Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți.
1 Petru 1.3


Speranța poate fi definită ca o dorință după un lucru bun și ca o așteptare a primirii lui. Isus Hristos este singurul izvor adevărat de speranță, fiindcă doar El știe care este lucrul cel mai bun și, de asemenea, doar El are puterea suverană de a-i garanta împlinirea. Prin contrast, alte speranțe sunt întemeiate pe nisipul mișcător al împrejurărilor, pe care omul nu le poate controla.

Cu toții avem așteptări de la viitor, însă acestea țin adesea de viața pământească. Hristos însă ne oferă „speranța vie” a unei moșteniri incoruptibile în cer (1 Petru 1.3,4). Dorințele de fiecare zi vor pieri, însă căminul nostru etern și ceresc este siguranța noastră deplină și ancora pe care o avem în furtunile de aici de pe pământ.

Totuși cerul poate părea departe atunci când trecem prin dureri și când nu se întrezărește nicio alinare. Deci cum putem îndura încercările acum? Cu ajutorul speranței, care anticipează o schimbare în bine a împrejurărilor.

Dar ce facem atunci când situația noastră nu se îmbunătățește deloc? Cum lucrează Domnul ceea ce este mai bine pentru noi, într-un astfel de caz? Petru ne spune că El ne rafinează credința, iar rezultatul va fi lauda și gloria, atunci când Domnul va veni. Această încercare a credinței este mai de preț decât aurul și chiar decât eliberarea noastră de încercarea respectivă. Ce paradox! Dificultățile care ne fac să ne pierdem speranța sunt chiar instrumentul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne mări credința și speranța în El. Hristos ne oferă speranță nu doar pentru veșnicie, ci și pentru viața aceasta. În acele momente când Dumnezeu nu ne eliberează din dificultăți putem fi siguri că El lucrează ceva cu mult mai prețios în noi. Când vom ajunge în cele din urmă în cer vom recunoaște valoarea nemăsurată a credinței pe care El a purificat-o în noi, atunci când ne-a păstrat speranța vie în El.

T. Hadley, Sr.

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu știți că cei care aleargă pe locul de întrecere, toți aleargă, dar numai unul primește premiul? Tot așa și voi alergați ca să-l dobândiți.
1 Corinteni 9.24


Povestea unui medaliat (1)

Povestea medaliei de aur cucerite de Eric Liddell la proba de 400 de metri de la Jocurile Olimpice din 1924, ediție care a avut loc la Paris, este o poveste a credinței în Dumnezeu. Este povestea unui sportiv care a petrecut doar câțiva ani în atletism, înainte de a-și urma chemarea de a deveni misionar, la fel cum au fost tatăl său, fratele său, sora sa și soția sa. Este o poveste care pentru unii a devenit un film de succes, o peliculă care a câștigat patru premii Oscar, iar pentru alții a fost un exemplu de urmat.

Eric Liddell s-a născut pe 16 ianuarie 1902, la Tianjin, în nordul Chinei, acolo unde părinții săi, ambii scoțieni, lucrau ca misionari. Până la vârsta de 5 ani a urmat cursurile primare în China, iar când a împlinit 6 ani a fost transferat, alături de Robert, fratele său mai mare, la un colegiu unde studiau doar copiii misionarilor. Liddell s-a remarcat ca fiind un sportiv excelent, primind recunoașterea acestui fapt prin titlul de cel mai bun atlet al anului și prin numirea sa în funcția de căpitan al echipelor de rugby. Nu a trecut mult timp până a devenit cunoscut drept cel mai rapid alergător din Scoția, ziarele confirmându-i performanțele la diferite concursuri și estimând în el un potențial campion olimpic. În anul 1921, scoțianul s-a alăturat fratelui său la Universitatea din Edinburgh, acolo unde atletismul și rugby-ul reprezentau elemente importante ale vieții zilnice. În anul 1923 s-a concentrat pe atletism și a fost selecționat în lotul Marii Britanii pentru Olimpiada de la Paris.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ELIBERAREA DIN ROBIE (1)

„M-am pogorât ca să-l izbăvesc…” (Exodul 3:8)


Timp de patru sute de ani, iudeii au fost robi ai stăpânilor lor egipteni, care i-au oprimat și „le-au făcut viaţa amară” (Exodul 1:14). Putem înțelege mai bine sentimentele lor de neputință când ne gândim la domenii din propria noastră viață, în care ne luptăm cu obiceiuri. Fie că e vorba despre mâncare, alcool, droguri, despre adulter, bani sau relații abuzive, cu toții am experimentat un sentiment de neajutorare în încercările noastre repetate de-a ne elibera. Eșecul poate produce o deznădejde cronică, astfel încât să renunțăm să mai încercăm.

Zdrobit și prăbușit, Israel a strigat către Domnul, iar El a răspuns: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile” (Exodul 3:7). Să observăm cum Și-a extins Dumnezeu compasiunea asupra lor: „M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară… unde curge lapte şi miere” (v. 8). Dumnezeu S-a hotărât să-i izbăvească – și El poate să facă același lucru și pentru tine astăzi. Izbăvirea lui Israel a necesitat înjunghierea unui miel de Paște. Sângele lui a fost turnat pe ușiorii ușii și îngerul morții n-a intrat în casă. Biblia spune: „Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5:7).

Domnul Isus Hristos, mielul nostru de jertfă, Și-a vărsat sângele pentru a ne elibera de tot ceea ce ne ține robi. Care este lupta ta astăzi? Poți fi eliberat din robie – nu prin propriile tale eforturi trecătoare, ci prin încrederea în Dumnezeul care răspunde strigătelor poporului Său.


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 42:25-38


Primindu-şi fraţii cu asprime, Iosif nu intenţionează să se răzbune, putem fi siguri de aceasta, ci, cunoscând din experienţă răutatea inimii lor, doreşte să-i aducă la adevărata pocăinţă. Pentru a realiza aceasta foloseşte succesiv asprimea şi bunătatea, panica şi încurajarea, acuzaţiile şi ospeţele. Toate acestea sunt mânuite cu mare înţelepciune şi ne arată, prin comparaţie, cum lucrează Domnul atunci când doreşte să ne trezească inima şi conştiinţa. Uneori El trebuie să ne vorbească „aspru” (v. 30).

Acuzaţiile pe care le aduce Iosif împotriva fraţilor săi sunt nedrepte. Ei nu sunt spioni. Dar ei simt că Dumnezeu le vorbeşte şi îşi amintesc de păcatul la care au luat parte cu toţii, de propria lor nedreptate împotriva fratelui lor.
Poate că trebuie să fim supuşi nedreptăţii. În loc să ne supărăm sau să căutăm să ne îndreptăţim, să ne întrebăm mai curând ce doreşte Dumnezeu să ne înveţe în acest mod dureros.

Şi pentru Iacov, totul este dirijat spre binele său, chiar dacă el spune în v. 36: „Toate acestea sunt împotriva mea”. Va trebui să înveţe că, dacă Dumnezeu este pentru el, nimic nu poate fi împotriva lui şi că „toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8.28, 31). În acest fel Dumnezeu i-l va reda pe Iosif.

10 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați.
Isaia 53.5


Iată Robul Meu (8)

Aceste versete mișcătoare ne oferă detalii despre suferințele lui Mesia pentru poporul Său. Unii cărturari iudei susțin că Isaia 53 descrie suferințele pe care Israel le-a îndurat. Nu este nicio îndoială că Israel a suferit mult și că va suferi încă și mai mult în necazul cel mare. Israel are însă nevoie de un Înlocuitor, lipsit de păcat, care să poarte păcatele lor, de aceea ei fac aici mărturisirea că propriul lor Mesia – pe care L-au lepădat – a purtat judecata cuvenită lor.

Îndată ce frații lui Iosif au înțeles cu adevărat ceea ce îi făcuseră propriului lor frate, s-au pocăit și i-au mărturisit păcatul lor. Acest lucru a condus la o minunată restabilire a lor. Relația lor cu Iosif a fost reînnodată și la fel relația lor unii cu alții și cu tatăl lor. Dumnezeu direcționase tot ceea ce se întâmplase (Geneza 50.20), însă ei erau pe deplin responsabili și trebuiau să se pocăiască de fărădelegea lor. La fel stau lucrurile cu Israel. După necazul cel mare și după mărturisirea lor, relația lor cu Mesia și cu Dumnezeu va fi restabilită. Toate semințiile vor trăi în armonie în țara promisă.

Psalmul 133 ilustrează vindecarea și restabilirea ca rezultate ale lucrării substitutive a lui Hristos. Toți cei credincioși vor experimenta schimbarea trupului lor, pe baza lucrării încheiate a lui Hristos (Filipeni 3.21). Vom uita noi vreodată de rănile Sale? Mâinile, picioarele și coasta Sa au fost străpunse. În curând Îl vom vedea pe Mielul care pare înjunghiat (Apocalipsa 5.6), Îi vom mulțumi și-L vom lăuda veșnic, pe El și pe Tatăl, care L-a dat pe singurul Său Fiu ca să aducă pe mulți fii la slavă. El a fost lovit nu doar de om, ci de Dumnezeu Însuși. Nu există dragoste mai mare ca a Lui!

A. E. Bouter

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El”.
Ioan 19.4


Ce a găsit Pilat?

Cercetându-L pe Domnul Isus Hristos, Pilat nu a găsit nicio vină în El. Era normal să fie așa, deoarece Domnul Isus a fost Dumnezeu arătat în trup.

Mântuitorul a străbătut o lume tulburată, având în inimă pacea cerului. Nicio împrejurare nu L-a făcut să-Și piardă liniștea. Durerea și lepădarea L-au apăsat pe Mântuitorul; necredința și împietrirea inimii omului L-au făcut să Se cutremure; acestea au încercat, dacă ar fi fost posibil, să răcească dragostea inimii Lui. Cu toate acestea, Mântuitorul a mers înainte pe drumul Său de ascultare față de Tatăl ceresc. A suspinat la vederea necredinței din om, însă Și-a ridicat ochii spre cer.

Samaritenii n-au vrut să-L primească, în misiunea Sa de dragoste, fiindcă fața Îi era îndreptată către Ierusalim. Inima Domnului Isus a fost hotărâtă să meargă pe drumul care urma să sfârșească la cruce.

La sfârșit, când întreaga suferință a stat înaintea sufletului Său, când a cântărit adâncimile paharului pe care l-a acceptat din mâna Tatălui, El a trecut în liniște și cu pace prin rușine și prin batjocuri. Domnul Isus nu S-a pripit și n-a amenințat. Toată cauza Sa a încredințat-o Tatălui Său ceresc. În mijlocul tuturor lucrurilor, Domnul a stat ca Slujitor al slujitorilor. Tăcut înaintea vrăjmașilor, S-a încredințat în mâinile Celui care judecă drept. Și-a închis urechea la toate insultele.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFATURI UTILE PENTRU O CĂSNICIE FERICITĂ

„Inima bărbatului se încrede în ea…” (Proverbele 31:11)


Dacă vă doriți o căsnicie fericită, iată două lucruri pe care nu trebuie să le treceți cu vederea:

1) Nu-ți înjosi niciodată soțul sau soția în public. Când faci asta, te înjosești pe tine însuți. Solomon scrie: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale” (v. 10-12). Cineva a spus: „Înainte de a critica gusturile soțului tău sau ale soției tale, adu-ți aminte că el sau ea te-a ales pe tine!” Cu toții avem anumite obiceiuri, zbateri, slăbiciuni, fantezii, amintiri din copilărie, nevoi nerostite și dorințe ascunse adânc în noi. Dorința noastră de a avea pe cineva în care să avem încredere este profundă și neschimbătoare. De aceea Dumnezeu a conceput căsnicia ca pe un adăpost sigur într-o lume periculoasă. Dacă nu poți avea încredere în soțul sau soția ta, atunci în cine poți avea încredere?

2) Stabiliți-vă mereu vise și obiective comune. Astăzi cuplurile divorțează într-un ritm tot mai alarmant, la un interval cuprins în medie între șaptesprezece și douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. Știți de ce? Lucrul acesta se întâmplă de obicei când ultimul copil termină colegiul sau facultatea și pleacă de acasă. Atunci rămân doar cei doi. Dacă v-ați petrecut tot timpul concentrându-vă asupra copiilor și v-ați neglijat unul pe celălalt, poate vă veți trezi într-o dimineață și veți simți că locuiți cu un străin. Deci cum se poate evita lucrul acesta? Având scopuri și vise spre care vă îndreptați amândoi în viață.

Nu uitați, sunteți mai mult decât părinți: sunteți oameni, și Dumnezeu are un plan pentru viața voastră de cuplu. Dacă nu l-ați descoperit încă, discutați despre asta, apoi rugați-vă și cereți-I lui Dumnezeu să vi-l descopere. Aceasta este o rugăciune la care El va răspunde!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 42:9-24


În timp ce în Egipt au loc aceste evenimente, familia lui Iacov a fost lăsată deoparte, în tăcere. Este ca şi cum Dumnezeu ar fi spus: «După crima voastră, acum, când Iosif nu mai este printre voi, nu mai am nici un interes să vă spun ce va fi cu voi». Aşa este şi cu trista istorie a omului şi, în particular, a lui Israel, după respingerea Mântuitorului. Dar, în răbdarea Lui nesfârşită, El n-a uitat nicidecum obiectul promisiunilor Sale sigure. Aşteaptă numai momentul potrivit pentru a le restabili relaţia cu El. Şi momentul potrivit este foametea. Dacă Dumnezeu permite încercări chiar pentru ai Săi, acestea vorbesc de faptul că lipsurile sau boala survin pentru ca Domnul Hristos, adevăratul Iosif, să-Şi poată lua sau relua locul în întregime în vieţile noastre. Să nu ne gândim că trecerea timpului poate şterge cel mai mic păcat; fiecare dintre ele se află sub ochii Domnului, chiar dacă noi le-am uitat, şi, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-i dăm socoteală pentru aceste păcate.

„Suntem oameni cinstiţi”, îndrăznesc să afirme fraţii criminali în timp ce se prezintă înaintea aceluia care le putea dovedi contrariul şi care îi putea face de ruşine numai spunându-şi numele. Versetul 21 arată însă că după trei zile şi după o nouă conversaţie, conştiinţa lor începe să le vorbească.

9 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!
Ioan 1.29


Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (2)

Păcatul va fi îndepărtat dinaintea lui Dumnezeu în cerurile noi și pe pământul nou. Isus este Acela care îl ridică: lucrarea este făcută, rezultatul nu este încă produs. Pasajul nu spune „Mielul lui Dumnezeu care a ridicat„, nici „care va ridica” – ci prezintă caracterul Aceluia care Se află înaintea ochilor lui Ioan Botezătorul, al Aceluia care făcea acest lucru.

Este evident că pasajul nu vorbește despre vina noastră (un subiect foarte important la locul lui), ci despre o stare de lucruri înaintea lui Dumnezeu. Ioan tratează de obicei lucrurile astfel, ocupându-se de principiile importante. Dumnezeu este Cel care Și-a făcut apariția și totul este judecat potrivit cu lumina prezenței Sale. Sfințenia Lui – ba chiar măreția Sa – cere ca păcatul să fie îndepărtat dinaintea ochilor Săi. Cel care a împlinit lucrarea, care o făcea, era acum acolo, Se afla pe pământ. El era „Mielul lui Dumnezeu”, Mielul care corespundea perfect slavei lui Dumnezeu, Mielul pe care doar Dumnezeu Și-L putea procura, care era capabil să-L slăvească în cel mai înalt grad, acolo unde se găsea păcatul; Mielul lui Dumnezeu care S-a putut da pe Sine de bunăvoie pentru această slavă, care a putut să împlinească astfel o lucrare care urma să fie temelia morală (valoarea ei fiind imuabilă, fără posibilitate de schimbare, pentru că lucrarea a rămas întotdeauna ceea ce era) a unei binecuvântări veșnice, în conformitate cu Dumnezeu și înaintea Lui.

Crucea este temelia acestei binecuvântări. Acolo toate principiile morale ale binelui și răului au fost cu claritate scoase la lumină și au fost arătate fiecare la locul potrivit, iar Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, ca Om, în slava divină, în virtutea faptului că a rezolvat, o dată pentru totdeauna, chestiunea păcatului.

J. N. Darby

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune. Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii.
Isaia 38.17


Spre binele nostru

„Cine știe la ce este bună asta”, obișnuia să spună un predicator credincios din Franța, imediat ce i se întâmpla ceva. Într-o noapte, când a vizitat un bolnav, a căzut pe scările deteriorate și astfel și-a rupt o mână și un picior. „Cine știe la ce este bună asta!”, a rostit din nou predicatorul. Accidentul s-a petrecut în noaptea dinaintea groaznicei nopți a sfântului Bartolomeu, 24 august 1572. Bandele umblau omorând, și mulți creștini și-au pierdut viața. Predicatorul vedea și auzea de pe patul în care zăcea cum umblau prin casa lui acei slujitori ai diavolului. Când au pășit în fața patului său, bătrânul le-a strigat: „Săvârșiți! Cine știe la ce este bună și asta!”. Dar niciunul nu a îndrăznit să-i facă ceva bătrânului suferind. El a fost salvat, s-a vindecat și a fost încă mulți ani o binecuvântare pentru frații lui de credință.

Cele pe care le-a îngăduit Dumnezeu și în dreptul nostru, suferința și greutățile, cine știe pentru ce sunt bune! Probabil că în curând vom înțelege. Chiar dacă aici nu vom vedea, totuși să rămână „în picioare” cuvintele: este pentru ceva bun, deoarece este îngăduit de Dumnezeu. „Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?” (Amos 3.6). Dumnezeu are gânduri de dragoste și de pace pentru noi, chiar dacă de multe ori pare să fie contrariul. Înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea sunt expresii ale măsurii, însă ele sunt cu totul nepotrivite pentru a prezenta sufletelor noastre mărimea binefacerilor lui Dumnezeu, care curg neîncetat către fiecare om.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE MESAJ ÎȚI TRANSMITE DUMNEZEU?

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)


Romancierul A.J. Cronin a fost medic timp de zece ani și a făcut un ulcer gastric ce necesita odihnă totală. Așa că s-a dus la o fermă din munții Scoției ca să se recupereze. El a scris apoi: „Primele zile de timp liber au fost destul de plăcute, dar în scurt timp, lipsa forțată a activității de la ferma Fyne a devenit insuportabilă… deseori în mintea mea se contura vaga iluzie că m-aș putea apuca de scris. De fapt, m-am gândit la subiectul unui roman: povestea tragică unui bărbat egoist și mândru. În dormitorul meu rece și curat de la etaj, se aflau o masă veche de lemn și un scaun foarte tare. În dimineața următoare m-am trezit că stau pe acest scaun în fața unui caiet de notițe neînceput, care stătea deschis pe masă… conștient că în afara prescripțiilor și rețetelor medicale, eu nu scrisesem niciodată ceva semnificativ, în toată viața mea. Acest gând descurajator mi-a trecut prin minte în timp ce-mi luam stiloul. Cu toate acestea, am început.”

Chiar dacă Cronin s-a luptat să scrie cinci sute de cuvinte pe zi și a ajuns să-și arunce prima ciornă în mormanul de gunoi de la fermă, a reușit să termine romanul „Castelul pălărierului”. Cartea a fost tradusă în douăzeci și două de limbi, vândută în cinci milioane de exemplare, ecranizată și pusă în scenă. Lumea a pierdut un medic, dar a câștigat un scriitor important.

Când Dumnezeu îți dăruiește un vis, uneori circumstanțele necesare pentru a-l duce la îndeplinire nu-ți vor fi pe plac. În cazul lui Iosif, a fost vorba despre trădare și închisoare pe nedrept. Însă de asta a fost nevoie pentru a putea fi pe tronul Egiptului. Așadar, întreabă-L pe Dumnezeu: „Ce îmi spui sau ce încerci să-mi arăți în această situație în care mă găsesc?” 


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:53-57, 42:1-8


Ceea ce Domnul anunţă se împlineşte cu siguranţă. Aşa s-a întâmplat şi cu cuvintele lui Iosif, care sunt de fapt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Cei şapte ani de abundenţă se scurg, apoi începe foametea.

Dumnezeu încearcă prin toate mijloacele să întoarcă spre El gândurile oamenilor. Din această cauză, în lume există pace şi război, belşug şi lipsuri, bucurii şi încercări, care apar în viaţa oricărei fiinţe omeneşti. Dar, vai, oamenii nu se gândesc deloc să mulţumească Domnului pentru bucuriile pe care El li le dă şi nici nu obişnuiesc să vină la El pentru a găsi ajutor în încercările lor! Totuşi, aşa cum faraon poruncea „Mergeţi la Iosif”(v. 55), Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să se întoarcă la Mântuitorul şi Însuşi El cheamă: „veniţi la Mine…” (Matei 11.28). Da, să mergem la Singurul care dă belşug care ne poate hrăni sufletele. Şi să profităm, de asemenea, de vremurile de belşug spiritual, de libertatea de a ne strânge ca adunare, de lectură, ca să ne umplem „hambarul” minţii şi al inimilor (Proverbe 10.5).

În momentele de lipsuri sau de singurătate, de descurajare, cele pe care le-am strâns (în rezervă) ne vor da putere şi bucurie în Domnul. Şi, mai presus de orice, să nu uităm sfârşitul v. 55: „Faceţi ce vă va spune el” (comparaţi cu Ioan 2.5).

8 Martie 2019

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!
Ioan 1.29


Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (1)

Isus este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Păcatul trebuie ridicat dinaintea ochilor lui Dumnezeu. Va veni timpul când nu va mai fi nici urmă de păcat înaintea ochilor lui Dumnezeu sau a alor noștri, un timp de odihnă veșnică pentru Dumnezeu și pentru inimile noastre.

Ce odihnă reală, și cât de binecuvântată pentru inimă! A existat un paradis al inocenței, care depindea de credincioșia creaturii, o stare incertă de inocență, îndată pierdută; există o lume a păcatului, unde totuși Dumnezeu lucrează în har; va fi o lume cu ceruri noi și un pământ nou, unde va locui dreptatea, o stare de lucruri care nu poate fi clătinată, imuabilă din punct de vedere moral, deoarece valoarea lucrării lui Hristos rămâne întotdeauna aceeași. Nu va fi o stare de inocență unde totul să depindă de ascultarea pusă la încercare și în care omul să eșueze, ci o fericire veșnică, unde ascultarea a fost deja perfect testată și împlinită.

Dreptatea asigură stabilitatea acestei stări de lucruri, fiindcă Dumnezeu nu poate desconsidera perfecțiunea lucrării lui Hristos pentru slava Sa. De asemenea, nu va exista nimic acolo decât sfințenie, unde totul Îl va slăvi pe Dumnezeu în tot ceea ce El este; nu va exista nimic care să fie contrar naturii Sale.

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Simon Petru, răspunzând, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.
Matei 16.16


Măreția Domnului Isus

Petru a învățat să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos ca pe Cel care răspunde nevoilor sale: Mântuitor cu privire la păcatele sale și Salvator în ce privește slăbiciunea sa. Realitățile acestea trebuie să fie învățate și de către noi. Acum, ucenicul Petru va fi introdus într-o cunoaștere mult mai profundă și mult mai minunată. El va învăța ceea ce Domnul Isus este în Sine Însuși. Întotdeauna va fi la fel: credinciosul înaintează pas cu pas în cunoașterea Domnului Isus. Totuși nu datorită credincioșiei personale i-a fost dată lui Petru această nouă binecuvântare, ci ea i-a fost oferită prin credincioșia lui Dumnezeu, care l-a despărțit de oameni pentru a-i da o astfel de descoperire.

Nu carnea și sângele, ci Tatăl ceresc a fost Cel care i-a descoperit aceste adevăruri. Introdus de Tatăl ceresc în centrul binecuvântării, Petru a fost pus în prezența Dumnezeului celui viu. Astfel, în Fiul Omului, L-a recunoscut pe Hristos, ținta oricărei promisiuni și de care se leagă toate planurile lui Dumnezeu; dar acest Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu. El nu este doar acest Om născut în lume și despre care Dumnezeu a spus că este Fiul Său, când a zis: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut”; ci El este Fiul Dumnezeului celui viu. El are o putere de viață care este proprie doar lui Dumnezeu, și toată plinătatea se găsește în Hristos. De acum înainte, Petru urma să-L cunoască pe Mântuitorul în gloria Sa personală, Sursa și Centrul oricărei binecuvântări. Oamenii, de care Petru a fost despărțit pentru a primi această glorioasă descoperire, nu luau în seamă măreția Domnului Isus.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (3)

„Pentru că ai făcut lucrul acesta… te voi binecuvânta” (Geneza 22:16-17)


Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Pentru că… n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu… îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului.” Isaac a reprezentat visul de o viață al unei femei sterpe pe nume Sara și al unui bărbat fără vlagă pe nume Avraam. Dar cu cât Dumnezeu te binecuvântează mai mult, cu atât este mai greu să faci în așa fel încât acea binecuvântare să nu devină un idol în viața ta.

Banii pot fi cel mai bun exemplu. Cu cât câștigi mai mulți bani, cu atât mai greu este să te încrezi în Dumnezeul cel Atotputernic, și cu atât este mai ușor să te încrezi în banul atotputernic. Nu-i așa că este ironic faptul că pe dolarul american este tipărit „În Dumnezeu ne încredem” – când de fapt banul este lucrul din cauza căruia ne este cel mai greu să ne încredem în Dumnezeu?

Dacă ești binecuvântat din punct de vedere financiar, lucrul acesta este un dar de la Dumnezeu (vezi Deuteronomul 8:18). Însă Dumnezeu nu ne binecuvântează financiar pentru a folosi banii în mod egoist. El ne binecuvântează pentru a putea fi o binecuvântare mai mare pentru alții (vezi Geneza 12:2). În realitate, lucrul de care ești dispus să te desprinzi, determină ceea ce Dumnezeu dorește să-ți încredințeze. El vrea să te aducă în punctul în care îți găsești identitatea în Persoana căreia îi aparții și nu în propria ta persoană.

Îți poți fundamenta identitatea pe o mie de lucruri: diplomele pe care le-ai obținut, funcțiile pe care le deții, salariul pe care îl câștigi etc. Dacă însă identitatea ta se întemeiază pe orice este trecător, atunci identitatea ta este fundamentată greșit. Există o singură temelie solidă: Domnul Isus Hristos. Așadar, ce se interpune între tine și Dumnezeu? Ce îți hrănește eul? Unde îți găsești siguranța în afara lui Hristos? Asta trebuie să așezi astăzi pe altar. 


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:37-52


Acum se întoarce o pagină importantă în istoria lui Iosif. După suferinţă vine gloria (comp. cu Luca 24.26). Chinuitul aruncat în groapă, robul dintr-o ţară străină, prizonierul din temniţă, devine domnul ţării (42.30), salvatorul lumii (sau Susţinător al vieţii), cel înaintea căruia se pleacă orice genunchi (v. 43 nota f; v. 45 nota g). Fiecare dintre aceste titluri ne vorbeşte despre Acela care, odinioară umilit şi dispreţuit, va fi în curând onorat în eternitate de toţi oamenii. Isus Nazarineanul a fost înălţat de Dumnezeu foarte sus şi a fost încununat cu glorie şi cu onoare (Evrei 2.7). Şi, ca o completare a tuturor acestor glorii, ceea ce-I poate satisface afectivitatea, lui Iosif i se dă o soţie, imagine a Bisericii, luată din mijlocul naţiunilor (Efeseni 1.20-23). Numele fiilor săi ar putea sugera chinul amar al Mântuitorului, chin uitat de acum (Manase, v. 51), pentru a gusta un belşug de roade (Efraim, v. 52; comparaţi cu Isaia 53.11).

Psalmul 105.16-21 rezumă această măreaţă povestire. Înainte de a trimite pe pământ foametea pe care o hotărâse, Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif prin suferinţe. El este un simbol al lui Hristos în calitatea Sa de Salvator şi de Susţinător al vieţii lumii şi al familiei lui Israel (Efraim înseamnă dublă rodire). Aşa că putem rosti cu admiraţie: „Vom găsi noi un om asemenea acestuia?” (v. 38).

7 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nu vă conformați veacului acestuia.
Romani 12.2


În noaptea izbăvirii lor din Egipt, israeliților li se poruncise să țină Paștele la adăpostul sângelui. „Și să-l mâncați așa: cu coapsele încinse, cu sandalele voastre în picioarele voastre și cu toiagul vostru în mâna voastră; și să-l mâncați în grabă: este paștele Domnului” (Exod 12.11). Puteau oare niște oameni care așteptau să plece în felul acesta, să-și ocupe timpul și atenția cu treburile Egiptului? Nu auziseră ei că judecata se apropia? N-au crezut ei ce spusese Domnul: „Și Eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi lovi pe orice întâi-născut din țara Egiptului, de la om până la animal; și voi face judecăți împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului: Eu sunt Domnul” (versetul 12)?

Este poziția noastră mai puțin serioasă? Poruncile date nouă sunt oare mai puțin stringente? Este judecata care atârnă peste lume mai puțin reală, mai puțin teribilă sau mai puțin sigură? Poruncile sunt identice. Robilor credincioși, El le spune: „Mijlocul să vă fie încins, și luminile aprinse; și voi fiți asemenea oamenilor care-l așteaptă pe stăpânul lor, oricând se va întoarce de la nuntă, ca, atunci când va veni și va bate, să-i deschidă îndată” (Luca 12.35,36). Judecata amenințătoare asupra celor necredincioși și a lumii este și ea identică: „Dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoț și nicidecum nu vei ști în ce ceas voi veni asupra ta” (Apocalipsa 3.3).

Dacă ar fi fost anormal ca un israelit să se ocupe în acea noapte crucială cu treburile țării împotriva căreia mâna distrugătorului era deja ridicată, este mai puțină abatere de la drumul nostru adevărat, mai puțină inconsecvență cu chemarea noastră cerească, ca noi să ne ocupăm cu afacerile unei lumi în care nu suntem decât străini și călători, o lume pe care putem fi chemați să o părăsim în orice moment, o lume asupra căreia deja planează norii negri ai judecății iminente?

T. B. Baines


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.
Luca 10.20


Jubileu – motiv de bucurie?

Un jubileu are loc întotdeauna cu ocazia unui eveniment important. În anul 1977, de exemplu, englezii au sărbătorit jubileul de argint al reginei lor, Elisabeta a II-a. În acel an, regina se afla pe tron de 25 de ani. În cuvântul jubileu se ascunde „tema bucuriei”. Dar oare este orice jubileu un motiv de bucurie?

În Biblie citim despre anul jubiliar al lui Dumnezeu. El avea loc la fiecare 50 de ani. Dacă un israelit era dator cu ceva cuiva, se putea vinde ca sclav. Dar nu trebuia să rămână pentru totdeauna un sclav; se putea bucura de anul jubiliar, când era eliberat. În acele zile supreme se auzea trâmbița, iar sărmanul sclav devenea liber!

Mă gândesc la un alt eveniment de bucurie. Domnul Isus a vestit cu putere și clar, prin moartea Sa pe cruce, eliberare de păcat și de Satan pentru oricine crede în El, Mântuitorul și Salvatorul! Pentru tine a început „anul jubiliar”? Ești tu eliberat de păcatele tale? Încă mai este timp să accepți oferta dragostei Sale! Atunci, acest an poate deveni și pentru tine un „an jubiliar”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (2)

„A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar” (Geneza 22:9)


Avraam l-a considerat pe Isaac ca pe un dar special de la Dumnezeu. Însă darurile oferite de Dumnezeu pot fi lucruri minunate, sau lucruri periculoase. Cum vine asta? Păi, pe măsură ce cultivăm darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, se poate întâmpla să ne bizuim pe ele mai mult decât ne bizuim pe Dumnezeu. În acel moment, cea mai mare calitate a noastră devine cel mai mare defect al nostru. Dumnezeu i-a dat lui Lucifer o înfățișare frumoasă și o voce frumoasă. Acele daruri au fost folosite inițial pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Apoi Lucifer s-a uitat în oglindă și a început să reflecteze la propria sa frumusețe. El a glorificat darul care i s-a dat, în loc să-L glorifice pe Dumnezeu!

Învățătura pe care o putem primi din căderea lui Lucifer este aceasta: orice lucru pe care nu-l transformi în laudă la adresa lui Dumnezeu se transformă în mândrie. Pentru noi, lucrul acesta e o problemă, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). În loc să-i aducă laudă lui Dumnezeu, Lucifer și-a hrănit eul. Dorința lui păcătoasă de a fi înălțat a fost cea care l-a condus pe Lucifer la cădere. Care sunt cele mai mari daruri pe care ți le-a dat Dumnezeu? Care sunt cele mai memorabile ocazii pe care ți le-a creat Dumnezeu? Ce vise mărețe a pus Duhul Sfânt în sufletul tău? Acesta este „Isaacul” tău. Trebuie să-ți iubești Isaacul și să-l celebrezi, dar el nu trebuie lăsat niciodată să ia locul lui Dumnezeu în viața ta. Uneori visele rânduite de Dumnezeu nu sunt doar născute, ele trebuie să fie renăscute. Dacă devin mai importante decât Dumnezeu, trebuie să le jertfești de dragul sufletului tău. Trebuie să le pui pe altar și să le sacrifici. Uneori visul tău trebuie să moară, înainte să poată învia spre slava lui Dumnezeu!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:14-36


Tot aşa cum faraon a fost tulburat de un vis, oamenii de astăzi sunt dezorientaţi, neliniştiţi. Viitorul îi îngrijorează. Ei se simt la dispoziţia unor catastrofe imprevizibile. Totuşi Biblia conţine tot ce poate şti omul despre viitor. Dar aceste profeţii sunt de neînţeles pentru cei care nu au Duhul lui Dumnezeu. În zadar i-a consultat faraon pe cei mai înţelepţi oameni din împărăţia lui. Înaintea lui Dumnezeu, toată înţelepciunea omenească nu valorează nimic. Atunci apare Iosif. Uşile temniţei i se deschid şi el vine cu înţelepciunea de sus aducându-i lui faraon „un răspuns de pace”. El nu omite să spună că acest răspuns vine de la Dumnezeu şi nu de la el însuşi (comparaţi cu Daniel 2.28).

Un creştin care se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu ştie mult mai mult despre viitorul lumii decât cei mai avizaţi politicieni. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu „ne-a dat pricepere” (citiţi Ioan 16.13; 1 Ioan 2.20; 5.20).

Nu putem nega faptul că, din punct de vedere spiritual, trăim într-o perioadă de abundenţă spirituală. Pentru lume, aceasta va fi urmată de o perioadă de foamete prezisă de profeţi, „nu foame de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor Domnului” (Amos 8.11 …). Ziua de îndurare se va sfârşi. Cititorule, eşti tu gata?

6 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
Dar adevărat vă spun: multe văduve erau în Israel, în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul pentru trei ani și șase luni, astfel încât a fost foamete mare peste toată țara; și la niciuna dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.
1 Împărați 17.8,9 ; Luca 4.25,26


Dumnezeu avusese grijă de Ilie folosind niște corbi – păsări necurate – pentru a-i aduce mâncare. Ilie băuse apă din pârâul Cherit, dar, fiindcă ploaia n-a căzut vreme îndelungată, acesta a secat.

Apoi Dumnezeu i-a dat noi instrucțiuni slujitorului Său, fără îndoială la fel de smeritoare ca cele dinainte. El trebuia acum să meargă la Sarepta, o cetate păgână aproape de Sidon, de unde provenea împărăteasa Izabela. Acolo avea să-i poarte de grijă o văduvă! Dumnezeu este suveran; El Se putea folosi de păsări necurate și de o văduvă dintre națiuni, iar slujitorul Său nu avea decât să asculte.

Văduva nu mai avea decât puțină făină și puțin untdelemn, pentru o ultimă bucată de pâine, pentru ea și pentru fiul ei. Ilie i-a cerut să-i facă lui mai întâi puțină pâine, cu făgăduința că făina și untdelemnul nu vor scădea în tot timpul în care avea să mai fie secetă. Văduva a crezut cuvântul Domnului și a făcut așa cum profetul i-a cerut. Prin credință, ea a ascultat și a experimentat adevărul a ceea ce profetul îi spusese.

Când fiul acestei femei s-a îmbolnăvit și a murit, Ilie i-a luat trupul în camera sa de pe acoperiș și s-a rugat. Dumnezeu l-a adus înapoi la viață pe băiat, spre bucuria sărmanei lui mame. Această întâmplare ne arată suveranitatea lui Dumnezeu, care l-a trimis pe profet într-o cetate a națiunilor și care S-a folosit de o văduvă de acolo pentru a-Și manifesta harul, chiar dacă în acel timp, așa cum spune Domnul Isus, erau multe văduve în Israel.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?
Matei 16.26


Am amândouă mâinile pline!

O femeie venea încărcată de la centrul de cumpărături. În fiecare mână ducea o sacoșă. M-am îndreptat spre ea și i-am oferit un pliant de evanghelizare, sperând să-mi zică: „Puneți-l în sacoșă!”. În loc de aceasta, a refuzat spunând: „Am amândouă mâinile pline!”.

Acesta mi s-a părut a fi un tablou al timpului nostru: în viață contează numai ce poți ține și poseda. Ne întindem cu amândouă mâinile, uitând că în veșnicie nu ne va folosi nimic din averea pământească. Din tot ce am adunat, din toată bogăția materială, nu putem lua cu noi nimic în viața de apoi.

Să punem jos sacoșele noastre pline, ca să avem mâinile libere pentru a le preocupa cu ceea ce rămâne veșnic! Odată cu moartea nu se termină totul. Sufletul nostru trăiește mai departe, căci este nemuritor. În viața de dincolo, Dumnezeu ne va cere socoteală. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Cine nu s-a îngrijit în viața lui pentru salvarea sufletului său stă cu mâinile goale înaintea lui Dumnezeu.

Drept urmare, invitația Domnului Isus se adresează tuturor oamenilor: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (1)

„Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam” (Geneza 22:1)


Biblia spune: „Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam… Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.” Avraam… a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 1-3). Tu spui: „De ce-ar vrea Dumnezeu să mă pună la încercare?” Mai întâi, pentru a-Și dovedi credincioșia față de tine. În al doilea rând, pentru a-ți da ocazia să-ți dovedești credincioșia față de El. Încercările din viața ta reprezintă temeiul prin care Dumnezeu îți cere explicații. Ele sunt modalitatea prin care poți ajunge la nivelul următor în Împărăția Sa. În acea zi, Avraam a dovedit că nu iubește nimic mai mult decât pe Dumnezeu!

Aceasta a fost ziua în care Dumnezeu i S-a prezentat lui Avraam drept Jehova Jireh, „Domnul care poartă de grijă”. Numai când îți pui credința în practică vei descoperi credincioșia lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu îți va pune credința la încercare. Încercările vor deveni din ce în ce mai grele pe măsură ce miza crește. Încercările au în centru lucrurile care sunt de maximă importanță pentru tine.

Cum îți definești identitatea? Care sunt lucrurile care îți dau siguranță? Acelea sunt „Isaacul” tău. Dumnezeu te va testa pentru a Se asigura că identitatea și siguranța ta se găsesc numai în El. Firește, El Se va ocupa de lucrul în care te încrezi mai mult decât în El, până când îl vei pune pe altar. Nu-ți face griji: nu va trebui să trăiești cu teama că Dumnezeu vrea să-ți ia tot ce e mai important pentru tine. Dar dacă darul ajunge vreodată să fie mai important decât Dătătorul, atunci exact lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu pentru a sluji scopului Său îi subminează planul pe care îl are pentru viața ta. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Se va ocupa de el. Deci, dovedește-ți credincioșia în încercare!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:1-13


Ieri ne-a fost înfăţişată rugăciunea tâlharului: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …” (Luca 23.42). În cap. 40.14, Iosif îi cere paharnicului, care tocmai urma să fie eliberat: „Adu-ţi aminte de mine …” Cât de trist este să citim în v. 23: „Dar mai-marele paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif şi l-a uitat”!
Răscumpăraţi de Domnul, beneficiari ai marii Sale mântuiri, nu suntem şi noi adesea nerecunoscători, uitându-L pe Cel care ne-a mântuit? Deşi Îi datorăm totul, din neglijenţă nu vorbim despre El celor care nu au avut privilegiul de a-L cunoaşte. Domnul ştia cât de uituce sunt inimile alor Săi. Instituind Cina, dându-le pâinea şi paharul, le-a spus: „faceţi aceasta în amintirea Mea!” (Luca 22.19).

După visul lui faraon, amintirile se trezesc în mintea paharnicului. Cu siguranţă l-a costat mult să spună: „Astăzi îmi aduc aminte de greşelile mele” (v. 9). Dar el n-a putut vorbi despre Iosif fără a spune unde şi de ce l-a întâlnit. Tot astfel, când noi Îl mărturisim pe Isus, Mântuitorul nostru, să nu ne temem să facem cunoscut starea de mizerie şi de păcat în care ne aflam atunci când El  ne-a făcut cunoscut eliberarea.

5 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nu doresc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți înțelepți în voi înșivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbire în parte, până va intra plinătatea națiunilor.
Romani 11.25


Mesajul ciudat al lui Isaia (2)

Profeția din Isaia 6.9,10 este deopotrivă o prezicere și o judecată. Fiindcă Israel fusese în mod repetat neascultător, Dumnezeu l-a lăsat pradă împietririi sau orbirii juridice. În Evanghelii vedem cum această profeție a fost împlinită în slujirea lui Hristos după mai mult de șapte sute de ani de la pronunțarea ei. Acest lucru nu înseamnă însă că profeția sau efectele ei s-au încheiat.

La sfârșitul cărții Fapte vedem un al treilea context în care această profeție este citată. Apostolul Pavel era în arest la Roma și dădea mărturie iudeilor cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Unii au fost convinși, însă alții n-au crezut (Fapte 28.23,24). Apoi el a citat cuvintele lui Isaia, așa cum Domnul Isus făcuse cu mulți ani înainte (versetele 25 și 26), după care a arătat că Dumnezeu pusese poporul Israel deoparte, iar evanghelia avea să fie trimisă națiunilor.

Dumnezeu însă nu a lepădat pentru totdeauna pe poporul Său Israel. Orbirea lor va avea un sfârșit. Acest adevăr ne conduce la cel de-al patrulea context în care profeția lui Isaia este citată. Pavel scrie că Dumnezeu nu a lepădat pentru totdeauna pe poporul Său (Romani 11.2). În ciuda faptului că ei au fost loviți cu orbire și că, având ochi, nu văd (versetele 7 și 8), această stare va dura doar până va intra plinătatea națiunilor (versetele 25 și 26). Când ultimul mădular al Adunării va fi adăugat, Israel se va întoarce la Domnul și vălul orbirii va fi îndepărtat (2 Corinteni 3.14,15). Au trecut aproape două mii șapte sute de ani de când Isaia a rostit această profeție și efectele ei continuă încă.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 9.10


Minuni nenumărate în natură

Cine le dezvăluie brândușelor când este primăvară? Cine face ca pomii să-și prezinte toamna culorile lor minunate? Cine umple noaptea cerul de stele fără număr de o splendoare minunată?

Astfel de întrebări ne determină să privim mai profund după culise. Iov a constatat că Dumnezeu-Creatorul stă în spatele acestor minuni ale naturii (Iov 9.5-10).

Dumnezeu permite ca pământul să se învârtă continuu și la o distanță corespunzătoare în jurul soarelui, astfel ca pe planeta noastră să fie posibilă viața pentru noi, oamenii.

Dumnezeu conduce păsările călătoare toamna spre sud și le arată primăvara drumul înapoi.

Dumnezeu hrănește vrăbiile și îmbracă în splendoare crinii câmpului.

Poate gândiți că toate acestea ar fi o consecință logică a naturii. Dar așa cum dreptul civil este o expresie a voinței omenești, vedem în legile naturii înțelepciunea lui Dumnezeu. Totul funcționează în concordanță cu voia Sa.

Dumnezeul cel atotputernic a făcut și mai mult! În dragostea Sa față de noi, oamenii, L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca noi să putem veni la Dumnezeu. Nu este aceasta cea mai mare minune a lui Dumnezeu? Oamenii care au trăit fără El și care au păcătuit împotriva Lui devin, prin credința în Domnul Isus, copiii Săi iubiți!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BARABA – ȘI TU

„La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” (Luca 23:18)


Biblia spune: „Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.” (v. 18-19). La fel ca Baraba, și noi merităm să murim pentru păcatele noastre. Suntem înconjurați de zidurile propriei noastre închisori, îmbâcsite de teamă, ură și durere. Suntem încarcerați în trecutul nostru, în alegerile noastre vinovate, în mândria și egoismul nostru. Am fost găsiți vinovați.

Stăm pe podeaua unei celule prăfuite așteptând momentul final. Se aude ecoul pașilor temnicerului nostru între zidurile de piatră. Cu capul între genunchi, nu ridicăm privirea când deschide ușa; nu ridicăm privirea când începe să vorbească. Știm ce va spune: „E timpul să plătești pentru păcatele tale.” Dar… auzi altceva: „Ești liber să pleci. L-au luat pe Isus în locul tău!” Se deschide ușa și gardianul răcnește: „Ieși afară!” Și ne trezim în lumina soarelui de dimineață, fără cătușe, cu greșelile iertate, întrebându-ne: „Ce s-a întâmplat?”

A fost… Harul! Hristos ți-a luat păcatele. Pe toate! Și unde le-a dus? În vârful unui deal numit Golgota! „Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire” (Romani 3:24-25). Dumnezeu te iubește, te iartă și are un plan minunat pentru viața ta. Așa că, vino la El – astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 40:9-23


Aceşti doi slujitori ai faraonului Egiptului, paharnicul şi brutarul, constituie un eşantion al întregii omeniri. „Nu este nici o deosebire, pentru că toţi au păcătuit …” declară Scriptura (Romani 3.22, 23). Toţi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, toţi au meritat mânia Lui, pedeapsa Lui. Dar abia după aceasta apare o diferenţă. Unii primesc, prin har, prin credinţă, vestea bună a mântuirii, în timp ce alţii au perspectiva înspăimântătoare a celei de-a doua morţi. În lume nu există decât aceste două stări: salvat sau pierdut. Din care categorie faceţi parte?

Spre deosebire de brutar, care nu a putut scăpa de judecata faraonului, astăzi este încă posibil ca, primind Evanghelia harului, să treci din poziţia de păcătos pierdut în aceea de răscumpărat al lui Hristos.

Cei doi tâlhari de la cruce ilustrează şi mai bine cele două categorii în care se împarte omenirea. Unul rămâne insensibil şi moare în păcatele lui; celălalt, ca răspuns la rugăciunea sa: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …”, primeşte acest răspuns minunat: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis” (Luca 23.43). Aşa cum aici Iosif este mesagerul harului suveran, Isus, pacea noastră, este primul care, „venind, a vestit Evanghelia: pace vouă” (Efeseni 2.17).

4 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și El a zis: „Mergi și spune poporului acestuia: «Auzind, veți auzi și nu veți înțelege, și, văzând, veți vedea și nu veți cunoaște». Împietrește inima poporului acestuia și astupă-i urechile și închide-i ochii: ca nu cumva să vadă cu ochii lor și să audă cu urechile lor și inima lor să înțeleagă și să se întoarcă și să fie vindecați”.
Isaia 6.9,10


Mesajul ciudat al lui Isaia (1)

Profetul Isaia a primit aceste cuvinte de la Domnul cam cu șapte sute patruzeci de ani înainte de Hristos. Aceasta este o profeție și, în același timp, o judecată sub forma unei orbiri căzute asupra poporului Israel. Să ne gândim ce trebuie să fi simțit Isaia! Dumnezeu îi dăduse un mesaj profetic, care, în esență, spunea: «Nu contează ce le spui, fiindcă oricum nu vor asculta». Sună ciudat pentru urechile noastre, însă vom vedea cât de potrivită este această profeție, care continuă să se împlinească.

Acest mesaj al lui Isaia este citat de șase ori în Noul Testament, însă în patru contexte diferite. Primul context se găsește în Matei, în Marcu și în Luca. Domnul a făcut referire la mesajul lui Isaia după ce a spus pilda semănătorului (Matei 13.13-15; Marcu 4.12; Luca 8.10). El a vorbit poporului în pilde, fiindcă ei Îl lepădaseră ca Mesia: „Văzând, ei nu văd” (Matei 13.13). Totuși El a explicat pilda pentru mica rămășiță care crezuse în El (Matei 13.16). Poporul era orb, exact așa cum Isaia profețise.

Un al doilea context în care citim cuvintele lui Isaia este în Ioan 12. În acest capitol, slujba Domnului ajunsese la final. Poporul respinsese „Lumina”, iar Ioan scrie că Isus, „plecând, S-a ascuns de ei” (versetul 36). Solemne cuvinte! Apoi Ioan citează profeția lui Isaia cu privire la orbirea lor, în versetul 40. Și ce orbire cumplită era aceasta! Ioan spune că Hristos a fost Cel care îi dăduse aceste cuvinte lui Isaia, când profetul „a văzut gloria Lui și a vorbit despre El” (versetul 41). Isus era Iahve și, deși făcuse atâtea minuni, ei tot nu credeau în El!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri.
Ioan 10.28


Numele meu se află pe listă!

În urmă cu câtva timp, fiica mea a participat la un concurs de desen. Astăzi a năvălit în biroul meu și mi-a arătat mândră scrisoarea pe care tocmai o primise: „Tată, numele meu se află pe listă! Am primit un premiu!”. Nu exista nicio îndoială, pentru că am văzut numele ei pe lista câștigătorilor.

Fiul meu, dimpotrivă, la un concurs de sport nu a obținut punctele necesare pentru un premiu. Numele lui nu a apărut pe lista câștigătorilor, care s-a făcut publică pe internet.

În cer există de asemenea o listă cu nume, și anume Cartea vieții. Dumnezeu Însuși notează și actualizează această listă. Pentru a fi notat acolo nu trebuie să fii mai bun decât ceilalți. Capacități omenești precum inteligența, priceperea sau puterea nu constituie niciun avantaj. Este suficient să crezi în Isus Hristos și să-L accepți pe El ca Mântuitorul tău personal. Biblia mă asigură pe mine și te asigură și pe tine: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

Această expresie clară îmi dă siguranță. Pentru că Isus Hristos a murit la cruce pentru păcatele mele, și eu am crezut aceasta, numele meu este scris în ceruri. De acest lucru mă bucur enorm. Când diavolul vrea să semene îndoială în inima mea, îmi amintesc de faptul că Dumnezeu nu poate să mintă. Fiul lui Dumnezeu spune în Ioan 10.28: „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri …”.

 

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPERAȚIUNEA ANDREI

„Andrei… a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia.” Şi l-a adus la Isus” (Ioan 1:40-42)


Când și-a început lucrarea de propovăduire a Evangheliei, Billy Graham a făcut un plan și a mobilizat toți creștinii din zonă. Fiecare trebuia să-și aducă prietenii și rudele nemântuite la întâlnirile de evanghelizare. Așa că echipa lui Graham a pus la cale „Operațiunea Andrei”, un plan simplu prin care membrii bisericii și-au făcut liste cu prietenii lor nemântuiți, au început să se roage pentru ei și i-au invitat la cruciadele lui Billy Graham pentru a auzi Evanghelia. De ce au denumit-o „Operațiunea Andrei”? Pentru că de fiecare dată când îl vedem pe Andrei în Evanghelia lui Ioan, el aduce pe cineva la Hristos. Mai întâi, și-a adus fratele, pe Petru. Apoi, în Ioan capitolul șase, a dus la Isus un băiat care avea cinci pâini și doi pești.

Iar în Ioan capitolul 12, împreună cu Filip a condus un grup de greci la Hristos. Și tu poți face la fel. Cu ani în urmă, un creștin novice, pe nume Albert McMakin, în vârstă de douăzeci și patru de ani, și-a încărcat camioneta cu prieteni și i-a dus în fiecare seară la o campanie de evanghelizare din oraș. Probabil nu ai auzit niciodată numele McMakin. Dar poate că ai auzit despre unul din pasagerii din camioneta lui, un tânăr care s-a convertit la Hristos în acea săptămână: Billy Graham. Andrei l-a adus pe fratele său Petru la Hristos, iar Petru a ajuns să aducă la Hristos mulțimi de oameni. S-ar putea ca persoana căreia îi împărtășești despre Domnul Isus, sau pe care o aduci la biserică, să fie folosită de Dumnezeu pentru a face lucruri pe care nu le-ai fi crezut cu putință. Și dacă îți vei face partea, Dumnezeu va face restul! 


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 39:17-23, 40:1-8


Încă o dată Iosif a avut de suferit o grozavă nedreptate. Sub o mărturie falsă el este condamnat şi aruncat în temniţă în mijlocul prizonierilor. Psalmul 105.18 îi descrie suferinţele fizice şi morale: „I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare”. Încă o dată aceste suferinţe le prefigurează pe cele ale Mântuitorului. Au pus mâna pe Isus (Marcu 14.46), au adus mărturii false împotriva Lui (Matei 26.59, 60), „a fost socotit printre cei fără de lege” (Marcu 15.28), El, Cel care „n-a făcut nimic rău” (Luca 23.41).

Temniţa era plină de prizonieri vinovaţi. Cât de mişcător este să vedem că Iosif, aflat în mijlocul lor, nu se consideră superior pentru că este nevinovat, nici dezgustat sau descurajat, ci continuă să slujească! Aceasta ne duce cu gândul la Omul care a venit să împărtăşească starea noastră nenorocită şi deznădăjduită, pentru a ne sluji cu dragoste. „El umbla din loc în loc făcând bine”, a spus Petru (Fapte 10.38), adăugând: „pentru că Dumnezeu era cu El”. Tot aşa a fost şi cu Iosif, atât în temniţă cât şi în casa lui Potifar (39.3, 21, 23), şi aceasta a fost pentru el o mângâiere şi secretul prosperităţii lui. Fie ca şi noi să ne bucurăm de aceeaşi experienţă fericită pretutindeni şi întotdeauna!

3 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Cu siguranță, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu și chinuit.
Isaia 53.4


Iată Robul Meu (7)

Acest verset conține multe elemente cheie și este parte din mărturisirea pe care Israel o va face atunci când Îl va recunoaște pe Isus ca Mesia, după ce El Se va întoarce din cer. Noi, credincioși dintre iudei și dintre națiuni, ne putem identifica într-adevăr cu această mărturisire încă de pe acum; înțelegem că Domnul Isus a suferit și pentru noi sub judecata lui Dumnezeu.

Conducătorii poporului L-au acuzat pe nedrept de blasfemie și au hotărât că trebuie să fie omorât. În timpul acela, romanii ocupau țara lui Israel. Potrivit legii romane, pedeapsa capitală era executată prin răstignire. Baraba era vinovat de răzvrătire și de omor și urma să fie executat în acest fel. Totuși poporul l-a ales pe el, în locul lui Isus – adevăratul Fiu al Tatălui („Baraba” înseamnă „fiul tatălui”) – care era perfect nevinovat (Matei 27.20-26). Cât de mult s-au înșelat ei, și totuși toate acestea au condus la împlinirea planului lui Dumnezeu (Ioan 3.13)!

Expresia „cu siguranță” din versetul de mai sus ne arată hotărârea de care a dat dovadă Înlocuitorul. Mesia a luat de bunăvoie locul sub judecata lui Dumnezeu, pe care poporul o merita. Aplicând acest lucru la noi, putem spune că Domnul Isus, ca Jertfă pentru păcat, a suferit judecata pe care noi o meritam. Păcătosul care înțelege că are nevoie de o jertfă înlocuitoare devine închinătorul ale cărui vină, păcate și nelegiuire sunt transferate asupra jertfei (2 Corinteni 5.21). După ce își mărturisește păcatele, el acceptă lucrarea lui Hristos, punându-și mâinile asupra Lui, Jertfa pentru păcat (Levitic 4.4), și identificându-se astfel cu El și cu lucrarea Lui, după ce Hristos S-a identificat cu el, luând locul său sub judecata lui Dumnezeu.

A. E. Bouter

 

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Isus a luat pâinile, a mulțumit, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos.
Ioan 6.11


Sursa și Susținătorul vieții

Cercetând viața Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, observăm că nimic nu era la voia întâmplării, că El știa de la început cum vor decurge toate lucrurile. Într-o zi, o mare mulțime a venit spre Domnul Isus Hristos. În această situație, Domnul a pus o întrebare, deși știa foarte bine ce urma să facă. Nu avea nevoie de sfatul lui Filip, însă acesta avea nevoie să fie pus la încercare. Filip a rămas blocat de dimensiunile problemei. Din nefericire, Filip L-a lăsat afară pe Domnul Isus Hristos din socotelile sale. Adesea procedăm și noi la fel. Ne zbatem, alergăm în stânga și în dreapta, ca să rezolvăm anumite probleme, uitând că Sursa rezolvării nevoilor noastre este Isus Hristos. Pentru Domnul nu există niciun lucru imposibil. Nu există margini pentru dărnicia, înțelepciunea, harul, îndurarea și puterea Sa.

În împrejurarea aceasta erau aproape cinci mii de persoane care trebuiau hrănite, dar la fața locului erau doar cinci pâini de orz și doi pești. Toți specialiștii în nutriție din lume ar fi spus într-un glas: este imposibil să hrănești o mulțime așa de mare cu câteva pâini și cu câțiva pești. Ceea ce este însă imposibil la oameni este posibil la Domnul, care este Susținătorul vieții și care a binevoit să vină în lumea noastră murdărită de păcate și să ne arate calea spre o altă viață: viața veșnică. Fiecare are posibilitatea să cunoască și să primească, prin credință, această viață.

 

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI DA VINA PE ALȚII ȘI ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA (3)

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)


Indiferent care a fost trecutul tău, Dumnezeu ți-a pregătit un viitor mai bun. Dar, ca să te poți bucura de el, trebuie să-i ierți pe cei ce te-au rănit, să te ierți pe tine însuți și să dai uitării totul. Când vei face toate acestea, probabil vei experimenta o gamă largă de emoții. Poate vei simți mânie, crezând că viața este nedreaptă și că nu este ceea ce ți-ai dorit.

Întotdeauna ți-ai închipuit un soț sau o soție gata să aibă grijă de tine. Nu te-ai gândit niciodată că va trebui să-ți asumi singur responsabilitatea pentru viața ta.

Poate îți este teamă că nu vei reuși – și că, dacă dai greș, doar tu poți fi de vină…

Poate te deranjează că acum trebuie să te gândești la viața ta într-o altă lumină, dintr-o altă perspectivă.

Poate te simți chiar trist pentru modul în care ai dat vina pe alții în trecut, știind în sinea ta că viața nu a luat cursul dorit de tine din cauza propriilor tale alegeri și decizii.

Poate îți este rușine datorită greșelilor tale din trecut și nu ești sigur că îți poți asuma responsabilitatea personală și să mergi înainte.

Indiferent care sunt emoțiile care apar, bune sau rele, trebuie să știi că e ceva normal atunci când faci o schimbare semnificativă în viața ta. Și indiferent ce simți, nu te judeca singur! Recunoaște că ai anumite sentimente; întreabă-te dacă gândurile tale sunt raționale sau dacă sunt doar niște frici mai vechi care îți transmit un mesaj. Apoi, respectă-ți angajamentul de a nu-i mai învinovăți pe alții și asumă-ți responsabilitatea pentru propria ta viață.

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Uită ce este în urma ta, şi aruncă-te spre ce este înainte!”  


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 39:1-16


Cap. 38 este intercalat în istoria lui Iosif pentru a ne arăta, prin exemplul fratelui său Iuda, ce păcate grave şi ce dezordini pot să apară în familie prin înlăturarea lui Hristos, adevăratul Iosif. Prin contrast, în cap. 39 îl regăsim pe Iosif în Egipt, tânăr temându-se de Dumnezeu, păstrându-se curat şi despărţit de lume. De aceea lui Dumnezeu Îi place să arate că această smerenie îi este agreabilă şi îi binecuvântează în mod evident toate activităţile martorului Său credincios. Când vine ispita, Iosif o respinge (v. 8), nu-şi pleacă urechea la ea (v. 10), fuge (v. 12; priviţi-l în contrast cu Samson în Judecători 16.16, 17).

Tineri credincioşi, fără îndoială că vine ziua când va trebui pentru un timp să părăsiţi casa părinţilor şi să locuiţi într-un mediu ostil şi periculos. Fie ca acest exemplu al lui Iosif, şi el departe de familie, să vă încurajeze în conflictele pe care le veţi avea în mod inevitabil! „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?” întreabă psalmistul. „Păzindu-se după Cuvântul Tău”, răspunde el imediat. El este înarmat pentru ziua ispitirii: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.9, 11) – iată cel mai bun lucru, în cel mai bun loc, pentru cel mai bun ţel.

2 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Toți care au venit mai înainte de Mine sunt hoți și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.
Ioan 10.8

Oile sunt animale care nu-și pot purta singure de grijă, de aceea au nevoie de grija păstorului. De aceea ele sunt o imagine a poporului lui Dumnezeu în Scriptură, popor aflat în această lume și dependent de resurse pe care nu le poate găsi în sine însuși. Oile au o calitate, care este aici scoasă în relief: ele nu ascultă de glasul străinilor, ci doar de cel al păstorului.

La fel și noi, să fim atenți la glasul Păstorului nostru și să nu dăm nicio ascultare glasului Vrăjmașului! Când un gând sau o sugestie ne vin, fie dinăuntrul nostru, fie din afară, să refuzăm să le acceptăm, dacă nu coincid cu glasul Păstorului cel Bun!

Eva a ascultat de un glas străin, iar rezultatul acestui lucru îl cunoaștem cu toții.

Satan a pus în inima lui Anania gândul de a-L minți pe Duhul Sfânt, iar Anania, fiindcă i-a dat curs, a plătit cu viața. Dacă el și soția lui ar fi refuzat să asculte de acest glas străin, cât de diferit ar fi fost rezultatul! Glasul ispititorului a venit și la Iosif, în casa lui Potifar. Însă el s-a împotrivit diavolului – „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39.9). Urechea lui a fost surdă la glasul lui Satan. Să fim siguri că surditatea este o adevărată calitate în astfel de împrejurări. De exemplu, dacă cineva vine la noi și începe să vorbească de rău pe cineva, atunci urechile noastre să devină surde!

W. S. Ibrahim

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.
2 Corinteni 6.2

Graba

Pentru mulți oameni, lucrurile nu se desfășoară suficient de repede. Trenul trebuie să ajungă punctual, de asemenea pantofii comandați online. La casa de marcat, unii se supără pe pensionara care își numără încet banii. În circulație, alții merg foarte aproape de mașina din față a „șoferului domol”, pentru a-l împinge de la spate. Toate acestea, pentru un câștig de timp de câteva secunde sau minute. Această grabă și nerăbdare, răspândite foarte mult, au două cauze care se află în oameni:

Pe de o parte, omul se zbate, pentru că nu vrea să piardă nimic în viața sa scurtă. Îi lipsește speranța sigură pentru viața de dincolo.

Pe de altă parte, o neliniște interioară îl determină pe om la activitate permanentă. Conștiința lui împovărată nu-i permite să ajungă la odihnă.

Pentru aceste două cauze, Isus Hristos are o soluție. El oferă tuturor oamenilor viață veșnică și pace cu Dumnezeu:

„Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică” (Ioan 5.24).

„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

Această ofertă a Mântuitorului este limitată în timp. Trebuie să te grăbești! În curând, timpul harului se va încheia, apoi va veni timpul judecății. De aceea, pasul credinței spre Domnul Isus este singurul care într-adevăr este urgent în viața noastră. Astăzi și acum este timpul cel mai bun!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI DA VINA PE ALȚII ȘI ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA (2)

„Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit” (Geneza 3:13)

Vă aduceți aminte cum s-au justificat primii oameni înaintea lui Dumnezeu? Adam: „Eva m-a împins să mănânc.” Eva: „Diavolul m-a împins să mănânc.” Găsirea scuzelor și învinovățirea altcuiva fac parte din ADN-ul nostru; până nu ne ridicăm deasupra acestor metehne nu vom face progrese niciodată și nu vom găsi adevărata fericire. Iată o afirmație la care merită să te gândești: Noi suntem oamenii pe care îi așteptăm, nimeni altcineva nu mai vine! Dacă ești dispus să accepți responsabilitatea pentru viața ta, vei descoperi că indiferent ce vor face (sau nu vor face) alții, referitor la tine sau pentru tine, tu ești răspunzător față de tine însuți.

Tu decizi cum reacționezi. Tu decizi să continui să înaintezi în direcția visului tău – sau nu. Adevărul este că Făt Frumos nu te așteaptă după următorul colț. Corabia ta nu acostează singură. Fluxul și refluxul nu se vor schimba. Șansele îți sunt potrivnice în privința câștigării la loto în această viață.

Așadar, ce vei face? Când ai fost rănit de faptele altcuiva, poți face unul din următoarele două lucruri:

1) Să stai asemeni unui lepros și să mori la poarta vinovăției și a văicărelii (vezi 2 Împărați 7:3).

2) Să vii cu o strategie care să te ajute să spui: „Sunt prea valoros ca să mor, prea tenace ca să aștept mila cuiva și prea creativ ca să accept ca neglijența cuiva să-mi afecteze destinul.”

Numai când ești dispus să nu mai arunci vina asupra ta sau asupra altora și să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta și pentru situația în care te afli, Dumnezeu îți va da puterea să schimbi ceva. Această abordare așază termostatul la îndemâna ta și sub controlul tău. În loc să îngheți de frig sau să transpiri până la disconfort, poți regla termostatul vieții tale și poți schimba condițiile viitorului tău.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 37:18-36

Drumul lung parcurs de Iosif în căutarea fraţilor săi aminteşte de cel parcurs de Fiul lui Dumnezeu să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Drum al golirii de Sine Însuşi mai întâi: fiind Dumnezeu, S-a făcut Om. Drum al umilirii Sale apoi – până la moarte, şi chiar „moarte pe cruce” (Filipeni 2.7, 8).
Urmează crima, ale cărei detalii vorbesc toate despre crucea lui Hristos: ei fac planuri mişeleşti ca să-l ucidă pe cel care  venise să le slujească (Psalmul 109.5; Ieremia 11.19; Ioan 11.53); „se strâng contra sufletului celui drept şi condamnă sângele nevinovat” (Psalmul 94.21); îl dezbracă de haina lui (Psalmul 22.18) şi-l aruncă în groapă, imagine a morţii.

În cele din urmă îl vând pe Iosif pentru douăzeci de arginţi ca rob la străini. Unul însă mult mai mare decât el a fost vândut pentru treizeci de arginţi, „preţ scump”, conform estimării lor (Zaharia 11.13), apoi a fost dat lui Pilat prin mâna iudeilor. Cât de mare trebuie să fi fost durerea lui Iosif! Şi cu cât mai mare trebuie să fi fost tulburarea Celui pentru care Iosif nu este decât o slabă imagine, când El a trecut prin toate aceste dureri, prin moarte şi prin despărţirea de Dumnezeu, în numele dragostei Sale nemărginite pentru voi şi pentru mine!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: