Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care iese de la Tatăl, Acela va mărturisi despre Mine.

Ioan 15.26



Trei mari realități (2) – Duhul Sfânt a venit pe pământ

Inimile ucenicilor erau triste, fiindcă Domnul Isus le spusese că urma să plece – lucru pe care nu-l înțelegeau și nici nu voiau să-l accepte. Prin urmare, Domnul le spusese: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14.1). Unul dintre motivele principale pentru care nu trebuiau să fie triști sau tulburați era că avea să vină Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Hristos avea să-L trimită: „Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi” (versetul 18). Domnul pleca, dar nu avea să-i abandoneze ca pe niște orfani, ci prezența Mângâietorului urma să fie ca și cum Domnul Însuși ar fi fost cu ei.

Domnul Isus trebuia să Se întoarcă în cer și să fie glorificat, pentru ca Duhul să poată veni (Ioan 7.37-39). Pentru a-i încuraja, Domnul le spune ucenicilor că era în avantajul lor ca El să plece, fiindcă avea să le trimită Mângâietorul din ceruri, lucru care s-a întâmplat în ziua Cincizecimii (Ioan 16.7; Fapte 2.1,2). În ce fel avea să fie venirea Mângâietorului un avantaj pentru ei? El urma să mărturisească despre Hristos; să-L glorifice pe Hristos; să-i învețe și să-i călăuzească în tot adevărul și să le arate lucrurile viitoare – toate acestea erau adevărate, într-un sens imediat, cu privire la ucenici și, prin extensie, cu privire la noi (Ioan 14.25,26; 15.26; 16.13-15). Duhul Sfânt avea să convingă lumea cu privire la păcat, la dreptate și la judecată (Ioan 16.8-11). Acest lucru este important, fiindcă Duhul Sfânt urma să aibă o lucrare de prezervare în lume, însă, odată ce va fi luat, omul păcatului se va descoperi (2 Tesaloniceni 2.7). Fiul pierzării nu a venit încă, fiindcă Duhul Sfânt este încă prezent în această lume.

În tot acest timp, Duhul Sfânt îi unește pe credincioși cu Hristos. Un Om este în glorie, iar Duhul Sfânt este aici, pe pământ – să nu uităm niciodată această realitate binecuvântată!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul, când a văzut-o, a fost cuprins de milă față de ea și i-a zis: „Nu plânge!”.
Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi desfătează sufletul.

Luca 7.13; Psalmul 94.19



Adevărata compasiune

Când Isus Hristos Se afla pe pământ, El S-a confruntat la fiecare pas cu suferințele oamenilor, cu boală și cu moarte. Toate acestea erau, pentru oameni, urmările păcatului. Isus, Fiul lui Dumnezeu, adânc mișcat de suferința fiecăruia în parte, putea să usuce lacrimile. Când a întâlnit în Nain o văduvă care plângea pentru singurul ei fiu care murise, El l-a înviat (Luca 7.11-17).

Despre adânca compasiune a Domnului Isus citim deseori în cele patru Evanghelii. Oamenii simțeau dragostea Lui; ei au fost atrași de El și se încredeau în El, aducând înaintea Lui tot necazul vieții lor. Ei primeau îngrijirea Sa particulară și mângâierea profundă pe care Domnul le-o dădea.

Astăzi Isus Hristos nu mai trăiește pe pământ, ci în slava cerului. Iar caracterul ajutorului Său este altul acum. Totuși, apropierea Lui, compasiunea, mângâierea și ajutorul Lui pentru toți cei care se încred în El nu sunt mai puțin reale astăzi decât atunci. Cu orice necaz, cu orice suferință, cu orice tristețe și cu orice deznădejde, noi putem merge la Isus – Salvatorul și Domnul nostru, Ajutorul și Mângâietorul nostru!

Dacă citim relatările despre viața lui Isus pe pământ, observăm prin cât de multă suferință fizică și sufletească a trebuit El să treacă. Isus a suportat durere și suferință până la extrem. Iar toate acestea pentru a ne mângâia și ajuta în suferințele noastre. Iată încă un motiv pentru care Fiul lui Dumnezeu a devenit Om: El a vrut ca prin propria Lui experiență să poată să ne înțeleagă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI AMENINȚAT? – Fundația SEER

„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul” (Faptele Apostolilor 4:31)


Te afli într-o situație care te intimidează? Dacă este așa, iată patru lucruri pe care le-au făcut ucenicii când s-au simțit amenințați de autoritățile religioase ale vremii lor.

1) L-au adus pe Dumnezeu în peisaj: „Doamne, uită-Te la ameninţările lor…” (Fapte 4:29). Ai vorbit cu Domnul despre situația ta? Dacă problema ta nu e destul de mare ca să fie o rugăciune, atunci e prea mică pentru a fi o povară! Dumnezeu trebuie să fie prima persoană cu care discuți, nu ultima. Rugăciunea este ușa prin care El intră în situația ta, așa că nu uita și nu ezita să-L inviți!

2) S-au rugat pentru o credință mai mare. „Dă putere robilor Tăi… cu toată îndrăzneala” (Fapte 4:29). E nerealist să crezi că toate întrebările tale vor primi răspuns și că toate temerile tale vor dispărea. Credința și frica vor lucra în continuare în viața ta. Pentru a fi un învingător, trebuie să înveți să înfometezi frica și să hrănești credința prin Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17).

3) Au așteptat ca Dumnezeu să intervină. „Întinde-Ţi mâna…” (Fapte 4:30). Nu sta cu mâinile încrucișate așteptând ca Dumnezeu să acționeze. Pornește atacul! Când ucenicii au trecut printr-o furtună, Biblia spune: „Când se îngâna ziua cu noaptea (greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblând pe mare.” (Matei 14:25). Domnul Isus lucrează și în schimbul de noapte! El este disponibil ori de câte ori Îl chemi!

4) Au fost umpluți cu Duhul Sfânt. „După ce s-au rugat ei… toţi s-au umplut de Duhul Sfânt” (Fapte 4:31). Iată cheia! Au fost întăriți și umpluți de energie prin puterea lui Dumnezeu – și la fel poți fi și tu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 5:1-18


Dacă David poate fi privit ca împăratul harului, Solomon, succesorul lui, apare ca împăratul
gloriei. În gândurile lui Dumnezeu, gloria urmează harul, fără a fi separată de el. Credinciosul, bucurându-se deja de har, va primi şi gloria la venirea Domnului. Hiram, împăratul Tirului, l-a iubit întotdeauna pe David. De aceea, la urcarea pe tron a lui Solomon, are parte de gloria marelui împărat şi primeşte din abundenţă provizii pentru necesităţile lui şi ale poporului său. În schimbul acestor beneficii, el va contribui la construcţia templului, care va fi acţiunea principală a domniei lui Solomon. Domnul, de vreme ce i-a dat odihnă lui Israel, poate şi El să Se odihnească şi să schimbe cortul călătorului cu o construcţie durabilă.

Aşa cum a făcut-o cortul înainte (însă cu unele diferenţe), templul lui Solomon ne va oferi numeroase ilustrări ale relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său. Iată deja o primă deosebire: casa din deşert era amplasată direct pe nisip, în timp ce aceasta trebuia să fie de neclintit, fundamentată pe pietre măreţe, pietre scumpe. „Temelia Lui este în munţii sfinţeniei” (Psalmul 87.1).

21 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, se va vinde ție și-ți va sluji șase ani, atunci în anul al șaptelea să-l lași să plece liber de la tine.

Deuteronom 15.12



Era posibil, din nefericire, ca în Israel cineva, bărbat sau femeie, să se vândă ca sclav unui alt israelit, din cauza sărăciei. Din punct de vedere moral, acest lucru nu trebuie să i se întâmple niciodată unui copil al lui Dumnezeu.

Într-un fel general, vedem în 1 Corinteni 7.21,22 că, dacă cineva era sclav și apoi devenea credincios, în cazul în care avea ocazia de a deveni liber, putea să se folosească de ea. Dacă nu avea o astfel de ocazie, nu trebuia să se neliniștească. Apoi Pavel declară: „Ați fost cumpărați cu un preț; nu vă faceți robi ai oamenilor” (versetul 23). Acest lucru trebuie înțeles deopotrivă și literal și figurativ.

Acum noi suntem „robi ai lui Hristos”, iar El ne-a „eliberat ca să fim liberi”, astfel încât să „trăim pentru Dumnezeu” (Galateni 5.1; 2.19). Nu trebuie deci să ne facem robi niciunui lucru care ne-ar împiedica să-L slujim pe Hristos și pe „Dumnezeul cel viu și adevărat” (1 Tesaloniceni 1.9).

M-am legat cumva prin cuvintele mele? „Fă aceasta acum, fiul meu, și eliberează-te, pentru că ai căzut în mâna aproapelui tău: du-te, smerește-te și insistă pe lângă aproapele tău” (Proverbe 6.3). M-am legat prin rate și datorii pentru lucrurile lumii acesteia? M-am legat prin prea multă muncă? M-am legat printr-o relație sau parteneriat care mă împiedică să dau o bună mărturie creștină? Multe lucruri, aparent normale în zilele noastre, ne pot face sclavii cuiva.

„Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți … Acum, eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă” (Romani 6.17,22). Să fim cu toții robi doar ai lui Hristos!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17



Marea schimbare

Câțiva băieți primiseră de la învățătorul școlii duminicale un Nou Testament. După un timp, învățătorul i-a vizitat pe părinții acestor băieți.

Mama unuia dintre copii i-a spus:

— Ce mare schimbare s-a petrecut cu băiatul nostru! Înainte nu puteam avea niciun control asupra lui. Făcea ce voia. Tot timpul dădea replici. Dar acum este foarte diferit. Citește aproape în fiecare seară din cartea cea mică pe care i-ați dăruit-o. Nici să asculte nu-i mai vine greu. Nu mai trebuie să spun totul de două ori, adesea îmi citește dorințele din ochi.

Ce îl schimbase pe acest băiat așa de mult?

Sfânta Scriptură a produs în el această mare schimbare. Cuvântul lui Dumnezeu este puternic și lucrător. El este viu. Acest băiat s-a recunoscut ca fiind un păcătos pierdut înaintea lui Dumnezeu și apoi L-a acceptat pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul și Domnul său. Acum avea o „natură nouă”. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Acum avea dorința să fie pe placul Mântuitorului și Domnului său. Nu mai voia să trăiască pentru sine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE ACCEPTĂ, AȘA CĂ ACCEPTĂ-TE ȘI TU! – Fundația SEER

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31)


Nu poți face (sau fi) nimic în mod eficient dacă nu, mai întâi, accepți lucrul acela așa cum este el – inclusiv pe tine însuți! Definițiile din dicționar pentru „a accepta” includ:

1) „A primi de bună voie;”

2) „A considera ca fiind corespunzător, corect”;

3) „A fi de acord cu…” În primul rând, acceptarea îți implică voința. Poți alege să te accepți sau nu; depinde de tine. În al doilea rând, când cineva este acceptat, este considerat ca fiind „corespunzător”.

Noi avem tendința de a ne respinge pentru că vedem numai ce este greșit în noi și rareori ceea ce este bun. În multe cazuri, această atitudine ne-a fost insuflată devreme în viață de către cei care s-au concentrat pe defectele noastre și nu pe calitățile noastre, așa că ducem în continuare cu noi părerile lor. În al treilea rând, „a accepta” înseamnă „a fi de acord cu…” Dacă este o problemă pentru tine să te accepți, trebuie să te pui în acord cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. De aici afli că ești „neprihănit” (vezi 2 Corinteni 5:21), așa că începe să spui același lucru. Poate va dura o vreme până își va face efectul, dar cu timpul, el va prinde rădăcină în ființa ta. Biblia spune: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3).

Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să fii de acord cu El! Creatorul tău îți spune că te iubește și că te acceptă „în Hristos”, așa că începe să fii de acord cu El și nu te mai desconsidera! Când ne-a creat, Dumnezeu a spus: „iată că toate erau foarte bune” … și El nu S-a răzgândit! Dar ai răbdare: El nu Și-a terminat lucrarea creativă în viața ta! Și El dorește să te vezi așa cum te vede El pe tine, și să înveți să te iubești chiar dacă ești încă „în construcție”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 4:20-34


Să observăm conexiunea dintre v.20 şi v. 29. Poporul şi inima împăratului au o dimensiune comună: aceea a nisipului de pe plaja mărilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a dat unsului Său o inimă suficient de largă pentru a cuprinde şi pentru a iubi toată această mare naţiune a cărei răspundere o poartă acum. În acelaşi fel, dragostea Domnului este după măsura numărului celor care-I aparţin şi mulţimea lor nu o copleşeşte. Crucea a făcut dovada. Scump cititor credincios, El te iubeşte ca şi cum ai fi singurul său răscumpărat. Noi nu vom ajunge niciodată să sfârşim cunoaşterea şi înţelegerea „dragostei lui Hristos care întrece cunoştinţa” (Efeseni 3.18, 19).

Această frumoasă prefigurare a domniei milenare a lui Hristos evocă odihna de care întreaga creaţie se va bucura în final, după ce a suspinat atât de mult timp sub „robia stricăciunii” (Romani 8.19-22). Solomon a vorbit despre fiare, păsări, târâtoare, peşti. Hristos „Fiul Omului”, conform Psalmului 8, „încununat cu glorie şi cu onoare”, Îşi va exercita domnia asupra tuturor lucrărilor mâinii lui Dumnezeu: „Oi şi boi, toate, şi, de asemenea, fiarele câmpului; păsările cerurilor şi peştii mării, (tot) ce străbate cărările mărilor. Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!” (Ps. 8.5-9).

20 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul a strigat și au sunat din trâmbițe. Și a fost așa: când poporul a auzit sunetul trâmbițelor și poporul a strigat cu glas tare, zidul a căzut pe loc; și poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte, și au luat cetatea.

Iosua 6.20



Ierihonul este o imagine a acestei lumi. Așa cum Ierihonul a căzut și a fost complet dărâmat de îndată ce Israel a intrat în țară, la fel lumea este doar o ruină pentru credinciosul care își cunoaște poziția în Hristos. „Aceasta este victoria care a învins lumea: credința noastră” (1 Ioan 5.4). Credința dobândește biruința asupra Ierihonului. Este o credință care se sprijină pe Domnul și care acționează în ascultare față de instrucțiunile divine. Trebuie să umblăm prin credință și în puterea Duhului Sfânt, ca fiind răstigniți față de lume, iar lumea răstignită față de noi. Lumea trebuie să rămână în ruine pentru cel credincios, așa cum Ierihonul nu mai trebuia niciodată rezidit.

Zidurile Ierihonului ne amintesc de piedicile și de obstacolele din viața noastră de credincioși, pe măsură ce străbatem această lume. Vrăjmașul încearcă să ne înspăimânte prin aceste împrejurări și deseori ne găsim măsurând zidurile, studiind dificultățile și fiind preocupați cu tulburările și cu încercările noastre. Ne preocupăm cu zidurile, în loc să ne preocupăm cu Domnul și cu puterea Sa. Prin credință, zidurile vor cădea negreșit.

Căderea Ierihonului este încă și mai bogată în semnificații atunci când o privim în lumina profeției. Ierihonul este o imagine a lumii coapte pentru judecată. Zidurile înalte sunt imagini ale zidurilor necredinței, ale apostaziei, ale nelegiuirii și ale falsei siguranțe. Șapte zile a trebuit Israel să înconjoare aceste ziduri. Erau acolo șapte preoți cu șapte trâmbițe, iar în ziua a șaptea, Israel a înconjurat de șapte ori cetatea și preoții au suflat în trâmbițe. Numărul „șapte” vorbește despre ceea ce este complet în mod divin și ne amintește de cele șapte peceți, de cele șapte trâmbițe și de cele șapte potire din Apocalipsa. Așa cum zidurile Ierihonului au căzut, tot așa va veni ziua când toate lucrurile înălțate și semețe vor fi dărâmate la pământ. Avem aici o imagine profetică a Împărăției viitoare.

A. C. Gaebelein

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar să știi că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine … având o formă de evlavie.

2 Timotei 3.1,2,5



Oameni de ceară

În cunoscutul muzeu al figurilor de ceară, Madame Tussauds, poate fi văzut stând lângă scări un polițist englez. Unii vizitatori au vrut să vorbească cu el și să-l întrebe pe unde se merge mai departe. Abia atunci au observat că era din ceară. Arăta uimitor de real, ca și cum ar fi fost un Bobby englez. Dar nu era! Avea numai înfățișarea exterioară. Dacă mergi prin toate încăperile acelei expoziții ciudate, pretutindeni același decor: personalități din toate domeniile – împărați, comandanți de oști, politicieni, artiști, savanți. Asemănarea cu persoana pe care o ilustrau era izbitoare. De necrezut era, de asemenea, și cât de liniștiți deveneau mulți vizitatori de îndată ce pășeau în expoziție. Te puteai aștepta ca unii să râdă. Dar nu, ci cei mai mulți amuțeau complet. Efectul acestor figuri asupra vizitatorilor este paralizant. Ele sunt fără viață! Numai dimensiunile exterioare sunt reale.

Și cât de mulți oameni din zilele noastre depun eforturi pentru a prezenta o haină creștină, o formă creștină exterioară, o formă de evlavie! Dar în spatele fațadei nu este nimic din ceea ce înseamnă adevărata credință. Este cutremurător când constatăm câtă aparență ne înconjoară! Și tocmai aceasta este problema noastră: avem un creștinism fără Hristos. Este religie, dar nu este viață! Sunt forme creștine, dar nu este putere!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ O MOȘTENIRE – Fundația SEER

„Bine, rob bun şi credincios…” (Matei 25:21)


Nu putem alege momentul sosirii sau al plecării noastre de pe pământ, dar putem alege moștenirea pe care o lăsăm și pentru care vom fi ținuți minte!

Fiți atenți: la vârsta de cinci ani, a scris un concert pentru clavecin. Înainte de vârsta de zece ani, publicase mai multe sonate pentru vioară și cânta din memorie cele mai bune lucrări ale lui Handel și Bach. La scurt timp după ce a împlinit doisprezece ani, a compus și a dirijat prima lui operă. I s-a acordat o invitație de onoare în calitate de concert-maistru la Orchestra Simfonică din Salzburg și în câțiva ani a fost aclamat ca „mândria Salzburgului”. Când a murit (la vârsta de treizeci și cinci de ani!), compusese patruzeci și opt de simfonii, patruzeci și șapte de arii, duete și cvartete cu acompaniament orchestral, și peste o duzină de opere. Îi sunt atribuite, în total, aproximativ 600 de compoziții originale.

Chiar și așa, Mozart, căci despre el este vorba, și-a trăit cea mai mare parte a vieții în sărăcie și a murit în obscuritate. Văduva lui bolnavă a părut indiferentă la moartea sa. Câțiva prieteni au ajuns la biserică pentru serviciul de înmormântare, dar o furtună i-a împiedicat să meargă și la mormânt ca să-l îngroape. Deci locul mormântului său a devenit astfel imposibil de identificat. Niciun altar nu-i marchează locul de veci. Astăzi, pentru ce ne aducem aminte de Mozart? Care este moștenirea sa?

Nu viața pe care a trăit-o, ci muzica pe care a dat-o lumii ne îmbogățește și astăzi viețile. Când punctul central al vieții tale este doar interesul propriu, lumea nu-ți va simți lipsa când vei pleca din lumea aceasta… pe bună dreptate! Așadar, găsește o cauză mai mare decât tine însuți, o cauză care va dăinui, și dedică-ți viața în această direcție. Nu lăsa doar un testament, lasă o moștenire care împlinește voia lui Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 4:1-19


Astfel, împărăţia lui Solomon se stabileşte pe fundamentul de neclintit al păcii şi al dreptăţii. Ea prefigureaz㠖 cum am văzut deja – perioada fericită în care nu numai Israel, ci întreaga lume va fi eliberată de război şi de nedreptate. În prezent, în ciuda tuturor eforturilor lui, în ciuda progresului său tehnic şi social, omul nu reuşeşte prin sine însuşi să întroneze pacea şi dreptatea, deşi toţi oamenii tânjesc după ele. Înainte să se poată întâmpla aceasta, Satan trebuie să fie legat, iar Fiul Omului să preia dominaţia universală.

Să luăm în considerare ordinea perfectă pe care o obţine Solomon în administrarea împărăţiei. Doisprezece administratori, câte unul pentru fiecare lună a anului, sunt răspunzători prin rotaţie de aprovizionarea curţii regale. Ei ne amintesc de acel rob credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a pus peste ceata servitorilor săi, ca să le dea hrana la timp (Matei 24.45).

Domnul a dat daruri slujitorilor Săi: păstori, învăţători… care au misiunea să distribuie hrana spirituală celor ai Săi. Dar, într-un fel mult mai general, fiecare credincios trebuie să fie un bun administrator, fidel, purtându-se cu răspundere faţă de „talanţii” pe care Stăpânul său i i-a încredinţat spre propria-I glorie.

19 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și ei i-a spus: „Iertate sunt păcatele tale”. Și cei care stăteau cu El la masă au început să spună în ei înșiși: „Cine este Acesta care iartă și păcatele?”. Dar El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Luca 7.48-50



În Evanghelia după Luca Îl vedem deseori pe Domnul stând la masă în diferite case. În împrejurarea aceasta, El Se afla în casa lui Simon, un fariseu, care Îl invitase la masă. O femeie și-a făcut apariția, neinvitată, și a început să-I spele Domnului picioarele cu lacrimile ei, să I le șteargă cu părul capului ei și să I le sărute, luând astfel cel mai umil loc de supunere față de Cel pe care Îl recunoștea ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Adusese cu ea un vas de alabastru, plin cu parfum, cu care I-a uns picioarele.

Simon ar fi vrut s-o dea afară, dar s-a abținut. Gândurile însă i-au fost citite de către Domnul, gânduri disprețuitoare la adresa Lui, fiindcă îi îngăduise acelei femei păcătoase să-L atingă. Simon gândea că, dacă Domnul Isus era cu adevărat un profet, ar fi știut că cea care se atingea de El era o femeie păcătoasă. Domnul însă cunoștea gândurile lui Simon. El le cunoaște și pe ale noastre.

Domnul deci i-a spus lui Simon o pildă despre doi datornici – unul care datora o sumă mare și unul care datora o sumă mică. Atunci când creditorul i-a iertat pe amândoi, care avea să-l iubească mai mult? Fără îndoială că Simon gândea că datoria lui era mică, însă a dat răspunsul corect, spunând că cel căruia i se iertase mai mult avea să-l iubească pe creditor mai mult. Apoi Domnul Isus l-a pus pe Simon în contrast cu femeia, spunându-i că el nu făcuse nimic în comparație cu ceea ce sărmana femeie făcuse pentru Domnul. Ea iubea mult. Iubea Simon vreun pic? Cu siguranță că el nu-și vedea păcatele ca fiind la fel de mari ca ale femeii, însă Domnul i-a spus că păcatele cele multe ale ei erau iertate. Femeii i-a spus: „Iertate îți sunt păcatele. Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace”. Ea era iertată, mântuită prin har și avea siguranța păcii cu Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu sunt extenuați.

Isaia 40.31



Rândunica de mare

În anul 2015, pe o insulă nelocuită din nord-estul Angliei, cercetătorii din domeniul naturii au echipat câteva rândunici de mare cu senzori electronici. Datele culese au dat lămuriri despre ruta acestor păsări călătoare.

Rândunica de mare, cu o greutate de aproximativ 100 de grame, a plecat în iulie spre sud, a iernat în Oceanul Indian de sud și s-a întors în luna mai pe insulele engleze. În decurs de zece luni, pasărea a zburat mai mult de 95.000 de kilometri. Coordonatorul proiectului a adăugat: „Omul trebuie să arate smerenie ținând în mână o pasăre care a parcurs asemenea distanțe”.

Rămânem uimiți în fața acestei minuni a creației. Dumnezeul cel puternic și înțelept a creat rândunica de mare pentru acest zbor lung. Mai mult, El îngrijește ca ea să aibă hrană bună, încât să poată parcurge în medie mai mult de 300 de kilometri pe zi.

Același Dumnezeu Se îngrijește și de noi. El ne dă în fiecare zi putere pentru a înainta pe calea credinței. Prin Cuvântul Său, El ne încurajează în greutăți și ne îndreaptă gândurile spre ținta cerească.

Este o minune a harului Său când nu cedăm în fața încercărilor și, cu ajutorul Său, biruim atacurile. Dumnezeu ne așteaptă să ne punem zilnic încrederea în brațul Său atotputernic. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic” (Isaia 40.29).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTĂ-TE PENTRU CĂSNICIA TA! – Fundația SEER

„Este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” (1 Corinteni 7:39)


 Biblia ne învață că temelia unei căsnicii fericite nu este doar să împarți același pat în fiecare noapte, cu soțul sau soția ta, ci să împărtășești aceleași valori și idealuri în fiecare zi. Fără acestea, va fi ca și cum voi doi v-ați vorbi unul altuia în limbi necunoscute. Acum, nu veți fi de acord unul cu celălalt de fiecare dată, și trebuie să accepți lucrul acesta. Dar dacă doriți să ajungeți la aceeași destinație, trebuie să vă ghidați după aceeași hartă. Precum în construcția unei case, trebuie să porniți de la un plan stabilit de comun acord. După o vreme, veți descoperi că numai intimitatea fizică nu ajunge. Poate vă va ajuta să treceți noaptea cu bine, dar este nevoie de o prietenie autentică și de o credință comună în Dumnezeu ca să puteți trece cu bine peste fiecare zi, an după an. Vorbim aici despre soți și soții care comunică fără cuvinte, pentru că viețile lor sunt guvernate de aceleași scopuri și principii. Și când vor apărea problemele, și acestea vor apărea inevitabil, ei caută soluții la aceeași sursă – Dumnezeu. Când viața în grădina Edenului s-a terminat pentru Adam și Eva, ei au venit înaintea lui Dumnezeu împreună, pentru că amândoi aveau o relație cu El. La urma urmelor, cum puteți corecta o problemă, când unul dintre voi nu crede că există o problemă?! Adevărata intimitate vine când relația intimă s-a terminat și când angajamentul este mai puternic ca niciodată. Această intimitate îți permite să fii cu cineva fără să trebuiască să-l impresionezi.

Un autor o spunea în felul următor: „Când știm că suntem iubiți datorită a ceea ce suntem, devenim mai sănătoși la minte și mai intimi în exprimare. Suntem eliberați de teama de respingere și de anxietatea că trebuie să îndeplinim ceva.” Deci, luptă-te pentru căsnicia ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 3:16-28


În Israel, împăratul era şi judecătorul suprem, imagine a Domnului Hristos care, în viitor, va exercita ambele funcţii în acelaşi timp. Împăratul Solomon are cu atât mai multă nevoie de înţelepciunea divină pentru această dublă misiune, de a guverna şi de a judeca poporul, cu cât era şi tânăr. Dar promisiunea lui Dumnezeu se împlineşte fără întârziere, iar celebrul verdict pronunţat de Solomon în cazul celor două femei îl face cunoscut în tot Israelul, că primise „înţelepciunea lui Dumnezeu … ca să facă judecat㓠(v.28). Nu acesta a fost modul în care Absalom se străduise să-şi stabilească reputaţia de judecător (2 Samuel 15.4). Cum ar fi putut dreptatea să domnească, dacă omul acesta neevlavios, rebel şi ucigaş, ar fi reuşit să pună stăpânire pe tronul pe care Dumnezeu îl destinase fratelui său mai tânăr, Solomon?

Unul singur a fost mai înţelept decât Solomon. Să-L contemplăm pe Isus, copil „plin de înţelepciune”, uimindu-i pe învăţaţii legii prin inteligenţa Sa (Luca 2.40, 47), iar mai apoi, în timpul servirii Sale, răspunzând fiecăruia după inima lui, discernând cursele care-I erau pregătite şi uluindu-Şi adversarii. El este cu totul de admirat în situaţia în care-Şi exprimă judecata cu privire la femeia adulteră: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea” le răspunde El acuzatorilor (Ioan 8.7). „Ce (este această) înţelepciune dată Lui?” se întrebau ei cu privire la El (Marcu 6.2).

18 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja acestor necircumciși; poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini”.

1 Samuel 14.6



Situația militară a lui Israel era foarte precară. Deși Saul încă avea șase sute de oameni de război, nu părea să fie dispus să-i înfrunte pe puternicii filisteni. Erau totuși doi oameni care nu se împăcau cu ideea dominației filistenilor. Fiul lui Saul, Ionatan, și purtătorul său de arme au decis să acționeze pe cont propriu și să atace o garnizoană a filistenilor. Aparent, aceasta era o acțiune sinucigașă, însă ei au acționat în dependență de Domnul. Să ascultăm din nou cuvintele lui Ionatan: „Poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini”.

Ce frumos a fost răspunsul purtătorului său de arme! El nu a obiectat deloc cu privire la acest plan riscant al lui Ionatan, ci a spus: „Fă tot ce este în inima ta, mergi unde vrei; iată-mă, sunt cu tine, după inima ta„. Ce exemplu pentru noi! Domnul Își găsește plăcerea în cei care au aceeași inimă cu El, în ciuda tuturor riscurilor. El dorește să ne situăm deasupra tuturor situațiilor de risc maxim și să declarăm împreună cu Pavel: „Pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri, câștig” (Filipeni 1.21).

Să-i privim pe Ionatan și pe purtătorul său de arme cum suie pe mâini și pe picioare către vrăjmașii Domnului! Frumos exemplu pentru noi! Trebuie să înaintăm împotriva vrăjmașilor noștri spirituali având mâini binevoitoare și acționând cu toată sârguința și, de asemenea, înaintând pe genunchi, adică într-o atitudine de rugăciune, recunoscând că totul depinde de Dumnezeu, și nu de eforturile noastre. Nu este de mirare că Dumnezeu le-a dăruit celor doi o biruință atât de glorioasă. Datorită ei, mulți din Israel au prins curaj și au început să lupte pentru Domnul. Concluzia minunată o găsim în versetul 23: „Domnul a salvat pe Israel în ziua aceea”.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Facă-mi Domnul ce o vrea, dar numai moartea mă va despărți de tine.

Rut 1.17



Exemplul unui soț

Medicul chirurg a ajuns lângă patul pe care fusese așezată o tânără care tocmai suferise o intervenție chirurgicală. La efectuarea acelei operații îi fusese secționat un nerv. Din acel moment, expresia feței femeii tinere nu mai putea fi controlată. Când a intrat în salon, doctorul a observat că alături de ea stătea soțul acesteia. El era de cealaltă parte a patului și amândoi păreau bucuroși. Văzându-i, medicul și-a zis în sinea lui: „Ce frumoasă dovadă a dragostei! Pare de neînchipuit în această situație, când ea este atât de desfigurată!”. Când l-a văzut pe medic, femeia l-a întrebat: „Domnule doctor, gura mea va rămâne tot timpul așa?”. — „Da”, i-a răspuns doctorul cu emoție în glas, „mă tem că nu mai pot face nimic, pentru că a fost nevoie să tai nervul care răspunde de controlul feței, în timp ce am înlăturat tumoarea!”. Auzind aceasta, femeia plină de suferință a înghițit în sec, în liniște! Tânărul ei soț însă a spus zâmbind: „Îmi place așa cum este; nu-i așa că acum este mult mai drăguță?”. Apoi s-a plecat și a încercat să o sărute pe fața ei bandajată, arătând că încă o iubește.

Cineva a spus: „Căsătoria nu ne face nici mai buni, nici mai răi, ci doar scoate în evidență la bine sau la rău ceea ce deja se găsește în noi„. Dragostea adevărată trece peste orice bariere și este un dar minunat din partea lui Dumnezeu. Învățați să exprimați și să primiți apreciere! Gândiți-vă la ceea ce face celălalt pentru voi și pentru familie, chiar și în lucrurile mărunte!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PAȘII VINDECĂRII – Fundația SEER

„Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)


Domnul Isus i-a adresat o întrebare aparent inoportună acestui om bolnav: „Vrei să te faci sănătos?” Timp de treizeci și opt de ani, starea de sănătate a acestui om îl imobilizase, produsese compătimirea celorlalți și poate că-i dăduse prilej să spună: „Nu sunt responsabil pentru starea mea!” Dar noi toți suntem vinovați și răspunzători pentru două lucruri: pentru atitudinile noastre și pentru alegerile noastre. Adevărul este că toți am fost răniți, într-un fel sau altul. Dar dacă ne mai gândim încă la lucrul acela și după douăzeci de ani, nu suntem victime ale împrejurărilor, ci ale opțiunii. Ce înseamnă mai exact o victimă a opțiunii? Este cel care crede că atenția negativă este mai bună decât lipsa de atenție! Domnul Isus a zis: „Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11:25).

Aceste cuvinte presupun faptul că cineva te-a rănit. Totodată te fac responsabil pentru reacția ta față de acea persoană. Domnul Isus ne-a învățat că, dacă nu iertăm, nu putem primi iertarea atunci când avem nevoie de ea. Indiferent ce ți-au luat alții în trecut, dacă rămâi plin de amărăciune, în viitor îți vor lua și mai mult. Poate te gândești: „Ce bine ar fi dacă s-ar întoarce și și-ar cere iertare.” Asta aștepți? Nu-ți pierde timpul! Cheia fericirii este în mâinile tale, nu la ei! Și această cheie este iertarea. Aștepți ca cineva să-ți spună: „Te iert”, înainte ca tu să te poți ierta pe tine însuți? Dar dacă nu își vor cere niciodată iertare?!

Iată formula eliberării:

1) Cere-ți iertare, dacă trebuie;

2) Fă schimbări, dacă poți;

3) Iartă-te pe tine însuți;

4) Mergi mai departe!

Vrei să te însănătoșești? Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i urmezi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 3:1-15


Dacă la noapte Domnul ne-ar invita, ca şi pe Solomon, „Cere ce vrei săţi dau”, ce I-am răspunde? Nu am siguranţa că fiecare dintre noi ar avea întâi de toate dorinţa să primească… „o inimă care ascultă” (v.9 notă: care aude). Şansă, succes, distracţii, călătorii, acestea sunt dorinţele celor mai mulţi dintre tinerii acestei lumi. Dar dorinţele noastre, care sunt?

O inimă care ascultă (sau o inimă inteligentă; în v. 12: „o inimă înţeleaptă şi care înţelege”) iată o cerere agreată de Dumnezeu şi pe care o poate întotdeauna împlini. „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie … şi i se va da” (Iacov 1.5). Aceasta nu este o rugăciune care să poată izvorî din inima cuiva deja înţelept în ochii proprii (Proverbe 3.7). Dar Solomon nu are o părere înaltă despre sine: „eu sunt un copil mic” spune el „nu ştiu nici să ies, nici să intru” (v.7). Să remarcăm aici că inima „şi nu capul” este aceea care trebuie să asculte şi să înţeleagă. Iubirea pentru Domnul este cheia adevăratei inteligenţe.

Mai presus de toate, să-L luăm în considerare pe Modelul nostru desăvârşit, care declară prin vocea profetului: „Domnul Dumnezeu… Îmi trezeşte urechea ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4).

17 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere.

1 Ioan 5.20



Trei mari realități (1) – Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ

Sunt trei mari realități care formează temelia creștinismului: 1. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, dar acum nu Se mai află aici; 2. Duhul Sfânt a venit pe pământ și încă Se află aici; 3. Fiul lui Dumnezeu va veni din nou.

Prima mare realitate, sau primul mare fapt, este adevărul minunat al întrupării: Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ. Ioan spune că „El este Dumnezeu adevărat și viață eternă”. Ca răspuns pentru învățătorii mincinoși, pe care el îi caracterizează ca fiind antihriști, Ioan scrie: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am contemplat și ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții (și viața s-a arătat; și noi am văzut, și mărturisim, și vă vestim viața eternă, care era la Tatăl și ni s-a arătat)” (1 Ioan 1.1,2). El nu a fost doar un fel de «emanație spirituală», așa cum predicau antihriștii, ci un Om real, însă lipsit de păcat. Cu câțiva ani în urmă, fiica mea a mers împreună cu alții într-o călătorie misionară într-o țară săracă, iar locuitorii de acolo i-au privit pe vizitatori foarte atent, inspectându-i îndeaproape și voind să se asigure că erau reali, fiindcă erau foarte impresionați că niște oameni dintr-o țară bogată veniseră acolo doar să-i viziteze. Aceasta este o ilustrație a versetului de mai sus, care ne arată că Hristos a devenit un om real: „Ce au pipăit mâinile noastre”. El este Dumnezeu adevărat și Om desăvârșit într-o singură Persoană binecuvântată, și a venit din cer pentru a ne vizita.

Dar unde este Fiul lui Dumnezeu acum? Ce s-a întâmplat cu El? Omul L-a urât, L-a lepădat și L-a răstignit. Toate acestea însă n-au făcut decât să împlinească scopul lui Dumnezeu pentru mântuirea păcătoșilor: „Pe Acesta, dat după planul hotărât și preștiința lui Dumnezeu, voi, prin mâna celor nelegiuiți, L-ați răstignit și L-ați omorât” (Fapte 2.23). Venirea Sa în lume nu ne-ar fi folosit la nimic fără moartea Sa ispășitoare pe cruce. Unde Se află El acum? În glorie, așezat la dreapta lui Dumnezeu!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.

Isaia 50.4



Acționând la porunca lui Dumnezeu

Isus Hristos nu Se lăsa călăuzit nici de situațiile conjuncturale și nici de nevoile cu care se confruntau cei din jurul Său. El căuta în fiecare dimineață, prin rugăciune, părtășia cu Dumnezeu, pentru a primi de la El indicații pentru fiecare zi în parte. Ca urmare, El a acționat de multe ori în alt fel decât se așteptau oamenii.

În Marcu 1 citim cum Mântuitorul a vestit Cuvântul lui Dumnezeu în Capernaum și a vindecat mulți bolnavi. A slujit acolo neobosit o zi întreagă. A doua zi dimineața S-a retras într-un loc pustiu, pentru a Se ruga. Între timp, în oraș s-au strâns mulți oameni, care cu toții doreau ceva de la El. Nevoile lor erau de necuprins. Dar Domnul le-a spus ucenicilor Săi: „Hai să mergem în altă parte, prin orășelele învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am ieșit” (Marcu 1.38).

Când prietenul Său Lazăr s-a îmbolnăvit, Marta și Maria I-au trimis vorbă: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav” (Ioan 11.3). Totuși, El n-a pornit imediat la drum. Abia după două zile i-a îndemnat pe ucenicii Săi: „Hai să ne întoarcem în Iudeea!”. Ei însă au protestat. Se temeau să meargă în Betania, deoarece oamenii din acel ținut căutau să-L omoare pe Domnul lor. În ciuda acestui pericol, Isus a mers acolo, pentru că avea poruncă de la Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPUNDE LA ACESTE DOUĂ ÎNTREBĂRI, ASTĂZI – Fundația SEER

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa” (Romani 15:13)


Prima întrebare: Cum este relația ta cu Dumnezeu în acest moment? Pui la îndoială promisiunile Sale, chemarea Sa pentru viața ta, capacitatea ta de a-I auzi vocea, faptul că Își găsește plăcerea în tine sau că poți face suficient ca să Se bucure de tine? Dacă este așa, acest verset este croit exact pe măsura ta: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa.” Când încetezi să te încrezi în Dumnezeu și începi să te încrezi în propriile tale eforturi, îți pierzi bucuria și pacea. Ți-ai pierdut bucuria și pacea? Dacă vrei să le recapeți, trebuie să pui capăt îndoielii și să te întorci la credință!

A doua întrebare: Cum este relația ta cu tine însuți în acest moment? Un autor creștin scria: „Ani de zile, singura relație pe care am avut-o cu mine însumi a fost una de îndoială. Mă îndoiam de deciziile mele, de înfățișarea mea, mă întrebam dacă spun sau fac ceea ce trebuie, dacă sunt pe placul lui Dumnezeu sau al vreunei persoane. Eu nu eram mulțumit de mine însumi, cum ar fi putut deci, Dumnezeu sau oricare altă persoană, să fie?! Acei ani de nefericire sunt istorie însă, deoarece acuma știu că harul lui Dumnezeu mă acoperă ca o pătură. Știu că numai prin Domnul Isus sunt socotit neprihănit și sunt acceptat de Dumnezeu. Ce bucurie! Eram atât de legat de religie, încât va trebui să fiu mereu în gardă, împotriva ei, de acum încolo. Însă acum știu cum să-i recunosc simptomele!” Apostolul Pavel îndemna (Galateni 5:1): „Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.”

Așadar, nu te mai îndoi de mântuirea ta, nici de tine însuți… și cu atât mai mult de Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 2:1-12


Ultimele cuvinte rostite de un tată sau de o mamă pentru copiii lor, la momentul morţii, au întotdeauna o mare importanţă. Cele ale lui David pentru Solomon pot fi rezumate astfel: „Păzeşte Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceasta a fost şi dorinţa Domnului Isus la momentul când avea să-i lase pe ai Săi (Ioan 14.23, 24).

Apoi este necesar ca David să vorbească şi despre judecată. Domnia dreptăţii şi a păcii nu poate fi stabilită fără ea. Crimele lui Ioab şi insultele lui Şimei, mult timp nepedepsite, trebuie acum reamintite. Ceea ce şterge păcatul este mărturisirea, nu uitarea (anii lăsaţi în urmă). Însă ceea ce a făcut Barzilai pentru împărat şi pentru poporul lui, cu atât mai mult nu trebuie uitat.

Solomon, ca unul care ne vorbeşte despre Hristos ca împărat al dreptăţii, va răsplăti fiecăruia după lucrările lui, aşa cum ne arată partea a doua a acestui capitol. Ziua în care Domnul Îşi va stabili împărăţia, în glorie, va fi şi ea o zi de răsplătire (Matei 25.31). Unora li se va acorda viaţă eternă, alţii vor fi supuşi unor chinuri care nu vor fi mai puţin eterne. Da, există un judecător, un scaun de judecată, un iad (Ap. 20.12-15). Dar de asemenea există o „înviere a vieţii” (Ioan 5.29). Aceasta este ceea ce aşteaptă David de acum încolo. El adoarme şi va fi adăugat la părinţii săi, „după ce” cum declară Fapte 13.36 „a slujit voii lui Dumnezeu în generaţia lui”.

16 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune și cerere, și veghind la aceasta cu toată stăruința și cu cerere pentru toți sfinții.

Efeseni 6.18



Rugăciunea este expresia și exercițiul dependenței. Dacă cineva îmi pune o întrebare și îi răspund fără să-L consult pe Dumnezeu, atunci răspunsul va fi de natură să-l depărteze de Dumnezeu, decât să-l apropie de El, la fel cum s-a întâmplat cu Ezechia, atunci când solii din Babilon au venit, iar el le-a îndreptat privirile către bogățiile sale și nu spre Domnul, care-l vindecase (Isaia 39). Când apare o întrebare sau o dificultate, ne îndreptăm noi către Dumnezeu?

Orice dorință exprimată către Dumnezeu, cu încrederea unui copil în tatăl său, este auzită; însă aceasta nu înseamnă, în mod necesar, rugăciune „în Duhul”. Când trăim cu adevărat în puterea comuniunii, avem acea energie a mijlocirii care caută răspunsuri (1 Ioan 3.21,22; 5.14,15), iar aici apostolul vorbește despre cineva care este în comuniune. Așa trebuie să stea lucrurile cu noi; trebuie să umblăm în libertatea lui Hristos în așa măsură, încât să nu fim împiedicați sau scoși din comuniune de către îngrijorările, poftele sau preocupările vieții acesteia.

Să presupunem că ne începem ziua într-un duh binecuvântat de rugăciune și de încredere în Dumnezeu. În decursul zilei, în această lume nelegiuită, vom descoperi o mie de pricini de tulburare. Însă, dacă suntem exersați din punct de vedere spiritual și receptivi la lucrurile care Îl interesează pe Dumnezeu, totul devine o chestiune de rugăciune și de mijlocire potrivit cu gândul Lui. Astfel, smerenia și dependența vor caracteriza toate acțiunile noastre. Dacă umblăm cu Hristos, vom fi sensibili la interesele Lui. Ce binecuvântare să putem duce toate lucrurile înaintea lui Dumnezeu, în loc să murmurăm mereu din cauza falimentului nostru! Aceasta este poziția noastră – să avem întreaga armură a lui Dumnezeu și să nu fim înșelați de Satan. Dacă noi înșine nu suntem într-o stare bună, nu putem mijloci pentru alții.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.

Proverbe 16.3,4



Curajul marinarilor (2)

Când emoțiile s-au mai risipit, Shackleton l-a întrebat pe un tânăr marinar: „Cum a fost posibil să fiți cu toții gata la întoarcerea mea? V-am găsit pe toți pe mal, pregătiți să plecați la primul semnal!”. Marinarul a răspuns: „Domnule, dumneavoastră ați promis că vă veți întoarce, așa că nu ne-am pierdut speranța. Ori de câte ori marea era eliberată de sloiurile de gheață, strângeam sacii de dormit și împachetam lucrurile, spunându-ne: «Poate Sir Shackleton se va întoarce astăzi». Așa v-am așteptat în tot acest timp: gata de plecare”.

În această lume egoistă, care urmărește doar binele personal, să ne oprim câteva clipe și să medităm la faptul că planurile ne vor izbuti doar atunci când ne încredem în Dumnezeu. Acei marinari s-au încrezut în cuvintele unui om, care putea să vină sau să nu vină să-i salveze. Înaintea noastră au trăit mulți creștini a căror încredere și al căror curaj al credinței i-au susținut în lupta vieții. În ascultarea de Domnul și Învățătorul lor ceresc, ei au fost gata să se despartă de toate lucrurile trecătoare, înfruntând greutăți și pericole. Ei erau convinși că Stăpânul lor îi va conduce cu bine în Portul ceresc. Aceștia au fost adevărați eroi ai credinței, care au depus mărturii minunate despre dragostea lui Dumnezeu și despre lucrarea harului Mântuitorului în inimile lor.

Și noi putem fi o mărturie a harului divin care ne-a însoțit din momentul când L-am primit pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al nostru personal.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAREA VINE PRIN FAPTE – Fundația SEER

„Împlinesc poruncile Tale.” (Psalmul 119:166)


 În cartea sa „Traveling Hopefully” (Călătoria speranței – n.tr.), renumitul evanghelist vizionar Stan Mooneyham, primul președinte al World Vision, scria: „Voi merge, când… voi dărui, după ce… voi asculta, dar mai întâi… găsim mereu atâtea motive să amânăm, și uneori par să fie chiar motive valide. Împreună cu un bun prieten de-al meu, am simțit chemarea de a deveni predicatori cam în același timp și am mers la universitate împreună. În timpul celor patru ani de studiu, eu am întors homiletica pe toate părțile în bisericile rurale din Oklahoma, dar prietenul meu a spus că nu va rosti prima predică până când nu-și va primi diploma de doctor. Lucrul acesta s-a întâmplat cu treizeci de ani în urmă. Eu încă întorc homiletica pe toate părțile, dar prietenul meu tot nu predică.

Niciodată nu a predicat. Pregătirea este importantă, dar trecerea la fapte este o parte vitală a pregătirii. În Vechiul Testament, citim multe despre oferirea „primelor roade.” Partea cuvenită lui Dumnezeu era chiar din cele mai bune produse. Astăzi, suntem cunoscuți mai degrabă prin (și pentru) „ultimele roade”. Lângă butonul „așteptare” de la linia telefonică a cerului, cred că aceste cuvinte ar fi potrivite: „Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu acolo, atunci unde?”

Aștepți cumva să vină „momentul perfect”, înainte să pășești prin credință și să asculți ceea ce ți-a zis Dumnezeu să faci? Ascultă de Dumnezeu! Acum! Nu este suficient să crezi Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-l și împlinești. Nu e suficient să acumulezi cunoștințe din Biblie, trebuie să și aplici în viața ta de fiecare zi cunoașterea de care ți-a făcut parte Dumnezeu.” Iacov ne îndeamnă (Iacov 1:22, 25): „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… un împlinitor cu fapta, va fi fericit
în lucrarea lui.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 1:38-53


O ceremonie cu totul diferită va fi celebrată acum, potrivit instrucţiunilor lui David. Înconjurat de bucuria poporului rămas credincios, tânărul Solomon urcă pe scaunul de domnie al tatălui său. Ce contrast mare faţă de Adonia! Noul împărat nu acţionează pe cont propriu: el este determinat să urce pe catârul împăratului, este dus la Ghihon, unde este uns
de Ţadoc în mijlocul bucuriei generale.

Între timp, la En-Roguel sărbătoarea se sfârşeşte. Un vuiet neobişnuit şi persistent vine dinspre cetate. Ioab, militar experimentat, aude trompeta şi se nelinişteşte. În momentul acesta apare Ionatan, aducând ştiri. În ce-l priveşte, acestea sunt ştiri bune, pentru că David a rămas domnul lui, împăratul. Dar ce dezastru pentru Adonia şi pentru oaspeţii lui! Întreaga conspiraţie se prăbuşeşte dintr-o dată şi cei implicaţi se împrăştie descumpăniţi. Înspăimântat, Adonia uzurpatorul se prinde de coarnele altarului, implorând clemenţa împăratului. I se acordă păsuire, deşi mândria şi răutatea inimii lui nu fuseseră judecate.

Ce prostie este să se opună cineva lui Dumnezeu şi Unsului Său! Şi totuşi, aceasta este ceea ce Anticrist va face în curând; dar va fi distrus, pentru ca să dea locul Domnului Isus şi împărăţiei Sale.

15 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care L-a înviat pe Hristos dintre morți va face vii și trupurile voastre muritoare, datorită Duhului Său care locuiește în voi.

Romani 8.13



În ce privește sufletele noastre, suntem pe deplin răscumpărați, însă așteptăm încă răscumpărarea trupurilor noastre. Scoși fiind din Egipt prin Marea Roșie, complet eliberați și având Duhul Sfânt ca arvună a moștenirii noastre, noi așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului. Căci, în fapt, ne aflăm încă în pustie și suntem legați prin trupul pe care-l avem acum de creația care suspină; prin urmare și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi înșine, așteptând momentul când trupurile noastre vor fi răscumpărate (Romani 8.23). Aceasta așteptăm, până când El va veni să ne ia la Sine Însuși (Filipeni 3.20,21), iar atunci vom vedea cât de desăvârșită este răscumpărarea pe care Domnul a împlinit-o pentru ai Săi – atât de completă, încât nimic nu va fi lăsat în mâinile vrăjmașului, ci duhul, sufletul și trupul vor fi salvate și se vor afla în posesia Lui.

Pe măsură deci ce parcurgem această lucrare în toată întinderea ei, putem cu siguranță să exclamăm din inimi pline de bucurie că Hristos este Răscumpărătorul nostru! Și nu trebuie să uităm niciodată cu ce preț ne-a răscumpărat El pentru Dumnezeu. Ne-am obișnuit să spunem: cu sângele Lui. Dar cât de puțin înțelegem semnificația acestor cuvinte; cât de puțin pătrundem adevărul minunat că El Sa dat pe Sine la moarte, că a lăsat să vină peste El toată mânia care ni se cuvenea nouă, că a fost făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El! Cu cât medităm mai mult la un asemenea subiect, cu atât mai constant se va înălța din inimile noastre strigătul de adorare: „A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său și ne-a făcut o împărăție, preoți pentru Dumnezeul și Tatăl Său: a Lui fie gloria și puterea în vecii vecilor! Amin” (Apocalipsa 1.5,6).

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care se coborâseră pe mare în corăbii … aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în adânc.

Psalmul 107.23



Curajul marinarilor (1)

Sir Ernest Henry Shackleton a fost un explorator anglo-irlandez. Într-o expediție în Antarctica, vaporul pe care călătorea împreună cu echipajul lui s-a zdrobit de un bloc uriaș de gheață, singura lor speranță fiind posibilitatea ca o echipă formată din doar câțiva marinari să meargă în căutarea unui ajutor, folosindu-se de o mică ambarcațiune, lăsându-i pe ceilalți în mijlocul zăpezii și a ghețurilor insulei Elefantului.

Sub protecția lui Dumnezeu, cu eforturi susținute, conducătorul expediției și alți cinci însoțitori s-au angrenat într-o călătorie extrem de periculoasă spre o insulă îndepărtată, de unde au obținut un alt vapor și proviziile necesare tentativei de salvare a colegilor lor. Imediat, Shackleton și însoțitorii lui au pornit în călătorie pentru a salva restul echipajului. Ceața, furtuna și blocurile de gheață blocau în mod repetat înaintarea. În cele din urmă, ceața s-a ridicat și echipajul lui Shackleton a observat ceea ce părea o deschizătură care conducea exact spre insulă. Mizând pe faptul că acel canal creat între sloiurile de gheață ar mai putea rămâne deschis, Shackleton a poziționat vasul pe direcția canalului, a ajuns la oamenii lăsați acolo, i-a îmbarcat pe toți într-un timp record și a părăsit zona cu doar câteva clipe înainte ca blocurile de gheață să blocheze, poate pentru totdeauna, accesul spre insulă. Riscanta operațiune de salvare a durat numai o jumătate de oră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROVOCAREA UNEI PORUNCI – Fundația SEER

„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)


Domnul Isus a zis: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11). Care sunt aceste „lucruri” pe care trebuie să le faci pentru a avea bucuria Lui în viață? Domnul Isus răspunde în versetul următor: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)

Vei spune: „E o poruncă grea, și o mare provocare!” Da, și va trebui să crești și să te maturizezi foarte mult pentru a o respecta. Însă pentru a te bucura de viața pe care Domnul Isus dorește s-o ai, trebuie să-ți iei angajamentul că așa vei face! Dumnezeu a creat tot felul de oameni, cu diferite temperamente și personalități, așa că lui Dumnezeu îi place în mod sigur varietatea. După ce Dumnezeu a creat primii oamenii, El a văzut că „toate erau foarte bune”. Așa că, nu numai că există varietăți de oameni, dar în fiecare om există ceva „foarte bun”, pe care tu trebuie să-l cauți.

O mare parte a nefericirii vieții noastre este cauzată de oamenii care nu sunt ceea ce dorim noi să fie, sau care nu fac ceea ce dorim noi să facă.

Care este răspunsul? Cum te poți bucura de fiecare zi, dacă va trebui să te confrunți cu oameni care te deranjează? Hotărându-te să-i iubești! Nu trebuie să-ți placă modul lor de a fi, dar trebuie să-i iubești în ciuda modului lor de a fi. Dacă stai să te gândești puțin, așa se poartă și Dumnezeu cu tine, nu-i așa? Iată cum poți să-i iubești pe cei care te deranjează: oamenii deranjanți sunt de obicei deranjați de ceva, în viața lor… Dacă vei interveni în sensul atenuării suferinței lor, vor începe să se simtă mai bine și se vor purta mai frumos cu tine.

Deci, iubește-i și ajută-i pe oameni!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 1:22-37


La En-Roguel, celebrarea este în plină desfăşurare. Invitaţii sunt strânşi în jurul lui Adonia. Şiretul Ioab se găseşte acolo, la fel şi Abiatar, cel care a uitat cuvântul de har al lui David („Rămâi cu mine…” 1 Samuel 22.23). Ceilalţi fii ai împăratului, din oportunism sau din slăbiciune de caracter, s-au alăturat cauzei fratelui lor. Excepţie face unul singur: Solomon, care nu fusese invitat. Şi nu fără motiv! Oare nu este el ales de Dumnezeu ca să-i succeadă lui David? Ce-ar fi făcut Solomon la această sărbătoare? Dar întregul plan, abil urzit, va fi zădărnicit de câteva suflete credincioase care sunt în pas cu voia lui Dumnezeu. Îndată ce situaţia i se aduce la cunoştinţă, David acţionează: Solomon va urca acum pe tronul său. Şi toate poruncile date converg spre acest efect.

În zilele noastre, în toate domeniile, omul se pune pe sine în faţă, căutând propria glorie. Un singur gând nu-l preocupă niciodată: cunoaşterea voii lui Dumnezeu. Şi, de fapt, această voie divină este să-i ofere lumii pe Împăratul care i-a fost destinat: pe Isus Hristos. Astăzi, Împăratul acesta este încă respins şi dispreţuit aici; El nu primeşte invitaţie la celebrările lumii care stârnesc bucuria ei. Şi nici aceia care se tem de Dumnezeu nu-şi găsesc vreun loc.

14 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta nu i-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat. Și s-a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne, nu era acesta cuvântul meu, când eram încă în țara mea? De aceea am căutat să fug la Tarsis, pentru că știam că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și de o mare bunătate și Te întorci de la rău. Și acum, Doamne, Te rog, ia-mi viața, pentru că este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc”.

Iona 4.1-3



Unde era credința lui Iona? Unde erau încrederea sa în Dumnezeu, ochiul curat și inima călăuzite de ascultarea simplă a credinței? Nu era Dumnezeu, Cel care îi încredințase vestirea judecății asupra cetății Ninive, capabil să aibă grijă de caracterul lui de proroc? Când judecata anunțată de Iona nu a avut loc, datorită pocăinței celor din Ninive, lau considerat ei pe Iona un proroc mincinos? Nu, ci erau foarte bucuroși și recunoscători că fuseseră iertați și cruțați.

O, ce lucru nenorocit și plin de răutate este „eul”, oriunde își face văzut chipul respingător, mai ales în lucrarea și slujba lui Dumnezeu! Mai degrabă să piară Ninive cu milioanele ei de suflete, decât să fie afectate caracterul personal, slujba și poziția unui proroc al lui Dumnezeu! Ba, mai grav decât atât, mai degrabă turma lui Dumnezeu, pentru care Păstorul cel bun a murit, să fie împrăștiată în cele patru vânturi și să devină prada lupilor răpitori, care nu o cruță, decât ca cei ce poartă responsabilitatea bisericii săși mărturisească greșeala.

Istoria bisericii până la cele mai recente momente poartă mărturie despre roadele amare ale unui astfel de egoism neosândit, ale voinței proprii și ale mândriei în unii dintre cei care au fost priviți ca slujitori ai binecuvântatului Domn, care este blând și smerit cu inima. Fie ca noi, cu simțământul zdrobitor al nimicniciei noastre, să învățăm să fim mici înaintea Aceluia care este marele „Eu sunt”, în prezența lui Dumnezeu! Odinioară cel mai smerit dintre toți slujitorii, luând cel mai de jos loc pe pământ, El a fost în consecință înălțat la dreapta lui Dumnezeu, de unde va veni ca „Domn al domnilor și Împărat al împăraților”, ca să judece această lume. Fie ca noi să înțelegem mai bine căile Sale și să intrăm în ele!

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

Faceți tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și cu rugăciune pentru toți.

Efeseni 6.18



Îndemn la rugăciune

Mesajul stăruitor al versetului de astăzi este: Rugați-vă întotdeauna, în toate împrejurările! Prin rugăciune ne exprimăm dependența de Dumnezeu. Neglijarea rugăciunii personale este calea sigură spre faliment total în viața unui creștin.

De-a lungul timpului am urmărit drumul mai multor creștini. Am remarcat progresul și succesul unora și am deplâns eșecul altora. Într-o mare măsură, aceste rezultate au oglindit sau stăruința lor în rugăciune, sau neglijarea rugăciunii.

Începutul lucrării Domnului și Mântuitorului nostru a fost marcat de rugăciune. În vederea alegerii celor doisprezece ucenici, Învățătorul ceresc a petrecut o noapte în rugăciune. Lucrarea de putere a lui Dumnezeu în Europa poate fi urmărită, ajutați de cartea Faptele Apostolilor (16.13), până la acea întâlnire de rugăciune de pe malul râului. Profetul Ilie s-a rugat cu toată convingerea să nu plouă și nu a fost ploaie timp de trei ani și jumătate. S-a rugat din nou pentru ploaie și a plouat. Convertirea a trei mii de suflete a urmat unei întâlniri de rugăciune desfășurată timp de zece zile.

Un om al rugăciunii poate ajunge la rezultate mărețe; în schimb, slujitorul care s-a lipsit de rugăciune, chiar dacă este un om capabil, nu are putere. Un om al rugăciunii are o putere extraordinară. În sine însuși este slab și lipsit de apărare, dar prin rugăciune el apelează la atotputernicul Dumnezeu și se bizuie pe resursele Sale inepuizabile.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MOTIVE DE MULȚUMIRE – Fundația SEER

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

Mulțumirea nu este ceva care apare într-un mod natural și firesc, dar nemulțumirea – da! Nimeni nu a avut mai multe motive să fie nemulțumit decât Iosif: fusese abandonat, înrobit, trădat și înstrăinat! Acestea sunt titlurile capitolelor din istoria vieții sale. Cu toate acestea, când Iosif vorbește despre viața sa, nu vei auzi nici o fărâmă de amărăciune… ci exact opusul! Când a dat nume celor doi copii ai săi, el i-a făcut mărturii vii, pe viață, ale recunoștinței lui față de Dumnezeu.

„Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare) „căci” a zis el „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.” Şi celui de-al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire) „căci” a zis el „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.” (Geneza 41:52-53).

Să remarcăm două lucruri.

Primul: Iosif s-a uitat la trecutul său și I-a adus mulțumiri lui Dumnezeu pentru experiențele prin care l-a trecut. Și tu trebuie să faci la fel. Fie că e vorba de ceea ce ți-au făcut alții sau de ceea ce le-ai făcut tu altora, harul lui Dumnezeu te-a ajutat să treci prin toate. Există un singur motiv pentru care merită să reînvii trecutul: amintește-ți cum te-a călăuzit Dumnezeu, cum te-a ocrotit și cum te-a binecuvântat!

Al doilea lucru pe care să-l remarcăm: Iosif s-a uitat la prezentul său: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.” Îți aduci aminte de o perioadă în care ai crezut că nu o vei scoate la capăt? Și când și alții au crezut la fel despre tine? Uită-te la ce a făcut Domnul în viața ta! În ciuda obstacolelor și a opoziției, El te-a binecuvântat și ți-a purtat de grijă. Închide robinetul văicărelilor, și deschide robinetul mulțumirii! „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu… cu privire la voi.”

Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 1:1-21


David este acum înaintat în vârstă. Obosit de o viaţă de suferinţă şi de lupte, continuă să se încreadă în Dumnezeu, aşa cum exprimă rugăciunea lui din Ps. 71: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea… Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi” (v.17, 18; vezi şi v. 9). Domnul îi va răspunde şii va acorda ajutorul Său în ultima încercare ce îl aşteaptă.

După Absalom, un altul dintre fiii săi, Adonia, apare pe scenă, conspirând să ia tronul. Sfârşitul trist al fratelui mai mare nu-l învăţase nimic. De altfel, educaţia acestui tânăr lăsa mult de dorit. Tatăl lui nu-l mustrase şi nu-l corectase niciodată. Din fragedă copilărie, Adonia făcuse întotdeauna numai ceea ce dorise. Iată un nou subiect de meditaţie pentru cititorii noştri mai tineri care-i găsesc câteodată pe părinţii lor prea exigenţi! Fie ca ei să ajungă să înţeleagă că a fi astfel „pedepsiţi”, copii fiind, sau tineri sau tinere îi poate scuti la anii de maturitate de pedepse cu mult mai dureroase. Dumnezeu nu Se poartă diferit cu fiii Săi (Evrei 12.6). De câte ori înţelepciunea şi dragostea
Lui nu ne-au împiedicat să ne facem propriul drum: aceasta spre binele nostru imediat şi probabil etern!

13 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci, Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la preoții de seamă și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze.

Matei 16.20,21



De îndată ce Isus pune deoparte caracterul mesianic și Își ia, ca temelie a Bisericii, titlul de Fiu al Dumnezeului Celui viu, începe să vorbească despre moartea și învierea Sa. Este foarte adevărat că aceasta este temelia binecuvântării atât a iudeilor, cât și a Bisericii. Totuși există o diferență însemnată. Israel își datorează binecuvântarea morții lui Hristos, însă este asociat, în ce privește chemarea lui, cu slava pământească. Biserica, dimpotrivă, este asociată cu lepădarea Lui pe pământ. În ce privește această lume, Israel Îl va cunoaște ca pe Cel care poartă cununa; Biserica însă Îl cunoaște ca pe Cel care a purtat crucea. Israel Îl va recunoaște când va fi „încins cu putere”; Biserica Îl recunoaște ca „răstignit în slăbiciune”.

Și la fel și în ce privește învierea Lui. Fără îndoială că El va lua puterea pe pământ ca fiind Cel înviat; totuși, acesta nu este un fapt pe care se insistă cu precădere în legătură cu slava împărăției, în timp ce același fapt este cu totul proeminent în legătură cu Biserica. El este „dovedit cu putere Fiu al lui Dumnezeu, potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea morților”. El îi spune lui Ioan: „Am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor”. Credincioșii sunt morți cu Hristos și de asemenea înviați cu El. Ei trebuie să se dea pe ei înșiși lui Dumnezeu „ca vii din morți”. Astfel, în timp ce toți sunt interesați în moartea și învierea lui Hristos, Biserica este asociată cu aceste două evenimente într-o manieră particulară și importantă.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul Hristos Isus … S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.
Pentru că Fiul Omului … a venit să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

1 Timotei 2.6; Matei 20.28

 



Răscumpărare refuzată

În Evul Mediu, navigarea pe apele Mediteranei era deosebit de riscantă. Se întâmpla des ca pirații să atace vasele, să prindă echipajul și să ducă pasagerii la Alger, cerând pentru eliberarea lor o mare răscumpărare. Spaniolii erau adesea victimele acestui odios șantaj.

Într-o zi, regele Spaniei s-a hotărât să-i elibereze pe toți prizonierii săi, odată pentru totdeauna. A strâns plata răscumpărării și o navă puternic înarmată, încărcată cu această avere, a plecat să-i caute pe toți captivii. Dar iată că acolo mulți se adaptaseră condiției lor și profitaseră de unele avantaje: unul se căsătorise, altul se antrenase în comerț. Și ceea ce era de necrezut se produsese: cea mai mare parte dintre acești oameni au refuzat eliberarea. Vasul a trebuit să se întoarcă în Spania, neaducând la libertate decât o parte dintre prizonieri și purtând în calele lui banii nefolosiți.

Oamenii sunt niște prizonieri în mâinile lui Satan, care i-a târât în lume, domeniul său, și îi ține înlănțuiți. Un Rege puternic a plătit prețul izbăvirii lor: Isus Hristos Și-a dat viața ca răscumpărare pentru toți.

Prețul eliberării noastre de sub puterea lui Satan și a lumii a fost plătit. Nu este aceasta o veste bună? Astăzi mai este timp să o accepți!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN PUSTIE – Fundația SEER

„Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” (2 Împărați 3:8)


 Iudeii au descoperit că drumul spre Țara Promisă trecea prin pustie, pentru ei. Un învățător biblic se referă la această pustie ca la „câmpul de sacrificiu al lui Dumnezeu.” El spunea: „În experiențele pustiei, lucrurile de care te împiedici în umblarea ta cu Dumnezeu pot dispărea. Acolo, El îi separă pe cei ce se mulțumesc cu o relație superficială de cei care tânjesc să-L cunoască pe Dumnezeu mai îndeaproape. E locul în care înveți să te bazezi pe credință și să arunci asupra Lui toate grijile tale pentru că nu ai pe nimeni altcineva la care să apelezi. E locul în care Dumnezeu spune: „În sfârșit, ai ajuns acolo unde doresc să fii!” Uneori, El te va conduce spre pustie brusc. Acest lucru se întâmplă atunci când încearcă să-ți capteze atenția și să-ți vorbească despre o chemare pe care a pus-o în viața ta, și pe care până acum n-ai avut timp s-o asculți. Dintr-odată îți dai seama că Dumnezeu e singurul care te poate scăpa din situația în care te găsești. El îngăduie să fii dezbrăcat de mândrie ca să te poți îmbrăca în smerenie; să te dezbraci de autosuficiență ca să poți fi adus în locul dependenței totale de El.”

Dacă treci prin experiența pustiei, să nu crezi că Dumnezeu te pedepsește sau că te-a părăsit. El nu face decât să îngăduie ca unele lucruri să moară, pentru ca altele să se nască în tine, să crească și să aducă rod.

Simte-te încurajat; vei trece și peste asta! Prin harul lui Dumnezeu, vei ajunge la destinație! Adevărul este că singura cale prin care poți ajunge la destinația plănuită de Dumnezeu pentru tine este prin pustie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 24:14-25


Pedeapsa divină este gata să se exercite asupra naţiunii. Odată terminată numărarea oamenilor de război, efectivul acestora se şi reduce prin epidemie. Este ca şi cum Dumnezeu i-ar fi spus lui David: ŤStă în atribuţia Mea să înmulţesc sau să împuţinez în trei zile acest popor pe care tu l-ai numărat în aproape zece luniť.

Este frumos răspunsul lui David la opţiunile dificile care-i sunt puse înainte: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui …“ (v. 14). Cunoaşte inima lui Dumnezeu şi, chiar sub disciplină, încrederea în dragostea divină nu i se clatină. Încrederea aceasta nu-i va fi dezamăgită niciodată. Încă o dată, păcatul omului aduce oportunitatea pentru ca Dumnezeu să-Şi arate resursele minunate ale îndurării şi ale iertării.  „Destul“
– spune El atunci când fructul aşteptat s-a copt în inimi.

Este adusă o ardere-de-tot. Şi aria lui Aravna, cumpărată de împărat, va deveni, după cum vom vedea, locul de amplasare a templului.

David nu vrea să aducă Domnului arderi-de-tot care să nu-l coste nimic (v. 24). Să ne gândim la ofranda Mariei din evanghelii. Ea a ţinut să-I aducă un parfum deosebit, pentru a arăta înalta consideraţie pe care o avea pentru Domnul Isus (Ioan 12.3).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: