Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17



În secolul cinci înainte de Hristos, perșii au folosit cea mai timpurie armă chimică. În timpul asedierii a două cetăți grecești, ei au folosit o combinație de bitum și de sulf, care, atunci când era aprinsă, degaja gaze toxice, care-i sufocau pe vrăjmașii lor. Când aerul curat este înlocuit de o atmosferă otrăvitoare, biruința atacatorului este practic asigurată.

În sfera spirituală există multe feluri în care vrăjmașul sufletelor noastre poate otrăvi atmosfera împrejurărilor în care ne aflăm. Gelozia și mânia l-au făcut pe Saul să încerce în repetate rânduri să-i ia viața lui David. Pofta combinată cu un anturaj rău l-au condus pe Amnon, fiul lui David, să comită o faptă imorală gravă. Lăcomia și voința proprie l-au făcut pe fiul risipitor nu numai să-și ceară partea de moștenire înainte de vreme, ci de asemenea să-l părăsească pe tatăl său și să caute o viață de plăceri într-o țară îndepărtată. În toate aceste cazuri, influențele puternice au devenit un mod de gândire obișnuit. Limpezimea minții și cea a inimii au fost înlocuite de cerințele insistente ale ideilor păcătoase, la fel cum aerul curat este înlocuit de gazele toxice în timpul unui asediu. Din punct de vedere spiritual, lucrurile stau încă și mai rău, fiindcă tendințele noastre naturale nu fug de aerul otrăvit, ci sunt mai degrabă atrase de el.

În timpul unui astfel de atac avem nevoie de o infuzie de înțelepciune cerească. Fără ea vom fi sufocați de gânduri egoiste, de invidie și de gelozie, de gânduri pământești, firești și chiar demonice (Iacov 3.14-16). Trebuie să respirăm atmosfera sănătoasă în care Dumnezeu Însuși trăiește. Înțelepciunea divină este curată, blândă și plină de bunătate. Pe măsură ce privim la blândețea și la bunătatea lui Hristos Însuși, Marele nostru Preot îndurător, suntem reînnoiți prin aerul curat al cerului.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum, așa vorbește Domnul, care te-a creat … Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu.

Isaia 43.1



Adăpostit în „ochiul ciclonului”

Ciclonul este o furtună în formă de vârtej, la care vântul atinge o viteză de peste 130 de kilometri pe oră și care poate măsura în diametru câteva sute de kilometri. Câteodată, vânturile pot ajunge chiar la viteza de 280 de kilometri pe oră. Cu toate acestea, în centrul ciclonului există o zonă de aproximativ 30 de kilometri în diametru, unde totul este calm. Înconjurat de vânturi care urlă înfiorător și de ploi torențiale care distrug totul în cale, „ochiul ciclonului” este un spațiu calm și liniștit.

Profetul Daniel într-un astfel de loc se găsea. Era aruncat într-o groapă cu lei și înconjurat de animale peste măsură de înfometate. Dar era închis în „ochiul ciclonului”, prin intervenția lui Dumnezeu. Daniel nu a avut niciun motiv de îngrijorare. În împrejurări foarte grele, el a experimentat pacea și o liniște desăvârșită, dăruite de Dumnezeu.

Dacă simți că vântul năprasnic al datoriilor sau al bolii sau al singurătății sau cel al pierderii locului de muncă lovesc viața ta, privește spre Dumnezeu, care poate să te țină în „ochiul ciclonului”! Nu te teme, încrede-te în Dumnezeu! Aruncă-ți îngrijorările asupra Lui, iar El va pregăti un loc de odihnă pentru sufletul tău! Furtunile vieții ne pot lovi pe fiecare dintre noi, într-un moment sau altul. Vânturile puternice ale necazurilor și ploile grele ale suferinței nu țin cont de vârstă. Totuși, în mijlocul acestor încercări, Dumnezeu oferă celor care și-au pus încrederea în Fiul Său un loc de siguranță și de pace deplină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂMÂI ÎN CAR! – Fundația SEER

„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta” (Iosua 1:5)


Aflându-se la granița Țării Promise, Iosua și-a dat seama că avea de cucerit șapte popoare și patruzeci de regi, înainte s-o ia în stăpânire. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine… nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.”

Când duci o viață de ascultare față de Dumnezeu, forțele și resursele cerului se află în spatele tău, și asta înseamnă că vei câștiga! Asta nu înseamnă că nu va mai trebui să lupți, ci că vei ieși învingător! Filmul Ben Hur a fost unul dintre cele mai premiate și de succes filme din istoria cinematografiei. Charlton Heston, actorul care a interpretat rolul principal titular, trebuia să conducă un car de război. El trebuia să câștige cursa de care, în punctul culminant al filmului… dar exista o problemă: nu reușea să învețe să conducă carul! S-a dus la regizorul William Wyler și i-a zis: „Domnule Wyler, abia reușesc să stau în picioare în car. Nu pot câștiga cursa.” Wyler s-a uitat la Heston și i-a zis: „Fiule, datoria ta e să rămâi în car, iar treaba mea e să mă asigur că vei câștiga.”

De fiecare dată când te îndrepți spre serviciu, când participi la o ședință stresantă sau la un interviu pentru locul de muncă, încrede-te în Dumnezeu. Rămâi în car! Nu renunța la Dumnezeu și nu înceta să te încrezi în El. Datoria ta este să asculți; misiunea Sa este să Se asigure că vei câștiga. Și când îți faci partea, poți fi sigur că El și-o va face pe a Sa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:14-27


Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic“ (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte“ (Filipeni 4.13). Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu Însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu“ (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune“ (2 Corinteni 12.9).

Ce preţioasă întâlnire cu Îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea – departe de aşa ceva – ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El Însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?

 
 

10 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi trecuseră; și marea nu mai era.
Cel din urmă vrăjmaș desființat va fi moartea.

Apocalipsa 21.1; 1 Corinteni 15.26



În starea eternă nu va mai exista teama apariției vreunui vrăjmaș, iar moartea nu-și va mai arunca umbra înfricoșătoare asupra acelei scene.

Cu privire la această stare eternă avem mărturia apostolului Ioan. El i-a văzut pe „toți vrăjmașii” așternuți sub picioarele lui Hristos; a văzut de asemenea soarta finală a lui Satan și a fost martor cum moartea, „cel din urmă vrăjmaș”, a fost aruncată în iazul de foc (Apocalipsa 20.14).

Orice vrăjmaș fiind nimicit, înaintea lui Ioan se ridică viziunea glorioasă a cerului și a pământului nou, acelea despre care Petru spune că noi le așteptăm (2 Petru 3.13) și pe care Ioan le-a văzut deja, însă, bineînțeles, într-o viziune.

El ne spune că „marea nu mai era”. Marea vorbește despre separare; însă, cât de des, separarea înseamnă dragoste rănită, speranțe năruite și inimi zdrobite! Pe pământ, păcatul separă, împrejurările separă, timpul separă și, mai presus de toate, moartea separă. Astfel se face că, aici, pe pământ, cei mai buni prieteni se despart, cele mai intime legături sunt rupte, familiile sunt scindate, iar credincioși ai lui Dumnezeu sunt împrăștiați. Marea este simbolul acestor separări. Nu este de mirare că Ieremia spune: „Este frământare pe mare” (Ieremia 49.23). Putem privi deci cu încredere către acea stare eternă, în care nu va mai exista nicio separare, fiindcă acolo „marea” nu va mai fi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un leopard petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele?

Ieremia 13.23



Auto-îmbunătățire?

Pietro Damiano a fost episcop de Asti. Era un ascet foarte sever: se îmbrăca în pânză de sac, postea, veghea și se ruga. Pentru a-și potoli patimile, se ridica noaptea din pat și stătea timp de mai multe ore într-un râu până ce picioarele îi înțepeneau de frig, după care petrecea restul nopții vizitând bisericile și recitând din Psaltire.

Ce spune Dumnezeu despre o astfel de metodă de auto-îmbunătățire? „Chiar dacă te-ai spăla cu leșie, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Stăpânul Domnul” (Ieremia 2.22). Nimic nu este mai potrivnic adevărului de temelie al evangheliei decât gândul unei îmbunătățiri treptate a păcătosului prin diferite metode născocite de mintea omului. Născut în starea de păcat, omul trebuie să se nască din nou. Doar așa poate intra într-o stare după voia lui Dumnezeu.

Omul poate încerca să se îmbunătățească, să ia hotărârea de a se face mai bun în viitor, să-și schimbe stilul de viață; dar, prin toate acestea, nu va fi scos din vechea stare de păcat. Păcătosul poate fi un așa-numit „om religios”, poate încerca să se roage chiar, poate urma toate rânduielile bisericești și poate îmbrăca haina unei evlavii; dar nimic din toate acestea nu va putea schimba ceva la poziția lui înaintea lui Dumnezeu, decât recunoașterea stării de păcătos și acceptarea iertării Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU DAȚI PRILEJ DIAVOLULUI! – Fundația SEER

„Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27)


Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului.” (Efes. 4:26-27). Cuvântul tradus cu „prilej” este cuvântul „topos” din limba greacă, termen din care derivă și substantivul „topografie”. El înseamnă teritoriu sau teren, deci ideea e că mânia îi cedează teritoriu diavolului.

Amărăciunea îl invită să ocupe un loc în inima ta. Și atunci, el se va muta cu totul și va strica locul cu lucruri precum bârfa, defăimarea, izbucnirile de mânie… De fiecare dată când observi aceste lucruri în viața ta, i-ai dat prilej lui Satan.

Ce trebuie să faci? Dă-l afară! Nu-i da răgaz nici măcar o zi. În Numele Domnului Isus, spune-i să-și facă bagajele și s-o ia din loc. Inițiază procesul iertării. Nu ține evidența lucrurilor rele. Roagă-te pentru împotrivitorii tăi și nu complota împotriva lor. Urăște răul, fără să urăști făcătorii de rele! Întoarce-ți privirea de la ceea ce ți-au făcut și rămâi la ceea ce a făcut Domnul Isus pentru tine. Oricât de revoltător ar părea, El a murit și pentru ei. Și dacă El consideră că sunt vrednici să fie iertați, atunci așa este.

Asta înseamnă că e ușor să ierți? Nu! Iertarea vine treptat, și are zilele ei bune și zilele ei rele. Vor fi zile în care vei crede că vechea rană s-a vindecat și că ai trecut peste asta, dar vor fi și zile în care crusta va fi dată la o parte și durerea se va întoarce. Nu e nimic, continuă!

Când vorbim de iertare, toți suntem începători. Câtă vreme vei încerca și te vei strădui să ierți, vei ierta. Dar când nici nu mai încerci să ierți, nu faci altceva decât să-i dai prilej diavolului. Deci, nu-i da prilej!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 6:1-13


Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajung㠄foarte secătuit“? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte    (v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

9 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Întoarceți-vă, fii răzvrătiți, Eu vă voi vindeca necredințele voastre.” „Iată-ne, noi venim la Tine, pentru că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru.”
„Dacă te vei întoarce, Israele”, zice Domnul, „întoarce-te la Mine”.

Ieremia 3.22; 4.1



Întoarcerea celui care s-a îndepărtat (2)

Iubit credincios, ai căzut? Ai greșit? Te-ai îndepărtat? Ai pierdut dulcele simțământ al favorii divine și fericita conștiență a acceptării înaintea lui Dumnezeu? Dacă da, atunci ce este de făcut? Răspunsul este simplu: Întoarce-te! Iată ce le spune Dumnezeu tuturor celor care s-au îndepărtat. Întoarce-te cu o mărturisire deplină, cu judecată de sine și cu încredere neclintită în dragostea nețărmurită și neschimbătoare a inimii lui Hristos! Să nu rămâi nicidecum departe, în întunericul necredinței tale! Nu măsura inima lui Hristos cu gândurile tale! Lasă-L pe El să-ți spună ce este în inima Lui pentru tine!

Ai păcătuit, ai greșit, te-ai îndepărtat, iar acum se prea poate să-ți fie teamă sau rușine să-ți îndrepți ochii către Cel pe care L-ai întristat și dezonorat. De asemenea, Satan îți sugerează cele mai negre gânduri, căci el face toate eforturile să te țină la o rece distanță de scumpul Mântuitor care te iubește cu o dragoste eternă.

Tot ceea ce trebuie să faci este să-ți ațintești privirea asupra sângelui, mijlocirii și inimii lui Isus, pentru a dobândi un răspuns triumfător la toate sugestiile teribile ale vrăjmașului și la toate raționamentele necredinței din inima ta. Nu lăsa deci să treacă nici măcar un ceas fără să cauți să rezolvi problema dintre sufletul tău și Hristos. Adu-ți aminte că dragostea Lui este tare ca moartea și, de asemenea, că El Însuși spune: „Întoarce-te la Mine!”. Hristos, și numai El, este centrul și circumferința tuturor lucrurilor de care sufletul nostru este legat. Și, în cele din urmă, adu-ți aminte că Lui Îi place să te încrezi în El!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul înfrânt.

Psalmul 34.19



Îmi arată direcția pentru viața mea

„Ar trebui să citiți cartea aceasta”, i-a spus o studentă japoneză unei femei în timp ce îi înmâna în pragul casei o broșură. Studenta știa despre această femeie văduvă, rămasă cu trei copii mici, că își căutase alinare și în templul Shinto, și la un preot budist, și într-un lung pelerinaj – dar toate degeaba. Pentru necazul ei nu găsise nicio consolare, nicio ușurare, niciun ajutor.

„Eu însămi am citit-o”, a spus studenta. „Cartea conține o istorie surprinzătoare. Relatează despre un Om care le vine în ajutor acelora care se simt părăsiți. M-am gândit că ar putea să vă facă bine.”

Văduva a luat cartea. Era Evanghelia după Luca. Mai târziu a spus:

„Am citit cartea din scoarță-n scoarță, pe nerăsuflate. În sfârșit am înțeles, pentru că această carte mi-a arătat direcția pentru viața mea, direcție pe care am căutat-o așa de mult timp. Atunci am vrut să aflu dacă în împrejurimi locuiau creștini, dar nu am găsit. Într-o zi însă am auzit că într-un oraș vecin un om vorbea despre Isus Hristos. L-am rugat să vină și în satul meu. Când a venit, și alții au fost atinși de vestea evangheliei și s-a format o mică comunitate. Citind Evanghelia, au venit la credința în Isus Hristos. – Isus mi-a dat bucurie și pace în viață. El este Salvatorul meu, El este Dumnezeul meu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu!” (Marcu 14:36)


  Întrucât predarea este strâns legată de voința noastră, deseori ea vine cu un preț. Poate simți că ești devotat lui Dumnezeu și cu toate acestea, când vine momentul să treci la fapte, descoperi că predarea ta este numai la suprafață.

Anticipând lucrul acesta, Domnul Isus a identificat domeniul specific în care era nevoie de predare în viața cuiva. Femeii prinse în preacurvie, El i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11). Asta înseamnă că trebuie să predai pornirile tale carnale și dorințele tale lui Dumnezeu.

De multe ori, predarea se referă la bani, deoarece banii au legătură cu încrederea și controlul. Unui om bogat care voia să-L urmeze, Isus i-a zis: „du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci” (Marcu 10:21). Dar omul nu a fost dispus să facă lucrul acesta.

Câteodată predarea presupune mărturisirea unei invidii, a unei atitudini, a unui obicei sau a unui păcat. Când stai cu un prieten de nădejde, Dumnezeu te poate atenționa că trebuie să vorbești despre un domeniu cu care te-ai luptat sau în care ai dat greș. Nu fi surprins dacă răspunsul imediat va fi: „Nu se poate!”

Alteori, poate ești cu o persoană și simți nevoia să o confrunți într-o anumită privință, și lucrul acesta te face să te simți stingher… Și atunci se pune întrebarea: Te vei preda, chiar dacă predarea înseamnă să faci ceva care te incomodează? Dacă ar fi ceva ușor, nu ar mai fi predare!

Exemplul suprem de predare este Hristos când S-a rugat în grădina Ghetsimani: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42). A fost cea mai grea rugăciune pe care a rostit-o vreodată, dar și cea care L-a propulsat spre destinul Său!

În mod uimitor, rugăciunea care aduce puterea lui Dumnezeu este rugăciunea de predare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 5 :12-31


Dacă imnul lui Barac şi al Deborei Îi atribuie pe drept Domnului onoarea victoriei, fiecare seminţie implicată în ea trebuie să-şi primească lauda sau dezaprobarea pe care o merită. Unele seminţii au luat parte activ la lupte. De exemplu, Zabulon şi Neftali şi-au riscat vieţile (v. 18; comp. cu Rom. 16.4; Filipeni 2.30). Alte seminţii, din contră, nu s-au angajat, din cauza laşităţii sau a leneviei. Dintre acestea făceau parte şi cele două seminţii şi jumătate: Ruben, în ciuda unor „mari hotărâri ale inimii“
şi a ezitărilor sale, a rămas cu turmele care-i mai fuseseră piatră de poticnire, determinându-L să-şi aleagă moştenirea dincolo de Iordan; la fel Galaad (Gad şi Manase; v. 17). Dan şi Aşer, reţinuţi de comerţ şi de afaceri, nu şiau părăsit nici corăbiile, nici porturile.

Domnul nu Se poate folosi nici de oamenii nehotărâţi (corăbiile), nici de cei prea ocupaţi (porturile). Mai devreme sau mai târziu ni se oferă ocazia să arătăm ce are prioritate în viaţa noastră. Sunt acestea interesele poporului lui Dumnezeu, bunăstarea adunării? Sau, mai degrabă, ne asemănăm cu aceia despre care ap. Pavel putea  spune cu tristeţe că ei „caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos“? (Fil. 2.21).

Comparând v. 12 din acest cap. cu Ps. 68.18, citat în Ef. 4.8, Îl vedem pe Hristos Învingătorul eliberându-i pe prizonierii lui Satan şi înălţându-Se apoi la cer în triumf.

8 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru deci, auzind că este Domnul, și-a încins haina (pentru că era dezbrăcat) și s-a aruncat în mare.

Ioan 21.7



Întoarcerea celui care s-a îndepărtat (1)

Petru n-a mai așteptat să ajungă la mal cu corabia, atât de nerăbdător era să se arunce la picioarele Domnului său înviat. A sărit în apă și a înotat până la mal, parcă spunând: «Trebuie să fiu primul care ajunge la Domnul; nimeni nu are nevoie de El mai mult decât mine, sărmanul Petru».

Vedem aici o conștiință perfect restabilită, scăldată de lumina dragostei neschimbătoare; și nu sunt toate aceste lucruri valabile pentru orice credincios? Încrederea lui Petru în Hristos era deplină și acest lucru, putem afirma cu îndrăzneală, era plăcut inimii Domnului. Dragostei îi place încrederea în ea. Să ne aducem întotdeauna aminte de acest lucru! Nimeni să nu-și închipuie că-L onorează pe Domnul Isus stând departe de El și apărându-și propria nevrednicie! Totuși este foarte dificil pentru cel care a căzut sau care s-a depărtat să-și recapete încrederea în dragostea lui Hristos. Un astfel de suflet poate înțelege cu ușurință că un păcătos este binevenit la Isus, oricât de mari ar fi păcatele lui, însă, atunci când se gândește la propria lui stare, ca unul care s-a depărtat de Domnul, lucrurile stau cu totul diferit.

Dacă aceste rânduri sunt citite de cineva care a căzut sau care s-a depărtat, dorim să accentuăm importanța unei întoarceri imediate la Domnul Isus. „Întoarceți-vă, fii răzvrătiți, Eu vă voi vindeca necredințele voastre” (Ieremia 3.22). Dragostea din inima Domnului Isus nu se schimbă niciodată. Noi ne schimbăm, însă El este Același, ieri, astăzi și pentru totdeauna; și Lui Îi place să ne încredem în El. Încrederea inimii lui Petru a fost scumpă pentru inima lui Hristos. Fără îndoială că este un lucru trist să cădem, să greșim sau să ne depărtăm, însă este și mai trist ca, după ce am făcut așa, să nu ne încredem în dragostea Domnului și în faptul că El este gata să ne primească din nou la pieptul Său.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți acum să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.”
Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

Isaia 1.18; 1 Ioan 1.7



„De azi înainte, Doamne Isuse…”

Erino Dapozzo (1907-1974) și-a început ucenicia la treisprezece ani, departe de casa părintească. Mama lui se ruga pentru el și îi amintea în scrisorile ei să citească Biblia. Într-o zi, Erino a luat Biblia din geamantan și a deschis-o. Ceea ce a citit acolo i-a trezit conștiința și i-a arătat că Dumnezeu nu putea aproba viața lui.

„Trebuie să o schimb”, și-a spus el. Și a luat o hotărâre bună: „De azi înainte, Doamne Isuse, voi fi ascultător de șeful meu, nu voi mai minți, nu voi mai…”.

Dar, cu toate străduințele sale, următoarele zile au trecut fără ca el să reușească să trăiască după hotărârea luată. Atunci a luat o foaie de hârtie și a scris: „De azi înainte, Doamne Isuse, nu voi mai păcătui, Îți promit. Este pentru ultima oară. Dapozzo”. – Dar și aceasta a rămas fără rezultat!

Dapozzo a trebuit să constate că toate străduințele lui de a se face mai bun au rămas fără succes. În sfârșit, el a recunoscut că numai Isus Hristos îl poate salva prin har de toate păcatele lui, căci Hristos a murit pentru el.

Mai târziu, când Dapozzo a devenit evanghelist, le-a spus ascultătorilor săi: „Un miliard de monede de argint, un milion de rugăciuni, un car de fapte bune și un ocean plin de lacrimi nu pot șterge un singur păcat de-al nostru. Numai sângele prețios al lui Isus Hristos le poate șterge”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1)


 Apostolul Pavel scrie: „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.” În timpul jertfelor aduse de poporul iudeu, se ucidea un animal și apoi trupul său era pus pe altar ca să fie mistuit de foc. Dar ce credeți că se întâmplă dacă pui o ființă vie pe altar și spui: „Stai acolo până vei fi mistuită!”? Făptura se va da jos de acolo! Însă Apostolul Pavel ne încurajează să ne urcăm înapoi pe altar, să ne predăm zi de zi și clipă de clipă. Pe moment, ai impresia că mori, dar de fapt este singura cale de a trăi.

De exemplu, să presupunem că cineva face un lucru care te enervează. Situația este complicată, așa că nici măcar nu ești sigur cum să reacționezi. Fără să încerci măcar, mintea ta se umple de tot felul de gânduri rele. În acel moment, nu știi ce ar trebui să faci. Dar Dumnezeu știe și – dacă te predai Lui – El îți va arăta cum să răspunzi cu bunătate. Opțiunile care îți par atractive – evitarea, evadarea, bârfirea, izbucnirea explozivă – le lași în mâna lui Dumnezeu. Dacă suferința ta este profundă, nu vor trece nici cinci minute și dorința ta de răzbunare va reapărea. Va trebui să te predai din nou. Dar de data aceasta vei recunoaște aceste gânduri puțin mai rapid și nu vei mai ceda așa de ușor. Pe măsură ce înveți să te predai lui Dumnezeu în fiecare situație dată, nu mai trebuie să te predai propriilor tale impulsuri. Pierzi o viață, dar câștigi o alta – una mult mai bună decât cea pierdută!

La sfârșit, se dovedește că oricum nimic din ce ai pierdut nu merita păstrat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 4:17-24;5 :1-11


Sisera a fugit pe jos; cele nouă sute de care de fier ale sale nu i-au fost de nici un ajutor. A crezut că poate găsi refugiu în cortul Chenitului. Dar, în loc de refugiu, a întâlnit moartea prin mâna Iaelei, o femeie credincioasă. Familia Chenitului este interesantă. Hobab, strămoşul ei, refuzase cu mult timp în urmă să meargă cu Israel (Numeri 10.29-30). Acum, descendenţii săi îi urmează pe fiii lui Iuda (1.16) şi iau parte la bătăliile şi victoriile lui Israel.

Fără să se aştepte, Barac îl găseşte pe vrăjmaşul lui nimicit de o femeie, pierzând astfel, cum îl prevenise Debora, o parte din onoarea victoriei. Ei bine, Dumnezeu discerne credinţa acolo unde noi nu vedem nimic din strălucirea ei! Numele lui Barac apare pe lista oamenilor de credinţă din Evrei 11 (v.32). Cât har! Puţinul pe care Domnul ne permite să-l facem pentru El, adesea amestecat în întregime cu încrederea în om, are preţ înaintea Lui şi El Îşi va aduce aminte de el. Este departe ziua când tot poporul cânta pe ţărmul Mării Roşii. În aceste zile de slăbiciune nu auzim decât două voci, pe cea a Deborei şi pe cea a lui Barac, un bărbat şi o femeie de credinţă. Dar cântecul lor nu este mai puţin triumfător. El începe cu preamărirea Domnului, Cel căruia Îi aparţine gloria victoriei.

7 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi pentru totdeauna, pe Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și va fi în voi.

Ioan 16.16,17



Este evident că Domnul avea ceva nou în vedere atunci când a spus: „Când va veni Mângâietorul”. Există și alte locuri în Evanghelii unde venirea Duhului Sfânt este prezentată ca un eveniment viitor. În Ioan 14.16, Domnul Isus a spus ucenicilor Săi: „Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor”. La fel în versetul 26: „Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite„.

Explicația pentru aceasta este foarte simplă. În timp ce scriu aceste rânduri mă aflu într-o vizită în Trinidad pentru câteva săptămâni. Aceasta este cea de-a treia vizită a mea pe insulă. Să presupunem însă că intenția mea ar fi să-mi cumpăr o casă în Trinidad și să locuiesc aici. Într-o presupusă conversație cu un prieten, eu îi spun despre ceva ce nădăjduiesc să fac atunci când voi veni în Trinidad. Prietenul meu mă privește cu surprindere: «Cum adică, „voi veni”? Doar te afli aici!». «Este adevărat», îi răspund eu, «însă nu ai auzit că voi veni în Trinidad într-un fel nou? Mă aflu aici ca vizitator pentru a treia oară, însă în curând voi veni și îmi voi face locuința aici».

În acest fel trebuie să înțelegem cuvintele lui Hristos, atunci când El vorbește despre venirea Mângâietorului. Duhul Sfânt fusese pe pământ de multe ori, însă doar ca Vizitator. În curând avea să vină ca Locuitor, ca să rămână pentru totdeauna cu cei cărora le-a fost dăruit.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi suntem în Cel Adevărat, adică în Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeu adevărat și viața veșnică.

1 Ioan 5.20



Viața veșnică

Apostolul Ioan scrie în epistola sa despre trei teme importante: viața, lumina și dragostea. Acestea sunt trei însușiri ale lui Dumnezeu: El este izvorul vieții, El este lumină și El este dragoste (Psalmul 36.9; 1 Ioan 1.5; 4.8,16).

Viața noastră începe cu nașterea și sfârșește – cel puțin pentru trupul nostru – cu moartea. Viața divină, dimpotrivă, nu are început și nici sfârșit. Această viață este numită în Noul Testament „viața veșnică”. Așa cum noi, oamenii, primim la naștere viață, tot așa primim „viața veșnică” prin „nașterea din nou”.

Acesta a fost subiectul discuției dintre rabinul iudaic Nicodim și Domnul Isus în Ioan 3. Isus i-a spus: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.3). Aceasta înseamnă: fără nașterea din nou, niciun om nu poate avea legătură cu Dumnezeu. Nicodim a întrebat nedumerit cum poate un om adult să se nască din nou. Isus i-a răspuns: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Apostolul Ioan scrie despre Hristos: „El este … viața veșnică” (1 Ioan 5.20). Și: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu” (Psalmul 143:10)


Prin actul predării înaintea lui Dumnezeu, primești o putere pe care nu o poți primi altfel. Prin supunere, primești libertatea pe care altfel nu o vei cunoaște. Există un program de recuperare în 12 pași care le oferă persoanelor dependente o cale către libertate. Dar la baza celor 12 pași stă un mare paradox: în care din cei 12 pași se spune: „acum străduiește-te să nu mai bei?” Sau în care din cei 12 pași se spune măcar: „hotărăște-te să nu mai bei”?

În mod surprinzător, această unealtă puternică împotriva celor mai tari dependențe ale noastre nu le cere oamenilor niciodată să ia hotărârea de a înceta să mai facă ceea ce le distruge viețile. În loc să mobilizeze voința, adepții acestui program își predau voința lui Dumnezeu. Dacă încerci să-ți învingi problema prin voință, voința te va învinge. Dar dacă îți predai voința lui Dumnezeu, salvarea devine posibilă. Predarea, despre care credem că înseamnă înfrângere, se dovedește de fapt a fi singura cale spre victorie. Nu este numai cazul dependenței de alcool și de droguri, ci al păcatului în general. De ce voința noastră are parte de eșec?

„Marea Carte a Alcoolicilor Anonimi” spune că în materie de băutură, noi afirmăm și simțim aceste cuvinte: „niciodată din nou”… doar că… o facem din nou! De ce? Uneori suntem incapabili să aducem în conștiința noastră cu destulă putere amintirea suferinței și umilirii resimțite cu numai o săptămână în urmă. Consecințele sigure care vin în urma consumului unui singur pahar nu se îngrămădesc în mintea noastră ca să ne descurajeze. Dacă îți vin astfel de gânduri, ele sunt rapid și sigur înlocuite de vechea idee expirată că „de data aceasta suntem în control.”

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: predă-te lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 4:1-16


În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă
în Israel“ (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat“, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creştini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala“ (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

6 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și o femeie cu numele Lidia, care se închina lui Dumnezeu, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, asculta; Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel. Fapte 16.14



Evenimentele din Fapte 16 au o importanță specială pentru noi, fiindcă ele prezintă începutul predicării evangheliei în Europa. Apostolul Pavel își desfășura lucrarea în Asia atunci când a avut o viziune într-o noapte – un om din Macedonia îl ruga, spunând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. Pavel deci a părăsit Troa și s-a urcat într-o corabie către țărmul Europei. Exista în Macedonia o inimă aflată în nevoie, flămândă după adevăr, iar Dumnezeu a făcut în așa fel încât slujitorul său să ajungă acolo cu evanghelia harului divin.

Ajungând în Filipi, cea mai importantă cetate din acea parte a Macedoniei, Pavel și însoțitorii săi au mers la un loc de rugăciune unde au găsit câteva femei. Se pare că Pavel nu le-a predicat, ci a stat și a vorbit cu ele. Mulți oameni au fost convertiți în felul acesta – nu prin predici, ci prin discuții personale. Să folosim și noi prilejurile ce ne sunt oferite de a sta de vorbă cu păcătoșii aflați în nevoie și de a le spune ceea ce cunoaștem despre Hristos. Aceasta au făcut aici Pavel, Sila și Luca.

Inima Lidiei s-a deschis la cuvintele apostolului. Ea știa că este păcătoasă, însă tot ce auzise până atunci nu rezolvase problema sufletului ei. Există un gol în suflet care nu se poate umple până când Hristos nu este cunoscut. Cu câtă bucurie trebuie să fi ascultat Lidia vestea cea bună a binecuvântatului Mântuitor! Odată cu inima, ea și-a deschis și casa, unde i-a găzduit pe slujitorii lui Hristos. S-a îmbrăcat cu Hristos și și-a luat locul public de partea Lui. A fost un început deosebit de frumos pentru, probabil, primul convertit al lui Hristos în Europa.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. Cel care vine de sus este mai presus de toți.

Ioan 3.30,31



Ioan Botezătorul

Pe când se afla alături de doi dintre ucenicii săi, Ioan Botezătorul a dat mărturie despre Domnul Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”. Auzind aceste cuvinte, cei doi ucenici L-au urmat pe Isus, Învățătorul ceresc, au aflat unde locuia și au rămas la El în ziua aceea. Nu citim nicăieri că s-ar mai fi întors la Ioan Botezătorul. Însă acest umil slujitor al lui Dumnezeu nu a arătat niciun resentiment din această cauză.

În timp ce Ioan Botezătorul și-a continuat în liniște lucrarea, s-a văzut curând că Isus Hristos atrăgea mai mulți ucenici decât el. Unii l-au atenționat pe Ioan în legătură cu acest aspect. Încercau ei oare să-l provoace la gelozie? Dacă aceasta le era intenția, nu au avut succes. Ioan le-a spus că omul nu primește nimic altceva în afară de ceea ce îi este dat din cer. Lui îi fusese încredințată misiunea deosebită de a fi înainte-mergătorul lui Hristos. La nunțile din acea vreme, mirele era persoana cea mai onorată. Văzându-L pe Hristos onorat, Ioan Botezătorul, ca prieten al Mirelui, s-a bucurat.

Ce exemplu pentru noi toți! Când Domnul Isus Hristos este onorat, noi ne putem bucura! Dacă slujirea noastră poate contribui la gloria Sa, nu trebuie să ne preocupăm cu recunoașterea meritelor noastre pe pământ.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Dacă voiește cineva să vină după Mine… să-și ia crucea…” (Matei 16:24)


Predarea nu este același lucru cu pasivitatea. Voia lui Dumnezeu pentru viața ta presupune să-ți exersezi creativitatea, să faci alegeri și să iei inițiativa. Predarea nu înseamnă să fii ca un preș; nu înseamnă să accepți împrejurările în mod fatalist. Deseori predarea înseamnă să te lupți și să pui la îndoială starea de fapt. Nu înseamnă să încetezi să-ți folosești mintea, să încetezi să mai pui întrebări sau să încetezi să gândești critic. Predarea nu este o proptea pentru cei slabi care nu pot ține piept vieții. Ci predarea este recunoașterea bucuroasă și voluntară a faptului că există un Dumnezeu, și că tu nu ești Dumnezeu! Planurile Sale sunt mai înțelepte și mai bune decât dorințele tale. Domnul Isus nu vine să-ți rearanjeze exteriorul vieții așa cum vrei tu; El vine să rearanjeze lăuntrul vieții tale așa cum vrea Dumnezeu. Când te predai, renunți la viața ta. Recunoști că nu mai ești tu centrul universului, ci Îl așezi pe Dumnezeu acolo! Îi cedezi Lui locul. Îi oferi supunerea ta. Faci ceea ce spune El.

Domnul Isus a fost foarte clar cu acest subiect: „dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Cum poți avea o viață productivă și roditoare? Murind față de tine însuți în fiecare zi! D.L. Moody a spus că lumea mai are încă de văzut ce poate face Dumnezeu cu o singură persoană care este complet predată Lui. Așadar, îngenunchează acum și roagă-te: „Doamne, ia-mă, scutură-mă, frânge-mă dacă e cazul… și fă-mă ce dorești Tu să fiu!” Asta e o rugăciune la care El va răspunde!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 3:12-31


Nuiaua pe care Dumnezeu o foloseşte acum pentru aŞi disciplina poporul este Moabul, acelaşi popor pe care odinioară Dumnezeu îl împiedicase, prin gura lui Balaam, să i se opună lui Israel. Optsprezece ani trec până când poporul se reîntoarce la Domnul; mai înainte, opt ani fuseseră de ajuns (v. 8). În îndurarea Sa, Domnul le ridică un salvator, pe Ehud beniamitul.

Ehud are „un cuvânt de la Dumnezeu” (v. 20) pentru Eglon, împăratul Moabului. Acest mesaj solemn nu este altul decât sabia cu două tăişuri, care înseamnă moartea pentru acest om rău. Epistola către Evrei compară Cuvântul lui Dumnezeu, ascuţit şi plin de putere, cu o sabie cu două tăişuri (Evrei 4.12). Astăzi binefăcătoare pentru cei care se lasă cercetaţi prin mijlocirea ei, mâine ea va condamna şi va aduce pieirea tuturor acelora care nu vor fi crezut (Apocalipsa 19.13-15). Arma lui Şamgar reprezintă şi ea Cuvântul lui Dumnezeu, însă de data aceasta aşa cum îl vede lumea: aparent un instrument fără nici o valoare. Totuşi arma aceasta are mare putere şi este îndeajuns de tare pentru a-l elibera pe Israel încă o dată.

Slăbiciunea omului (Ehud era stângaci) şi slăbiciunea instrumentului (ţepuşa pentru boi a lui Şamgar) scot în evidenţă, şi una şi alta, puterea lui Dumnezeu care îi scapă pe aceia care strigă către El.

5 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fratele meu Ionatan! Foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine.

2 Samuel 1.26



David a fost poet, iar când preaiubitul său prieten a căzut răpus de săgețile filistenilor, și-a alinat durerea scriind această frumoasă elegie. Adevărata prietenie dorește să păstreze amintirea celor plecați dintre noi. Păstrăm crâmpeie de aducere-aminte de cei iubiți pe care i-am pierdut, fiindcă nu vrem ca numele lor să fie șterse din memoria oamenilor. Ei bine, noi toți care Îl iubim pe Hristos trebuie să-L păstrăm mereu în memorie. Dacă putem vorbi despre numele Său, să nu ne închidem gura! Inimile noastre să intoneze cele mai frumoase melodii în onoarea Sa! Fie ca cei care ne iubesc să știe că Îl iubim pe Domnul mai mult ca pe oricine! Să spunem împreună cu psalmistul: „Inima mea clocotește de un cuvânt bun” (Psalmul 45.1).

Ce putem face pentru a păstra amintirea lui Hristos înaintea fiilor oamenilor? Uneori îl întreb pe câte un credincios: «Dacă Îl iubești pe Domnul Isus, cum se face că nu ești niciodată la cina Lui?». Cel mai bun fel de a-I păstra amintirea este cel pe care El Însuși l-a ales. Cum vă scuzați voi, cei care-L iubiți pe Hristos și care niciodată n-ați participat la această comemorare a dragostei Sale? Aceasta a fost ultima Sa dorință înainte de a muri. Și totuși voi spuneți că-L iubiți – și nu doresc să vă contrazic în această privință – însă niciodată nu dați ascultare chemării Lui de a mânca din pâine și de a bea din paharul de vin, care sunt simbolurile trupului și sângelui Său vărsat…

David a cântat despre Ionatan, deși nu i-a fost poruncit să facă aceasta. Ce să spunem despre unii care Îl iubesc pe Hristos mai mult decât l-a iubit David pe Ionatan și care totuși niciodată nu-Și aduc aminte de El în felul în care El a dorit, ci neglijează cina Sa?

C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc turma la Sihem. Vino, căci vreau să te trimit la ei”.

Geneza 37.13



Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său

Istoria lui Iosif este o imagine a ceea ce s-a petrecut în urmă cu aproximativ două mii de ani pe acest pământ:

Iacov l-a trimis pe fiul său Iosif la frații săi, ca să vadă cum le merge și să-i aducă vești. – În Galateni 4.4 citim: „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege”. Isus Hristos a venit, ca Trimisul Tatălui, în lume și la poporul Israel. El S-a preocupat de binele oamenilor și le-a descoperit dragostea lui Dumnezeu.

Iosif a fost dispus să împlinească dorința tatălui său și a răspuns: „Iată-mă, sunt gata!” – Când a devenit Om, Fiul lui Dumnezeu a spus: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10.7). El a fost gata să împlinească tot ce I-a spus Tatăl. El nu S-a abătut niciodată de la calea ascultării, deși aceasta I-a adus mari suferințe.

Frații lui Iosif l-au urât. Când l-au văzut venind, s-au sfătuit să-l omoare. – Și în cazul Domnului Isus a fost la fel. A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. Respingerea lor s-a transformat în ură de moarte: „Dar fariseii, ieșind afară, s-au sfătuit împotriva Lui, cum să-L facă să piară” (Matei 12.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREDĂ-TE LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:20)


Jean Calvin a definit predarea în termenii următori: „A nu mai avea nici-o altă voință, nici-o altă înțelepciune și a-L urma pe Domnul oriunde te conduce.” Pentru a face asta, va trebui să ne confruntăm cu cea mai mare frică: cine ne va conduce viața? E destul de comod să-L ai pe Isus pe locul din dreapta ta atunci când ai nevoie de slujirea Sa: „Doamne, am o problemă de sănătate și am nevoie de ajutorul Tău. La serviciu, este foarte dificil și aș vrea să nu fie așa. Sunt neliniștit și vreau ca Tu să-mi dai pace în inimă. Mă simt trist și aș vrea să am un strop de speranță. Sunt la un pas de moarte și vreau să fiu sigur că ajung în ceruri.”

Dar când trebuie să ne dăm la o parte de la volan și să-L lăsăm pe Domnul Isus să conducă, nu mai suntem așa de siguri, pentru că asta înseamnă că nu mai suntem noi în control.

De exemplu, dacă El conduce, nu mai avem acces liber la portmoneul nostru. Nu putem spune: „Voi dărui… cândva, când mă voi simți generos!… Și oricum îmi rezerv dreptul de a păstra cât doresc.” Banii sunt ai Domnului!

Când Îl lăsăm pe Domnul Isus să conducă, nu mai avem comanda asupra eului nostru. Nu mai avem dreptul să ne satisfacem ambiția egoistă. Acum viața noastră îi aparține Lui.

Nu mai avem comanda asupra gurii noastre. Nu mai avem dreptul să bârfim, să măgulim, să lingușim, să condamnăm, să mințim, să blestemăm, să ne mâniem, să înșelăm, să intimidăm, să manipulăm, să exagerăm, să ocolim adevărul. Acum nu mai este gura noastră – este gura Sa!

Așadar: L-ai invitat pe Domnul Isus să stea lângă tine în timp ce tu conduci?! Sau El este cel care conduce?

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: predă-te lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 3:1-11


În această carte a Judecătorilor vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu. Poporul începe prin
a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa. În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28).

Ciclul acesta, vai, se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi. Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se foloseşte uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi. Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta.

Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situaţia.

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei este un îndemn permanent pentru credincios (1 Timotei 6.12). Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaş învins.

Eu am învins lumea, sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce. Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii (Ioan 16.33;  1 Ioan 5.4, 5).

4 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu?

1 Corinteni 6.19



Când Domnul Isus Se afla pe pământ, El era „Emanuel”, care înseamnă: „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1.23). O Persoană a Trinității Îl făcea astfel vizibil pe Dumnezeu oamenilor. El a locuit în mijlocul lor, iar ei au contemplat gloria Sa.

Nu este mai puțin adevărat că în zilele noastre de asemenea există o Persoană divină pe pământ, locuind în copiii lui Dumnezeu și cu copiii lui Dumnezeu. Această Persoană este Duhul Sfânt. Lui nu I-a fost pregătit un trup, așa cum I-a fost pregătit lui Hristos (Evrei 10.5), căci Duhul Sfânt nu S-a întrupat. El locuiește în trupurile celor credincioși, iar aceste trupuri sunt templele în care El Se manifestă (1 Corinteni 6.19).

Să nu uităm faptul că la fel de adevărat El este o Persoană, cum și Hristos este. Nu-L putem vedea, însă personalitatea și prezența Lui sunt realități incontestabile.

Spunem aceasta, fiindcă mulți par să creadă că El este un fel de influență emanată de la Dumnezeu. Cu siguranță că El exercită o importantă și binecuvântată influență, însă El Însuși este cu mult mai mult decât o influență. Tot așa, El manifestă o putere extraordinară, însă El Însuși este cu mult mai mult decât o putere.

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde.

Isaia 43.1,2



Nu te teme

Mergeam cu mașina pe șosea, când un stol de vrăbii a trecut în zbor foarte jos, aproape de pământ, prin fața mea. Nu am putut să frânez, nici să le ocolesc. Am răsuflat ușurat când am observat că au reușit să treacă în viteză, fără să fie lovite; totuși, una a căzut la pământ.

Gândurile mi-au zburat involuntar la versetul din Biblie unde scrie că „niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10.29). Cu cât mai mult trebuie să știm noi, cei care ne-am pus nădejdea în Dumnezeu, că El ne va scăpa în orice zi de pericole inevitabile ce apar pe cale! Poate fi vorba de accidente, de boli incurabile, de neînțelegeri, de catastrofe naturale și lista poate continua. Dar în orice situație ne putem pune încrederea în Dumnezeu care a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).

Să mergem plini de încredere prin această viață până vom ajunge la ținta cerească! Iar aceia care nu au siguranța că vor ajunge la ținta cerească, patria de sus, care ne-a fost pregătită prin moartea Domnului Isus pe cruce, să vină acum cu păcatele lor înaintea Lui, să le mărturisească cu regret adânc, pentru că orice căință sinceră de păcate este răsplătită cu iertare. Domnul Isus este îndelung răbdător și dorește ca toți să fie mântuiți, să nu meargă în pierzarea veșnică, departe de El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (4) – ANULNOU – Fundația SEER

„Acolo te voi hrăni” (Geneza 45:11)


Visul pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iosif nu se referea la starea de bine a lui Iosif (deși el va ajunge a doua persoană ca importanță în Egipt!), ci la faptul că avea să-și hrănească familia, și omenirea, în vremea foametei. Nu pierde lucrul acesta din vedere! Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, el îți va aduce binecuvântare – ție, dar și celorlalți. Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16). Planul lui Dumnezeu nu este să te facă un simbol, ci un instrument prin care să-Și împlinească voia. Din familia lui Iosif avea să vină Răscumpărătorul lumii, însă familia lui era amenințată cu pieirea. Așa că Dumnezeu a făurit un plan; tălmăcirea visului lui Faraon, de către Iosif, și ridicarea lui Iosif pe tron erau necesare, ca acest plan al lui Dumnezeu să se împlinească.

Și iată încă un gând: istoria lui Iosif dovedește că visul oferit de Dumnezeu îți va schimba atitudinea față de ceilalți, inclusiv față de cei care se poartă rău cu tine. Te va face mai bun, mai iubitor și mai iertător. Aducându-și aminte cum l-au trădat, frații lui Iosif s-au temut când au stat înaintea lui și și-au dat seama că soarta lor se afla în mâna lui. Însă el a refuzat să se răzbune sau să rostească un cuvânt măcar despre ceea ce-i făcuseră ei. El s-a uitat dincolo de faptele lor și a văzut cum a lucrat Dumnezeu prin toate situațiile prin care a trecut. „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi” (Geneza 50:20). Felul în care îi tratezi pe ceilalți, mai ales atunci când te afli într-o poziție înaltă, determină felul în care Se va purta și Dumnezeu cu tine.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 2:6-23


Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel „o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel“ (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).

Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-l luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a împlinit pentru generaţiile anterioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.

Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. „Bătrânii“, despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.

„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri”, ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

3 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Fericiți sunteți voi când vă vor defăima și vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră orice lucru rău, din cauza Mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.
Strângeți-vă comori în cer.

Matei 5.11,12; 6.20



V-ați întrebat vreodată ce fel de răsplătiri veți primi atunci când veți ajunge în cer? Biblia ne arată criteriile potrivit cărora Dumnezeu va stabili aceste răsplătiri, precum și felul de purtare prin care le putem dobândi. Când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vom fi judecați pe baza luminii pe care am avut-o – adică pe baza adevărului pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție – și pe baza a ceea ce am făcut cu oportunitățile care ne-au fost create.

Mai mult, vedem că anumite acțiuni și atitudini vor avea ca rezultat anumite răsplătiri. De exemplu, în Evanghelia după Matei ni se spune că există o mare răsplată păstrată în cer pentru cei care sunt insultați și persecutați din pricina Domnului Isus (Matei 5.11,12). În altă parte, Domnul ne spune că faptele de bunătate făcute față de cei ai Lui sunt consemnate și vor fi răsplătite (Matei 25.40). Nici chiar un pahar cu apă dat unui ucenic însetat nu va fi trecut cu vederea în ziua judecății (Matei 10.42).

Printre cei răsplătiți se vor afla și cei pe care Dumnezeu îi cheamă să-și părăsească atât averile, cât și pe cei apropiați, de dragul evangheliei. O altă acțiune care se bucură de atenția specială a lui Dumnezeu este dragostea îndreptată către cei care ne sunt vrăjmași. Pentru o astfel de purtare există o mare răsplată și vom fi numiți „fii ai Celui Preaînalt” (Luca 6.35). Câteodată, unii par să prospere și să secere o recoltă bogată, fără să bage însă de seamă cum alții au pregătit și am semănat mai înainte ogorul. Totuși, Dumnezeu ne asigură că nici cel care seamănă și nici cel care udă nu vor fi trecuți cu vederea (1 Corinteni 3.8). Domnul vede orice detaliu, iar orice lucru făcut pentru El va fi cu siguranță răsplătit.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.

Ioan 14.27



Pace care durează

„Războiul care trebuia să pună capăt tuturor războaielor” – așa a fost numit Primul Război Mondial, în care au murit milioane de oameni. Când s-a făcut pace, în 1918, mulți sperau că lumea nu va mai avea alt război. Dar, la mai puțin de douăzeci de ani, a început cel de-al doilea Război Mondial, care a adus ruine nenumărate și a omorât alte milioane de oameni. Când s-a sfârșit acest război, a fost multă bucurie, dar puțină încredere în permanența păcii. Oamenii învățaseră că pacea lumii nu durează.

Învățăm aceeași lecție pe o scară mai mică în relațiile noastre de fiecare zi. Pacea vine și se duce foarte repede, în funcție de împrejurări. Pacea este atât de fragilă!

Pacea lui Hristos este cu totul deosebită. Pacea lui Isus durează. Ea este stabilită cu o autoritate pe care nicio putere pământească n-o poate zdruncina. Pacea lui Isus nu depinde de schimbarea împrejurărilor din viață, ci de prezența de neschimbat a Duhului Sfânt. Pacea lui Isus rămâne și atunci când trupul îți este ros de boală sau mintea îți alunecă în întunericul uitării. Pacea pe care o dă Isus este de netulburat.

Ca balsamul care vindecă și-alină
Inima-n cuptorul vieții încercate,
Tot așa, iubirea Ta este-o lumină
Care-aduce pace sfântă și curată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (3) – ANULNOU – Fundația SEER

„Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât” (Geneza 37:5)


Istoria lui Iosif ne învață că succesul îi poate face pe alții să se comporte nedrept față de tine. Nu toți vor sărbători succesul pe care îl ai, nici măcar cei mai apropiați. Când faima Domnului Isus a început să se răspândească, primii care L-au respins au fost cei din cetatea în care a crescut. Lucrul acesta L-a făcut să spună: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui” (Matei 13:57).

Biblia spune despre Iosif: „Frații săi au început să-l pizmuiască” (Geneza 37:11). Și iată cum a apărut invidia! Când Dumnezeu toarnă peste tine binecuvântări, cei care se simt lăsați pe dinafară te vor lua la ochi. Poate unii se simt mai merituoși și mai vrednici, și vor crede că binecuvântarea ta a venit pe cheltuiala lor. Așa s-a simțit Cain când și-a ucis fratele (pe Abel); așa a simțit Saul când David l-a ucis pe Goliat și poporul a cântat: „Saul și-a bătut miile lui, Iar David, zecile lui de mii” (1 Samuel 29:5). La scurt timp după aceea, Saul a început să arunce cu sulița după David. Și sulița nu s-a despărțit niciodată de mâna sa, până ce i-a străpuns propria inimă. Motivul a fost că invidia este ca un bumerang; se întoarce și rănește pe cel care l-a aruncat.

Când tatăl lor a dat o petrecere pentru a sărbători întoarcerea fiului risipitor, fratele mai mare a zis: „Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15:29).

Acest fiu a făcut trei greșeli pe care le facem cu toții:

a) S-a comparat cu fratele său;

b) A demascat păcatele și slăbiciunile fratelui său;

c) Nu a reușit să aprecieze măsura dragostei tatălui său pentru el și binecuvântările pe care le revărsase asupra lui.

Așadar, să învățăm din aceste greșeli – ca să nu la facem și noi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 1:27-36; 2:1-5


Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din timpul nostru se scurge în compania oamenilor neîntorşi la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu putem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieţii noastre spirituale. Să ne ferim de prieteniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor „împinge în ţinutul muntos“, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Îngerul Domnului, „Căpetenie a oştirii Domnului“ (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.

Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

2 Ianuarie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să vestesc captivilor eliberare și orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiți în libertate, să vestesc anul plăcut al Domnului.

Luca 4.18,19



Luca prezintă o frumoasă imagine a Domnului Isus ca Fiu al Omului, însă El era cu mult mai mult decât atât, așa cum tot Luca ne spune: „Sfântul care Se va naște din tine va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Domnul Isus a devenit Fiul Omului, însă a rămas ceea ce El dintotdeauna a fost: Fiul lui Dumnezeu.

Este un mare privilegiu să urmărim umblarea Domnului Isus și să contemplăm astfel un Om, un Om perfect și smerit, care nu S-a gândit niciodată la Sine Însuși și care a căutat întotdeauna binecuvântarea celor aflați în nevoie. Nimeni înainte nu putuse învia morții, nici să redea vederea orbilor sau sănătate celor bolnavi, nici să proclame săracilor evanghelia. Ce fel de Om era acesta? Isus mergea din loc în loc făcând bine, însă era tratat cu dispreț. Cei ai Săi – poporul iudeu – nu L-au primit, iar lumea nu L-a cunoscut (Ioan 1.10,11). Nimic însă nu L-a dat înapoi de la scopul inimii Sale de a face voia lui Dumnezeu, care-L trimisese, și de a împlini lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă.

După ce Domnul a dat pe față starea inimii oamenilor, El a descoperit inima lui Dumnezeu și Își continuă și astăzi lucrarea de har față de toți cei care Îl primesc. Pentru noi, ai căror ochi au fost deschiși, El este Exemplul suprem. Fie ca toți să-L urmăm! Trăsătura unui adevărat ucenic al lui Isus Hristos este să fii atașat cu toată inima de El, de Cel care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.

Astăzi, invitația de a-L primi este încă prezentată tuturor, iar El dorește un răspuns din acele inimi care au fost atinse de Duhul Sfânt. Domnul Isus este temelia sigură pe care viața noastră trebuie zidită. Doar astfel putem sta neclintiți în mijlocul furtunilor care se abat asupra noastră.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Psalmul 90.12



Bătrânul orologiu

Într-un ungher al camerei se află bătrânul orologiu, având mai mult de o sută de ani. Limba lui se duce și se-ntoarce neobosită: Tic-Tac, mișcător și solemn în același timp.

Mișcător, pentru că vorbește de generații trecute, care și ele l-au auzit.

Solemn, pentru că ne spune că timpul se scurge neînduplecat. Tic-Tac, Tic-Tac!…

Faptul că ne aflăm la început de an înseamnă că un alt an s-a încheiat. Prieteni, să ascultăm limbajul bătrânului orologiu! El ne îndeamnă să luăm aminte la ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2). Vom lăsa să treacă „clipa potrivită” (Ieremia 46.17)?

Cea mai importantă decizie îți stă înainte: referitoare la viața veșnică sau la condamnarea veșnică! Așadar, decizia cu privire la unde îți vei petrece tu veșnicia se ia aici și acum. Nu mai târziu! Nu după moarte! Nici la o așa-numită „judecată de apoi”, despre care se aude vorbindu-se uneori! Tu ai doar pentru ziua de astăzi promisiunea mântuirii. Pentru tine, orologiul lui Dumnezeu indică „Acum” și „Astăzi”. Este ceasul să ne trezim din somn! Noaptea este foarte înaintată!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERE-I LUI DUMNEZEU UN VIS (2) – ANULNOU – Fundația SEER

„Iosif a mai visat un alt vis” (Geneza 37:9)


Dacă ți-ai împlinit deja un vis pe care ți l-a dat Dumnezeu, roagă-te pentru un altul – unul și mai mare! Biblia spune: „Iosif a mai visat un alt vis.” Și al doilea vis a fost mai mare decât primul. În primul vis, el a văzut snopi de grâu stând pe pământ și plecându-se înaintea lui, dar în al doilea vis, el a văzut stelele de pe cer plecându-se înaintea sa. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți încredințeze un vis mai mare, și să te ajute să țintești mai sus. Dar ai grijă: înainte ca Dumnezeu să-ți dea un alt vis, El se va uita să vadă ce faci cu cel pe care ți l-a dat. „Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?… Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10).

Finalurile importante au de obicei începuturi timide. „Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har. Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.” (1 Petru 5:5-6).

Dacă visul tău este să prosperi pe plan financiar, lucrul acesta este în armonie cu promisiunile lui Dumnezeu? (vezi Deuteronomul 8:18; Isaia 48:17; 2 Corinteni 9:8; 3 Ioan v. 2). Există trei condiții biblice pe care trebuie să le îndeplinești, pentru ca visul tău se se concretizeze:

1) Trebuie să fii dispus să-L onorezi pe Dumnezeu cu venitul tău prezent (vezi Maleahi 3:8-10).

2) Trebuie să fii dispus să împarți cu alții ceea ce ai, și să împlinești nevoile altora (vezi Proverbele 11:25).

3) Trebuie să practici disciplina financiară, în loc să risipești ceea ce ți-a dat Dumnezeu prin cumpărături necugetate și impulsuri de moment (vezi Proverbele 21:20).

Când îndeplinești condițiile Sale, Dumnezeu promite că te va binecuvânta și va împlini visul pe care ți l-ai propus, sau pe care El ți l-a dat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Judecatori 1:16-26


Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât de trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine, nici locul unde se găseşte Îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa?  O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui Iosua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea Ierihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din partea fiilor lui Iosif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea în cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, în loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate în altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa în Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale. Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?”

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: