Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (1)

Cei din Laodiceea aveau o părere foarte bună despre starea lor. Ei spuneau: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și n-am nevoie de nimic” (Apocalipsa 3.17). Da, n-aveau nevoie nici măcar de Domnul, care, așa cum vedem, era afară și bătea la ușă. Inima lor era într-o stare cumplită. În Filadelfia însă, Domnul găsea ceea ce inima Lui căuta.

El știa faptele lor; nu erau fapte mărețe în ochii oamenilor, fiindcă ei aveau puțină putere. Însă El era atât de satisfăcut de ceea ce găsea în Filadelfia, încât a așezat o ușă deschisă înaintea lor – pe care nimeni nu o putea închide – pentru a-i încuraja, în ciuda lipsei lor de putere.

Primul lucru care Îi făcea plăcere Domnului se găsește în expresia: „Ai puțină putere”. Această expresie caracterizează lucrările lor, însă se găsește și în lista lucrurilor pe care El le aprobă. Acești credincioși aveau puțină putere, însă Îl cunoșteau pe Cel care îi spusese lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns, pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune„. La fel ca Pavel, ei puteau spune: „Deci foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele, ca să locuiască peste mine puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12.9). Ei știau foarte bine ce voise să spună Dumnezeu prin cuvintele: „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4.6).

Nimic nu este mai prețios inimii Domnului decât ca cei ai Lui să se încreadă în El în tot ceea ce fac. Doar în Domnul trebuie să căutăm putere pentru lucrare, iar de rezultate Se va îngriji El Însuși, lucrând toate prin Duhul Său și potrivit Cuvântului Său. Și, în contrast cu cei din Laodiceea, care credeau că nu au nevoie de nimic, noi să ne recunoaștem întotdeauna lipsa de putere și să apelăm la Hristos, căci El este tăria noastră (Psalmul 28.7)!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la timpul potrivit. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, potrivit adevărului mântuirii Tale!
Psalmul 69.13

Cât cântărește o rugăciune? (1)

O femeie sărăcăcios îmbrăcată, pe nume Luise, având privirea unui om învins, a intrat într-o băcănie. S-a apropiat de proprietarul magazinului în cel mai umil mod și l-a întrebat dacă i-ar da voie să ia câteva alimente. I-a explicat liniștită că soțul ei era foarte bolnav și incapabil să lucreze, că au șapte copii și că duc lipsă de hrană. John, proprietarul, a privit-o cu dispreț și i-a cerut să părăsească magazinul. Presată de nevoia familiei, femeia a adăugat cu sfială:

— Vă rog, domnule! Vă voi aduce banii cât de curând posibil.

Proprietarul i-a spus că nu-i poate da pe datorie, întrucât ea nu avea un cont la magazinul lui. Lângă cântar se afla însă un client care asistase la discuția dintre cei doi. Acesta a făcut un pas în față și i-a spus proprietarului că va plăti el alimentele de care femeia are nevoie pentru familia ei. Proprietarul a spus cu voce șovăielnică:

— Ai o listă de cumpărături?

— Da, domnule, a răspuns femeia.

— Bine…, a spus proprietarul, pune lista ta pe cântar și, în contul greutății ei, îți voi da alimente.

Femeia a ezitat un moment, cu capul plecat, apoi și-a luat poșeta, a scos din ea o bucată de hârtie și a scris ceva pe ea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE HAR, CĂCI ȘI TU AI NEVOIE DE EL

„Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21)

     Deși harul nu-i dă nimănui dreptul de a trăi după bunul său plac, judecata care vine în  urma pretenției ca ceilalți să trăiască după standardele noastre a provocat daune imense.  Chuck Swindoll scrie: „Legalismul răspândește un venin care paralizează, ne orbește, ne face  mai insensibili și trezește în sufletul nostru mândria. Dragostea este umbrită de un panou  mental, pe care apare o lungă listă care le pretinde celorlalți să se ridice la un anumit nivel.  În scurt timp prietenia este fracturată de o atitudine de judecată și de o privire critică. Și  înainte să tragi concluzia că ești nevinovat, analizează-ți reacția atunci când te întâlnești cu  un credincios care nu crede, nu se poartă sau nu se îmbracă în același fel ca și tine.

Chiar și atunci când ai impresia că ești destul de abil ca să-ți ascunzi adevăratele sentimente, ele apar  în „privirea ta înpietrită și în atitudinea „sunt mai sfânt decât tine.” Domnul Isus a zis: „Nu  judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiți, şi nu veţi fi osândiți; iertaţi, şi vi se va ierta” (Luca  6:37). Un creștin care judecă se poartă ca și cum, dacă stinge lumina cuiva, lumina lui va  străluci mai puternic. Dar nu este așa. Pavel scrie: „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege,  degeaba a murit Hristos.”

Tu spui: „Dar dacă cineva cade de pe cale sau păcătuiește  intenționat?” Biblia spune: „chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care  sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii  ispitit şi tu” (Galateni 6:1). Când îți iei singur dreptul de a-i condamna pe alții – le refuzi același  har de care s-ar putea să ai nevoie și tu înainte ca ziua să se sfârșească.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 5:1-20

După falimentul liniei lui Cain, este ca şi cum Dumnezeu lua istoria omului de la începutul ei (v. 1, 2). Avem aici succesiunea de nume care formează ceea ce   s-a chemat de-a lungul veacurilor „firul de aur al credinţei”, care va duce la Mesia: „sămânţa femeii” promisă după cădere. În această familie nu este problema multor ocupaţii, ca în cea a lui Cain. Umblarea pe pământ a omului lui Dumnezeu abia dacă lasă urme. El nu contribuie în mod semnificativ la progresul lumii şi istoria nu are lucruri mari de spus despre el. El se naşte, Îi slujeşte Dumnezeului său cu umilinţă, are copii şi moare. Da, moartea este acolo, consecinţă a păcatului şi rezumatul vieţii îndelungate a fiecăruia dintre patriarhi se încheie cu cuvintele inexorabile: „şi a murit” (de opt ori).

Satan, mincinosul, afirmase: „nicidecum nu veţi muri” (3.4), dar Dumnezeu a poruncit: „în ţărână te vei întoarce” (3.19) şi acest capitol 5 ne aduce o confirmare solemnă.

Totuşi Adam şi primii săi descendenţi au atins vârste record. Dumnezeu a permis aceasta, pentru ca, înainte de existenţa Scripturilor, adevărul să poată fi transmis oral prin cât mai puţini intermediari posibili (abia dacă au fost şapte între Adam şi Moise).

8 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor. Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o familie; pe cei încătușați îi scoate, ca să se bucure de belșug.
Lasă-i pe orfanii tăi! Eu îi voi ține vii; și văduvele tale să se încreadă în Mine.
Psalmul 68.5,6; Ieremia 49.11

Cât de mișcător prezintă Scriptura dragostea lui Dumnezeu față de văduve și orfani! Dumnezeului nostru Îi pasă de cei pe care El i-a creat. Cu cât ei sunt mai neajutorați, cu atât El Se îngrijește mai mult de ei. „El dă vitelor hrana lor, puilor de corb care strigă. El nu-Și găsește plăcere în puterea calului, nu are plăcere în picioarele omului. Plăcerea Domnului este în cei care se tem de El, în cei care-și pun speranța în bunătatea Lui” (Psalmul 147.9-11). Domnul spune: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

Dumnezeu a creat femeia ca să fie un ajutor potrivit pentru bărbat. Peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu, bărbatul este văzut ca fiind capul femeii, însă nu ca fiind mai bun sau superior ei. Nici bărbatul și nici femeia nu trebuie să fie independenți unul de celălalt, ci fiecare are nevoie de celălalt. Prin urmare, este o mare pierdere pentru o soție să-și piardă bărbatul, să-l piardă pe cel care trebuie să o hrănească și să o îngrijească cu drag, pe care ea trebuie să-l completeze și căruia trebuie să i se supună, ca Domnului. Orfanii, de asemenea, trăiesc în circumstanțe foarte dificile, fiindcă lipsa părinților constituie un handicap imens. Iată de ce Dumnezeu este în mod deosebit interesat de soarta lor.

Societatea este gata să profite de văduve și de orfani. O văduvă, în timpurile biblice, era foarte vulnerabilă în lumea în care trăia, care era o lume în totul dominată de bărbați. Acest lucru este adevărat și astăzi, pentru o mare parte a lumii. Însă Dumnezeu a fost, și încă este, de partea celor lipsiți de ajutor și aflați în nevoie. Cât de mulțumitori trebuie să fim că un astfel de Dumnezeu este de partea noastră!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.
Apocalipsa 20.15

Cel mai mare document

În 1980, documentația despre reactorul nuclear din Kalkar, cuprinsă în circa 10.000 de dosare, a fost desemnată ca fiind „cel mai mare document al tuturor timpurilor, în Germania”. Lungimea totală a documentului se întindea pe 1 kilometru!

Dar ce este aceasta în comparație cu cărțile care vor sta cândva în fața tronului mare și alb? În Apocalipsa 20.12 este scris că toți morții vor apărea înaintea lui Dumnezeu și vor fi judecați. În cărțile care se află acolo sunt scrise toate faptele pe care le-au făcut oamenii în viața lor. Fiecare păcat, fiecare faptă rea este notată acolo! Nimic nu este trecut cu vederea! Chiar și ceea ce faci aici, pe pământ, în ascuns și neobservat de nimeni, este notat în cer.

Toți oamenii care nu s-au pocăit și care, ca urmare, nu Îl urmează pe Domnul Isus vor fi judecați după faptele lor și vor ajunge în iad!

Dar există și „cartea vieții”, unde sunt notate toate numele credincioșilor. Ei vor fi cândva la Domnul Isus în cer.

În care carte este înscris numele tău? Se mai găsește oare în cărțile unde sunt notate toate faptele, sau este scris deja în cartea vieții?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANTRENAMENT PENTRU ASCULTARE

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

     Ruth, soția lui Billy Graham, a scris: „Astăzi stau pe verandă, iar câinele nostru ciobănesc german stă la picioarele mele. În zare se aud tunete. Pe măsură ce furtuna se apropie, câinele o rupe la fugă spre partea din față a curții pentru a o întâmpina, zbătându-se și lătrând furios. După ce a trecut, se întoarce pe verandă, convins că el a gonit-o. E câine german de pază, dresat atent pentru căutări și salvări, pentru atac și ascultare. Căutarea și salvarea în această zonă muntoasă pot fi de mare folos. Nu-mi imaginez vreo situație în care i-aș porunci să atace. Însă un câine bine dresat poate simți ostilitatea sau poate detecta o armă (chiar și un obiect ce seamănă cu o armă), situație în care procedezi înțelept dacă stai la locul tău.

Însă ceea ce aduce o adevărată bucurie este dresajul pentru ascultare. Stai, șezi, culcă-te, du-te, caută, stai pe loc, ridică-te. Un câine neascultător nu e numai o pacoste, ci poate fi și o răspundere. Ascultarea poate face dintr-un câine o bucurie. Oare nu e tot așa și cu Dumnezeu și copiii Săi?

Cunosc unii oameni care au fost antrenați pentru atac. Nu o să le pomenesc numele – poate pe câțiva îi cunoști dar sunt foarte talentați la așa ceva. Apoi, mai sunt unii care sunt antrenați pentru căutare și salvare. (îi pun în acest grup pe cei din Armata Salvării). Și mai sunt și cei care au fost antrenați să fie ascultători. Eu cred că în faptul acesta, mai mult decât în oricare altul, își găsește Domnul Isus plăcere. Simpla ascultare; ascultarea cu bucurie, ascultarea sinceră și care nu pune întrebări. Cred că a fi în stare să spui împreună cu psalmistul: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” ar fi culmea pregătirii pentru creștini. Căci în asta își găsește Dumnezeu cea mai mare plăcere.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 4:17-26

Cain, condamnat să fie „pribeag şi fugar”, refuză ceea ce rânduise Dumnezeu pentru el şi se aşază în lume în mod confortabil. Îşi construieşte o cetate pentru el şi pentru urmaşii săi şi fiecare îşi găseşte o îndeletnicire după propria alegere. Însă «progresul social» nu îndreaptă natura umană. Rasa lui Cain se aseamănă cu înaintaşul ei. Violenţa şi spiritul de provocare al primului asasin din istorie se regăsesc în descendentul său, Lameh. Această imagine ne prezintă anticipat lumea de azi care Îl trimite la moarte pe Domnul Isus, adevăratul Abel. Totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi când crucea nu ar fi existat niciodată. Totul se organizează astfel încât viaţa pe pământ să fie cât mai plăcută. Nimic nu lipseşte: ştiinţă, artă, industrie, chiar şi religie. Numai Domnul Isus este aproape întotdeauna absent.

Dar, în paralel cu dinastia lui Cain, o altă spiţă îşi face discret apariţia la sfârşitul capitolului. Set ia locul lui Abel şi atunci oamenii încep să cheme Numele Domnului. Viaţa celui drept care fusese dat morţii se perpetuează simbolic pe linia credinţei, vorbindu-ne despre felul în care Hristos, al doilea Om, Şi-a câştigat o familie care-I poartă numele şi care trăieşte în temere de Dumnezeu.

7 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca să vestim evanghelia și dincolo de voi.
2 Corinteni 10.16

Ar fi de folos ca mulți dintre noi să ne întrebăm cât de mult ne achităm de responsabilitățile cu privire la regiunile de „dincolo de noi”. Cred cu tărie că acei creștini care nu cultivă și nu manifestă interes pentru evanghelizare sunt într-o stare deplorabilă. Cred de asemenea că adunarea care nu manifestă interes pentru evanghelizare se află într-o stare de moarte. Unul dintre cele mai reale semne ale creșterii spirituale, fie în ce-l privește pe un credincios în mod individual, fie în ce privește o adunare, este dorința sinceră pentru convertirea sufletelor. Este greu de crezut că în inima cuiva ar locui din belșug Cuvântul lui Hristos, dacă el nu face niciun efort pentru a vesti acest Cuvânt celor necredincioși.
Mulți lucrători ai lui Hristos au devenit poate prea legați de un anumit teritoriu. Au ajuns să facă o lucrare de rutină și, în multe cazuri, s-au paralizat pe ei înșiși și pe cei care-i ascultă. Nu vorbesc acum despre păstori, nici despre bătrâni, nici despre învățători, care își fac lucrarea în mijlocul celor credincioși, ci vorbesc despre evangheliști. Aceștia nu trebuie să se lase legați de o anumită localitate. Lumea este sfera lucrării lor; „regiunile de dincolo” trebuie să fie mottoul lor; a-i strânge pe cei aleși ai lui Dumnezeu trebuie să fie scopul lor; iar călăuzirea Duhului trebuie să fie direcția lor.
Oricum, toți trebuie să avem pe inimă mântuirea celor păcătoși. Să nu fim leneși în această privință! Timpul s-a scurtat, iar veșnicia se apropie cu pași repezi. Stăpânul este cu totul vrednic de eforturile noastre, iar sufletele sunt nespus de prețioase. Timpul pentru lucrare se va încheia curând. Iar după ce ne-am făcut lucrarea într-o anumită regiune, să trecem mai departe în cea de „dincolo” de ea.
C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mă desfătez în orânduirile Tale și nu uit cuvântul Tău.
Psalmul 119.16


Cartea uitată


Un băiețel a observat sus, pe un raft din biblioteca tatălui său, o carte mare și plină de praf. Curiozitatea i-a fost trezită. A întrebat-o pe mama lui ce fel de carte era aceea. Pusă în dificultate, mama i-a răspuns: „Ah, este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu”. Băiatul s-a gândit un moment și apoi a spus: „Mama, dacă este Cartea lui Dumnezeu, să I-o dăm înapoi. La noi în casă nimeni nu o citește!”.
În multe case, Biblia se deschide doar rareori. Se ia în mână cel mult la un caz de deces și se citește Psalmul 23, pentru că acest psalm se cunoaște de la ora de religie.

Cât timp a trecut de când ați avut ultima dată în mână Biblia? Se află oare sub un teanc de cărți – undeva în spate, într-un colț? Această carte este Cuvântul lui Dumnezeu! El dorește să Îl citiți, pentru că are un mesaj către dumneavoastră.

Scopul acestui calendar este de a vă pune înainte în fiecare zi un verset sau câteva versete din Biblie, pe care să le înțelegeți mai bine. Dar mai important este să citiți Cuvântul lui Dumnezeu. Începeți cu Evanghelia după Luca! Acolo veți citi despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om și a trăit în Israel. Pentru a-i mântui pe oamenii pierduți, El a murit la cruce și a înviat după trei zile. Aceasta este în câteva cuvinte Vestea Bună, pe care Dumnezeu v-o adresează prin Biblie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LEAC ÎMPOTRIVA ÎNGRIJORĂRII

„Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6)

     Biblia spune: „aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi   gândurile în Hristos Isus” (v. 6-7). Când te rogi mai mult, te îngrijorezi mai puțin. Asta înseamnă că ai de ales: fie să te rogi, fie să te îngrijorezi. Prin rugăciune, îi dai problema lui Dumnezeu, de aceea experimentezi mai multă pace a minții.

Asta înseamnă că nu te vei mai îngrijora deloc? Nu, înseamnă că te vei îngrijora mai puțin.

Când scopul tău este să încredințezi problema în mâinile lui Dumnezeu și să nu te îngrijorezi deloc, vei ajunge la stadiul acesta pas cu pas. Dumnezeu nu-ți cere să trăiești într-o stare de negare. Expresia „don’t worry – be happy” (expresie consacrată „nu te îngrijora – fii fericit!” – n.tr.) nu reușește să facă aprecierea corectă a îngrijorărilor pe care le ai. Dumnezeu nu se așteaptă ca brusc să nu-ți mai pese, ci El îți oferă o alternativă pentru obiceiul inutil și obositor al îngrijorării.

„Rugați-vă neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Asta înseamnă că o rugăciune de treizeci de secunde te va scăpa de anxietate? Nu, ci înseamnă să-ți începi ziua cu rugăciune și să continui să te rogi de-a lungul întregii zile. Roagă-te când conduci. Roagă-te la locul de muncă. Roagă-te înaintea mesei de prânz. Roagă-te când primești acel telefon dificil.

Roagă-te când ceva te dezamăgește. Roagă-te când apar surprize. Roagă-te când ai o reușită. Roagă-te în mijlocul știrilor dureroase. Roagă-te neîncetat – efectiv. Tatăl tău Ceresc, fiindcă este profund impresionat de zbaterile tale, adoră să vii la El și să-i ceri ajutorul. El este pregătit și bucuros să intervină. Nu trebuie decât să-L inviți și El este gata să te ajute!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 4:1-16

Din zorii omenirii, două rase au prins contur. Cain, primul om născut pe pământ, este strămoşul tuturor celor care sunt drepţi în ochii lor înşişi. Satisfăcut de sine însuşi şi de faptele sale, inconştient de păcat şi de consecinţele lui, se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu fructul propriei sale munci, rod al unui pământ blestemat. Cum putea Dumnezeu să privească aceasta? Abel, al doilea om, este înaintaşul celor din linia credinţei; el deschide lista de onoare din cap.11 al cărţii Evrei (v. 4). Jertfa pe care o oferă el este „mai bună” decât cea a lui Cain, deoarece este adusă prin înţelegerea gândurilor lui Dumnezeu.

După păcatul omului împotriva lui Dumnezeu (cap. 3), avem aici păcatul omului împotriva semenului său. Cain îşi ucide fratele. Şi Cuvântul, care distinge gândurile şi intenţiile inimii, dă pe faţă motivul: gelozia. „Pentru ce l-a ucis? Pentru că lucrările lui erau rele, iar ale fratelui său, drepte” (1 Ioan 3.12). Mai târziu, când  pe pământ venea Domnul Isus, evreii L-au trimis la moarte pentru acelaşi motiv. Perfecţiunea Lui accentua faptele lor rele. Ei au vărsat sângele Celui cu adevărat drept şi pedeapsa lor este astăzi ca şi cea a lui Cain: sunt împrăştiaţi şi persecutaţi pe pământ.

6 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 Iată, Robul Meu va prospera; va fi înălțat și va fi ridicat și va fi foarte sus. Isaia 52.13

 

Iată Robul Meu (1)

 Cuvântul „Iată” din versetul de mai sus arată că Dumnezeu dorește să ne atragă atenția asupra Celui care este atât de important: „Robul Meu”. Isaia a scris câteva profeții cu privire la Mesia, iar cea din capitolele 52.13–53.12 poate fi considerată cea mai importantă, o adevărată perlă a profeției. Ea a fost scrisă cam cu opt sute de ani înainte de venirea Domnului și oferă detalii exacte cu privire la viața, la suferințele, la moartea și la învierea Sa. Isaia a fost condus de Duhul lui Dumnezeu și a prezis cu o precizie uimitoare lucruri care astăzi ne ating inimile atât de mult. Înainte de a prezenta suferințele Robului (în Isaia 53), el ne atrage atenția cu privire la rezultatele lucrării lui Mesia și la felul cum El avea să fie înălțat (Isaia 52.13).

Apoi, în câteva cuvinte, el zugrăvește suferințele cumplite pe care Mesia avea să le îndure – în special pe cruce – precum și impactul lor asupra întregii lumi (Isaia 53.1-12). În această profeție bine cunoscută, Dumnezeu ne împărtășește gândurile Sale cu privire la Cel care a împlinit totul spre gloria Sa. Chiar dacă Isus a fost lepădat de către poporul Său Israel, Dumnezeu S-a identificat public cu El și Și-a afirmat aprecierea și satisfacția cu privire la El (vedeți Matei 3.16,17; 12.18-21).

Robul lui Dumnezeu S-a încrezut întotdeauna în Dumnezeu, chiar și atunci când a fost lepădat de poporul Său (vedeți Matei 11 și 12). El a lucrat cu înțelepciune și a prosperat; cuvântul ebraic pentru „a prosperat”, în Isaia 52.13, înseamnă a fi înțelept, a acționa cu înțelepciune și, totodată, a avea succes și a prospera. Secretul lui Mesia a fost că S-a încrezut întotdeauna în Domnul, Cel care L-a răsplătit din plin și L-a înălțat. Petru a scris despre El pentru a-i încuraja pe credincioșii dintre evrei care treceau prin persecuții și le-a spus că profeții au vestit atât suferințele Celui care a lucrat cu înțelepciune, cât și gloriile care aveau să urmeze (1 Petru 1.11; 2.22,25).

A. E. Bouter

 SĂMÂNȚA BUNĂ

 „Dar voi”, le-a zis El [Isus], „cine ziceți că sunt?”. Și Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Matei 16.15,16

 

Cine este Isus Hristos pentru tine? (1)

 Isus Hristos i-a întrebat pe ucenicii Săi ce gândesc oamenii despre El. Nu a fost o întrebare stârnită de curiozitate, ci una care a servit unui anumit scop. Ucenicii erau bine informați și de aceea au răspuns aproximativ așa: unii văd în Tine pe Ioan Botezătorul, alții Te văd ca fiind Ilie, iar alții spun că Tu ai fi Ieremia sau un alt profet.

În acest fel și-au format oamenii o părere despre Isus din Nazaret. Așa a fost atunci și așa este și astăzi. Unul consideră că Isus ar fi fost un Om bun; altul vede în El un Trimis al lui Dumnezeu; un al treilea Îl estimează ca fiind Unul care face lumea mai bună…

„Dar voi …” – pe Domnul nu Îl interesau astfel de păreri superficiale. Prima întrebare și primul răspuns au servit doar ca introducere pentru a doua întrebare: „Dar voi, cine ziceți că sunt?”. Aceasta este o întrebare personală, pătrunzătoare. Nu depinde de ce consideră alții despre Isus, ci de ce gândesc eu despre El. Petru dă răspunsul: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu„.

Aceasta nu era pur și simplu o părere a lui Petru. Nu, ci era recunoașterea inimii lui. Și acest lucru a fost hotărâtor! Petru știa că Isus Hristos nu este doar Om. El știa că Învățătorul pe care Îl urma este Mesia cel promis. Isus este Salvatorul care trebuia să vină, da, El este Fiul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (3)

 „Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine” (Marcu 14:6)

 

 Aproape toți suntem actori buni, însă este dificil să provoci o reacție în lanț așa cum a reușit această femeie. Când ea a spart vasul de alabastru, reacția ucenicilor a fost evidentă: „Ce rost are risipa aceasta?” Ei au crezut că turnând mirul pe capul şi picioarele Domnului, ea l-a irosit. Ei au numit lucrul acesta risipă, însă Isus l-a numit „un lucru frumos.” Apoi Domnul Isus a continuat: „oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (v. 9)

Îți poți imagina ce impact a avut această afirmație asupra imaginii ei de sine? Probabil trecuseră mulți ani de când nu a mai auzit o vorbă bună sau un compliment. Aceste cuvinte s-ar putea parafraza astfel: „Poate tu nu crezi în tine însuți, dar Eu cred în tine.” Nimeni nu poate observa potențialul din oameni mai bine decât Domnul Isus. Asta pentru că El este Cel care l-a pus de la început în noi. Acesta este motivul pentru care El nu va renunța niciodată la noi. Nu este în natura Lui s-o facă (vezi Filipeni 1:6).

„Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele (Psalmul 23:6). Tot ce trebuie să faci este să te întorci. Această femeie a fost suficient de disperată ca să spargă tiparul, iar Domnul Isus le răspunde oamenilor disperați. Tu cât de disperat ești? Suficient de mult pentru a face o mișcare, o schimbare, un sacrificiu? Suficient de disperat ca să te rogi toată noaptea? Ca să citești Biblia? Să stingi un conflict? Să vorbești cu un prieten care este o cauză pierdută? Să oferi toate economiile tale de-o viață pentru cauza împărăției Sale?

Calea opoziţiei sau a rezistenţei nu te va duce acolo unde trebuie să fii. Dar dacă te abați de la calea ta pentru Dumnezeu, Dumnezeu se va abate de la calea Sa pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 2019 de Jean Koechlin

 Geneza 3:14-24

 

 Dumnezeu hotărăşte care este responsabilitatea fiecărui vinovat şi pronunţă o întreită sentinţă. Despre şarpe profeţeşte că „sămânţa femeii” (Hristos) îi va zdrobi capul, cu alte cuvinte, că îi va nimici puterea. De îndată ce păcatul a pătruns în lume, Dumnezeu face cunoscut remediul pe care l-a pregătit deja. Femeii îi sunt rezervate suferinţele de a naşte copii; cât despre om, munca grea va fi partea lui, până se va împlini şi pentru unul şi pentru celălalt sentinţa implacabilă: „pentru că plata păcatului este moartea” (Romani 5.12 şi 6.23).

Credinţa în Răscumpărătorul promis îi permite lui Adam să răspundă condamnării la moarte dând soţiei sale numele Eva: viaţă. La rândul Său, Dumnezeu răspunde acestei credinţe înlocuind şorţurile resurselor omeneşti cu veşminte de piele care ne învaţă acest adevăr fundamental: singura dreptate în care poate fi îmbrăcat omul este aceea în care îl îmbracă Însuşi Dumnezeu. Dar, întocmai cum aceste veşminte erau din pielea unui animal sacrificat, dreptatea cu care Dumnezeu îl acoperă pe păcătos este cea a lui Hristos, Mielul dat morţii.

Cât de mângâietor este să vedem că Dumnezeu nu goneşte omul din grădină înainte de a-i fi descoperit gândurile Lui de har şi de mântuire!

5 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Matei 11.29

În Scriptură, jugul este un simbol al supunerii față de voia altuia. Domnul, ca Om desăvârșit, de la începutul și până la sfârșitul drumului Său pe pământ, a fost supus voii Tatălui. El a putut spune: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38). Și, de asemenea: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29).

Oricât de dureroase ar fi împrejurările noastre, suntem îndemnați să luăm jugul Domnului, supunându-ne oricărui lucru pe care Tatăl îl îngăduie. Mai mult, Domnul spune: „Învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”. El a fost blând și smerit nu doar în purtare, ci și în inimă. A avea un comportament corect înaintea oamenilor este oarecum ușor, însă o stare de inimă potrivită, pe care doar Domnul o poate vedea, nu poate fi dobândită decât prin supunerea adevărată față de voia Tatălui. Noi nu suntem blânzi și smeriți din punct de vedere natural, ci, din contră, dorim întotdeauna să ne afirmăm pe noi înșine și să ne subliniem importanța. Pentru corectarea acestor tendințe ale cărnii, Domnul ne invită la Sine și ne spune: „Învățați de la Mine”.

Pe măsură ce Îl contemplăm pe Domnul și admirăm minunatele Lui trăsături morale, suntem schimbați în chipul Său, devenind astfel asemănători cu Cel pe care-L admirăm. Faptul că Îi semănăm atât de puțin arată limpede cât de puțin Îl avem înaintea sufletelor noastre și cât de puțin învățăm de la El. Luând jugul Lui și învățând de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Preocuparea cu împrejurările noastre nu ne va aduce odihnă. Trebuie să învățăm să ne supunem lucrurilor pe care Tatăl le îngăduie și să împrumutăm din duhul minunat al lui Hristos, în toată blândețea și smerenia Lui. Atunci ne vom bucura de acea odihnă care a fost întotdeauna partea Domnului în această lume plină de tulburare.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau prigonire … sau primejdie, sau sabie? Romani 8.35

Nicidecum retragere

Într-o relatare despre Napoleon se spune că într-un moment în care acesta era înconjurat de armatele dușmane, a poruncit toboșarului său să bată „retragerea”. Toboșarul însă n-a dat niciun răspuns. Atunci Napoleon a repetat ordinul. Din nou nu s-a auzit niciun sunet. Napoleon s-a dus la el și i-a strigat: „Bate retragerea!”. Toboșarul a răspuns: „Sire, nu m-ați învățat niciodată să bat așa ceva”. Aceste cuvinte l-au impresionat pe Napoleon atât de mult, încât a pornit din nou la luptă și a câștigat una dintre cele mai mari victorii ale lui.

Mii de glasuri străine de spiritul Bibliei și de credința adevărată îți strigă să bați în retragere. Adevărul este însă altul: merită să umbli pe calea credinței, chiar dacă pare grea! Ce privilegiu s-a oferit lumii întregi, să umble pe o astfel de cale care este Însuși Mântuitorul! El Și-a dat viața la cruce pentru mântuirea noastră. Domnul Isus Hristos a devenit Calea pentru fiecare persoană care L-a primit ca Mântuitor al ei personal. Și nu numai atât! Mântuitorul este Păstorul cel bun, care merge înaintea noastră și ne conduce prin văi și pe munți, peste prăpăstii, prin zile senine și prin zile grele. Ce har măreț să poți călca pe astfel de urme sfinte! Având înaintea noastră un astfel de Mântuitor și Păstor, nu avem nicidecum dreptul să batem în retragere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (2)

„Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei” (Marcu 14:5)

Este posibil ca vasul de alabastru cu mir mirositor să fi reprezentat toată economia de-o viață a acestei femei. Valoarea este evidentă și prin faptul că autorii celor două evanghelii găsesc că merită să ne ofere o estimare în scris: trei sute de dinari echivalentul unui salariu pe un an întreg. Dar să analizăm această situație în detaliu. Pentru majoritatea dintre noi, vasul de alabastru cu mir mirositor înseamnă bani. E averea noastră pusă deoparte. Sunt bani albi pentru zile negre. E fondul nostru de pensie. Întrebare: Ești dispus să dăruiești totul?

Nu vrem să sugerăm că nu trebuie să-ți plătești facturile sau să nu-ți faci planuri de viitor sau să nu te îngrijești de familie. Însă dacă Dumnezeu te-ar atenționa că trebuie să dăruiești totul, ai fi dispus să-ți spargi vasul de alabastru și să torni tot mirul la picioarele lui Isus? Pe parcursul vieții sale, John Wesley a dăruit aproximativ 30.000 de lire. Ajustat la inflație, asta înseamnă peste 1.350.000 de lire în banii de astăzi.

Wesley a făcut un legământ cu Dumnezeu în 1731 de a-și limita cheltuielile la 28 de lire pe an. În primul an el a câștigat doar treizeci de lire, așa că a dăruit doar două lire. În anul următor, venitul i s-a dublat și pentru că a reușit să se descurce cu cele 28 de lire, a dat 32 de lire. El nu a avut niciodată în posesie mai mult de o sută de lire pentru că se temea să strângă comori pământești. Credea că binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să ducă la un standard de dărnicie mai ridicat, nu la un standard de viață mai ridicat. Chiar și atunci când venitul său s-a ridicat la mii de lire, el a dus o viață simplă și a dăruit toți banii pe care îi avea în plus. A murit cu câțiva bănuți în buzunar, dar cu o comoară adunată în ceruri.

Gândește-te la toate acestea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 3:1-13

Fericirea omului în Eden va fi de scurtă durată. Deghizat în şarpe, diavolul pătrunde în grădină şi câştigă încrederea femeii, strecurându-i în acelaşi timp în inimă neîncrederea faţă de Dumnezeu. «Dumnezeu nu te iubeşte – şopteşte el – de vreme ce te lipseşte de un asemenea avantaj. Nu numai că nu veţi muri», ci „veţi fi ca Dumnezeu” (v.5). Mincinosul seamănă astfel mândria şi invidia în sărmana inimă omenească (citiţi în antiteză Filipeni 2.6).

„Pofta, după ce a zămislit, naşte păcatul” (Iacov 1.14, 15). Omul a fost înşelat: cunoaşterea binelui şi răului nu i-a dat nici o putere ca să facă binele şi nici nu l-a ajutat să se ferească de rău. Primul său efect a fost că l-a făcut conştient de goliciunea sa: stare firească de care el se ruşinează. Şorţul din frunze de smochin pe care şi l-a făcut nu este altceva decât o imagine a eforturilor umanităţii de a-şi ascunde mizeria morală. Dar „totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4.13). „Unde eşti?” (v. 9). „Ai mâncat din pom?” (v. 11). „Ce ai făcut?” (v. 13) – întrebări la fel de teribile, care nu admit eschivări sau scuze.

4 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine Îl iubește pe Cel care a născut îl iubește și pe cel născut din El.
1 Ioan 5.1

Învățătura despre nașterea din nou este esențială pentru creștinism. Acest subiect produce confuzie pentru mintea omenească, însă credința recunoaște că omul vechi nu poate fi compatibil cu dreptatea lui Dumnezeu. Este nevoie de o transformare completă, prin actul nașterii din nou, care este clar prezentat nu doar aici, de către Ioan, ci și în alte părți ale Noului Testament, de către Petru, Iacov și de către Domnul Însuși.

În 1 Ioan 5 avem trei rezultate ale nașterii din nou. În versetul 1, cei credincioși sunt aduși într-o familie nouă. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, care ne-a dat o viață nouă, îi vom iubi și pe cei care au aceeași viață. Creștinismul nu este un club, cu membri care au aceleași pasiuni și interese, ci este o unitate vie, caracterizată de dragoste și care se ridică deasupra oricăror distincții omenești.

Un al doilea rezultat este că „oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea” (versetul 4). Vedem deci că suntem implicați într-un conflict. N-ar mai fi nevoie să biruim lumea, dacă am face parte din ea. Prin urmare, nașterea din nou nu numai că ne așază în conflict cu lumea, ci ne și oferă biruință asupra ei. Principiile lumii, care fac apel la simțurile noastre naturale, sunt biruite prin credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu (versetul 5).

Al treilea rezultat îl găsim în versetul 18: „Știm că oricine a fost născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci acela care a fost născut din Dumnezeu se păzește el însuși, și cel rău nu-l atinge”. Prin nașterea din nou am fost aduși într-o poziție nouă de loialitate. Deși natura divină nu poate fi ispitită de păcat, totuși noi suntem încă în trup și avem nevoie să fim veghetori. Aceasta implică o atenție sporită cu privire la gândurile, la cuvintele și la acțiunile noastre, pentru a nu oferi vreun prilej vrăjmașului. Chiar dacă întreaga lume reprezintă domeniul diavolului, noi suntem din Dumnezeu și suntem în Cel Adevărat (versetele 19 și 20).
S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu … urmați-le credința.
Evrei 13.7

Să ne amintim.

Istoria vieții lui Simon Petru este deosebit de instructivă. Fiecare creștin poate să recunoască în ea principalele trăsături ale istoriei vieții sale, de la primii pași, pe care i-a făcut de la cunoașterea Domnului Isus, până la starea atât de rar atinsă sau menținută, în care Duhul Sfânt acționează fără piedici și desfășoară în noi puterea Sa. Între aceste două limite se derulează întreaga lucrare a harului dumnezeiesc, care ne face să pătrundem în cunoașterea Domnului Isus Hristos și a privilegiilor creștine.

De asemenea, pe parcursul acestor comentarii, ne confruntăm cu zdrobirea eului, care este atât de necesară, pentru ca cel credincios, după ce a pierdut orice încredere în sine, să poată în final înțelege privilegiile sale și să-L urmeze pe Domnul Isus pe drumul pe care îl trasează El.

Istoria lui Petru se împarte în două părți, pe care le găsim bine conturate în Scriptură. Prima parte ne este prezentată în Evanghelii, iar pe cea de-a doua o găsim în Faptele Apostolilor și în Epistole. Din viața lui Petru nu au lipsit slăbiciunile, dar, pe de altă parte, vedem Duhul Sfânt la lucru și puterea divină care l-a susținut, ca martor al Domnului Isus, în mijlocul greutăților și al luptelor.

Suntem îndemnați să ne amintim de astfel de credincioși, să privim cu luare-aminte la sfârșitul felului lor de viețuire și să le urmăm credința; iar aceste exemple să fie, în final, o puternică susținere a credinței noastre. Aceasta fiind tematica unor comentarii săptămânale, dorim binecuvântarea Domnului pentru fiecare cititor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (1)

„O femeie păcătoasă din cetate … a adus un vas de alabastru cu mir mirositor” (Luca 7:37)

   Biblia spune: „O femeie păcătoasă din cetate…a adus un vas de alabastru cu mir mirositor. Și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea…şi le ungea cu mir.” (v. 37-38). Acest mir era nard pur, nardul fiind o plantă perenă care se recolta din Himalaia. Jumătate de litru a fost folosit! Iar vasul însuși, făcut din pietre prețioase translucide era, probabil, un suvenir de familie. E posibil să fi fost chiar zestrea ei. Simplu spus, era averea ei cea mai de preț. Ce ironic, și cu toate acestea ce nimerit, a fost faptul că uleiul folosit în profesia ei de prostituată a devenit mărturia profesiei ei de credință, când a turnat și ultima picătură din el pe picioarele Domnului Isus. Faptul că a spart vasul a fost modul prin care ea a dorit să arate că o rupe cu trecutul (vezi Marcu 14:3). Gata cu mirosul dulce de parfum pus peste duhoarea păcatului.
Gata cu rușinea. Ea a ieșit din umbra întunecoasă a păcatului și a pășit în lumină. Există un moment în care trebuie să nu mai ascunzi nimic față de Dumnezeu. Un moment în care trebuie să-ți dezvălui secretele, zbaterile și păcatele. Un moment în care trebuie să te lași cu totul în seama harului lui Dumnezeu.

De ce ne purtăm de parcă păcatul ne descalifică de la harul lui Dumnezeu? Acesta este singurul lucru care ne califică! Toate celelalte sunt niște încercări de autojustificare pentru câștigarea harului lui Dumnezeu. Nu se poate să te încrezi în harul lui Dumnezeu 99%. E totul sau nimic. Când încercăm să ne mântuim singuri, pierdem mântuirea care vine numai prin Isus Hristos, prin har și prin credință (vezi Efeseni 2:8-9).

http://

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 2:15-25

Dumnezeu a aşezat omul în centrul minunatei Sale creaţii pentru a exercita funcţia de administrator. Un singur lucru i-a interzis: să mănânce din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Aceasta i-a pus la încercare ascultarea legată de poziţia sa de făptură responsabilă. Omul, spre deosebire de animale, nu este supus impulsurilor iraţionale.

El a fost creat liber, dar în acelaşi timp ascultător faţă de Creatorul lui. Suntem martorii primului act înfăptuit de Adam în calitate de administrator: acela de a da nume tuturor făpturilor vii. Acestea au fost create cu scopul de a-i sluji omului, dar oricât ar fi de inteligente, ele nu depăşesc gradul de inteligenţă al lui Adam şi nici nu au o afectivitate care se manifestă ca o nevoie imperioasă. Astfel, singurătatea nu era bună pentru om; el avea nevoie de cineva căruia să-i împărtăşească gândurile, cu care să se bucure de darurile divine şi cu care să mulţumească împreună Aceluia care le-a oferit aceste daruri. Iubirea lui Dumnezeu înţelege această nevoie şi îi răspunde, dându-i un însoţitor, un ajutor inteligent, înzestrat cu afecţiuni ca şi ale lui.

În această imagine distingem taina Bisericii, mireasa lui Hristos care a fost cufundat în somnul morţii, mireasă pe care o primeşte de acum din mâna lui Dumnezeu pentru ca s-o hrănească şi s-o îngrijească cu drag (Ef. 5.29). „Taina aceasta este mare”, exclamă apostolul: „pentru că suntem … din carnea Sa şi din oasele Sale”.

3 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință. Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu.
2 Timotei 1.7,8

Te-ai simțit vreodată rușinat de ceva? Poate de vreun lucru făcut în secret, sperând că nimeni nu va afla, sau poate de vreo situație sau de vreo persoană? În versetele de mai sus, Timotei, un tânăr timid, este încurajat de Pavel prin cuvintele: „Nu te rușina”. Timotei avea nevoie de această încurajare, fiindcă împotrivirea față de mărturia evangheliei era foarte aprinsă; în plus, mulți creștini nu mai voiau să fie asociați cu Pavel, care era prizonier într-o închisoare romană.

Pavel îi reamintește lui Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (sau de timiditate), ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Dumnezeu Își ducea la îndeplinire planul minunat de mântuire, care fusese adus la lumină prin arătarea lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Deși Pavel suferea, fiind persecutat și întemnițat, el putea spune: „Nu mă rușinez, pentru că știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12). Pavel își încredințase pe deplin trecutul, prezentul și viitorul în mâinile Celui în care crezuse.

Mai târziu în acest capitol citim despre Onisifor, care „nu s-a rușinat”. Numele lui înseamnă „aducător de folos”, și, într-adevăr, plătind un preț, el adusese folos apostolului. El nu s-a rușinat să se identifice cu Pavel, un om disprețuit, aflat în lanțuri (versetul 16). Onisifor l-a căutat cu grijă pe apostol și l-a înviorat nespus de mult. Fie ca și noi să aducem înviorare inimii Domnului Isus și să nu ne rușinăm să fim asociați cu El în această lume care L-a lepădat! „Pentru că mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire” (Romani 1.16).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci același Domn al tuturor este bogat față de toți cei care Îl cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.
Romani 10.12,13

Nicio deosebire

Beniamin, un mic băiat băștinaș din Africa, l-a întrebat pe un misionar:

— A fost Domnul Isus un om negru?

— Nu, Beni, a răspuns misionarul.

Pe fața lui Beni s-a arătat o mare dezamăgire. Gânditor, a murmurat pentru sine: „Oamenii albi au tot ce-i mai bun”.

Misionarul și-a pus mâna pe umărul lui și i-a spus:

— Uite, băiatul meu, Domnul Isus a trăit în Orientul Mijlociu. Acolo oamenii au o culoare a pielii ceva mai închisă decât a noastră, a europenilor, a celor dinspre nord, dar puțin mai deschisă decât a voastră, a celor de aici, din sud. Este între ele…

Fața micuțului s-a luminat deodată:

— Atunci Domnul Isus aparține în aceeași măsură atât celor negri, cât și celor albi?

— Da, așa este, a răspuns misionarul. Domnul Isus dorește să câștige din toate popoarele pământului oițe pentru turma Lui. Oricine Îl acceptă ca Mântuitor al său Îi aparține Lui, indiferent de ce culoare a pielii are. Iar în cer toți oamenii sunt la fel, spălați prin sângele Mielului lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA PUNE ÎN NEGOȚ CE AI PRIMIT DE LA DUMNEZEU

„Toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10)

     Ziua judecății se va caracteriza prin două lucruri: răsplată și regrete! Domnul Isus subliniază lucrul acesta în pilda celor trei slujitori care au primit talanți pe care să-i investească pentru stăpânul lor.

Primii doi au investit bine și au fost răsplătiți, în timp ce al treilea și-a îngropat talantul și a fost judecat în consecință. Primii doi s-au gândit care le sunt opțiunile, au analizat cifrele, au făcut saltul și și-au asumat riscul de-a câștiga sau de-a falimenta. Prin urmare, stăpânul lor a zis: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Dumnezeu nu a răsplătit nebunia.

Deci, înainte de a face ceva, discută cu El (vezi Proverbe 3:5-6).

Cu toate acestea, al treilea slujitor a spus: „mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ” (Matei 25:25). El a făcut cea mai frecventă și cea mai tragică greșeală când vine vorba de darurile pe care le avem; El nu i-a adus stăpânului său nici un câștig de pe urma talantului primit. Unii își investesc talanții și Îi dau slavă lui Dumnezeu, în timp ce alții îi folosesc greșit și Îl întristează pe Dumnezeu. Unii Îl slăvesc prin „roadă”, în timp ce alții Îl insultă prin scuze. Ce părere are Dumnezeu despre aceștia din urmă „De la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:29).

Teama este opusul credinței și „fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11:6). Așadar, anul acesta, umblă prin credință; Dumnezeu nu te va lăsa. Asumă-ți riscul; El nu te va dezamăgi. Chiar dacă pe drumul tău spre biruinţă te împiedici, El te încurajează să-ţi imaginezi ziua în care Îi vei simți mâna pe umărul tău și vei auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 2:1-14

„Domnul a făcut cerurile şi pământul în şase zile, şi în ziua a şaptea S-a odihnit şi S-a înviorat” (Exod 31.17). El Însuşi este încântat de bucuria pe care a pregătit-o pentru făptura Sa.
În creaţie admirăm puterea lui Dumnezeu, destoinic să rânduiască miliardele de stele pe întinderea nemăsurată a cerului, să pună hotare mării, să controleze forţa trăsnetului şi a vântului, destoinic şi să întocmească un om dintr-un pumn de ţărână. De asemenea admirăm înţelepciunea Lui care a măsurat perioadele şi anotimpurile, a stabilit un echilibru în întreaga natură, a dat legi plantelor şi instincte animalelor (Psalmul 104.24). Dar mai ales să admirăm bunătatea Lui. El a făcut cerurile, a despărţit pământul de ape, a aşezat luminătorii cei mari …, „pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136). Cu grija unei mame care a pregătit dinainte tot ce va fi necesar pentru copilul pe care-l va aduce pe lume, Dumnezeu a aşezat omul în condiţii ideale. El l-a pus într-o grădină a deliciilor, unde avea să se bucure de liniştea Creatorului său. Suflându-i în nări „suflare de viaţă” (v.7), Dumnezeu l-a făcut (spre deosebire de animale) un suflet viu şi nepieritor, responsabil faţă de El.

2 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE

Întoarce-te deci la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, pe care l-a pus împăratul Babilonului peste cetățile lui Iuda, și locuiește cu el în mijlocul poporului. Ieremia 40.5

Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (1)

Credem că există multe lecții pe care le putem învăța din cartea profetului Ieremia, din împrejurări care își găsesc un corespondent și în dreptul nostru astăzi. Ieremia a trăit în perioada de la sfârșitul împărăției lui Iuda; noi trăim la sfârșitul perioadei Adunării. Mulți profeți falși vorbeau în zilele lui Ieremia; în zilele noastre, învățătorii falși sunt aproape peste tot (2 Petru 2.1). Ieremia a fost martor la capturarea, arderea și dărâmarea Ierusalimului; în zilele noastre, mărturia publică a Adunării este de asemenea ruinată, după cum Scriptura a spus mai dinainte (Fapte 20.29,30).

Prima lecție la care am dori să privim este cea care ne spune că, deși mărturia publică a poporului lui Dumnezeu a falimentat, Dumnezeul nostru are întotdeauna o resursă. În Ieremia 40.5 vedem că Dumnezeu stabilise o persoană în jurul căreia să se adune poporul Său: Ghedalia. La fel, în zilele de faliment ale taberei lui Israel, când idolatria fusese introdusă în tabără, Moise a spus: „Cine este pentru Domnul: la mine!” (Exod 32.26). În împărăția lui Israel, când domnea Saul, cei credincioși s-au strâns la David (1 Cronici 11 și 12).

Îi mulțumim lui Dumnezeu că și noi avem o resursă în zilele noastre de ruină a mărturiei Adunării! Avem o Persoană în jurul căreia să ne strângem, avem pe Cineva care este mai mare decât Moise, decât David sau decât Ghedalia – Îl avem pe Domnul nostru Isus Hristos! Numele lui Ghedalia înseamnă „preamărit de către Iahve”. Nu există decât o singură Persoană pe care Tatăl dorește să o preamărească în zilele noastre: Fiul Său preaiubit. Ce privilegiu avem să fim adunați în jurul Lui, să-L avem ca Centru și ca Obiect al nostru! „Fiindcă acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18.20). Aceste cuvinte sunt adevărate și pentru noi, astăzi!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Alege deci viața, ca să trăiești … iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El: căci aceasta este viața ta. Deuteronom 30.19,20

Alegerea

Cu toții suntem puși mereu în fața alegerilor și trebuie să decidem. Acest lucru nu este valabil doar pentru marii politicieni, care dispun adesea, prin deciziile lor, de mersul înspre bine sau înspre rău a milioane de oameni. Nu, ci viața zilnică ne cere mereu decizii. Profesia, familia, gospodăria, concediul, timpul liber, planurile de viitor: toate aceste domenii ne cer o chibzuire grijulie, alegerea între diferite posibilități. De un singur lucru însă se îngrijește omul cel mai puțin, și anume încotro va duce calea sa după ce va muri.

Mulți sunt de părere că religia lor, „credința” lor, este suficientă pentru aceasta. Dar de unde știți că religia dumneavoastră nu vă înșală? Există așa de multe religii și toate afirmă că arată calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Nu vă mulțumiți doar cu a crede ceea ce au crezut înaintașii dumneavoastră! Oare nu este o lipsă de înțelepciune să consultăm părerile oamenilor, iar pe Dumnezeu, care singur poate arăta calea, să-L trecem cu vederea? Viața veșnică există numai în Domnul Isus Hristos. El este viața veșnică. Cine vrea să fie salvat de mânia viitoare a lui Dumnezeu are nevoie de Domnul Isus Hristos. Numai El a putut spune că este Calea spre Dumnezeu, Adevărul și Viața. Alegeți-L, și veți avea adevărata credință! Credința, așa cum o găsim pe paginile Bibliei, nu este un sistem de doctrine, ci o relație intimă cu o Persoană, care este mai mare decât toți, dar care S-a dat pe Sine pentru noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (2)

„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! … Nu vă înspăimântaţi de ei” (Deuteronom 31:6)

Oricât ar părea de incredibil, dar atunci când poporul Israel a întâmpinat dificultăți în pustie, au vrut să se întoarcă la vechea lor viață de robie din Egipt. Siguranța lucrurilor cunoscute era mai puțin amenințătoare pentru ei decât provocările necunoscutului. Așa că Domnul le-a zis nu o dată, ci de două or „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

De ce a spus El asta? Pentru că poți învinge teama numai când treci la fapte! Când îți pui teama la încercare, o stăpânești. Când te lupți cu problemele, ele nu te mai țin încătușat. Când ai curajul să înfrunți lucrurile care te înspăimântă, deschizi ușa către viitor.

Un înțelept a spus cândva: „Ia taurul de coarne și ține-l până îl auzi implorând mila.” Toți oamenii din Biblie pe care Dumnezeu i-a chemat să facă lucruri nemaipomenite, aproape fără excepție s-au simțit nepotriviți și i-au spus lucrul acesta. Cum le-a răspuns Dumnezeu? „Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

Autorul John Mason scrie „Dorința de siguranță se împotrivește fiecărui vis măreț și virtuos. Siguranța, de multe ori este primul pas spre stagnare. Hotărârea cu privire la viziune este primul, al doilea și al treilea cel mai important lucru. Dacă nu îndrăznești nimic, ar trebui să nu te aștepți la nimic.” Așadar, oricare ar fi oportunitatea sau obstacolul cu care te confrunți astăzi, include-L și pe Dumnezeu în ecuație. Cu El de partea ta, ceea ce ai este întotdeauna mai mare decât ceea ce îți lipsește.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 1:20-31

O pendulă dezvăluie priceperea ceasornicarului care a făcut-o. În acelaşi fel, „cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu şi întinderea lor arată lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1). „Uitaţi-vă la păsările cerului … priviţi cu atenţie crinii câmpului” (Matei 6.26, 28), ne invită Domnul Isus. Vai, câţi rămân orbi faţă de frumuseţile naturii, neştiind să vadă „eterna Sa putere şi divinitate” (Romani 1.20)! Necredincioşii au încercat să înlocuiască aceste versete atât de clare cu teoriile lor despre originea universului şi a vieţii. Dar nu vă temeţi, nici speculaţiile minţii omeneşti, nici descoperirile geologiei nu vor zdruncina vreodată cea mai mică din aceste declaraţii divine. Să ne amintim că în această sferă nu ştiinţa este cea care poate instrui, nici inteligenţa cea care poate pătrunde. Cuvântul este Cel care instruieşte şi credinţa cea care pătrunde (citiţi Evrei 11.3).

Ce contrast este acum faţă de v. 2! Acolo unde domnea întunericul, Dumnezeu a făcut să strălucească lumina. Dintr-o scenă pustie, El a făcut o lume ordonată şi locuibilă. Dar pământul era încă gol. Şi „Dumnezeu Însuşi care a întocmit pământul … nu l-a creat (pentru a fi) pustiu”, ci „ca să fie locuit” (Isaia 45.18). Printr-un ultim act suveran el a creat omul şi l-a făcut după chipul Său, reprezentant al Său, cap al întregii creaţii.

1 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu ți-am poruncit Eu: „Fii tare și curajos”? Nu te teme, nici nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge.
Iosua 1.9

Aici stă adevăratul secret al stabilității și al păcii în toate timpurile și în toate împrejurările: autoritatea lui Dumnezeu pentru terenul pe care-l ocupăm și prezența Lui cu noi acolo! Altfel spus: Cuvântul Domnului drept garanție pentru ceea ce facem și lumina feței Sale în ceea ce întreprindem! Nu există nicio posibilitate de a înainta fără aceste două lucruri. Nu va fi suficient doar să indicăm capitolul și versetul pentru o anumită poziție pe care am luat-o; trebuie să și experimentăm prezența Domnului cu noi. Și nu va fi de ajuns nici să spunem că-L avem pe Domnul cu noi, dacă nu putem să dăm o garanție divină, un „Așa vorbește Domnul”, pentru ceea ce facem și pentru calea pe care umblăm.

Iosua n-ar fi putut face față nicidecum dificultăților din timpul lui fără aceste două lucruri. Și, deși nu avem de întâmpinat aceleași lucruri ca el, totuși, dacă nu suntem deplin asigurați în această privință, nici noi nu vom putea face față în aceste zile fără Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate și fără prezența Lui ca tărie a noastră. Sorțul ne-a căzut într-un timp de o deosebită confuzie. Se fac auzite o mulțime de voci contradictorii. Oamenii iau diverse poziții. Ce să credem din toate acestea? Ce vom face? De ce anume avem nevoie? Avem nevoie să auzim, adânc de tot, în străfundul sufletului nostru, aceste două afirmații importante și nepieritoare: „Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta?” și „Iată, Eu sunt cu tine”. Acestea sunt realități mărețe, de care cel mai slab și mai neștiutor credincios se poate bucura și fără de care nimeni nu poate înainta împotriva valului care se ridică înaintea noastră în vremurile de acum.

Niciodată probabil, în istoria creștinismului, n-a existat vreun moment care să solicite într-un mod mai imperativ legătura personală nemijlocită a sufletului cu Dumnezeu și cu adevărul Său ca cele pe care le traversăm acum. Nimeni nu se poate baza pe credința altuia. Sita își face lucrarea ei solemnă în mijlocul Adunării. Cei care trec prin cernerea și prin punerea la probă a lui Dumnezeu vor secera o recoltă bogată de binecuvântare, însă trebuie să trecem prin ele. Chiar în timpul de acum se scoate la iveală, într-un fel cu totul deosebit, a cui credință se bazează doar pe înțelepciunea oamenilor și a cui pe puterea lui Dumnezeu. Tot ce este neclar va fi scos la lumină, iar aceasta din ce în ce mai mult, însă Dumnezeu îi va păzi pe cei a căror inimă este cu adevărat pentru numele lui Isus.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: Fii puternic și curajos? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.
Iosua 1.9

Dumnezeu merge cu noi!

Ne aflăm la începutul unui alt an și nu știm ce va veni asupra noastră. Drumul vieții care ne stă în față este necunoscut. În inimile noastre se pot ridica întrebări, temeri, îndoieli. Care va fi starea sănătății? Vom putea face față provocărilor din familie sau de la locul de muncă? Ce decizii va trebui să luăm?

La toate aceste întrebări, versetul citat ne dă un răspuns încurajator: „Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge”. Nu suntem lăsați singuri. Dumnezeul nostru merge cu noi în noul an. El ne conduce, ne sfătuiește și ne sprijină în orice situație. Pentru El, nicio întrebare nu este prea dificilă, nicio lucrare, prea grea și nicio problemă, prea mare.

Pentru că Dumnezeu merge cu noi, nu avem de ce să ne temem. El cunoaște pericolele care pândesc pe calea credinței. El ne poate păzi de pașii greșiți și ne poate ocroti de atacurile lui Satan. Cu ajutorul Său putem să ne sustragem influenței rele a lumii.

Pentru că Dumnezeu merge cu noi, putem fi puternici și curajoși. El ne dă în fiecare zi puterea necesară pentru munca noastră. Ceea ce ne încredințează El nu depășește capacitatea noastră, pentru că El nu suprasolicită pe nimeni. El ne dă curaj să respingem cu hotărâre răul și să ne recunoaștem de partea Domnului Isus.

De aceea, să trăim cu Dumnezeul nostru și să avem zilnic părtășie cu El!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA IEȘI DIN ZONA TA DE CONFORT (1)

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41:10)

Două din cele mai mari frici ale noastre sunt eșecul și critica. Ele nu dispar complet niciodată. Le poți depăși, dar vor apărea când te vei confrunta cu următoarea provocare. Numai când accepți teama ca parte a călătoriei vieții și când nu fugi de ea vei învăța s-o cucerești. De bună seamă că atunci când te uiți în urmă la ceea ce ai cucerit deja, îți dai seama că de cele mai multe ori eșecul nu aduce răni permanente – de fapt devii mai puternic prin el.

Dacă în acest moment ești neliniștit, Dumnezeu îți spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” Așadar, încrede te în El și ieși din zona ta de confort! Un poet anonim a scris: „Aveam o zonă de confort în care știam că nu pot da greș; aceiași patru pereți ai muncii zilnice semănau mai mult cu o închisoare. Tânjeam atât de mult să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut, dar am rămas în zona mea de confort și m-am plimbat de colo-colo pe aceeași veche dușumea. Mi-am zis că nu contează faptul că nu am făcut un lucru măreț; mi-am zis că nu-mi pasă de vise și de idealuri sau de lucruri asemănătoare. Pretindeam că sunt atât de ocupat cu lucrurile din zona mea, însă în lăuntrul meu tânjeam după ceva special doar al meu. Nu puteam să văd cum viața trece pe lângă mine, privind cum ceilalți câștigă; mi-am ținut respirația și am pășit în afară și am lăsat ca schimbarea să apară. Am făcut un pas și cu o putere pe care nu am mai simțit-o până atunci, mi-am luat adio de la zona mea de confort și apoi am închis ușa cu cheia.

Dacă te găsești în zona ta de confort și îți este teamă să te aventurezi afară, adu-ți aminte că toți câștigătorii au fost cândva plini de îndoială.” Cuvântul pentru tine astăzi este: Propune-ți ca anul acesta să ieși din zona ta de confort.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 1:1-19

 Înainte să fi existat vreun lucru din creaţie, Dumnezeu, Cel fără început, era prezent. Şi El ne permite să fim martori la desfăşurarea lucrării Sale creatoare. Când dorim să facem un obiect oarecare, ne trebuie întâi anumite materiale. Pentru Dumnezeu însă este suficient ca să vorbească şi totul este creat din nimic.

El zice – şi iată că se ivesc cerul, pământul, lumina, norii, mările, „uscatul”, bolta cerească cu luminile ei: soarele, luna, stelele fără număr, infinitul mare şi infinitul mic, uimitoarea diversitate de plante şi de animale. Această relatare, deopotrivă maiestuoasă şi simplă, dă un răspuns definitiv la marea întrebare pe care dintotdeuna oamenii n-au încetat să şi-o pună: „Cine a măsurat apele … a potrivit cerurile … a cântărit munţii? Cine a creat acestea …? (Isaia 40.12, 26; Proverbe 30.4).

Da, cine a conturat forma perfectă a cristalelor de zăpadă? cine a conceput structura extraordinară a celei mai obişnuite insecte? cine a ales culoarea şi parfumul celei mai obişnuite flori? Evrei 1.2,3 ne dă răspunsul: Isus, Autorul mântuirii noastre, este deopotrivă şi Creatorul tuturor acestor minunăţii (vezi şi Proverbe 8.27-31).

31 Decembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește. Evrei 10.15

Mărturia Duhului

Mulți creștini sunt confuzi cu privire la ceea ce Scriptura ne învață despre mărturia Duhului Sfânt. Ei cred că această mărturie este o experiență emoțională, un sentiment de fericire, o stare de extaz sau o viziune care să le ofere cunoștința acceptării lor de către Dumnezeu. Astfel de experiențe subiective pot fi rezultatul mărturiei Duhului Sfânt, însă niciuna dintre ele, nici toate laolaltă nu constituie această mărturie.

Acum câțiva ani m-am întâlnit cu o credincioasă care nu mai era plină de bucurie, așa cum o știam eu. Nefericirea ei era consecința învățăturii unei persoane care o convinsese că, dacă nu avea „mărturia Duhului”, nu era mântuită. Deși se rugase cu stăruință pentru această „mărturie”, totuși nu o primise. Atunci i-am spus că eu am o mărturie clară, cu mult mai bună decât orice experiență – eu am Cuvântul lui Dumnezeu!

Epistola către Evrei stabilește mai întâi superioritatea lui Hristos față de îngeri și față de profeți, după care arată caracterul noului legământ, cel al harului. Multele jertfe din vechiul legământ nu au putut oferi îndreptățirea, însă, prin lucrarea de la cruce, Hristos îndreptățește pe oricine crede în El. Toți sunt îndreptățiți „prin har, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24). „Am fost sfințiți, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna” (Evrei 10.10). Duhul Sfânt ne mărturisește că Dumnezeu nu-Și va mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile noastre (Evrei 10.17; Ieremia 31.33,34).

Nu este nevoie să ne rugăm și stăruim pentru această mărturie. Cuvântul lui Dumnezeu o prezintă, iar noi trebuie să credem!

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”

Psalmul 90.12

Încotro priveşti tu?

Eu nu mă uit înapoi. Dumnezeu cunoaște eforturile mele fără rost. El știe ocaziile scăpate și greșelile înfăptuite. Toate acestea le las în seama Lui, a Celui care mi-a dat un Salvator și care în har îmi iartă eșecurile.

Eu nu privesc înainte. Dumnezeu cunoaște viitorul meu, drumul scurt sau lung, care mă va conduce la El acasă. Domnul Isus va fi cu mine în orice încercare și va purta la orice pas povara pentru mine.

Eu nu mă uit în jurul meu. Îmi va insufla doar teamă. Lumea devine tot mai neliniștită și tot mai turbulentă. Ea este așa de întunecată, periculoasă și rea. Fericirea care mi-o oferă ea, înșală și nu poate mulțumi inima mea.

Eu nu privesc nici înăuntrul meu. Aceasta mă va face foarte nefericit. Nu am nimic în mine în care să-mi pun speranța. În inima mea există doar nereușite și hotărâri slabe, care nu se realizează niciodată.

Dar eu privesc în sus la Domnul Isus. Acolo, inima mea găsește pace adevărată. Orice teamă dispare și face loc conștienței adânci: eu sunt iubit de Dumnezeu! Lumina dumnezeiască de sus alungă întunericul și lasă să strălucească harul lui Dumnezeu. Privind la Hristos în cer, nădejdea vie în venirea Lui se întărește în mine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HOTĂRÂRI PENTRU NOUL AN

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13)

Fii sincer: Câte hotărâri și decizii de anul trecut le-ai adus la îndeplinire? Se spune că amânarea este hoțul timpului. Ne promitem mereu că ne vom descurca mai bine. Dar „hotărârile” se împlinesc numai când ești „hotărât.” Asta înseamnă că trebuie să ai o minte hotărâtă. Iată patru hotărâri pe care trebuie să le iei pentru acest an:

1) Fă-ți timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Trezește-te mai devreme pentru a citi Biblia și pentru a te ruga înainte de a-ți începe ziua. Fă-ți mai mult timp pentru familie. Fă sport și mănâncă corect. Îngrijește-te mai mult de corpul tău; e Templul lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 6:19).

2) Fă lucrurile pe rând. Când faci prea multe lucruri o dată, concentrarea ta se diluează și îți este mai greu să le duci la capăt. Când începi prea multe, termini prea puține. Așa că, începe din locul în care ești și clădește-ți succesele pas cu pas, făcând și ocupându-te de un singur lucru o dată.

3) Începe cu lucruri mărunte. Nu termina gălușca dintr-o înghițitură; pașii mărunți sunt regula jocului. Vorbește în termenii lucrurilor pe care le vei face și nu a celor pe care nu le vei face. De exemplu, în loc să spui: „Nu voi fi atât de critic,” încearcă să spui: „Astăzi voi căuta ceva bun la toți cu care mă întâlnesc.” (vezi Filipeni 4:8).

4) Ține evidența progresului sau a absenței lui. Nu  poți gestiona ceea ce nu poți măsura. Când stai față în față cu adevărul, vei vedea cât de departe ai ajuns și care sunt aspectele la care mai trebuie să lucrezi. Biblia spune „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri … pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Apocalipsa 22.10-21

Pentru Daniel şi pentru poporul iudeu, profeţia era pecetluită, până la împlinirea ei viitoare (Daniel 12.9). Pentru creştin, ea nu mai este ascunsă (v. 10). Toată Biblia îi este dată pentru a fi înţeleasă şi crezută. Domnul să ne ajute să o cercetăm mereu mai profund (Ioan 5.39)! Fie ca, la întoarcerea Lui, să ne găsească printre aceia care păzesc Cuvântul Lui şi care nu neagă Numele Lui (cap. 3.8)! Acest nume fără seamăn, Isus, numele umanităţii Sale, ne este amintit încă o dată de El Însuşi: Eu, Isus”, sunt „Steaua strălucitoare de dimineaţă”, Cel care vine (v. 16). Noi nu aşteptăm un eveniment, ci pe Cineva pe care-L cunoaştem şi Îl iubim.

„Vino!” Acestei dorinţe trezite de Duhul îi răspunde promisiunea Sa: „Eu vin curând” (v. 12, 17, 20); apoi din nou ecoul afecţiunilor Miresei: „Amin! vino, Doamne Isuse”.

Am fost convertiţi pentru a-I sluji „pentru a-i invita pe cei cărora le este sete, pe cei care vor (v. 17)” şi pentru a-L aştepta. Domnul însă ştie că, şi pentru una şi pentru alta, avem nevoie de întreg harul Său (v. 21). De aceea Duhul lui Dumnezeu încheie această carte a judecăţii, şi a Cuvântului lui Dumnezeu în întregime, cu această promisiune a harului. Harul este resursa perfectă şi suficientă care ne va păzi „până va veni El” (1 Corinteni 11.26b).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: