Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iosua și Bani … și leviții explicau poporului legea; și poporul stătea la locul său. Și citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu și îi dădeau înțelesul și explicau cele citite. … Și leviții au liniștit tot poporul, zicând: „Tăceți! pentru că ziua aceasta este sfântă; nu vă întristați!”. … Și, a doua zi, capii părintești ai întregului popor, preoții și leviții s-au adunat la cărturarul Ezra, ca să primească înțelepciune cu privire la cuvintele legii. Și au găsit scris în legea pe care o poruncise Domnul prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi la sărbătoarea lunii a șaptea.

Neemia 8.7-14


Leviții (27) – Învățătură și îndemnare

Zidul care proteja Ierusalimul de vrăjmașii din jur fusese ridicat în cincizeci și două de zile – un triumf al harului lui Dumnezeu și al trudei poporului condus de Neemia. Acum poporul aștepta cu nerăbdare să audă ceea ce Dumnezeu dorea să le spună din Cuvântul Său.

Ezra, preot și cărturar, a adus cartea legii și, după ce s-a rugat, a început să citească din ea. Timp de șase ore, poporul a ascultat cu atenție și cu reverență. Treisprezece oameni numiți pe nume, împreună cu leviții, probabil împrăștiați prin mulțime, au ajutat poporul să înțeleagă cele citite. Legea fusese scrisă cu nouă sute de ani mai devreme, iar poporul vorbea acum limba aramaică, așa că explicațiile erau necesare. Și noi astăzi avem mult folos atunci când auzim Cuvântul lui Dumnezeu citit și explicat pe înțelesul nostru.

Când cei din popor au început să-și dea seama cât de mult falimentaseră în a păzi ceea ce Dumnezeu poruncise, au început să plângă. Neemia, Ezra și leviții au căutat să-i liniștească și i-au îndemnat să nu mai plângă, fiindcă era o zi de sărbătoare. Au fost îndemnați să mănânce și să bea și să trimită porții și celor care nu aveau nimic pregătit. Cât de bine este când și noi, atunci când ne bucurăm de toate, să nu-i uităm pe cei în nevoie!

A doua zi, leviții au venit la Ezra ca să capete învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Este important ca cei care dau învățătură să nu înceteze să învețe ei înșiși și să se adape din bogățiile nepătrunse ale Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, practicând cu toții tot ceea ce am învățat, vom fi plini de bucurie.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așadar, cât avem ocazie, să facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței.

Galateni 6.9,10


Să fim roditori

După ce ne-am predat inima Domnului Isus, în viața noastră lucrurile se desfășoară după dorințele Sale, nu după ale noastre. Atunci ne deprindem „să ne cheltuim în totul” pentru El și pentru slujba Sa (2 Corinteni 12.15).

Dacă activitățile pe care le facem corespund gândurilor lui Dumnezeu, ele nu ni se vor părea o povară. Făcând voia Sa, inima noastră va fi umplută de o mare bucurie. Atunci nu vom obosi în lucrul pentru El, ci vom fi întăriți și vom dori să-I slujim tot mai mult cu viața noastră.

La fel ca pomul roditor, vom face muguri, vom înflori și vom aduce roadă. Domnul va călăuzi pașii noștri și vom umbla mereu sub conducerea Sa. El ne va da harul să aducem roadă pentru El și spre bucuria Lui. Să folosim toată puterea noastră în slujba pentru Dumnezeu și să-L onorăm pe Dumnezeu în trupurile noastre printr-o viață sfântă!

Adesea ne mulțumim cu fructe necoapte, verzi. Acestea se vor ivi în viața noastră când vom face lucrări pentru Domnul care nu solicită prea multă osteneală. Roada coaptă, dimpotrivă, o găsim atunci când slujim Domnului cu toată dăruirea și când suntem gata să luăm asupra noastră anumite poveri. Dacă vrem să facem voia Domnului și Mântuitorului nostru, nu le vom simți ca pe o greutate.

„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă” (Romani 12.1).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ EGOCENTRISMUL! (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Oare acesta este postul plăcut Mie?…” (Isaia 58:5).


Dumnezeu nu ne cere să ne analizăm emoțiile, experiențele, faptele bune sau păcatele. Însă El ne cere să nu uităm că „Mielul lui Dumnezeu… ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Victoria asupra păcatului se produce atunci când ne uităm la Hristos – nu când ne străduim prin eforturi proprii! În Vechiul Testament, iudeii au ajuns într-un loc al disperării. Au postit, și-au „întristat” sufletele… și cu toate acestea, Dumnezeu nu le-a luat în seamă eforturile. Ei au căutat restaurare spirituală prin propriile lor metode, iar Dumnezeu a respins lucrul acesta, spunând: „Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?” E clar că lui Dumnezeu nu-I place nefericirea care vine odată cu egocentrismul! El are o cale mai eficientă de a ne elibera. În loc să ne împovăreze cu remușcări, El a spus: „iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:6-7).

Calea lui Dumnezeu elimină „paralizia autoanalizei”, și-ți poruncește: uită complet de tine însuți; nu mai rămâne blocat în imperfecțiunile tale; implică-te în viețile și nevoile altora. Planul Său prin care poți învinge firea pământească este să faci următoarele lucruri:

1) Să fii recunoscător pentru harul Său și să te consideri „neprihănit” prin Hristos.

2) Să te uiți țintă la Domnul Isus.

3) Să te ferești de egocentrism!

4) Să-L slujești pe Dumnezeu, slujindu-i pe alții. Când faci toate aceste lucruri (Isaia 58:10-11) „lumina ta va răsări peste întunecime… Domnul te va călăuzi… şi va da din nou putere mădularelor tale…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 14:1-22

Dumnezeu i-a vorbit lui Israel nu numai prin vocea lui Ieremia, ci şi trimiţându-i seceta şi foametea. Profetul mărturiseşte fărădelegile poporului său şi „în mod trist, el este singurul care o face” Îl imploră pe Domnul pentru popor. Din dragoste pentru acesta, nu putea să înceteze să se roage pentru el şi, pentru că nu avea niciun argument pe care să-l pună în valoare în favoarea poporului, atunci cere: „Lucrează pentru Numele Tău” (v. 7,20,21; Ezechiel 20.9; Daniel 9.19). Acesta este motivul cel mai înalt pentru a-I cere lui Dumnezeu să intervină. În vremea lui, Iosua s-a folosit de acelaşi argument: Ce vei face pentru Numele Tău mare? (Iosua 7.9). Pentru noi, totul este îndurare. Ce motive am putea invoca pentru a cere să se pună în lucrare braţul lui Dumnezeu? Numai unul: Numele lui Isus! El Însuşi ne-a dezvăluit puterea Sa minunată (Ioan 15.16). Tatăl nu poate să nu răspundă rugăciunilor care Îi sunt adresate în acest Nume pe care El Îl preţuieşte. Dacă ne mărturisim păcatele (lucru pe care poporul nu voia să-l facă), El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate (1 Ioan 1.9).

Versetele 13-19 ne vorbesc despre profeţi care liniştesc poporul prin minciuni: vor suferi, atât ei înşişi, cât şi cei care i-au ascultat, pedeapsa pe care au refuzat să o creadă (v. 15).

15 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Deschide-mi ochii, și voi vedea lucrurile minunate care sunt în legea Ta.

Psalmul 119.18


Sunt puține versete în acest psalm lung care să nu facă referire la Cuvântul lui Dumnezeu în vreun fel. Acest Cuvânt este descris, de-a lungul psalmului, ca fiind legea Sa, mărturiile Sale, preceptele Sale, orânduirile Sale și judecățile Sale. Când legea este menționată în acest psalm, ea nu face referire doar la legea dată prin Moise, ci are o semnificație mai largă, care include tot ceea ce Dumnezeu așteaptă de la om. Acest psalm prezintă exercițiile de inimă ale celor credincioși care vor fi binecuvântați în Mileniu. Ochii credincioșilor iudei din Mileniu vor fi deschiși pentru a vedea lucrurile minunate din Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmistul înțelege că trebuie să fie dependent, astfel ca Dumnezeu să-i deschidă ochii pentru a înțelege ceea ce El dorește să cunoască. Intelectul omenesc nu poate face acest lucru, principiu care este valabil și astăzi. Imediat după ce Domnul Isus a înviat, citim că El a deschis mintea ucenicilor, pentru ca ei să înțeleagă Scripturile (Luca 24.45). Cât de doritori trebuie să fi fost ucenicii după aceea să mediteze la Scriptură, cu admirație și închinare!

De vreme ce Duhul lui Dumnezeu a venit pentru a locui în toți cei credincioși, avem privilegiul să ne desfătăm studiind Cuvântul lui Dumnezeu și meditând la el. „Dar noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu” (1 Corinteni 2.12). Cu mulți ani în urmă, patriarhul Iov a spus: „Am strâns cuvintele gurii Lui mai mult decât gândurile inimii mele” (Iov 23.12), iar în Ieremia 15.16 citim: „Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele!”. Facă Domnul ca și bucuria și veselia inimilor noastre să fie aceea de a deveni tot mai familiarizați și mai atrași de Cuvântul lui Dumnezeu!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul meu, dă-mi inima ta!
Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

Proverbe 23.26; 2 Corinteni 5.17


De la budism la Hristos (2)

Din acea zi, Sarah a participat în mod regulat la întâlnirile acelor credincioși. A vrut să afle mai multe despre acest Dumnezeu care părea să o cunoască atât de bine. Cu uimire crescândă, Sarah a observat că Cel care face primul pas către cel în suferință este acest Dumnezeu, pe când la budism, oamenii sunt aceia care trebuie să meargă la Buddha.

Atunci a recunoscut că Isus a murit pe cruce pentru ea, ca să o salveze. Sarah și-a predat inima Domnului Isus Hristos. De atunci a început o viață nouă, plină de bucurie, în lumină. Sarah a fost scoasă din cea mai adâncă groapă, eliberată prin credința în Isus Hristos, Mântuitorul ei.

Mai târziu, și alți membri ai familiei ei au găsit calea spre Isus. Sarah a înțeles că harul lui Dumnezeu i-a condus mereu și a fost cu ei.

După pocăință, Sarah a avut parte și de vremuri grele, descurajatoare. Dar a învățat să se încreadă cu totul în Dumnezeu, în harul și în ajutorul Lui. „Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5.4).

Dumnezeu o călăuzise până atunci, iar viitorul ei era în mâna Lui. Nu se temea de nimic, pentru că El Însuși o conducea.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.31-43 · Ioan 13.31-38

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ EGOCENTRISMUL! (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” (Psalmul 25:15)


Hannah Whitall Smith a scris: „Este zadarnic să ne analizăm sinele și să-l cârpim, sperând că îl vom îmbunătăți. Ceea ce dorește Domnul să facem este să ne descotorosim de el!” Omul tău cel vechi este hotărât să-ți atragă atenția; el ar vrea mai bine să ai o părere proastă despre el, decât să nu te gândești deloc la el. În acest proces de analiză a firii tale pământești și a simțămintelor jalnice, s-ar putea să crezi că ești smerit, onest și spiritual. Dar singura cale spirituală și sigură de a te ocupa de firea ta pământească este s-o depui în „sertarul ignorării” și să-ți concentrezi atenția și așteptările exclusiv asupra Domnului. Împăratul David a înțeles cum funcționează acest principiu: „Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.” Dacă privești la propriile tale „picioare de țărână” (slăbiciuni și eșecuri) și la „capcana” în care ai fost prins (firea ta nenăscută din nou), nu vei putea fi eliberat. Vei ajunge doar să fii prins și mai tare. Numai Dumnezeu, cu asentimentul tău, te poate elibera din capcana firii pământești. Calea prin care îți oferă victoria este să-ți întorci „necurmat ochii spre Domnul…” Ascultă din nou ceea ce a spus David: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei… nu mă clatin… Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta.” (Psalmul 16:8-11). Datoria ta este simplă, dar nu neapărat ușoară. Trebuie să ignori tânjirile firii tale pământești, și să-ți ațintești privirea la Domnul Isus. Datoria Sa este să te transforme prin tăria puterii Sale! Fii sigur de asta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 13:1-27

Domnul îi dă Ierusalimului un semn: este vorba de acest brâu pe care Ieremia trebuia să-l poarte asupra lui zi de zi, fără să-l spele niciodată, pe care apoi să-l ascundă la peste patru sute de kilometri, lângă Eufrat, şi despre care, în final, când să se întoarcă să-l ia, să constate că nu mai era bun de nimic. Domnul îi explică apoi semnificaţia sa spirituală: brâul este o podoabă care îşi are locul aproape de inimă; mai mult, el făcea parte din veşmintele preoţilor (Exod 28.40), iar Ieremia era unul dintre aceştia.

Ce mult Se ataşase Dumnezeu de acest popor care trebuia să-I preamărească gloria şi să-L slujească…! Mândria însă şi închinarea la idoli au târât Iuda şi Ierusalimul într-o aşa stare de întinare şi de inutilitate, încât deveniseră parcă un brâu putrezit. Şi, asemeni acestuia, ei urmau să fie duşi pe malurile Eufratului, în Babilon (sf. v. 19). Ca semn al maximei umilinţe, cei puşi în poziţiile cele mai înalte, împăratul şi împărăteasa, sunt invitaţi să dea cei dintâi exemplu. Versetul 23 ne aminteşte că păcatul l-a marcat pe om întrun fel de neşters. Nu ne putem descotorosi de el, tot aşa cum un etiopian nu-şi poate albi pielea sau cum un leopard nu-şi poate înlătura petele. În virtutea sângelui Domnului Hristos însă, Dumnezeu ne poate şterge păcatele şi ne poate da o inimă nouă. Este ceea ce se va întâmpla tocmai cu un etiopian, a cărui convertire o găsim descrisă în Fapte 8.

14 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu: întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie; mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină.

Coloseni 1.10-12


Există două mari aspecte ale poziției noastre creștine. În primul rând, noi stăm înaintea lui Dumnezeu ca să ne bucurăm de El Însuși, de Cel în prezența Căruia este plinătate de bucurie. În al doilea rând, Dumnezeu ne-a dat o parte binecuvântată în activitatea dragostei Sale față de alții, parte care este în legătură cu starea noastră spirituală. În ce privește poziția noastră înaintea lui Dumnezeu, noi suntem desigur desăvârșiți în Hristos. El este viața noastră, îndreptățirea noastră, la fel de mult cum era și pentru Pavel. Toți vom fi făcuți asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Așa cum este Cel ceresc, tot așa sunt și cei cerești.

Dacă privim însă la lucrarea spirituală, cât de mare este deosebirea între cei credincioși! Toți suntem asemenea lui Hristos, toți suntem făcuți potriviți pentru a fi părtași la moștenirea sfinților în lumină, toți intrăm în bucuria Stăpânului nostru. Dar, în ce privește lucrarea, fiecare își va primi cununa potrivit ostenelii sale.

Ce a fost obținut de către Hristos pentru noi este la fel pentru toți. În ce privește însă lucrarea Duhului prin noi, fiecare își va avea răsplata proprie, deși totul este prin har. Tesalonicenii nu vor fi cununa noastră de bucurie în ziua Domnului Isus, ci a lui Pavel. Dacă am zidit lemn, fân, trestie, deși vom fi mântuiți, vom suferi totuși pierderea răsplății. Aceasta este partea care privește responsabilitatea noastră. În ce privește acceptarea noastră, ea este perfectă; noi suntem dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, o lucrare făcută în întregime de către Dumnezeu și cu totul potrivită pentru slavă.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, uită-Te la necazul meu! … mi s-a întors inima în mine, căci am fost foarte răzvrătit.
În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: Nu te teme!

Plângeri 1.20; Plângeri 3.57


De la budism la Hristos (1)

Sarah a fost crescută în religia budistă, dar nu a crezut niciodată ceea ce învățase din această religie. Odată s-a dus cu mama ei la o sărbătoare budistă. Participanții la ceremonie păreau mulțumiți în timp ce repetau fără contenire ritualul lor. Dar Sarah se plictisea. Când a venit momentul să arunce flori înaintea lui Buddha, a întrebat-o pe mama ei: „De ce să fac asta, dacă nu cred?”. Mama i-a făcut semn să tacă. Din acel moment, Sarah s-a îndepărtat de budism.

Când a împlinit 16 ani, a conștientizat faptul că trăia o viață de neascultare, că avea gânduri rele, că se împotrivea la orice, că mințea. Trăind astfel, suferea mult. Într-o zi, când a venit acasă de la școală, s-a închis în camera ei și, privind spre cer, a strigat: „O, Dumnezeule, dacă exiști, ajută-mă să ies din iadul acesta! Te rog, ajută-mă! Tu ești ultima mea speranță!”.

La scurt timp după aceea, un credincios a invitat-o la o întâlnire a unui grup de tineri care citeau împreună Biblia. Sarah a mers și ea, iar acolo a auzit o cântare care a marcat-o mult. În acea cântare, versurile spuneau că Dumnezeu știe ce o apasă și ce o neliniștește, că El cunoaște grijile și frica ei de următoarea zi, dar că, dacă își va pune încrederea în Dumnezeu și Îl va cunoaște prin Domnul Isus ca Tată al ei, totul va fi bine. Auzind acele cuvinte, au năpădit-o lacrimile. Sarah simțea că Dumnezeu îi vorbește și că o invită să vină la El.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.13-30 · Ioan 13.16-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ EGOCENTRISMUL! (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare…” (Efeseni 4:22)


Oare vrea Dumnezeu ca noi să fim preocupați de creșterea și dezvoltarea personală? Da! Însă așa cum examinarea propriei stări lăuntrice este zadarnică și inutilă – fără schimbare, tot la fel este și în cazul dezvoltării personale, dacă rămânem neschimbați. Calea spre schimbare prezentată în Biblie este întoarcerea de la sine și „ațintirea privirii” asupra lui Isus Hristos. Apostolul Pavel spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Dumnezeu nu este interesat de firea ta pământească îmbunătățită. În ochii Săi, „firea pământească îmbunătățită” este tot fire pământească. El dorește transformarea caracterului, nu îmbunătățirea sinelui.

Toate strategiile noastre de autoîmbunătățire nu vor putea transforma omul nostru cel vechi. Numai „prin Duhul Domnului” putem să semănăm mai mult cu Hristos. În timp ce „privim (ne uităm și studiem) ca într-o oglindă (Cuvântul lui Dumnezeu), devenim „schimbați în același chip al Lui (chipul lui Dumnezeu la care privești), din slavă în slavă (din treaptă în treaptă).” Nu se întâmplă datorită hotărârii noastre, ci datorită harului Său. „Așadar, ce se va întâmpla cu firea mea pământească?” întrebi tu.

Planul suprem al lui Dumnezeu este s-o înlocuiască, și să te facă o creație nouă. De aceea apostolul Pavel scrie: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.” Nu se permite nicio schimbare, nicio ajustare și nicio peticire – trebuie să te „dezbraci” de firea pământească! La fel ca un homar care crește și renunță la limitarea vechii sale cochilii, tot așa și tu, când te concentrezi asupra lui Hristos și ai părtășie cu El, ești eliberat de sub stăpânirea omului celui vechi, a firii, și crești în omul cel nou. Ești transformat – din interior spre exterior!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 12:1-17

Capitolul 12 ne pune înainte o conversaţie dintre Domnul şi Ieremia. De această dată nu este vorba de o rugăciune a profetului în favoarea lui Israel, ci de probleme dureroase pe care el le are pe inimă şi pe care le aduce înaintea lui Dumnezeu din amărăciunea sufletului. Oamenii din cetatea Anatot, concetăţenii lui, merseseră până acolo încât îl ameninţaseră cu moartea, dacă nu avea de gând să tacă (cap. 11.21). Din cap. 12.6 aflăm că până şi familia lui se purtase cu viclenie faţă de el şi strigase împotriva lui „în gura mare (comp. cu Luca 4.24-26). Ieremia avea suficiente motive să-şi piardă curajul. Domnul însă înţelege tulburarea slujitorului Său (nu L-a trădat şi pe El tot propriul Său popor?) şi îi explică acestuia ce este El nevoit să facă: să părăsească templul pângărit şi să-l lase pe Israel, moştenirea Lui, să cadă în mâinile vrăjmaşilor lor (v. 7). Să ne gândim care trebuie să fi fost sentimentele lui Dumnezeu pe când lua asemenea hotărâri… Pentru a ne ajuta să le apreciem măsura, El vorbeşte despre poporul Său folosind expresia atât de mişcătoare: iubita sufletului Meu(v. 7).

Naţiunile acţionează precum vecinii cei răi: vor suferi consecinţele pentru aceasta. Totuşi, Dumnezeu avea încă binecuvântări pregătite pentru Israel, ca şi pentru aceste naţiuni, dacă ele ar fi învăţat căile Sale.

13 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar Isus, răspunzând, i-a spus: „Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu”.

Luca 10.41


Chemările duble din Scriptură (6) – Marta

Marta este un exemplu minunat. Ea L-a primit pe Hristos în casa ei, ca și pe cei doisprezece ucenici ai Săi, și s-a apucat să le slujească. Sora ei, Maria, ne arată o frumusețe morală diferită. Ea a șezut la picioarele Domnului, ascultând cuvintele Lui. Supusă și atentă la Domnul, ea s-a pus cu totul la dispoziția Lui.

Suntem și noi ca aceste două surori: așezați la picioarele Lui și slujindu-L? Dacă stăm la picioarele Lui, cu siguranță că Îl vom și sluji. Inimile noastre însă nu sunt preocupate cu El așa cum ar trebui, de aceea slujirea noastră, în loc să fie una fericită, devine o povară. Marta dorea să facă mult pentru Domnul, însă bucuria ei a fost întreruptă de dificultățile pe care le-a întâmpinat și a ajuns să-L certe pe Domnul: „Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură?”. Ce mod de a întrerupe comuniunea Domnului cu Maria!

Ce cuvinte nepotrivite! Și totuși ele au fost de multe ori pe buzele mele, sau cel puțin în inima mea. Ca și Marta, m-am simțit și eu singur și uitat, dar asta fiindcă nu eram cu El. În consecință, am crezut că El trebuie să facă aceasta sau cealaltă, pentru a îndrepta situația, poate chiar în detrimentul altora. De aceea cuvintele Domnului – care rostește de două ori numele Martei – îmi vorbesc și mie, deopotrivă cu blândețe și cu putere. Ele mă obligă să privesc lucrurile din punctul Său de vedere. Tot ce am făcut sau fac pentru El, acele „multe lucruri”, sunt bune, însă El dorește mai întâi inima mea. El va face ca acel „singur lucru” și acea „parte bună” să fie posibile pentru mine, fiindcă iubește compania mea și fiindcă fără El nu pot oricum face nimic (Ioan 15.5). În felul acesta nu vor mai exista în inima mea judecăți și cuvinte dure, ci voi fi ca El, care a zis: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11.29).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?

Luca 12.20


Sufletul ni se cere înapoi

Fiecare om dorește să-și îndeplinească anumite vise: să aibă o casă mai mare, să-și cumpere o mașină nouă, să meargă în concediu eventual într-o altă țară. Pentru a le atinge, trebuie să fie foarte chibzuit în administrarea banilor, pentru că, pe lângă aceste aspirații, există obligațiile zilnice și lunare.

Din nefericire, omul se interesează tot timpul de ceea ce este palpabil și vizibil și ignoră să-și facă asigurarea sufletului său veșnic pentru viața de după moarte. El spune cu ușurătate: „Unde vor merge toți voi merge și eu!”, sau: „Ce vor face toți voi face și eu!”. Dar să nu fim nechibzuiți în această privință! Dumnezeu nu ne va cere socoteală la comun de păcatele noastre, ci fiecăruia în parte.

Fiecare om este unicat, iar dacă în viață avem parte de mai multe sau mai puține lucruri materiale, după moarte toți suntem egali, pentru că nu ducem nimic cu noi. Oamenii vor merge în două direcții total diferite: cei care I-au cerut Domnului Isus iertare pentru greșelile făcute, cu sau fără voia lor, și au crezut în jertfa Domnului Isus vor merge în paradis, iar cei care nu au făcut acest lucru vor merge în iad. După trecerea din această viață nu se mai poate rezolva nimic. „În locul unde cade copacul, acolo va rămâne” (Eclesiastul 11.3).

Iar dacă reușim totuși să fim chibzuiți în viața aceasta în mai toate lucrurile pe care le facem, de ce să fim atât de nechibzuiți și să nu ne asigurăm cu privire la viața de dincolo, atât timp cât mai putem? Este așa de simplu: trebuie doar să venim cu păcatele noastre la Domnul Isus, să le mărturisim cu părere de rău și să credem că El ne oferă iertarea! Dacă nu, iată ce va trebui să auzim: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.1-12 · Ioan 13.1-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ EGOCENTRISMUL! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!” (Luca 12:37)


Când vorbim despre egocentrism, am putea întreba: „Cum rămâne cu acele versete care ne spun să veghem? Nu se referă oare la a ne urmări propriile interese?” Bună întrebare, așa că haideți să ne uităm la câteva din acele pasaje din Scriptură care se referă la „veghere”. În Marcu 13:34-37 citim: „Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” Ceea ce ne învață Domnul Isus aici este exact opusul egocentrismului. Portarul nu trebuia să vegheze asupra lui însuși, ci să vegheze în vederea reîntoarcerii stăpânului său. Domnul Isus așteaptă de la noi să renunțăm la noi înșine, să lucrăm conștiincios pentru Împărăția Sa, să veghem și să fim pregătiți pentru a doua Sa venire. El a spus: „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.” (Luca 12:37).

O introspecție obsesivă te poate lăsa sleit de puteri, descurajat și dezamăgit de propria-ți persoană, pe când Domnul Isus dorește să fii entuziasmat, implicat în lucrarea Lui de pe pământ, să veghezi activ, și să aștepți venirea Domnului și Împăratului. Ce trebuie să faci, dacă nu ești mântuit? „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul!” (Isaia 45:22) Așadar, concentrează-te mai mult pe Dumnezeu, și mai puțin pe propria-ți persoană!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 11:1-23

În timpul domniei lui Iosia, preotul Hilchia (despre care unii admit că era tatăl lui Ieremia: vezi cap. 1.1) a găsit cartea Legii în timpul lucrării de restaurare a Templului (2 Cronici 34.14). Această carte cuprindea Deuteronomul, cel care vestea, prin temutul său cap. 28, toate consecinţele nerespectării legământului (vezi în special v. 64). Iosia, zguduit de spaimă, înnoieşte, în numele poporului, acest legământ de a-L urma pe Domnul şi de a asculta de poruncile Lui (2 Împăraţi 22.8…; 23.1-3). Capitolul nostru însă ne arată cum acest prea frumos legământ a fost călcat, astfel că pentru popor n-a mai existat niciun remediu (2 Cronici 36.16). Dumnezeu Îşi „astupă” de atunci urechile faţă de rugăciunile lor şi îi cere profetului să nu mai mijlocească pentru popor (v. 14; 7.16).

Ieremia este reprezentantul unei rămăşiţe credincioase persecutate. Totodată, prin el este evocat şi Mielul plin de blândeţe, ţinta uneltirilor care urmăreau să-l nimicească împreună cu rodul lui”, ca să nu i se mai amintească numele (v. 19; comp. cu Geneza 37.18; Luca 10.3). Acesta este ţelul zadarnic al oamenilor, ca şi al lui Satan, cel care-l inspiră, în timp ce gândul neschimbat al lui Dumnezeu este ca Numele frumos al Domnului Isus să fie onorat pentru totdeauna (Filipeni 2.9). Noi răspundem la aceasta ori de câte ori mâncăm din pâine şi bem din vin, în amintirea Lui (1 Corinteni 11.25,26).

12 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, dacă robul va zice hotărât: «Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, nu vreau să ies liber!», atunci stăpânul său să-l aducă înaintea judecătorilor și să-l apropie de ușă sau de tocul ușii; și stăpânul său să-i găurească urechea cu o sulă; și el să-i slujească pentru totdeauna.

Exod 21.5,6


De la primele pagini ale istoriei omului, când păcatul și moartea au intrat în lume prin neascultarea lui, găsim în Vechiul Testament o mulțime de ilustrații, de imagini și de umbre care arată venirea Domnului Isus Hristos. Nimeni nu putea revela inima lui Dumnezeu, decât preaiubitul Său Fiu. Doar El a putut corespunde perfect cu descrierea slujitorului din Exod 21.

Aceste cuvinte au fost înscrise pe inima Sa: „Iată, Eu vin (în sulul cărții este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10.7). Cerul s-a bucurat văzând acel Prunc în ieslea Betleemului, și toată viața Lui, de acolo și până la cruce, a fost o mireasmă plăcută pentru Dumnezeu. El a fost adevăratul Rob.

Una dintre trăsăturile frumoase ale acestui Rob este văzută în aceste cuvinte simple: „Iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei”. Acestea nu au fost niște cuvinte goale, fiindcă acțiunile Sale au dovedit clar că dragostea Sa a fost reală și la fel de tare ca moartea. „Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă” (Cântarea Cântărilor 8.7). Aceste cuvinte sunt o frumoasă imagine a dragostei lui Hristos, care întrece orice cunoștință.

După șase ani de slujbă, robul din Vechiul Testament putea ieși liber, însă Hristos n-a vrut să iasă liber, fiindcă n-a vrut să rămână singur. „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). A trebuit să sufere moartea pe cruce, supunându-Se dreptei judecăți a lui Dumnezeu împotriva păcatului. În timpul celor trei ore de întuneric, toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a fost turnată asupra Sa, însă dragostea Lui s-a dovedit mai tare decât moartea – dragostea pentru Stăpânul Său, pentru soția Sa și pentru copiii Săi.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.

Ioan 17.25,26


Gânduri cu privire la Ioan 17

Niciodată nu a depus cineva o mărturie mai sigură despre un lucru sau o persoană cum a dat Hristos despre Tatăl. Dar lumea nu L-a cunoscut și nu a primit mărturia lui Isus, ci a respins-o. „El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.10,11).

În acest verset, Domnul Isus nu folosește adresarea „Sfinte Tată!”, ca în versetul 11 unde este vorba despre ocrotirea credincioșilor, ci El spune: „Neprihănitule Tată!”. Într-o zi, lumea va simți dreptatea lui Dumnezeu.

Ucenicii L-au recunoscut pe Trimisul Tatălui, L-au primit și L-au urmat. Domnul le-a făcut cunoscut Numele Tatălui. În versetul 6, El a spus că a descoperit Numele Tatălui. Această descoperire s-a împlinit în viața Domnului nostru și nu a fost necesară nicio completare. El a vestit Numele Tatălui nu numai prin viața Lui, ci și prin cuvinte, iar această lucrare va continua și din cer.

Totul trebuia să servească scopului divin, ca dragostea Tatălui, care era în toată plinătatea în Fiul, să fie și „în ei”. Hristos a fost conștient de dragostea Tatălui Său oră de oră aici pe pământ; ea era caracteristica vieții Lui. Această dragoste ne face fericiți și pe noi.

Dacă dragostea Tatălui locuiește în noi, atunci vom putea să-L prezentăm pe Hristos în viața noastră. El este viața noastră și dorește să fie văzut „în noi”.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EVITĂ EGOCENTRISMUL! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă…” (2 Corinteni 13:5)


Egocentrismul (preocuparea excesivă de sine) nu este neapărat un lucru rău – dacă duce la creștere spirituală! Cu toate acestea, unii presupun în mod eronat că e un mandat biblic! La urma urmelor, nu ne-a spus Dumnezeu să ne încercăm pe noi înșine? Așa că având toate acestea în minte, începem să ne întrebăm: „Sunt eu la nivelul spiritual cerut? M-am pocăit eu oare cu adevărat? Mă rog eu îndeajuns? Este mulțumit Dumnezeu de mine?” Adevărul este însă că atunci când te concentrezi pe propria ta persoană vei deveni tot mai descurajat și înfrânt. Să vedem ce spune Dumnezeu de fapt. În Sfânta Scriptură există două referiri la autocercetare, și niciuna nu ne învață că ar trebui să fim preocupați de egocentrism. Prima, apostolul Pavel le-a cerut socoteală corintenilor pentru faptul că tolerau păcatul carnal în biserica lor: un bărbat avea o relație cu mama sa vitregă, și nimeni nu părea deranjat de asta. Ba chiar mai rău de-atât, ei „nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut” (2 Corinteni 12:21).

Apostolul Pavel le scrie: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” Asta nu este o invitație la egocentrism, ci o autocercetare a identității și staturii tale spirituale. Trebuie să te verifici periodic dacă ești în credință. A doua mențiune din Biblie, referitor la autocercetare, este atunci când apostolul Pavel i-a mustrat pe corinteni pentru purtarea lor la Cina Domnului. Pentru că unii se îmbătau cu vinul împărtășaniei, el a spus: „Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta” (1 Corinteni 11:28).

Pavel nu sugerează să ne concentrăm asupra slăbiciunilor noastre, ci asupra adevărului eliberator, că Hristos a plătit prețul pentru toate păcatele noastre – trecute, prezente și viitoare. Biblia ne mai spune: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:2). Creșterea, victoria constau în abandonarea egocentrismului și-n focalizarea asupra lui Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 10:1-25

În timp ce ne stă la dispoziţie un vechi şi un bun drum, cu privire la care este bine să ne informăm (cap. 6.16), să nu uităm că există şi un altul de care trebuie să ne păzim să apucăm pe el: este cel al naţiunilor sau, altfel spus, al lumii (v. 2). De fapt, fiecare contact cu lumea tinde să ne imprime felul ei de a trăi şi de a gândi. Bineînţeles, nu ne putem sustrage de la aceste contacte, iar unii dintre noi sunt chiar foarte expuşi acestora, din cauza ocupaţiei lor, dar în niciun caz nu trebuie să fim curioşi să cunoaştem sau să arătăm interes faţă de cele din lume (1 Ioan 2.15). Exemplul Dinei din Geneza 34.1 constituie un avertisment serios. Să ne ferim de anumite tovărăşii, de anumite cărţi pregătite să ne instruiască cu privire la acest drum periculos! Să nu ignorăm locul unde îi duce pe cei care-l urmează (Matei 7.13)! Ceea ce îi caracteriza pe cei dintre naţiuni în timpul lui Ieremia (ca şi pe cei din lume, astăzi) este închinarea la idoli. Dumnezeu declară ceea ce gândeşte despre acest lucru şi le-o rosteşte acestor naţiuni în propria lor limbă (v. 11 este scris în aramaică).

Versetul 23 ne aduce aminte de un dublu adevăr, că ziua de mâine nu este a noastră, ca să dispunem de ea (Iacov 4.13), şi, de asemenea, că nu suntem capabili să ne dirijăm propriii noştri paşi. Ieremia ştia aceasta. În ce ne priveşte, am înţeles noi, fiecare în parte, acest adevăr?

11 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Ioan 13.3-5


Ce imagine minunată a smereniei! Având conștiența înaltă a faptului „că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce”, Isus a început să spele picioarele ucenicilor Săi! Întregul cer era gata în acel moment pentru a-L primi și glorifica, însă Cel înălțat, în care locuiește eternitatea, era pe pământ ca „Cel care slujește” (Luca 22.27). Cât de mult S-a coborât El! Smerenia Lui face ca smerenia oricui altcuiva să pară nimic.

Smerenia Sa a aruncat o lumină splendidă asupra a tot ceea ce El a făcut, devenind tot mai accentuată pe măsură ce Se apropia de glorie. Înainte de moartea Sa, El i-a numit „prieteni” pe ucenicii Săi (Ioan 15.15), apoi „frați” (Ioan 20.17; Evrei 2.11,12).

Să avem întotdeauna înaintea ochilor imaginea Răscumpărătorului nostru smerit! Exemplul Său ne poate întotdeauna coborî de pe piedestalul mândriei. Cu siguranță că, în felul acesta, n-am mai considera nicio lucrare prea umilitoare pentru noi. Să ne mulțumim să luăm cel mai smerit loc, să nu fim invidioși din cauza succesului și înălțării altora, nici să nu iubim locul dintâi, ca Diotref (3 Ioan 9).

Ce multe motive avem să fim smeriți! Sufletele noastre suferă o întinare constantă trecând prin această lume; chiar și ceea ce este bun în noi este amestecat cu imperfecțiuni, cu egoism, cu aroganță și cu slavă deșartă. Un creștin mândru este o contradicție în termeni. Îndemnul divin pentru noi este: „Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit” (1 Petru 5.6).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toți cei ce le iubesc. El a lăsat o aducere-aminte a lucrărilor Lui minunate; Domnul este îndurător și milostiv.

Psalmul 111.2,4


O creație minunată

Copil fiind, îmi petreceam vacanțele la munte. Ce frumos era să te plimbi pe poienile acoperite de flori! Adesea culegeam un buchet splendid de gențiane albastre. În anumite locuri se formau adevărate covoare albastre de flori. Într-o zi a venit un vânt puternic și deodată vârfurile munților au fost învăluite de nori întunecoși. Tunetele îndepărtate m-au făcut să las totul în urmă. Am uitat de gențianele mele și am alergat cât am putut de repede în sat. Am ajuns la unchiul meu tocmai când cădeau primii stropi mari de ploaie.

— Toate acele flori mici se vor uda acum și se vor strica! i-am spus unchiului.

— Așază-te, mi-a spus el, și ascultă-mă bine: Partea cea mai importantă a florii este inima. Acolo se formează sămânța. Dar o singură picătură de ploaie poate să o distrugă. Pentru a împiedica acest pericol, Creatorul le-a dat multor flori căpșoare care se pot apleca; petalele clopoțelului, de exemplu, îi servesc drept umbrelă.

Omul, această ființă mare și puternică, se adăpostește când este furtună. Dar ce fac gingașele gențiane? Când este vreme frumoasă, își desfac petalele, ca razele soarelui să pătrundă în ele. Dar imediat ce nu mai simt alintarea caldă a soarelui, tremură de frig și, pentru că nu pot sări în alt loc, se închid pur și simplu.

Privim tăcuți această creație minunată a lui Dumnezeu: întreaga natură vorbește despre înțelepciunea acestui măreț Creator!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.1-10 · Ioan 12.27-36

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE BUN! – Fundația S.E.E.R. România

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8)


Din îndemnul lui David „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”, să reținem în special cuvintele „gustați” și „bun”. Ceea ce crezi despre Dumnezeu se manifestă în modul în care trăiești. Ce înseamnă să fii „bun”? Înseamnă să-ți trăiești viața așa cum știi tu mai frumos. Și de vreme ce Dumnezeu este omniscient, El știe ce este cel mai bine pentru tine! Bunătatea Sa este dincolo de orice dubiu. Întrucât Dumnezeu este bun – nu doar neprihănit, ci în mod real, practic și constant bun – paharul stării de bine, al siguranței, al păcii, al încrederii și al bucuriei tale poate fi „plin de dă peste el.” Un asemenea Dumnezeu bun nu-Și poate încălca promisiunea, nu-Și poate abandona copiii și nici nu va eșua în dragostea Sa și în plăcerea de a-i binecuvânta. Poți fi sigur că în orice împrejurare El Se va purta cu tine în cel mai bun mod posibil! Când viața ta pare că se năruie, este dificil să vezi bunătatea lui Dumnezeu, ori să simți că lucrurile se vor ameliora. În astfel de momente, trebuie să folosești credința pe care Dumnezeu ți-a dat-o deja, și – printr-un act al voinței tale – să te încrezi în El (vezi Romani 12:3).

Un pastor a fost întrebat de către un enoriaș care trecea prin necazuri: „Domnule pastor, vi se pare și dumneavoastră că lumea este ca o epavă?” Pastorul a răspuns: „Da, ca epava unei semințe care stă să încolțească!” Fără a trece prin etapa „epavei”, în timpul căreia simți că lumea pur și simplu se năruie, ghinda nu ar putea da viață unui stejar. Așadar, acceptă voia lui Dumnezeu în această încercare, pentru că, indiferent cum ți se pare în acest moment, doar voia Lui este „bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2). La sfârșit, vei constata singur „ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 9:1-9, 17-26

La fel ca în timpul lui Ieremia, şi astăzi poporul lui Dumnezeu are numeroşi răniţi de moarte (v. 1). Dacă-i cunoaştem, să-i aducem în rugăciune înaintea Doctorului suprem, a Celui care are putere să-i vindece (cap. 8.22).

Capitolul care ne stă în faţă exprimă durerea de negrăit a profetului. Severitatea cuvântărilor ţinute către popor nu-l pot împiedica să fie profund afectat de soarta acestuia. El suferă, cu siguranţă, gândindu-se la starea lui Israel şi la pedeapsa care-l ameninţa, dar, mai presus de toate, din cauza necinstirii aruncate asupra Numelui Domnului. Cu cât Îl vom iubi mai mult pe Domnul, cu atât mai profund ne vom întrista văzând nerecunoştinţa şi indiferenţa cu care dragostea Lui este atât de des întâmpinată.

Să medităm la importanţa v. 23 şi 24 (citate în 1 Corinteni 1.31). Este în natura fiecăruia să se mândrească cu capacităţile sale şi să se laude cu ceea ce are. Sportivul îşi va pune în valoare agilitatea, muşchii şi supleţea; elevul bun, succesele şcolare; automobilistul, maşina sa mai puternică decât cea a vecinului. Singurul lucru însă cu care Dumnezeu ne permite să ne lăudăm este cunoaşterea Lui (Psalmul 20.7; 2 Corinteni 10.17). Apreciem noi la adevărata valoare relaţia noastră cu Domnul Isus? Sau uneori chiar ne este ruşine de ea?

10 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să vestesc captivilor eliberare și orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiți în libertate.

Luca 4.18


În Evanghelia după Luca găsim relatarea prețioasă cu privire la intrarea Domnului în lucrarea Sa publică, în această lume de păcat și de suferință; și învățăm din cuvintele de mai sus, venite de pe buzele Lui, care a fost caracterul slujirii Sale. Lumea este plină de inimi zdrobite. Ea încearcă să-și mascheze durerea cu miresme și cu râsete, însă, așa cum Solomon spune: „Chiar când râde, inima este plină de durere” (Proverbe 14.13). Sub poleiala veseliei acestei lumi sunt multe dureri tainice și inimi zdrobite.

Psalmistul ne spune că Dumnezeu „vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor: le dă nume tuturor. Mare este Domnul nostru, și mare în putere; înțelepciunea Lui este nemărginită” (Psalmul 147.3-5). Nimeni nu știe numărul stelelor și, tot așa, nimeni nu poate pătrunde durerea unei inimi zdrobite. Dumnezeu însă poate număra stelele din cer și poate vindeca inimile zdrobite de pe pământ. În măreția dragostei Sale, El L-a dat pe singurul Său Fiu, care a venit în lume pentru a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită.

Privind la Isus, Îl vedem pe Omul perfect, care a venit în această lume pentru a-i căuta pe cei cu inima zdrobită. A refuzat lumea, onorurile și bogățiile ei și a ales să devină un Om sărac, care i-a căutat pe cei zdrobiți pentru a le șterge lacrimile și pentru a le vindeca rănile.

Pe măsură ce contemplăm drumul Său prin această vale a lacrimilor, în căutarea inimilor zdrobite, Îl vedem vindecând inima frântă a unei femei păcătoase, legând rănile sufletești ale unui credincios și ștergând lacrimile unei văduve copleșite de durere. Mai mult, învățăm că ticăloșia și împietrirea inimii omului au fost de așa fel, încât, în cele din urmă, inima Lui a fost zdrobită. Noi am zdrobit inima Aceluia care venise să vindece inimile noastre zdrobite.

H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12


Nume de marcă

Dacă ne gândim la pizza congelată, la rețete de prăjituri și la praful de copt, ne vine în minte un nume: August Oetker. El a murit în urmă cu 103 ani în Bielefeld. Acest domn Oetker a întemeiat o marcă ce s-a impus. Cei care au copt o prăjitură cu praf de copt de la Dr. Oetker cunosc utilitatea produsului. Această idee genială, dar simplă, de a vinde în porții mici praful de copt, a stat la baza acestui concern mondial. Desigur, s-a făcut și reclamă, ca fiind un mijloc indispensabil pentru prăjituri. Până atunci, praful de copt fusese folosit doar de brutari la coacerea pâinii. Rețeta prafului de copt Dr. Oetker a rămas neschimbată până astăzi.

Este însă un nume care întrece orice nume. Acesta este numele Isus Hristos. Isus nu a lăsat nimic în scris și nu există nicio poză cu El. Isus nu a compus nicio cântare, nu a întemeiat nicio familie și nu a condus niciun concern. Dar viața, vorbirea, moartea și învierea Sa au fost unice și rămân de neuitat. Apostolii Săi au scris multe despre El, iar noi putem să citim relatările lor în Biblie. Dar nu este suficient să știm că Isus este un Om important; această cunoștință nu ne ajută să mergem în cer, ci fiecare trebuie să creadă în Domnul Isus și să se încreadă în El, Calea spre cer. Domnul Isus i-a explicat lui Nicodim: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5). Deci Isus Hristos este singura Cale spre Dumnezeu.

Să citim încă o dată versetul de astăzi și vom ști cine a influențat cel mai mult istoria lumii!

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.30-46 · Ioan 12.20-26

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE CE ȚI-A FĂCUT DOMNUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul…” (Marcu 5:19)


Ai fost vreodată într-un loc atât de minunat încât ți-ai dorit să nu mai pleci niciodată? Cu siguranță așa s-a simțit și bărbatul din capitolul 5 din Evanghelia lui Marcu, după ce Domnul Isus l-a scăpat din robia duhurilor necurate. El a dorit să meargă cu Isus, să Îi asculte învățăturile, să fie martorul minunilor Sale și să se bucure de tovărășia Sa. Însă Domnul Isus i-a spus să meargă acasă și să le spună celor din familia sa ce a făcut Domnul pentru el. Dumnezeu nu dorește să trăiești izolat, departe de restul lumii! Singura modalitate de a păstra ceea ce ai este să dăruiești mai departe!

După ce ai trăit o experiență spirituală pe vârful muntelui, trebuie să împarți ce ai trăit cu cei aflați în vale. Omul din povestirea de astăzi petrecuse destui ani prin cimitire, își făcea singur tăieturi pe corp și bolborosea lucruri neînțelese. Acum mulțimea îl vedea „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile” (Luca 8:35). La fel se întâmplă lucrurile și-n viața spirituală. Mai întâi, Domnul Isus te îmbracă, apoi te cheamă. Când vii la el, ești gol spiritual, așa că El te înveșmântează în neprihănirea Sa. Apostolul Pavel spune: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). „După cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (vezi 1 Corinteni 15:22).

Compozitorul de imnuri Edwin Mote a scris: „Iar când Isus va judeca/ Și celor morți „Sus” va striga/ Neprihănirea Lui va fi/ Chiar haina-n care voi luci!” Așadar, nu uita niciodată că după ce te-a eliberat Hristos și ești „îmbrăcat și în toate mințile”, tu ai primit de la Dumnezeu mandatul de a merge și de a le spune oamenilor ce ți-a făcut ție Domnul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 8:1-22

Capitolul 5.3 ne-a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să-l lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi cu uşurătate rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le-o „putea” da (6.14). Cu toate acestea, balsamul din Galaad (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să-l aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să-L lăsăm pe El Însuşi să vindece rănile pe care le-a permis (Iov 5.18). Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.

În v. 12, profetul adaugă: Nicidecum nu s-au ruşinat: este caracteristica unei conştiinţe împietrite (Ţefania 3.5 sf.)!

Acest sărman popor era caracterizat printr-o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.

Pentru că şi noi ne aflăm tot într-o vreme când secerişul a trecut” şi vara s-a sfârşit, la acest început de septembrie, subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 20. Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi! În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: Noi nu suntem salvaţi!

8 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și i-am adunat la râul care curge spre Ahava și am așezat tabăra acolo trei zile; și eu am căutat prin popor și printre preoți și n-am găsit pe niciunul dintre fiii lui Levi. Și am trimis la … oameni cu pricepere; și i-am trimis la Ido, capul, … ca să ne aducă slujitori pentru casa Dumnezeului nostru. Și pentru că mâna cea bună a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus pe un om cu pricepere dintre fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, și anume pe Șerebia, și pe fiii săi și pe frații săi, optsprezece.

Ezra 8.15-18


Leviții (26) – Oameni cu pricepere

După aproximativ șaizeci de ani de când împăratul Cirus îngăduise iudeilor să se întoarcă din captivitatea babiloniană, Ezra, preot și cărturar, a avut dorința să meargă la Ierusalim. Templul fusese reconstruit în vremuri dificile, însă era cu mult mai modest decât cel construit de Solomon.

Ezra i-a adunat și pe alții care să meargă cu el. Și-au făcut tabăra la râul Ahava, pentru a se smeri înaintea lui Dumnezeu, pentru a se ruga și pentru a înțelege de la El calea pe care trebuiau să meargă. Căutând printre cei adunați acolo, Ezra n-a găsit niciun levit. A trimis îndată câțiva oameni cu pricepere la Ido, căpetenia leviților, cerându-i să-i trimită slujitori pentru casa lui Dumnezeu. Drept rezultat, doi oameni de frunte, dintre ei fiind unul plin de pricepere, împreună cu fiii și cu frații lor, în total patruzeci de oameni, s-au adăugat lor, alături de două sute douăzeci de netinimi – lucrători la munca de jos.

Ce bine este să găsești oameni cu pricepere printre slujitorii lui Dumnezeu, simbolizați de leviți în Scriptură! În zilele lui Ezra, mulți iudei dobândiseră poziții bune în imperiul persan și nu erau interesați să se întoarcă la templul din Ierusalim, în provincia obscură de dincolo de Râu. Și astăzi, printre slujitorii capabili ai Domnului, puțini sunt cei care posedă o adevărată înțelegere a gândurilor lui Dumnezeu și care doresc să se adune doar în Numele Domnului Isus, într-o smerită obscuritate. Mulți dintre slujitorii lui Dumnezeu astăzi doresc mai degrabă să fie cunoscuți de oameni pentru lucrarea lor, decât să fie cunoscuți de Dumnezeu pentru ascultarea lor față de Cuvântul Său.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

În temerea de Domnul este o încredere tare și copiii ei vor avea un loc de refugiu.

Proverbe 14.26


La fel de sigur ca acasă

— Ce bine că pentru noaptea asta avem un acoperiș deasupra capului! Dar, deoarece regiunea este cam pustie și părăsită, propun ca în timpul nopții să stăm de pază pe rând și să nu lăsăm pistoalele din mâini. Nu se știe ce se poate întâmpla.

— Da, cred că ar fi bine să facem așa.

Cabana din lemn în care se aflau cei doi bărbați era singura așezare omenească pe care o întâlniseră după o călătorie lungă și obositoare. Cei doi călătoriseră în urmă cu mulți ani prin pădurile Americii și aflaseră pe atunci că, în case izolate, călătorii erau deseori jefuiți.

Ei au fost invitați la cină. După ce au mâncat mâncarea simplă oferită de gazde, stăpânul casei – un bărbat în vârstă – le-a spus oaspeților că familia sa obișnuiește ca după cină să citească împreună câteva versete din Biblie și apoi să se încredințeze cu toții ocrotirii lui Dumnezeu. Bărbatul a luat Biblia mare de pe raft și a citit din ea. La sfârșit s-a rugat, mulțumindu-I întâi de toate lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui; L-a rugat de asemenea să-i ocrotească; iar pentru cei doi călători a cerut stăruitor ca ei să găsească un cămin în cer prin credința în Domnul Isus.

Apoi oaspeții s-au retras în camera lor. Unul dintre ei a spus celuilalt:

— În această casă nu trebuie să ne îngrijorăm de siguranța noastră.

— Ai dreptate, a spus însoțitorul său. Acolo unde oamenii citesc Biblia și se roagă, poți dormi fără griji. Mă simt aici la fel de sigur ca acasă.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.1-16 · Ioan 12.1-8

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VOIA LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.” (Plângerile lui Ieremia 3:25)


Dacă te confrunți astăzi cu o luptă spirituală (și noi toți ne confruntăm!), iată trei gânduri care te vor ajuta:

Primul: înțelege că nu e ușor să faci voia lui Dumnezeu. Satan, dușmanul tău, nu renunță la nimic fără luptă, și neliniștea este una dintre armele sale secrete. De aceea Biblia spune: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9). Învingătorii nu sunt neapărat mai educați sau mai talentați decât alții, ci doar mai perseverenți. Ei se luptă să treacă dincolo de punctul în care alții renunță.

Al doilea gând: crede că voia lui Dumnezeu este pentru binele tău suprem. Tu ești odrasla unui Dumnezeu desăvârșit, așa că poartă-te ca atare! Legământul Său cu tine este veșnic, așa că gândește în termenii aceștia. Binele tău suprem este dorința și plăcerea Sa, așa că trăiește avându-le în minte. Biblia spune: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan vers. 2).

Al treilea gând (util într-o confruntare spirituală): invocă prin credință ceea ce ți-a promis Dumnezeu. Deprimarea acționează ca un hoț. Ea îți poate fura timpul cu cei dragi ai tăi, banii pe care i-ai putea folosi pentru a-ți atinge scopurile, sau energia necesară pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Proorocul Isaia a spus: „El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui… şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:4-5). La cruce, Domnul Isus a câștigat tot ce îți este necesar.

Așa că, îndrăznește în Numele Domnului Isus și cere acest lucru cu credință, după cum spune Scriptura: „Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 6:16-30

Treptat-treptat, profetul schimbă tonul, nemaipunând de acum accentul pe dragostea divină, ci pe mânie. Domnul este pregătit să-Şi viziteze poporul în judecată (v. 6,15; Isaia 10.3). Pentru aceasta Se va folosi de un vrăjmaş venind din nord (v. 22), după cum prevestea cazanul fierbând din cap. 1, gata să-şi reverse conţinutul înspăimântător şi să inunde ţara lui Israel. Un nou apel al harului se interpune însă între aceste pedepse. Să-l ascultăm; el se adresează fiecăruia în parte: Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, care este calea cea bună; şi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (v. 16; cap. 7.23). Aceste cărări vechi, ale credincioşiei şi ale despărţirii de lume, nu sunt nicidecum cele mai uşoare; ele se străbat adesea de unul singur. Sunt însă căi sigure, căi de odinioară, marcate şi verificate de înaintaşii noştri, căi ale puterii, „pe care este belşug de fericire, pe care totul este pace, în ciuda locului arid”. Să refuzăm deci drumurile largi şi atât de plăcute care ni se deschid şi să căutăm cu atenţie această cale bună, aceste cărări ale dreptăţii (Psalmul 23.3) şi ale adevărului, în „ghidul” nostru care este Cuvântul lui Dumnezeu! Şi să mergem pe ele!

7 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul a venit și a stat și a chemat ca în celelalte dăți: „Samuele, Samuele!”. Și Samuel a zis: „Vorbește, pentru că robul Tău ascultă”.

1 Samuel 3.10


Chemările duble din Scriptură (5) – Samuel

Când Ana s-a rugat pentru un fiu, a promis că îl va împrumuta Domnului pentru toate zilele vieții sale (1 Samuel 1.11). Ea și-a ținut promisiunea și „îi făcea o mantie mică și i-o aducea în fiecare an, când se suia cu soțul ei ca să ofere jertfa de fiecare an” (1 Samuel 2.19). Fără îndoială că mantia era cu o măsură mai mare în fiecare an, fiindcă Samuel creștea. El creștea însă și spiritual, fiindcă citim că „băiatul Samuel creștea mereu, fiind plăcut și Domnului și oamenilor” (1 Samuel 2.26).

Însă nu toate lucrurile mergeau bine acolo, fiindcă preoții, fiii lui Eli, abuzau de poziția lor și se complăceau în păcate cumplite. Și astăzi există pericole spirituale și corupție morală pretutindeni. Cum îi vom proteja pe micuții noștri? Înarmându-i cu prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu, sprijinindu-i cu rugăciunile noastre, făcând din căminele noastre adăposturi sigure și fericite pentru ei și luându-i la strângerile laolaltă ale celor credincioși, îndeosebi la cele în care suntem adunați pentru Numele Său și unde El este în mijloc (Matei 18.20).

Oricât de bune sunt aceste lucruri, ele nu sunt de ajuns. Fiecare copil trebuie să facă ceea ce alții – părinții sau oricare alți oameni – nu pot face pentru el. El trebuie să ajungă să-L cunoască personal pe Dumnezeu (1 Samuel 3.7). Domnul stătea lângă patul lui Samuel, chemându-l pe nume. Poate că El face același lucru și cu tine. Trebuie să-I răspunzi. El l-a chemat de două ori pe nume pe Samuel, tocmai din acest motiv. Nu era ușor să fii credincios în acele zile, când „cuvântul Domnului era rar”, însă când „candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă” (1 Samuel 3.1,3). La fel stau lucrurile și astăzi. Ce binecuvântare este să fii dintre aceia care ascultă glasul lui Dumnezeu și care fac voia Lui! Întoarce-te acum cu credință către El și El te va ajuta să trăiești pentru gloria Lui, ca Samuel! Mâine poate fi prea târziu!

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Romani 2.6


De ce război, foamete, ură? (2)

 

Unii oameni se întreabă care va fi sfârșitul acestor fapte. Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, ne dă răspunsul: „Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu” (Romani 2.5).

Asupra pământului vor veni în curând judecăți groaznice (Apocalipsa 6–19). Toți oamenii, atât cei vii, cât și cei morți, vor fi nevoiți să apară înaintea Judecătorului lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Care va fi sfârșitul acestor oameni? Chinul veșnic în iazul care arde cu foc și cu pucioasă!

Dar există o cale de scăpare de acest loc înfricoșător. Dumnezeu Însuși a pregătit calea de salvare, pe care oamenii păcătoși pot ajunge la siguranță veșnică. Isus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, spune: „Eu sunt Calea„. Isus este singura cale prin care ajungem la siguranță și prin care scăpăm de evenimentele groaznice care vor urma. Această cale duce pe la Golgota.

Dumnezeu, în nespusa Lui iubire, L-a trimis pe singurul Său Fiu pe acest pământ. Prin jertfa Sa, El L-a mulțumit pe Dumnezeul cel drept și sfânt și a împlinit cerințele Lui. Lucrarea Sa de ispășire este temelia veșnică a mântuirii. Dumnezeu a primit această lucrare și L-a înviat. Domnul Isus a mers în cer și a fost primit de Dumnezeu ca mare Preot, așezându-Se la dreapta maiestății în înălțimi.

Înainte să înceapă acea perioadă groaznică de judecată a oamenilor, Domnul Isus îi va lua în Casa Tatălui, în slava lui Dumnezeu, pe toți aceia care L-au primit prin credință ca Salvator al lor personal.

Nu ați dori să fiți acolo? Dacă recunoașteți că sunteți un păcătos pierdut și vă plecați prin credință înaintea lui Isus Hristos, puteți chiar astăzi să primiți siguranța mântuirii.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 17.7-24 · Ioan 11.45-57

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CURĂȚAT „ÎN CUPTORUL URGIEI” – Fundația S.E.E.R. România

„Te-am lămurit în cuptorul urgiei” (Isaia 48:10)


Nu fii invidios pe „talantul” altcuiva. Și nu te lăsa intimidat de el, deoarece același Dumnezeu care a chemat și a echipat acea persoană te va folosi și pe tine. Când înveți să apreciezi și să aplauzi darul lui Dumnezeu din viața altcuiva, ai ajuns în poziția în care El te poate binecuvânta și pe tine. De fapt, noi toți suntem necesari planului lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El” (1 Corinteni 12:18). Dumnezeu stabilește și Dumnezeu dă resurse! Așadar, caută-L și vei descoperi misiunea ta.

De ce a spus Domnul Isus (Matei 20:16): „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”? O parte a acestui răspuns se găsește în aceste cuvinte din Isaia 48: „te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.” Nu e de-ajuns să ai chemare; ai nevoie și de caracter, pentru a avea credibilitate. Și asta înseamnă să petreci timp în cuptorul de curățire. Generic vorbind, nu chemarea te face să dai de necaz, ci caracterul – sau mai bine zis: lipsa lui!

Dumnezeu spune: „Vreau să văd cum reacționezi sub presiune… când vrei să obții un „da”, dar ești nevoit să trăiești cu un „nu”… când îți dorești să faci o lucrare publică, dar ești desemnat să stai în culise!” Dumnezeu este Cel mai priceput și înțelept în afaceri. El nu expune „marfă” netestată în vitrinele Sale. Așadar, care e „cuptorul urgiei” în care te găsești astăzi? Simți oare dogoarea din cuptorul meșterului? Dacă o simți, bucură-te! Când vei ieși, vei fi echipat și pregătit pentru slujire. Acesta e cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 5:1-6; 20-31


În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om care să facă judecată, care să caute adevărul” (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23…). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9). Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.

Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte… (v. 4). Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?

În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: Ei nu simt durere, … au refuzat să primească disciplinarea, … au refuzat să se întoarcă” (v. 3; Ţefania 3.2). Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. Dacă nu, ce veţi face la sfârşit?, întreabă profetul (v. 31).

6 Septembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemn deci eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii.

Efeseni 4.1-3


Aceste cuvinte ale apostolului Pavel sunt mai mult decât o sugestie sau un simplu îndemn. Faptul că el folosește expresia „străduindu-vă” arată un efort intens. Deși întregul trup al lui Hristos este avut în vedere în Efeseni 4, totuși în adunarea locală este pusă la test păstrarea unității Duhului, iar aici eșuăm noi cel mai des. Nu există însă scuze pentru falimentul nostru în această privință. Dacă Scriptura ne oferă o poruncă, atunci va exista harul necesar și puterea de a o împlini. Trebuie să umblăm în chip vrednic de chemarea noastră, cultivând trăsăturile de har ale lui Hristos în adunare: smerenia, blândețea, îndelunga-răbdare, îngăduința în dragoste. O astfel de păstrare a unității Duhului va fi ca „untdelemnul de preț” (Psalmul 133.1,2), care oferă o mireasmă plăcută adunării. Trebuie să fim grabnici în a recunoaște ce este de la Hristos în ceilalți și înceți la a le vedea greșelile. Cineva a spus: «Am nevoie de un mare har în mine pentru a vedea un mic har în altul». Nu suntem chemați să păstrăm unitatea trupului; acest lucru ar fi imposibil pentru noi în starea fărâmițată de lucruri de aici, de jos. Există un singur trup, format în mod divin aparte de eforturile noastre.

Cu toții am experimentat ce înseamnă să te întâlnești pentru prima dată cu un creștin și să simți că faci parte din aceeași familie cu el. Ioan scrie că „oricine Îl iubește pe Cel care a născut îl iubește și pe cel născut din El” (1 Ioan 5.1). Orice credincios știe că acest lucru este adevărat, însă Domnul să ne ajute să trăim tot mai mult în puterea lui!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toată imaginația gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate.

Geneza 6.5


De ce război, foamete, ură? (1)

Bilanțul îngrozitor al celor două războaie mondiale a fost de 65.000.000 de morți! Conform unor statistici, pe pământ mor zilnic 100.000 de oameni din cauza foametei. Brutalitatea, actele de terorism, furturile și ura iau amploare. Când deschidem un ziar, citim aproape numai despre fapte sângeroase, furturi, războaie și violențe. Atunci oamenii spun: „Dacă există Dumnezeu, cum poate să îngăduie acestea?”. În general, oamenii nu se interesează de Dumnezeu, dar, când se întâmplă ceva înspăimântător, dau vina pe Dumnezeu.

Cauza reală a necazului omenesc o găsim dezvăluită de Sfânta Scriptură: este păcatul. De la căderea în păcat în grădina Eden, între om și Dumnezeul drept și sfânt, care nu poate vedea sau suporta păcatul, s-a format o prăpastie. Omul a fost alungat din grădina Eden și el s-a îndepărtat de Dumnezeu.

Cain, fiul lui Adam și al Evei, a făcut primul omor. De atunci, istoria omenirii este marcată de vărsare de sânge. „Vai de ei! căci au mers pe calea lui Cain” (Iuda 11). Chiar și în secolul nostru, al marilor descoperiri, al unei culturi avansate, al cunoștințelor crescute exponențial, omenirea se află tot pe calea lui Cain.

De la căderea în păcat, omul a ajuns sub stăpânirea lui Satan. El, „prințul acestei lumi”, a adus dezordinea, astfel că, în ciuda progresului, vedem eșecuri pe toate planurile: economic, politic, moral, religios. Din cauza avidității după putere, a urii, a lăcomiei de bani și a invidiei nu există pace între popoare. Omenirea a ajuns în mocirla păcatelor groaznice, încălcând orice bariere.

Citirea Bibliei: 1 Împărați 16.29-17.6 · Ioan 11.32-44

coordonatori Bob & Debby Gass

PROTEJEAZĂ-ȚI VIAȚA SPIRITUALĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.” (Iov 33:4)


Poți să încerci să-ți protejezi casa montând gratii de metal la ferestre, poți să-ți instalezi un sistem anti-furt la mașina ta, poți pune camere video la firma ta, îți poți îngrămădi averile în trezoreria unei bănci… Dar, ce faci ca să-ți protejezi cea mai valoroasă avere, și anume viața spirituală?

Elihu i-a zis lui Iov: „…suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.” Când Dumnezeu suflă Duhul Său în tine, în clipa mântuirii, tu înviezi din punct de vedere spiritual. Din acel moment ai capacitatea de a-L iubi, de a-L sluji și de a face voia Sa. Și asta urmărește dușmanul – partea din Dumnezeu care se află înlăuntrul tău! Și pentru a ajunge la ea, el îți va ataca trupul, va declara război minții tale, te va bombarda cu îndoieli și temeri. El se va folosi chiar și de alte persoane, inclusiv prieteni apropiați și membrii ai familiei tale. Când Dumnezeu a suflat suflare de viață peste Adam, el a devenit un suflet viu. El a recunoscut cine este și ce a fost chemat să facă în viață. Și atunci a apărut diavolul. Nu pierde lecția aceasta! Până nu recunoști că Dumnezeu te-a creat și te-a răscumpărat cu un scop, alții vor încearca să „sufle” identitatea și programul lor în viața ta. Și este un lucru periculos, deoarece de obicei cine te definește, te poate și controla!

„Cum mă pot proteja?” întrebi tu. Trăiește în fiecare zi cu conștiența prezenței lui Dumnezeu! David declară (Psalmul 61:3-4): „Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului. Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale.” Când te afli într-un asemenea loc sigur, dușmanul nu te poate atinge – nici pe tine, nici vreun lucru care îți aparține.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 3:11-25; 4:1-2

Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi-a urmat într-un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). Iuda s-a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu-zisă de El.

Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „Întoarce-te, întoarce-te la Mine”; „Întoarceţi-vă, fii răzvrătiţi; Eu sunt îndurător; vă voi vindeca… (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Întoarceţi-vă”) şi răspunsul poporului (Iată-ne), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi…!

V-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă
înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos”, avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale…!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: