea: Mă ocup eu cu aceste lucruri și sunt eu în totul în ele? Răspunsul la această întrebare va arunca lumină asupra stării noastre spirituale prezente, dar și asupra remediului simplu al lui Dumnezeu.

Cunoștința pe care Saul o dobândea era repede pusă în practică: „Și îndată L-a predicat în sinagogi pe Isus, că El este Fiul lui Dumnezeu” (versetul 20). Mai târziu, Pavel i-a spus lui Timotei: „Ia aminte la citire, la îndemnare, la învățătură” (1 Timotei 4.13). Vedem deci că progresul spiritual vine prin cunoașterea Cuvântului și prin punerea lui în practică, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Rezultatul este întărirea omului dinăuntru.

A. Leclerc

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Ioan 10.27,28


Mântuirea

Întrebare: Multe versete din Biblie explică foarte clar că cel credincios nu-și poate pierde mântuirea. Alte texte par a arăta contrariul. Cum se pot corela aceste versete?

Răspuns: Să aducem înaintea noastră două realități care arată faptul că cel credincios este salvat pentru veșnicie. În primul rând, mântuirea nu constă nicidecum în vreun merit al omului. Dumnezeu este Acela care salvează prin harul Său pe oricine se întoarce cu sinceritate la Dumnezeu și crede în Isus Hristos. Dumnezeu l-a ales și i-a dăruit viața veșnică.

Ar putea Dumnezeu să înceapă o lucrare a dragostei fără a o duce la sfârșit? Nu! Cine are viața veșnică cu adevărat are o legătură cu Dumnezeu pentru veșnicie.

În al doilea rând, salvarea nu constă în credincioșia credinciosului, ci în credincioșia Domnului Isus Hristos. El „trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei”. El „poate să mântuiască în chip desăvârșit”, să-l salveze pe cel credincios din toate pericolele, până când îl va duce în Casa lui Dumnezeu (Evrei 7.25).

Există și texte care apelează la răspunderea credinciosului. Dar aceasta este doar o latură a aceleiași probleme. Pe de o parte, Dumnezeu oferă o deplină și veșnică salvare, iar pe de altă parte, creștinul este răspunzător să trăiască după voia lui Dumnezeu, nu ca să fie salvat, ci, dimpotrivă, pentru că este salvat.

Faptul că Dumnezeu garantează credinciosului o mântuire veșnică este deci realitate. Aceasta însă nu trebuie să-l conducă pe credincios spre indiferență, ci spre mulțumire și dăruire față de Domnul.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALĂTURĂ-TE BISERICII VICTORIOASE A LUI HRISTOS! (1) – Fundația SEER

„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18)


Biserica creștină a continuat să crească în ciuda ostilităților și împotrivirilor rivalilor săi. Să presupunem că astăzi un grup de misionari ar veni în orașul tău și ți-ar spune că un om care a fost condamnat la moarte a înviat. Mai mult decât atât, el nu ar fi altul decât Creatorul universului. Ai crede? Apostolii din timpul Imperiului Roman au crezut și ce e și mai uimitor e că au dus vestea mai departe și au reușit să biruiască Imperiul Roman. În fața teribilei persecuții, creștinismul a continuat să înflorească.

Până și încercările lui Iulian Apostatul de a distruge creștinismul și de a readuce religiile romane păgâne nu au avut nici un succes. Când atacul violent al lui Iulian împotriva creștinismului a atins apogeul, unul din urmașii împăratului l-a întrebat pe un creștin: „Ce va face acum fiul tâmplarului tău?” Creștinul a răspuns: „Va face un sicriu pentru împăratul tău!” Nu mult după aceea, Iulian a fost rănit mortal în luptă. Doborât la pământ, cu ultimele eforturi a luat un pumn de nisip amestecat cu sângele său, l-a aruncat în aer și a apucat să spună: „Ai câștigat, Galileanule!”

Dar biserica nu este perfectă; de aceea oameni ca noi sunt bineveniți în ea! Cu toate acestea, există numeroase motive viabile pentru ca biserica lui Isus Hristos să continue să triumfe. E un spital pentru cei răniți, e o familie pentru cei singuri și este o școală pentru cei ce sunt instruiți după principiile uceniciei. Și când toate lucrurile vremelnice se vor transforma în fum, ea va fi singurul lucru care va rămâne în picioare (vezi 2 Petru 3:10-12). Așadar, predă-ți viața lui Isus Hristos și alătură-te bisericii Lui victorioase!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 20:1-17


Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită fiecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).

Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.

Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.

Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.

În sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

30 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și a ridicat privirea și i-a văzut pe bogați aruncându-și darurile în vistierie. Și a văzut și o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuți. Și a spus: „Într-adevăr, vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți; pentru că toți aceștia din prisosul lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea ca să trăiască”.
Luca 21.1-4


Această întâmplare a avut loc în timpul ultimei vizite a Domnului la Ierusalim. Marcu și Luca o relatează amândoi și Îl prezintă pe Domnul șezând lângă vistierie și privind la bogații care își aruncau acolo darurile. Cu câteva sute de ani în urmă, atunci când templul avusese nevoie de reparații, marele preot, la porunca împăratului, a luat o ladă, a făcut un orificiu în capacul ei și a așezat-o la intrare, în partea dreaptă a altarului pentru arderile-de-tot. Cei care veneau să-și aducă jertfele puteau astfel să contribuie la costul reparațiilor (2 Împărați 12.9-15; 2 Cronici 24.8-14). Vedem că această practică fusese continuată de-a lungul timpului.

Domnul Isus privea nu numai la ce dădeau oamenii, ci și la cum dădeau. Cu ceva timp în urmă, El denunțase felul ostentativ în care unii oameni își făceau dărnicia; uneori ei foloseau trâmbița, pentru a atrage atenția celorlalți asupra lor. Aici Domnul a văzut cum cei bogați dădeau mult, însă a văzut-o și pe o sărmană văduvă, care a pus în vistierie doi bănuți – o sumă extrem de mică.

Totuși Domnul a lăudat-o pe această văduvă, spunând că ea dăduse mai mult decât toți ceilalți. Această remarcă n-a făcut-o public, pentru ca văduva să nu fie stânjenită, ci le-a spus doar ucenicilor că toți ceilalți dăduseră din prisosul lor, în timp ce ea dăduse tot ce mai avea ca să trăiască. Ea avusese doi bănuți; dacă dădea doar unul, adică jumătate din ce avea, ar fi fost și așa foarte mult, însă ea a dat tot. În felul acesta, văduva se putea încrede doar în Dumnezeu pentru toate nevoile ei.

Cu siguranță că Dumnezeu nu avea s-o dezamăgească! El prețuiește dărnicia care se sacrifică. El Însuși L-a dat pe Fiul Său, iar Fiul Său S-a făcut sărac și Și-a dat chiar viața Sa!

E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, dar fii un model … în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.
1 Timotei 4.12


Exemplul lui Christmas

Christmas Evans a trăit între anii 1766-1838 și s-a născut în familia unui pantofar sărac. Tatăl lui, cizmar de meserie, a murit când Christmas avea 9 ani, iar timp de 6 ani, băiatul a fost lăsat în grija unui unchi de-al său, care era un bețiv. Fără prieteni și fără casă, fără nicio educație religioasă și lipsit de cineva care să aibă grijă de sufletul lui, a fost înconjurat de cele mai rele exemple pe care le poate oferi o lume fără Dumnezeu. La vârsta de 17 ani, el nu știa să citească și nici să scrie, iar viitorul său părea fără nicio speranță. Ulterior, în preajma unui pastor, a învățat să citească în numai o lună și nu a trecut mult timp și s-a întors la Dumnezeu. El a devenit unul dintre predicatorii renumiți ai timpului său.

Viața lui Evans este o demonstrație remarcabilă pentru toți tinerii despre ceea ce poate fi făcut prin studiu personal, chiar dacă acesta este început la o vârstă înaintată, cu o vedere deficitară (avea doar un ochi) și în anonimatul unei slujbe mici, ca în cazul lui Christmas.

Deși lipsit de instruire la tinerețe, el a ajuns la vârsta de 30-40 de ani să stăpânească limbile greacă și ebraică. Profunda lui dorință de a înțelege Biblia și rugăciunea cu care o asocia au avut ca efect un mod neobișnuit de a folosi pasajele Scripturii și au arătat că puterea Duhului Sfânt îi însoțea predicarea.

Acest exemplu al lui Evans arată că, prin înțelepciunea care vine de sus, de la Tatăl ceresc, omul poate deveni o binecuvântare pentru alții.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE SĂ FACI CU CEI CARE TE-AU RĂNIT – Fundația SEER

„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)


La vârsta de șaptesprezece ani, frații lui Iosif l-au vândut ca rob. La treizeci de ani, Faraon l-a făcut conducător al Egiptului. În cei treisprezece ani, Iosif a suferit teribil din cauza fraților săi. Dar iată că ajunge să aibă putere de viață și de moarte asupra lor. Cu toate acestea, el a ales nu numai să-i ierte, ci și să-i hrănească în timpul foametei. E unul din cele mai extraordinare exemple de iertare din istorie. În timp ce ei stăteau în fața lui tremurând, Iosif a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, deci, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângîiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (v. 20-21).

Cel puțin patru lucruri putem învăța din acest text:

1) Numai Dumnezeu înțelege inima oamenilor, deci numai El este calificat să-i judece.

2) Pe măsură ce devii mai matur, ești în stare să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în unele situații prin care ai trecut, văzând „binele” din ele, nu „răul”.

3) Pentru că ai crescut spiritual, îți vei da seama că și ceilalți pot să crească și să se schimbe.

4) Pentru că ai căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu și ai primit binecuvântarea Lui, nu numai că vei vorbi cu bunătate cu cel care te-a ofensat, dar vei fi și generos față de el.

Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44). Ești dispus să faci asta? Sau, dorești măcar să te rogi: „Doamne, ajută-mă să fiu dispus!”?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 19:16-25


Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „Încearcă!” Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.

Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.

Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte.

Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge” cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea”, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă” (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

29 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi!
Cântarea Cântărilor 2.1


Pe ce ne bazăm părerile despre noi înșine? Cum înțelegem cine și ce suntem? În versetul citat mai sus, mireasa se descrie pe ea însăși. Care este explicația acestei descrieri atât de pozitive? Ea nu este preocupată de ceea ce gândesc alții despre ea, nici măcar de ceea ce ea însăși gândește despre ea, ci de cuvintele preaiubitului ei. În capitolul 1.8, el o numește „cea mai frumoasă dintre femei”. Presupun că acestea sunt cele mai plăcute cuvinte pe care o femeie le poate auzi, atunci când vin din gura celui pe care ea îl iubește cel mai mult.

Să ne gândim însă la felul în care Domnul ne privește pe fiecare dintre noi. În ochii Săi, fiecare avem o frumusețe aparte, fiindcă El ne-a făcut așa prin harul Său. Ne-a răscumpărat prin sângele Său scump, iar acum ne vede ca fiind fără pată și fără cusur. Preocupându-ne cu ceea ce Domnul gândește despre noi, putem fi eliberați de greșeala de a ne autoevalua și, de asemenea, de a ne lăsa evaluați de către alții.

Pavel spune în 1 Corinteni 15.10: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt”. Nu conta pentru el că fariseii îl puteau considera trădător, că atenienii îl socoteau a fi un palavragiu sau că Festus îl credea nebun. Dumnezeu îl chema sfânt, prin har, iar acest lucru îl mulțumea deplin pe Pavel. Suntem și noi satisfăcuți cu ceea ce suntem în Hristos? Suntem gata să găsim în El toate lucrurile de care avem nevoie?

G. W. Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Fiul meu, nu uita învățătura mea și păstrează în inima ta poruncile mele. Căci ele … îți vor aduce multă pace.
Proverbe 3.1,2


Cugetări

• Dacă te afli într-un avion în timpul unor turbulențe puternice, vei observa că nu există niciun ateu.

• Când cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău.

• Întunericul nu a fost niciodată prietenul luminii.

• Numai în pomii roditori se aruncă cu pietre.

• Înțelepții cad în neștiință când se ceartă cu neștiutorii.

• Înfrângerile îi întăresc pe cei puternici.

• Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești.

• Viața este o taină tristă, a cărei cheie o are credința.

• Oamenii s-ar putea împărți după principiul că unii sunt mari, iar alții se cred mari.

• Spiritele mari deranjează caracterele mici.

• Să nu cerem semenilor ce nu ne pot da.

• Numai greșind, greșim mai puțin.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVIEREA – O POȚI CREDE – Fundația SEER

„Li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi” (Faptele Apostolilor 1:3)


Dovezile Învierii Domnului Hristos au fost examinate mai atent decât dovezile oricărui alt fapt istoric! Au fost cântărite și analizate de către unii dintre cei mai buni cercetători, printre care Simon Greenleaf, primul deținător al gradului de profesor de drept Royall și Dane, la Universitatea Harvard între 1833 și 1848. El a contribuit la faima Școlii de Drept de la Harvard și este considerat drept una din cele mai de seamă autorități în materie de dovezi certe din istoria omenirii. Când Greenleaf și-a orientat atenția spre Înviere și a examinat-o în lumina tuturor legilor evidenței, el a ajuns la concluzia că s-a întâmplat în realitate, că a fost un eveniment istoric și că oricine analizează dovezile cu sinceritate va fi convins că așa a fost.

Avocatul și inginerul britanic, Frank Morison, a fost cel care a început să scrie o carte prin care să respingă Învierea lui Hristos. A scris-o, într-adevăr, dar nu a fost cartea pe care a intenționat s-o scrie! După ce a analizat dovezile, acest avocat sceptic a fost atât de copleșit, încât s-a văzut silit să recunoască evidențele și să accepte Învierea, devenind creștin. Cartea pe care a scris-o: „Cine a dat piatra la o parte?” detaliază dovezile Învierii, iar capitolul introductiv este intitulat „Cartea care a refuzat să se lase scrisă”.

Un general al Uniunii din timpul Războiului Civil, avocatul Lew Wallace, a început și el să scrie o lucrare în care intenționa să conteste cu dovezi divinitatea lui Hrisos și Învierea Sa – și a ajuns s-o apere, în celebra sa carte „Ben-Hur”, descrisă ca fiind „cartea cu cea mai mare influență din secolul al nouăsprezecelea.”

Hristos a înviat! Și toți cei dragi ai tăi care au fost răscumpărați prin sângele Lui vor învia și ei, și veți putea petrece veșnicia împreună în prezența lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 19:1-15


După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur” (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi Dumnezeu i-a pus deoparte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă”, declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată …”, completează 1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!” (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: