Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus … să ne apropiem cu inimă sinceră.

Evrei 10.19,22



A atașa astăzi ideea de sanctuar vreunei clădiri de pe pământ înseamnă să abandonezi terenul creștin și să te întorci la religia iudaică. Acest lucru nu numai că-L dezonorează pe Domnul, ci produce pagube imense sufletelor, fiindcă le ține la distanță de Dumnezeu și face necesară o preoție omenească între ele și Dumnezeu. Așa ceva place omului natural, fiindcă un astfel de sistem oferă importanță omului și refuză libertatea cu care Hristos ne-a eliberat.

Noi însă – binecuvântat să fie Dumnezeu! – avem iertarea păcatelor și deplină libertate să intrăm acolo unde El este. Prin urmare, suntem îndemnați să ne apropiem de tronul harului (Evrei 4.16). Știm noi ce înseamnă să fim dincolo de perdea, în prezența conștientă a dragostei perfecte a lui Dumnezeu și în savurarea păcii desăvârșite, în timp ce inimile ne sunt pline de închinare și de mulțumire? Aici nu este vorba de apropierea păcătosului pentru a fi curățit, ci de cea a închinătorului, care intră cu îndrăzneală, fiindcă a fost curățit și nu mai are conștiință de păcate.

Este deci scris: „Să ne apropiem cu o inimă sinceră”. Domnul nostru a făcut referire la această schimbare remarcabilă în caracterul închinării, atunci când a spus: „Vine un ceas când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce știm, pentru că mântuirea este de la iudei. Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui. Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4.21,23). Închinarea deci trebuie să fie în duh, potrivită naturii lui Dumnezeu, și în adevăr, adică potrivită revelației făcute de Dumnezeu cu privire la gândul Său. Ferice de cei care se închină astfel Tatălui!

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței …? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Romani 2.4



Întristarea pescarului

Un pescar cu frică de Dumnezeu, care își petrecea acele ore din noapte în barca sa legată de mal, a auzit un zgomot. Știa că deținătorul iahtului din apropiere se îmbăta deseori. Fără să zăbovească, s-a aruncat în apa rece. Cu greu a reușit să-l salveze pe bărbatul aproape înecat și să-l ducă la iahtul său. Apoi i-a făcut respirație artificială și l-a pus pe un pat. După ce a făcut tot ce i-a stat în putință, a plecat înot înapoi la barca sa. A doua zi a vâslit spre iaht, pentru a vedea cum îi merge bărbatului. „Nu vă privește!”, a fost răspunsul respingător. Pescarul i-a amintit bărbatului că și-a riscat viața pentru a-l salva. Dar, în locul unei mulțumiri, a fost alungat cu vorbe urâte. Cu lacrimi în ochi, creștinul a vâslit înapoi la locul său. Privind spre cer, s-a rugat: „Doamne Isuse, dacă mă gândesc cum ești tratat Tu, mă întristez foarte tare. Dar acum înțeleg puțin ce simți Tu, când așa mulți oameni, într-o stare fără margini de nemulțumire, Te resping pe Tine și lucrarea Ta de mântuire”.

Întristarea pescarului era îndreptățită. A făcut un mare bine și i s-a întors spatele. Când credința are de-a face cu lucruri care ar fi de natură să o descurajeze, ea împrumută aripi de vultur și se avântă deasupra dificultăților, zburând înspre seninul cerului. Dumnezeu ne face bine zilnic. Și ce fac oamenii? Îi întorc spatele. Cât de normal ar fi ca această bunătate fără margini a lui Dumnezeu să-i îndemne la pocăință…! „Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?”


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BOTEZAȚI ÎN HRISTOS! – Fundația SEER

„Duceți-vă și faceți ucenici…” (Matei 28:19)


Dacă nu îți iei angajamentul să-L urmezi pe Hristos în toate domeniile vieții tale, botezul înseamnă doar să te cufunzi în apă uscat și să ieși din ea ud… și neschimbat! Uită-te cu atenție la cuvintele Domnului Isus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i… Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20). Prin botez, declari în mod public că te încrezi în moartea, îngroparea și învierea lui Hristos pentru mântuirea ta. Botezul înseamnă mai mult decât să fii scufundat în apă.

Este nevoie să faci următoarele trei lucruri:

1) Să te cufunzi în principiile lui Hristos. „Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Să remarcăm cuvântul „tot.” Nu vorbim aici de un meniu a la carte din care alegi ceea ce ți se pare că-i gustos și ignori restul. Ascultarea incompletă înseamnă neascultare!

2) Să te cufunzi în planul lui Hristos. „Duceți-vă și faceți ucenici.” Nașterea din nou constituie 5% și se produce într-o clipită. Ucenicia constituie restul de 95% și necesită ascultarea de Hristos 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an!

3) Să te cufunzi în prezența lui Hristos. „Eu sunt cu voi în toate zilele.” Asta înseamnă să cultivi un simț al prezenței Sale în tot ceea ce faci. Prezența Sa permanentă trebuie să te stăpânească, să te motiveze și să te facă să te concentrezi pe împlinirea voii Sale.

Asta înseamnă să fii botezat în Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 27:1-19

Scrisă «foarte lămurit» pe bucăţi mari de piatră văruite cu var (v. 2), strălucind de albeaţă, legea va fi pusă în evidenţă pe un munte, ca mărturie pentru întreg Israelul. Nimeni nu va putea pretinde că nu o cunoaşte. Noi, care avem în mâinile noastre Biblia în întregime, suntem şi mai responsabili.

Acest monument în cinstea legii ne face să ne gândim la măreţul Psalm 119 care dezvăluie în cele 176 de versete ale sale minunile Cuvântului lui Dumnezeu şi ce este el pentru credinciosul adevărat. Iar acest psalm se deschide proclamând binecuvântarea celor „care umblă în legea Domnului”. „Vei pune binecuvântarea pe Muntele Garizim, şi blestemul pe Muntele Ebal” fusese ordonat (cap. 11.29).

Vai! Nu auzim seminţiile rostind binecuvântarea. Într-adevăr, poporul este „sub lege” şi „toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem” (Galateni 3.10). Blestemat … blestemat … blestemat … este sentinţa pe care Israel va trebui să o audă de douăsprezece ori (v. 15-26). Însă acelaşi pasaj din Galateni anunţă că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii”, luându-l asupra Lui (Galateni 3.13).

De atunci nu mai suntem sub lege, ci sub har (Romani 6.14).

8 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și erau unii profeți și învățători în Antiohia, în adunarea care era acolo: Barnaba, și Simeon, numit Niger, și Luciu cireneanul, și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod, tetrarhul, și Saul. Și, pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. Atunci, după ce au postit și s-au rugat și au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul.

Fapte 13.1-3



Domnul Isus, Capul Adunării, a dăruit profeți și învățători în adunarea din Antiohia. Barnaba era levit. Niger înseamnă „negru”; poate că Simeon era de culoare. Lucius este un nume roman; el era din Cirena, din nordul Africii. Manaen crescuse împreună cu Irod, iar Saul fusese fariseu. Toți aceștia cinci slujeau Domnului și se tăgăduiau pe ei înșiși, prin post: aceste două lucruri merg împreună.

Duhul Sfânt a vorbit, fie prin ei, fie către ei, făcând clar faptul că îi chemase pe doi dintre ei la o lucrare specială. Ei nu începeau acum să slujească Domnului, ci erau chemați la o lucrare nouă, în care trebuiau să intre. Frații din nou au postit și s-au rugat, după care și-au pus mâinile peste ei, identificându-se astfel cu cei doi care urmau să părăsească Antiohia pentru a sluji în altă parte, trimiși fiind de către Duhul Sfânt. Ce minunat ar fi dacă ar exista astăzi mai multă activitate spirituală de felul acesta! Prea multe adunări în aceste zile sunt preocupate cu propriul confort, mai degrabă decât cu nevoile de pe câmpul de lucru.

Când Pavel și Barnaba s-au întors din această misiune, au strâns adunarea laolaltă și „le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și că deschisese națiunilor o ușă a credinței” (Fapte 14.27). Vedem mai târziu că Pavel avea obiceiul să se întoarcă în această adunare după fiecare călătorie misionară.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Petru le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, din zilele de la început, a făcut o alegere … neamurile să audă cuvântul evangheliei și să creadă”.

Fapte 15.7


Harul mântuirii

Cu prilejul strângerii bisericii din Ierusalim, apostolul Petru s-a sculat și le-a reamintit că Dumnezeu îl alesese pentru a vesti neamurilor Cuvântul evangheliei, pentru ca ele să creadă. Petru a făcut aluzie la chemarea lui Corneliu, declarând că Dumnezeu le dăduse neamurilor Duhul Sfânt ca și iudeilor și că Dumnezeu „n-a făcut nicio deosebire între iudei și neamuri, deoarece El le-a curățit inimile prin credință„. Petru a adăugat: „Acum deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus” (versetele 10 și 11).

Petru a afirmat în mod limpede că lucrarea Domnului Isus Hristos este de ajuns pentru a fi mântuit. În ce privește mântuirea, harul îi punea pe iudei și pe neamuri pe picior de egalitate, ceea ce jignea orgoliul acestor farisei convertiți. Punându-i pe acești creștini sub Lege, Îl ispiteau pe Dumnezeu, adică pretindeau de la El o dovadă că ce spune este adevărat. Când Dumnezeu a vorbit, aceasta a fost de ajuns. După cuvântarea convingătoare a lui Petru, mulțimea a tăcut. Barnaba și Pavel au istorisit minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor (versetul 12) și care trebuia să-i impresioneze pe acești creștini iudei; ei știau bine că minunile veneau doar de la Dumnezeu și că, dacă El le făcea prin apostoli între neamuri, însemna că El aproba slujba lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE CEEA CE TREBUIE! – Fundația SEER


„Te voi învăța ce vei avea de spus” (Exodul 4:12)


Uneori găsim scuze pentru atitudinea critică a cuiva spunând: „Oh, mai mult latră decât mușcă.” E adevărat, mușcătura unui câine poate fi dureroasă, dar la fel este și lătratul lui. Poate traumatiza un copil și îl poate umple de teamă.

Să ne gândim numai la această comparație; cine ar vrea să fie asemănat cu un câine? Uneori însă este necesar să confrunți o persoană pentru a stabili limite sănătoase pentru binele tău sau pentru a feri acea persoană de suferințe ulterioare. Dar Domnul Isus a vorbit mult mai des cu compasiune, decât într-un spirit de confruntare sau de condamnare. Iată ce scria Karen Casey Arneson despre experiența sa de om credincios: „Am intrat în împărăție plină de teamă și cu inima rănită, sperând să găsesc vindecare pentru rănile mele. Și chiar am găsit unele persoane care mi-au spălat mușcăturile și mi-au pansat rănile. Dar am descoperit că și în creștinătate există „canibali”. Deși s-ar putea să nu îi recunoști, sunt surorile cu zâmbetul dulce care te mușcă pe la spate când te întorci… Sunt femeile indiscrete care adulmecă mirosul unei bucăți zemoase de bârfă.”

Dumnezeu avertizează: „dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.” (Galateni 5:15). Puterea de a ne împotrivi poftelor firești vine prin astâmpărarea foamei noastre dintr-o altă sursă.

Psalmistul ne îndeamnă: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8). Ceea ce hrănim în noi devine tot mai puternic, și dacă nu veghem, putem cădea cu ușurință în vechile obiceiuri. O împunsătură ici, o mușcătură dincolo, și fără să ne dăm seama, am descătușat canibalul lăuntric. Cu toate că suntem chemați să ne ajutăm frații și surorile prinse în mrejele păcatului, suntem avertizați și „să luăm seama la noi înșine, ca să nu fim ispitiți și noi.” (vezi Galateni 6:1).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 26:12-19

Invitaţia din Evrei 13.15, de a aduce necontenit jertfe de laudă lui Dumnezeu, este urmată imediat de îndemnul: „Nu uitaţi de binefacere şi de dărnicie”. Şi aici găsim subiectul darurilor, tratat imediat după aducerea înaintea Domnului a primelor roade (v. 1-11). Zeciuielile făceau parte din închinarea lui Israel, iar v. 11 ne explică motivul: trebuia ca şi levitul şi străinul să se poată bucura împreună cu israelitul. În acelaşi fel suntem şi noi invitaţi să împărtăşim binele nostru cu alţii, nu pentru a obţine din aceasta recunoştinţă sau consideraţie, ci pentru ca acela căruia îi dăruim să-I mulţumească Domnului împreună cu noi pentru lucrurile bune de care ne bucurăm împreună (2 Corinteni 9.12). În cer, binefacerea nu va mai fi necesară, toate nevoile fiind evident dispărute. Dar pe pământ, Duhul lui Dumnezeu leagă această slujire cu lauda, pentru a ne da ocazia să probăm dragostea noastră pentru Domnul şi în alt fel decât prin cuvinte. Şi să nu uităm mişcătorul motiv care ar trebui să ne fie suficient: „astfel de jertfe Îi plac lui Dumnezeu” (Evrei 13.16)!

Un singur lucru îl înălţa pe Israel „în laudă şi în faimă şi în onoare” „mai presus de toate naţiunile”, şi anume, ascultarea de poruncile Dumnezeului său (v. 18, 19).

7 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Fiu al omului, când o țară va păcătui împotriva Mea, lucrând cu necredincioșie, și-Mi voi întinde mâna asupra ei și-i voi sfărâma toiagul pâinii și voi trimite asupra ei foametea și voi nimici din ea pe om și pe animal, chiar dacă ar fi în mijlocul ei acești trei bărbați, Noe, Daniel și Iov, ei și-ar scăpa numai propriile lor suflete prin dreptatea lor”, zice Domnul Dumnezeu.

Ezechiel 14.12-14



Cu toții cunoaștem istoria lui Noe, la fel și cei care îl ascultau pe Ezechiel. Noe este unul dintre eroii credinței. În cartea Geneza se spune că el era un om drept, neîntinat în mijlocul generației sale și că umbla cu Dumnezeu. Noe a găsit har în ochii Domnului și, împreună cu familia sa, a fost salvat de potopul care a nimicit lumea veche – o lume a celor nelegiuiți.

Iov este un alt exemplu bine cunoscut de către toți cei care au citit Scriptura, fie în zilele noastre, fie în cele ale lui Ezechiel. Ca și Noe, el este descris ca fiind „fără pată și drept” (Iov 1.1). În Iacov 5.11 citim: „Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător”.

Dar să remarcăm că Ezechiel mai folosește un exemplu de om drept. În chiar acel timp era un tânăr la curtea împăratului, care hotărâse în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile de la masa împăratului. Daniel trăia la curtea lui Nebucadnețar atunci când Ezechiel scria și totuși este socotit în rândul oamenilor drepți din vechime.

Câteodată ne gândim că nu mai sunt eroi sau eroine ale credinței în ziua de astăzi, așa cum au fost în trecut. Adesea venerăm giganți spirituali din istoria Bisericii, precum Martin Luther, de exemplu. Cel mai important lucru este însă ca noi înșine să fim eroi ai credinței în generația noastră, la fel cum era Daniel în timpul când Ezechiel își scria profeția.

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra! Taci înaintea Domnului și așteaptă-L cu răbdare.

Psalmul 37.5,7



Prevestiri bune

Un ofițer tânăr și-a auzit de multe ori mama vorbind despre prevestiri bune. Într-una din zilele din noiembrie, când avea ziua de naștere, acest ofițer s-a trezit foarte devreme; era cam între orele patru și cinci. Locuia la cazarmă, în Berlin. El s-a gândit: „Dacă stelele strălucesc acum, atunci acest semn bun este pentru noul meu an de viață”. S-a ridicat din pat și a tras perdeaua, ca să se uite pe fereastră. Strada era liniștită și goală. Dar în mijlocul acostamentului, foarte aproape sub fereastră (locuința era la primul etaj), pe un cărucior de mână era un sicriu mare. Ce răspuns grav la întrebarea cu privire la prevestiri bune! Tânărul nu s-a speriat, a rămas liniștit, chiar și lăuntric, dar a priceput totuși că Dumnezeu vorbea serios cu el. A înțeles că nu din fenomenele exterioare trebuie să afle evenimentele viitorului, ci din Cuvântul lui Dumnezeu. De acolo trebuie să recunoască siguranța harului și credincioșia lui Dumnezeu, pentru a-și urma calea în pacea lui Dumnezeu.

Cine a devenit un om mântuit nu întreabă de semne prevestitoare, de presimțiri sau de altele asemănătoare. El se odihnește în credincioșia Aceluia care le spune alor Săi: „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii de pe cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii” (Luca 12.6,7).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTE-I ÎN ASCULTARE! – Fundația SEER

„Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă” (Proverbele 29:17)


Dacă fiul pe care l-ai pedepsit îți aduce odihnă, un copil nepedepsit nu te va lăsa să te odihnești. Nu-l poți duce nicăieri și nu-l poți lăsa nicăieri. Solomon spune: „cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” (Proverbele 13:24). Abuzarea copiilor este condamnabilă! Dar la fel este și neglijarea lor! Fără disciplină, îi sortești copilului tău o viață dureroasă. Când sunt opriți de poliție pentru depășirea vitezei sau când sunt contactați de bancă pentru neplata unui împrumut, faptul că faci o criză nu-i va ajuta cu nimic. Te rog să te gândești la viitorul lor!

Dumnezeu Își pedepsește copiii; ești tu mai înțelept decât este El? Biblia spune: „orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare… dar mai pe urmă aduce… roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Un copil de doi ani care strigă „nu!” poate părea drăguț astăzi… dar așteaptă să împlinească șaptesprezece ani, și te va ocărî ca la ușa cortului! Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15).

Răzvrătirea este înscrisă în ADN-ul lor și este datoria ta s-o scoți afară. Când un părinte spune: „Lucrul acesta mă doare mai mult decât te doare pe tine,” ce va crede un copil răzvrătit? „Atunci să facem schimb de locuri!” Da, e dificil să-l pedepsești când timpul petrecut cu el este atât de limitat; dar viitorul lui este în mâinile tale. Un copil fără limite e ca o casă fără ziduri. E ca și cum ai locui într-un șopron; nu există nicio protecție față de influențele din exterior. Nimeni nu se simte în siguranță. Așa că, astăzi – vorbește cu Dumnezeu! El este Tată – El are propriii Săi copii, dar vrea să te ajute să-i crești și pe ai tăi în ascultare!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 25:13-19, 26:1-11

Alături de toate experienţele umilitoare ale deşertului se află încă una de care Israel trebuia să-şi amintească (şi noi împreună cu el). Amalec profitase în mod laş de oboseala poporului pentru a se arunca asupra celor slabi şi rămaşi în urmă. Să fim atenţi! Diavolul nu îndrăzneşte câtuşi de puţin să-i atace pe creştinii al căror mers este încrezător şi îndrăzneţ, cât timp «codaşii» îi sunt o pradă uşoară. Ştim ce i s-a întâmplat lui Petru care Îl urma pe Isus de departe (Luca 22.54).
Capitolul 26 ne aduce din nou în ţară. Dar prin aceasta trecutul nu este uitat.

Israelitul, binecuvântat în recolta lui, venind în locul ales de Domnul, trebuia să-şi amintească pe de o parte de originea sa mizerabilă şi de puterea divină care l-a salvat pentru a-l introduce în această ţară bună. Apoi, ca o probă a bunătăţii Dumnezeului său, trebuia să aşeze înaintea Lui rodul coşului său şi să se prostearnă cu inimă plină de bucurie şi de recunoştinţă. Minunată ilustrare a închinării celor răscumpăraţi care se strâng pentru a-şi aminti de glorioasa lor mântuire şi pentru a-I oferi lui Dumnezeu „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15)!

Să spunem şi noi Domnului în adorare: „Tot felul de roade alese, noi şi vechi: „le-am păstrat pentru Tine, Preaiubitul meu!” (Cântarea Cântărilor 7.13).

6 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că la aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui: El, care „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui”.

1 Petru 2.21,22



În aceste versete, suferințele lui Hristos ne sunt prezentate ca exemplul de urmat. În Ioan 13.36, Domnul i-a zis lui Petru: „Unde mă duce Eu, tu nu Mă poți urma acum”. El mergea la cruce, ca să sufere pentru păcatele noastre. Nici Petru și nici nimeni altcineva nu putea avea parte în suferințele ispășitoare ale Fiului lui Dumnezeu. În acest aspect, Domnul Isus a fost în întregime singur. Însă, în drumul Său către cruce, Hristos a suferit pentru dreptate, nu pentru păcat, iar în acest aspect El este un exemplu pentru noi.

După ce păcatul a intrat în lume prin neascultarea omului, vedem tristele lui efecte peste tot. Există multă suferință în această lume. Nedreptatea prosperă, iar creștinul se află în mijlocul acestei stări. El a primit o natură nouă, care își găsește plăcerea să facă voia lui Dumnezeu, iar orice altceva îi este străin acum.

Credinciosul a fost pus deoparte pentru Dumnezeu spre ascultarea lui Hristos, iar acum el trebuie să asculte așa cum Hristos a ascultat. Pe măsură ce îmbrăcăm caracterul ceresc pe care îl vedem în Hristos, vom experimenta ura și împotrivirea lumii. El a fost urât de lume și respins și la fel vor fi și cei care Îl urmează. Domnul este un exemplu pentru noi în felul cum a răspuns la acest tratament din partea lumii. El s-a supus cruzimii omului, dar S-a încredințat în mâinile lui Dumnezeu și S-a sprijinit pe faptul că Dumnezeu, în care S-a încrezut, avea să judece drept. Putem avea și noi acum o pace reală atunci când încredințăm totul în mâinile lui Dumnezeu. 1 Corinteni 4.5 ne asigură că El „va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu”. Să nu ne pierdem curajul! El va cântări toate lucrurile cu balanța din Locul Preasfânt.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima … El este la dreapta mea.

Psalmul 16.7,8



Povestea lui Henry (3)

Curând s-a așezat în pat și a stins lumina. Dar nu a putut adormi. Cuvintele „tu vei fi singurul care va rămâne” îi sunau fără încetare în urechi. S-a întors ba pe o parte, ba pe alta, dar somnul nu voia să vină. Henry a devenit tot mai nefericit. Știa foarte bine că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu trebuie să-l pedepsească pe păcătos; iar când s-a gândit că el va rămâne când va veni Domnul Isus și, de asemenea, la judecata care va urma, nu a mai putut rezista mult timp. Era aproape de miezul nopții când doctorul, care tocmai dorea să plece din camera lui de lucru, a auzit o bătaie în ușă.

— Intră! a strigat el.

Ușa s-a deschis și Henry, vădit nefericit, a intrat în cameră.

— O, domnule doctor, nu vreau casa, nu vreau mașina, vreau să fiu gata cu dumneavoastră și cu ceilalți când va veni Domnul Isus!

Doctorul a fost mai mult decât bucuros când l-a auzit pe băiat vorbind așa. El i-a spus că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său iubit pentru ca Henry să nu meargă în pierzare, ci să aibă viața veșnică. Ei au îngenuncheat și s-au rugat împreună; și nu a durat mult până când și Henry a putut crede că Domnul Isus a murit pentru el, un păcătos pierdut.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADU-ȚI AMINTE CĂ DUMNEZEU ESTE DESĂVÂRȘIT – Fundația SEER

„Socotesc că este drept… să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13)


Săritorul cu prăjina descoperă cât de sus poate sări numai după ce trece peste ștachetă. Apoi, el o fixează mai sus. Și Dumnezeu face la fel. El îți pune la încercare credința până în punctul care ți se pare cel mai intens. Pastorul și autorul Jon Walker spunea: „La un moment dat, am simțit cum Dumnezeu îmi testează credința. Și anume, mi-a spus să nu mai depind de un salariu regulat și să încep să trăiesc prin credință. Așa că, plin de convingere că Dumnezeu îmi va purta de grijă, pentru că mi-a spus că o va face, am făcut ce mi-a spus El… și într-adevăr Dumnezeu a început să-mi poarte de grijă. Am ținut un jurnal cu toate modurile prin care a avut Dumnezeu grijă de mine, iar lista a devenit impresionant de lungă, spre bucuria mea. Dumnezeu mă mișca de la o credință de felul „sper că se va întâmpla,” la o credință de tip „știu că se va întâmpla.”

Cu toate acestea, în decurs de câteva luni, am ajuns să fiu clătinat de îndoială. Nu mă mai puteam concentra și am început să scornesc metode de a genera venituri, crezând că era de datoria mea să fac ca lucrurile să se întâmple, întrucât Dumnezeu poate urma să-mi dea bani sau poate nu. S-ar putea ca tu să fii mai avansat în credința în Dumnezeu; sau poate că ai experimentat și tu exact ceea ce descriu eu acum.”

Să înțelegem un lucru: credința care nu se clatină vine numai dintr-o credință care a fost zguduită atât de tare, încât acum este sigură și fermă. Cea mai mare preocupare a noastră este să ne împlinim nevoile, dar preocuparea cea mai mare a lui Dumnezeu este să ne dezvolte credința. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” (Evrei 11:6). De aceea Apostolul Petru a scris: „socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:12-13). Deci, amintește-ți neîncetat că Dumnezeu este credincios!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 25:1-10

Anumite delicte atrăgeau după sine pedeapsa corporală şi aceasta trebuia să fie aplicată, dar cu măsură. Evrei 12.9 precizează că pedeapsa corporală este un privilegiu al disciplinării părinteşti care contribuie la impunerea respectului (vezi Proverbe 23.13, 14). Dumnezeu foloseşte această pedeapsă cu nuiaua ca exemplu al disciplinării pe care El Însuşi o aplică în cazul copiilor Săi, amintindu-ne că El „îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte” (Evrei 12.6). Dar, în înţelepciunea Sa, cunoscând firea crudă a omului, stabileşte o limită: cel vinovat nu va putea primi mai mult de patruzeci de lovituri. Pentru a se asigura că nu depăşesc această limită, iudeii obişnuiau să aplice „patruzeci de lovituri fărăuna„. În ura lor faţă de Evanghelie, Pavel ne aminteşte că în cinci rânduri i-au aplicat această pedeapsă nedreaptă (2 Corinteni 11.24).

Un alt verset din lectura noastră (4) evocă lucrările apostolului (1 Cor. 9.9). Finalul instrucţiunilor cuprinde învăţătura privitoare la cumnaţi, care va fi folosită de saduchei pentru a-I întinde o cursă Domnului Isus în subiectul despre înviere. Atunci El le va răspunde: „Vă rătăciţi, necunoscând  Scripturile …” (Mat. 22.29). Şi pentru noi, calea pentru a nu ne rătăci niciodată este buna cunoaştere a Cuvântului Dumnezeului nostru şi sprijinirea pe el.

5 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, s-a stârnit o furtună puternică pe mare, încât corabia era acoperită de valuri; iar El dormea.

Matei 8.24



Obosit după osteneala zilei, Mântuitorul dormea – o dovadă mișcătoare a umanității Sale. Deodată s-a stârnit o furtună puternică, iar ucenicii s-au înspăimântat, neînțelegând cine era cu adevărat Cel care călătorea împreună cu ei. Acesta era Cel care, cu veacuri înainte, „a închis marea cu uși … Până aici să vii și nu mai departe; și aici să se oprească valurile tale mândre” (Iov 38.8,11).

Marcu, potrivit obiceiului său de a prezenta anumite detalii, ne spune că ucenicii L-au trezit pe Domnul, spunând: „Nu-Ți pasă că pierim?”. Cât de mult trebuie să fi rănit acele cuvinte inima Mântuitorului! Dacă nu I-ar fi păsat, ar fi rămas în gloria cerească, iar ieslea Betleemului, corabia galileeană și crucea Golgotei n-ar fi fost niciodată partea Lui. Totuși atât de plin de har este El, încât niciun cuvânt de mustrare nu iese de pe buzele Lui pentru aceste cuvinte dure ale lor. El doar îi întreabă: „De ce sunteți fricoși, puțin-credincioșilor?”.

Glasul Lui a fost de ajuns pentru ca furtuna să se potolească. Cu mult timp înainte, psalmistul a scris despre El: „Tu stăpânești mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potolești” (Psalmul 89.9). El n-a renunțat la niciun atribut al Dumnezeirii devenind Om. Atotputernicia și atotcunoașterea au strălucit în El ori de câte ori s-a ivit ocazia pentru manifestarea lor. Demonii, bolile, moartea, vântul și valurile, toate s-au făcut nevăzute dinaintea cuvântului Său. Nicio minte omenească, oricât de pătrunzătoare și de învățată de către Dumnezeu, nu poate înțelege taina unității firii divine și omenești în Persoana Domnului.

Ucenicii s-au mirat și se întrebau: „Ce fel de Om este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?”. Răspunsul este simplu: El era Dumnezeu arătat în trup, care mergea să-Și dea viața pentru binecuvântarea eternă a tuturor celor care cred. Atunci și acum, El are putere să înlăture orice pericol care îi pândește pe cei ai Săi. Trebuie doar să ne încredem în El!

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un nume bun este mai de dorit decât mari bogății și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul. Spini și curse sunt pe calea celui rău.

Proverbe 22.1,5



Povestea lui Henry (2)

— Henry, a spus doctorul, ai înțeles tot ce ai auzit la adunare în seara aceasta?

— Desigur, domnule doctor, a răspuns Henry, fără să se gândească prea mult.

— Atunci, a spus stăpânul său mai departe, tocmai m-am gândit că, dacă vine Domnul Isus, nu voi mai avea nevoie de casa aceasta; de aceea o poți avea tu.

Ochii lui Henry au strălucit. Auzea bine cu urechile lui? Ce minunat să fie cândva posesorul unei asemenea case!

— Și apoi, Henry, mai este și mașina; uite, șoferul și ceilalți oameni ai mei sunt toți credincioși și gata să fie răpiți, în întâmpinarea Domnului Isus în văzduh, când vine El pentru a-i lua pe ai Săi! Tu vei fi deci singurul care va rămâne, și astfel poți avea și mașina.

Henry a rămas fără cuvinte și a putut doar să spună următoarele cuvinte:

— Vă mulțumesc tare mult, domnule doctor! Noapte bună! Și a alergat în dormitorul lui.

În timp ce Henry se pregătea să meargă la culcare, se gândea la norocul surprinzător. „Ce viitor minunat mă așteaptă!”, se bucura el. „Voi fi un om realizat!” Dacă ar fi cunoscut Biblia, ar fi aflat că tot ce se face sub soare „este deșertăciune și goană după vânt” (Eclesiastul 1.14).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎN ÎNTREGIME AL SĂU – Fundația SEER

„Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:17)


Biblia spune că atunci când „cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii… au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:16-17). Acei oameni fuseseră martorii unui miracol uluitor, și cu toate acestea nu s-au sfiit „să roage pe Isus să plece din ținutul lor.”

Poate le-a fost teamă că Se va amesteca în viața lor, așa cum s-a întâmplat în cazul proprietarului de porci. Sau se gândeau că este atât de puternic și imprevizibil, încât nu doreau să Se amestece în viețile lor! Oricum, e clar că ei nu doreau să beneficieze de ceea ce avea de oferit Domnul Isus.

Poate nu ai folosit neapărat cuvintele: „Lasă-mă în pace, Doamne!”, dar nu există oare domenii în viața ta în care ai prefera ca El să nu Se amestece? Pastorul Mark Roberts spune: „Dacă am pune în cuvinte gândurile noastre ascunse, s-ar putea să sune cam așa: ‚Sunt al Tău când vine vorba de viața de familie, dar lasă-mă în pace la serviciu.’ Sau ‚Ești liber să-mi influențezi acțiunile publice, dar nu te amesteca în visele mele.’ Ori ‚Sunt gata să-ți dau zeciuială din venitul meu, dar nu te atinge de restul de bani.’ Sau ‚Sunt fericit că Te am în viața mea, Doamne, dar nu-mi cere să-mi iert părinții.’ Ori ‚Vreau să fii Dumnezeul meu, dar vreau să păstrez anumite comportamente… să pot să mai greșesc în anumite moduri și să nu Te ascult când e vorba de anumite relații…’

Dar nu merge așa! Dumnezeu te vrea în întregime, nu doar o parte din tine! El dorește să fie Domn în fiecare domeniu al vieții tale – inclusiv acelea pe care ai vrea să le gestionezi după bunul tău plac.” Deci, fii în întregime al Domnului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 24:7-22

Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata  lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).

Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit” (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac” remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!”

4 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1



S-a spus că Psalmul 23 este cea mai iubită porțiune a Scripturii și totodată cea mai puțin crezută. Există cu siguranță o doză de adevăr în această afirmație. Acest psalm ne arată că a avea un asemenea Păstor nu trebuie să fie o simplă chestiune teologică, nici doar o mărturisire a buzelor, ci o experiență de trăire zilnică. Păstorul aici este Iahve, Dumnezeul veșnic, Cel care Își ține legământul și care a intrat în relație cu poporul său. Cu alte cuvinte, El nu este un Dumnezeu distant și indiferent față de noi, ci este interesat de orice detaliu al vieții celor care și-au pus încrederea în El.

Domnul este un Păstor care poartă de grijă oilor Sale – ele nu vor duce lipsă de nimic, fiindcă orice nevoie a lor este cunoscută și împlinită de El. Un nume al Lui este Iahve-Iire, „Domnul va purta de grijă” (Geneza 22.14). Așa cum pasajul din Geneza sugerează, El poartă de grijă nu doar de nevoile noastre pământești – El face acest lucru chiar și pentru „păsările cerului” (Matei 6.26) – ci și de nevoile noastre spirituale. El a purtat de grijă de Mielul pentru arderea-de-tot (Geneza 22.8; Ioan 1.29).

Păstorul acesta a împlinit toate nevoile noastre, pentru timp și pentru eternitate. Nu vom duce lipsă de nimic bun, fie pentru calea noastră de pe pământ, fie în ce privește moștenirea noastră cerească (Filipeni 4.19; Coloseni 1.12). Este izbitor faptul că psalmul precedent ne prezintă moartea lui Hristos, iar psalmul care urmează ne prezintă domnia Sa ca Împărat în Mileniu. În felul acesta avem o minunată trilogie: Psalmul 22 – Păstorul cel bun care Își dă viața pentru oi (Ioan 10.11); Psalmul 23 – Marele Păstor, care a fost înviat dintre cei morți și trăiește pentru oile Sale (Evrei 13.20); Psalmul 24 – Păstorul glorios, care vine să domnească cu o glorie care nu va păli niciodată (1 Petru 5.4). Acest Păstor este suficient pentru toate lucrurile – ce ne-ar putea lipsi, dacă Îl avem pe El?

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16



Povestea lui Henry (1)

Tânărul Henry se afla în slujba unui medic renumit, care avea în Londra o casă grandioasă, asemenea unui palat. Acest doctor era creștin și adesea era vizitat de câțiva prieteni care veneau la el pentru a citi și a cerceta Cuvântul lui Dumnezeu. La aceste strângeri, care se desfășurau în livingul spațios al doctorului, luau parte și toți slujbașii – deci și Henry. Într-o zi a venit un prieten de-al medicului pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu și, din nou, servitorii și-au ocupat locurile. Henry, cel mai tânăr dintre ei, ședea la margine. Prietenul doctorului a vorbit despre Domnul Isus și despre venirea Sa pentru a-i lua la Sine pe toți cei credincioși de pe acest pământ, ca să fie veșnic la El. Henry a ascultat toate acestea, dar cuvintele nu prezentau interes pentru el, căci nu Îl cunoștea încă pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Așa cum se întâmplă în astfel de ocazii, vrăjmașul sufletelor veghează ca nu cumva să-și piardă slujitorii, și le inspiră indiferența. Când strângerea s-a terminat, ascultătorii s-au împrăștiat, iar stăpânul casei a mers în camera lui de lucru. Puțin mai târziu, Henry a bătut la ușa acestuia, ca de obicei, întrebându-l dacă mai are nevoie de ceva.

— Nu, a răspuns doctorul, noapte bună!

Totuși, în clipa în care tânărul a dorit să închidă ușa după el, a fost strigat înapoi.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„ACASĂ” ÎN DOMNUL – Fundația SEER

 

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” (Psalmul 90:1)


David a scris: „Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.” (Psalmul 107:4-7). Sufletele noastre au nevoie de un loc în care să se odihnească; un loc unde să ne putem lăsa îngrijorările, oboseala și frustrările. „Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2).

Cunoscând faptul că sufletul nostru are nevoie de un loc pe care să-l numească acasă, Domnul Isus a zis: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi.” (Ioan 15:4). Putem observa că El nu ne invită ca pe niște vizitatori, ci ca pe niște membri ai familiei care se bucură de toate foloasele care decurg de aici. „Cum pot eu să intru în acest loc pentru a locui acolo?” întrebi tu. Dacă cineva ți-ar da o casă frumoasă, cum ai intra în posesia ei? Te-ai asigura că cel care ți-o dăruiește este serios, ai inspecta actele, după care te-ai muta și te-ai bucura de ea. Vorbește serios Domnul Isus când ne spune: „Rămâneți în Mine…”? Da! Este numele tău pe „actele” biblice necesare? Da. Atunci, printr-un act de credință, fă-ți bagajele și mută-te astăzi.

Poetul Samuel Coleridge a scris: „Credința este o afirmație și un act care face ca adevărul etern să fie un fapt actual și real.” Transformă-ți credința într-un fapt real și declară: „Domnul este acum locul meu permanent și sigur în care voi locui!” Repetă lucrul acesta cât de des este nevoie și invocă promisiunea: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam”, peste tine și casa ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 23:15-25, 24:1-6

Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu” (1 Petru 1.23).

3 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Inima își cunoaște propria amărăciune și un străin nu se amestecă în bucuria ei.

Proverbe 14.10



Inima își cunoaște propria amărăciune.” Există o inimă căreia îi corespund aceste cuvine. Este acea inimă care a fost frântă de dispreț, care a fost topită în cuptorul celei mai adânci suferințe și care a experimentat amărăciunea cumplită a crucii.

Tatăl cunoaște și înțelege ce a însemnat pentru Fiul Său să sufere judecata pentru păcat, iar Duhul Sfânt poate pătrunde tot adâncul infinit de suferință îndurată de Cel Drept pentru cei nedrepți. Nimeni altcineva însă nu poate pricepe ce au însemnat pentru El acele ore cumplite de întuneric, nici ce a însemnat paharul pe care El l-a băut atunci și nici mărimea prețului răscumpărării împlinite de El. Suferința s-a sfârșit acum, iar judecata este epuizată pentru totdeauna, căci El a fost înviat dintre cei morți, iar dragostea Sa rămâne în toată puterea ei, putând fi măsurată doar prin mărimea suferințelor Sale.

Și un străin nu se amestecă în bucuria ei.” El a intrat într-o bucurie care trece dincolo de orice posibilitate de a fi comunicată. Această bucurie strălucește într-o glorie incomparabilă, dincolo de întunericul suferinței și al morții, iar pentru a ajunge la ea, El a suferit crucea și a disprețuit rușinea. Acum El a intrat în ea și acolo îi are pe tovarășii Săi, fiindcă este uns cu un untdelemn de bucurie mai presus de însoțitorii Săi (Evrei 1.9). Niciun străin nu se poate amesteca în această bucurie, nici nu o poate înțelege. Ea există într-o sferă în care niciodată nu va fi profanată de străini, însă noi – lucru minunat! – care odinioară eram străini, acum nu mai suntem așa (Efeseni 2.19). El ne numește prieteni ai Săi (Ioan 15.15). Suntem însoțitorii Lui, prin harul Său infinit, și putem cunoaște și împărtăși taina bucuriei Lui.

J. T. Mawson

Când eram cu voi zi de zi în templu, n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Luca 22.53



Ceasul omului

Începând de la căderea în păcat și până la ceasul acesta, omul a fost ținut în frâu prin mâna lui Dumnezeu. Înainte de ceasul acesta, omul a fost păzit în har, ca să nu împlinească pe deplin gândurile inimii sale. Omul a stricat pământul și l-a umplut cu violență, a vărsat sânge nevinovat, a încălcat Legea, a onorat demonii, i-a omorât pe robii lui Dumnezeu și L-a urât pe Hristos, care a venit în lume în har și în dragoste. Dar Dumnezeu a pus frâu dușmăniei omului, dușmănie care l-a împiedicat pe om să facă ceea ce, la urma urmei, el ar fi vrut cu plăcere să facă. Mânat de ura neîntemeiată a inimii sale nemiloase, păcătoase, a vrut să-L omoare pe Isus cu pietre, dar, într-un fel sau altul, a fost împiedicat mereu să împlinească intențiile sale criminale.

Acum însă sosise ceasul omului. Barierele care fuseseră puse înaintea furiei sale au fost îndepărtate, căpăstrul și hățul ca obstacole în împlinirea deplină a intențiilor omului au fost date la o parte. Pentru prima dată de la căderea în păcat, el simțea ce era libertatea, în măsura în care poate fi vorba de libertatea de sub stăpânirea lui Dumnezeu. Omul era acum liber de controlul dumnezeiesc și nestingherit în această privință. El arăta universului cum se folosea el de această libertate. Sărman om! Libertatea lui a devenit – ca întotdeauna – ruinarea lui. Ca și turma de porci a gadarenilor, omul s-a prăvălit fără oprire pe panta abruptă, cu capul în jos, spre pierzare; era aceeași putere care i-a dus pe amândoi la cădere.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTĂRILE SÂNGELUI DOMNULUI ISUS – Fundația SEER

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” (1 Ioan 1:17)


Sângele este singurul element care ajunge la fiecare și-n toate zonele corpului. Cantitatea prețioasă de oxigen și substanțe nutritive aduce viață, energie, hrană și vindecare. Celulele albe funcționează ca niște paramedici, curățând rănile și vindecând boala. Ele au rolul unor gardieni care se luptă cu potențialii atacatori. Noi putem învăța o lecție spirituală de aici! Toți avem nevoie de sângele dătător de viață al lui Isus, să ne curețe, să ne protejeze și să ne susțină. Și avem nevoie de El în fiecare zi! Biblia ne spune: „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” Asta înseamnă că pe măsură ce îți continui umblarea cu Isus, sângele Său continuă să te curețe de toate păcatele tale.

Întreabă pe orice doctor: sângele determină cine este adevăratul tată al oricărui copil. Și sângele lui Isus Hristos dovedește că ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu; altfel, ești un pseudo-moștenitor care încearcă să primească posesiuni rezervate membrilor familiei. Fiecare binecuvântare a Tatălui nostru Ceresc curge spre copiii Săi prin sângele Fiului Său. Este ceea ce ne dă dreptul să stăm în fața Lui, fără prihană și demni să primim binecuvântarea Sa. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o face Duhul Sfânt. Dar până nu înțelegem că Dumnezeu ne acceptă datorită faptului că El ne vede prin sângele lui Hristos, vom avea putere, însă vom fi nesiguri… ne vom folosi darurile spirituale, dar vom trăi sub condamnare inutilă.

Consilierilor, spuneți-le pacienților voștri (care suferă) că prin puterea Domnului Isus ei pot surpa orice întăritură din familiile lor și pot rupe orice lanț care îi ține legați de trecut. Oprește-te o clipă astăzi și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările sângelui Domnului Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 22:1-12

Domnul nu condamnă numai  răul evident şi grosolan (cap. 21). El dezaprobă orice formă de egoism. Pierderea unui bou sau a unui măgar este semnul lipsei unei supravegheri susţinute (1 Samuel 9.3). Totuşi Dumnezeu doreşte prin aceasta să mă înveţe că nu am dreptul să fiu indiferent cu privire la ceea ce i se întâmplă aproapelui meu. El îmi aminteşte că acesta este fratele meu şi mă invită să mă ocup de ce îi aparţine lui cu tot atâta grijă ca şi cum ar fi ale mele. Fără berbecul său pentru jertfă, fără boul său pentru a ara, fără măgarul său pentru a-i purta poverile, cum ar fi putut un israelit să-I slujească DOMNULUI şi să supravieţuiască? Să nu fim ca acei credincioşi pe care îi deplângea Pavel pentru că le lipsea duhul de slujire: „Toţi caută cele ale
lor …” (Filipeni 2.21; citiţi şi 1 Corinteni 10.24).

Versetul 5 este aplicabil mai ales în zilele noastre, când femeia caută să fie egală cu bărbatul. Aceasta este o răsturnare a ordinii lui Dumnezeu în creaţie. În orice fel, chiar dacă puterea de înţelegere a acestor învăţături ne scapă, să ne păzim de „ceartă” (1 Corinteni 11.16).
Versetele 9-11 ne amintesc faptul că Dumnezeu nu doreşte în viaţa şi în mărturia copiilor Săi nici conflicte, nici amestecul adevărurilor divine cu principiile acestei lumi.

2 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Vorbiți întregii adunări a lui Israel, zicând: „În a zecea zi a lunii acesteia să-și ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă”.

Exod 12.3



Mielul lui Dumnezeu (2)

Toate planurile lui Dumnezeu, din veșnicie, sunt cu referire la Hristos și niciun efort al vrăjmașului nu le poate împiedica împlinirea; ba, mai mult, eforturile lui nu fac altceva decât să pună în lumină înțelepciunea de nepătruns cu care aceste planuri au fost întocmite, precum și stabilitatea lor de neclintit. Dacă „Mielul fără defect și fără pată” a fost „cunoscut mai înainte de întemeierea lumii”, atunci cu siguranță că răscumpărarea trebuie să fi fost și ea în gândurile lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii. Cel Binecuvântat n-a avut nevoie să Se oprească pentru a Se gândi la un plan de remediere a răului teribil pe care vrăjmașul îl introdusese în creația dintâi. Nu, ci El a trebuit doar să scoată, din comoara nepătrunsă a planurilor Sale scumpe, adevărul cu privire la Mielul fără pată, care a fost cunoscut mai dinainte, din veșnicii, și care a fost arătat în aceste timpuri din urmă pentru noi.

N-a fost nevoie de sângele Mielului la momentul primei creații, întrucât ea a ieșit din mâna lui Dumnezeu „foarte bună”, purtând în fiecare detaliu dovada „puterii Sale veșnice și a divinității Lui” (Romani 1). Dar când, „printr-un singur om”, păcatul a fost introdus în lume, atunci și-a făcut apariția gândul înalt, bogat și adânc despre răscumpărarea prin sângele Mielului. Acest adevăr glorios a strălucit pentru prima dată printre norii groși și întunecați care îi înconjurau pe cei dintâi părinți ai noștri, atunci când părăseau grădina Eden; după aceea, alte câteva raze ale lui au strălucit în simbolurile și în umbrele dispensației mozaice; după care a strălucit cu toată puterea atunci când „Răsăritul din înălțime” a apărut în Persoana lui „Dumnezeu manifestat în trup” (1 Timotei 3.16); iar rezultatele lui bogate și prețioase vor fi pe deplin realizate atunci când mulțimea îmbrăcată în haine albe se va strânge în jurul tronului lui Dumnezeu și al Mielului, iar întreaga creație se va odihni sub sceptrul pașnic al Fiului lui David.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te voi căuta.

Psalmul 63.1



Începutul zilei

Cum începem ziua? Rămânem în pat până când este atât de târziu, încât doar mai putem să alergăm spre muncă? Sau ne gândim deja de dimineață devreme doar la activitățile și la greutățile care vor veni asupra noastră?

David, autorul Psalmului 63, făcea altfel. El începea ziua cu Dumnezeu. În orele de dimineață devreme căuta părtășia cu El. Nu este el un exemplu bun pentru noi?

Să citim dimineața un capitol din Biblie! Aceasta ne conduce privirile credinței spre Isus Hristos și ne preocupă cu ceea ce este important pentru El. Poate El ne dă din Cuvântul lui Dumnezeu o promisiune sau o atenționare pentru acea zi.

Să ne luăm un moment timp și pentru rugăciune! Să-I mulțumim Mântuitorului nostru pentru mântuirea pe care o avem prin credința în El. Putem atunci să-I încredințăm îngrijorările și problemele zilei.

Dacă începem ziua cu Domnul Isus, ni se pare mai ușor să trăim cu El și pentru El. Atunci suntem de la începutul zilei îndreptați spre El.

În decursul zilei nu avem deseori posibilitatea să ne gândim la Isus Hristos, pentru că munca ne solicită întreaga noastră atenție. Cu atât mai important este în acest caz ca seara să căutăm din nou părtășia cu Domnul. Atunci privim înapoi la ziua care a trecut și Îi mulțumim din inimă pentru ajutorul Său și pentru ocrotirea Sa.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDRĂZNEȘTE SĂ VISEZI! – Fundația SEER

„Fac un singur lucru” (Filipeni 3:13)


Pentru a merge înainte cu încredere, în călătoria vieții, ai nevoie de o hartă a drumului pe care să te poți baza. În Biblie, lucrul acesta se numește vis sau viziune. Pentru Moise, a fost scoaterea poporului lui Dumnezeu din robie și călăuzirea lui spre Țara Promisă. Pentru Florence Nightingale a însemnat să aducă vindecare și speranță soldaților răniți și aflați pe moarte din Crimeea. Pentru Thomas Edison, a însemnat iluminarea lumii cu lumina incandescentă.

De fapt, orice om care a adus o schimbare în viață a început cu un vis, care în cele din urmă a devenit pasiunea vieții sale.

Pentru cei care vă oferă acest devoțional, viziunea este aceea de a pune Cuvântul lui Dumnezeu în inimile cât mai multor oameni de pe pământ! Când știi că viziunea ta vine de la Dumnezeu? Atunci când, prin ea, tu primești binecuvântare, iar ceilalți au de câștigat.

Acum, dacă visul tău e să trăiești într-o vilă și să strângi avere doar pentru tine, nu conta pe faptul că Dumnezeu va subscrie. În plus, visul tău are valoare numai când ești dispus să plătești pentru el. Inspirație fără transpirație e doar un vis cu ochii deschiși. 40% dintre cei cu care te întâlnești au idei mărețe, dar tot ceea ce fac ei este să vorbească despre ele. Ceilalți 40% muncesc și ar fi dispuși să dea tot ce au pentru un vis măreț… dar nu-l au! Numai restul de 20% au un vis și credința că îl pot împlini. Și chiar dacă faci parte din acest ultim grup, nu există o garanție că vei reuși. Dar ai șanse mari – mai mari decât cele 80% dintre persoanele din jurul tău.

Așadar, mergi înainte și îndrăznește să visezi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 21:10-23

Mari erau privilegiile întâiului-născut în Israel (v. 17). Dar ce sunt acestea în comparaţie cu avantajele pe care le avem dacă suntem copii ai unor părinţi credincioşi, crescuţi după învăţăturile Cuvântului? Nu este trist să constatăm că, în ciuda privilegiilor atât de mari, mulţi au apucat pe calea fiilor nesupuşi şi răzvrătiţi? O asemenea cale pentru tânărul israelit sfârşea cu moartea fără milă. Trebuia ucis cu pietre în temeiul mărturiei propriilor lui părinţi. Ori această istorie a fiului nebun, beţiv şi desfrânat o regăsim în Luca 15, dar având un cu totul alt final. Fiul risipitor nu era cu nimic mai bun decât fiul răzvrătit din acest capitol. Dar harul l-a găsit şi a lucrat în inima lui, împingându-l la pocăinţă. Astfel, în loc de acuzaţia tatălui, el găseşte braţele sale deschise; în loc de o sentinţă necomutabilă, o iertare deplină; în locul morţii, casa tatălui, ospăţul, bucuria.

O altă moarte teribilă este amintită în v. 22 şi 23. Şi aceea este o imagine a Fiului preaiubit, a Fiului ascultător care a murit în locul nostru! „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn” reaminteşte Galateni 3.13. De nepătruns este taina crucii! Hristos a fost făcut blestem, pentru ca binecuvântarea promisă prin credinţă să ajungă până la noi.

1 Noiembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Vorbiți întregii adunări a lui Israel, zicând: „În a zecea zi a lunii acesteia să-și ia fiecare un miel, după casa părintească, un miel pentru o casă”.

Exod 12.3



Mielul lui Dumnezeu (1)

Aici avem prezentată răscumpărarea poporului, întemeiată pe sângele mielului, conform planurilor lui Dumnezeu. Ea conferă o stabilitate divină tuturor lucrurilor. Răscumpărarea nu este o măsură provizorie a lui Dumnezeu, luată după intrarea păcatului în lume. Mai înainte de a fi lumea, sau Satan, sau păcatul, mai înainte ca glasul lui Dumnezeu să întrerupă liniștea eternității și să cheme lumile la existență, El Și-a întocmit planurile Sale adânci de dragoste. Aceste planuri însă nu și-ar fi putut niciodată găsi o bază solidă în prima creație. Toate binecuvântările, privilegiile și demnitățile creației au fost întemeiate pe ascultarea creaturii, iar în momentul când aceasta a eșuat, totul a fost pierdut. Încercarea lui Satan însă de a ruina prima creație n-a făcut altceva decât să deschidă calea pentru manifestarea scopurilor mult mai adânci ale lui Dumnezeu, cu privire la răscumpărare.

Acest frumos adevăr ne este prezentat simbolic în faptul că mielul trebuia păstrat din a zecea până în a paisprezecea zi. Că acest miel constituie o imagine a lui Hristos este un fapt indiscutabil. 1 Corinteni 5.7 stabilește clar semnificația mielului de Paști: „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi”. În prima Epistolă a lui Petru avem o aluzie la această păstrare a mielului timp de patru zile: „Știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi” (1 Petru 1.18-20).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În noaptea zilei când Irod urma să-l aducă înainte, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri.

Fapte 12.6



Lanțuri rupte

Ușile erau închise, gărzile își făceau datoria; Petru dormea, iar adunarea se ruga. Dumnezeu era la lucru; l-a trimis pe îngerul Său. Închisoarea era cufundată în întunecimea nopții, dar lumina lui Dumnezeu a strălucit în ea. Petru dormea, dar îngerul l-a deșteptat. Petru era legat, dar lanțurile i-au căzut de pe mâini. Dar ostașii? Dumnezeu i-a ținut adormiți. Dar gărzile? Dumnezeu le-a lovit cu orbire. Dar porțile? Porțile de fier s-au deschis singure în fața puterii dumnezeiești. Cine putea să se împotrivească?

Îngerul l-a condus pe Petru până la capătul unei străzi și apoi a plecat. Își îndeplinise slujba față de unul dintre cei ce moștenesc mântuirea. Este interesant să privim grija cu care acest puternic sol ceresc s-a achitat de misiunea sa. Pentru el nu existau nici obstacole, nici ziduri, nici paznici, nici porți. Ființă spirituală, nesupusă materiei, îngerul s-a aflat în temniță cum se găsea în locurile cerești. În temniță, el a adus o lumină strălucitoare, nu pentru sine, ci pentru Petru. Îngerul l-a găsit pe Petru adormit, deloc agitat de planurile lui Irod, încrezător în Dumnezeu, singurul în care nădăjduia. Petru ilustra ceva din pacea care umplea inima Învățătorului său, când dormea pe barcă în furtună (Marcu 4.35-41). David, într-una din împrejurările cele mai îngrijorătoare, a zis: „Mă culc, adorm și mă deștept, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii ale poporului care mă împresoară din toate părțile” (Psalmul 3.5,6). Plini de încredere în Dumnezeu, fără voință proprie, și noi putem să avem această odihnă în greutăți.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NU TE VA LĂSA SĂ SCAPI – Fundația SEER

„Credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți…” (1 Tesaloniceni 1:8-9)


Jack Eckerd, fondatorul lanțului de farmacii Eckerd (la un moment dat, cel de-al doilea mare lanț de farmacii din SUA), s-a împrietenit cu Chuck Colson, fondatorul misiunii Prison Fellowship. Eckerd l-a prezentat pe Colson mai multor grupuri influente din Florida, în încercarea de-a aduce o schimbare în sistemul penitenciar al statului. În timpul călătoriilor lor împreună, Chuck a avut posibilitatea de a împărtăși cu Jack credința lui în Isus Hristos. I-a dat câteva cărți creștine, inclusiv cea scrisă de el, și în cele din urmă s-a rugat pentru ca el să devină creștin.

La scurt timp după aceea, Jack se plimba pe culoarul unuia dintre magazinele sale când a observat două reviste pornografice pe raft. Prezența unor astfel de reviste nu-l deranjase până atunci, dar în acel moment l-a tulburat foarte tare! Jack l-a sunat pe președintele companiei sale și i-a zis: „Ia toate aceste reviste din magazinele mele.” Președintele a ripostat: „Dar facem un profit de trei milioane de dolari pe an cu aceste reviste.” Jack a insistat: „Scoate-le afară!” Și așa s-a întâmplat. Acele reviste au fost scoase din toate cele o mie șapte sute de magazine pe care le avea, într-o singură zi. Când Chuck Colson i-a pus întrebări lui Jack despre decizia lui, el i-a răspuns: „Ce alt motiv aș fi avut să renunț la trei milioane de dolari? Domnul nu m-ar fi lăsat să scap.”

Când ești hotărât să-L urmezi pe Hristos, și să trăiești după principiile Sfintei Scripturi, nici pe tine nu te va lăsa Dumnezeu să te fofilezi. Așadar, fă să se spună despre tine ceea ce a spus apostolul Pavel despre credincioșii din Tesalonic: „vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat…”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 21:1-9

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6). Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea.

Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea” (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dumnezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât în valea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

31 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Idolii lor sunt argint și aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură și nu vorbesc, au ochi și nu văd, au urechi și nu aud, au nas și nu miros, au mâini și nu ating, au picioare și nu umblă, nu scot niciun sunet din gâtul lor. Da, cei care i-au făcut, toți cei care se încred în ei, sunt ca ei.

Psalmul 115.4-8



Există mai multe pasaje asemănătoare în Biblie, în care este dată pe față nebunia celor care se încred în idoli. Cum poate un chip cioplit să ajute pe cineva care se închină la el? Un meșter i-a făcut ochi și urechi, însă statuia nu le poate folosi. Gura, mâinile și picioarele nu au nicio putere de a da instrucțiuni sau de a face ceva pentru cel care strigă după ajutor la un astfel de idol. Cine se încrede în așa ceva are o credință zadarnică.

Dumnezeul Bibliei, prin contrast, nu este deloc așa. El Se pleacă pentru a asculta strigătele noastre; brațul Lui nu este prea scurt pentru a mântui și El Se grăbește în a ne oferi îndurare și compasiune. Domnul Isus a venit în această lume pentru a căuta și a-i mântui pe cei care erau pierduți (Luca 19.10). Cei care se încred în El nu vor fi dați niciodată de rușine (1 Petru 2.6).

Lucrul acesta ne încălzește inima, însă ne și cercetează totodată. Noi, cei care Îl urmăm pe Hristos, suntem asemănători Lui, sau suntem asemănători idolilor? Noi, care avem ochi care văd, observăm nevoile celor din jurul nostru? Avem urechi care aud, însă îi auzim noi pe cei care strigă după ajutor? Avem mâini și picioare, dar poate refuzăm să-i ajutăm pe cei în nevoie și rămânem tăcuți atunci când ar trebui să prezentăm evanghelia celor care au nevoie de Hristos. Când Domnul era pe pământ, „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine”, însă acum Dumnezeu ne-a încredințat nouă cuvântul împăcării (2 Corinteni 5.19,20). Suntem aici ca ambasadori ai lui Hristos, trimiși într-o lume care încă are nevoie să se întoarcă la Dumnezeu de la idoli.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptății.

Proverbe 16.31



Anii frumoși

Schimbarea anotimpurilor este întotdeauna ceva impresionant. Ce minunate sunt culorile luminoase toamna, când pădurile viu colorate împodobesc peisajul! Din cauza verdelui din frunze, aceste culori nu se văd nici primăvara, nici vara. Dar când se face mai frig, verdele devine palid și culorile ascunse încep să se vadă.

Adesea ne gândim că tinerețea, care seamănă cu primăvara, este cel mai frumos timp al vieții. Corpul este puternic, mintea este ageră și bucuria de a năzui înainte este de nestăvilit. Dar bătrânețea, care este comparată cu toamna, are și ea părțile ei frumoase pentru toți cei care merg pe cale cu Dumnezeu. Viața devine mai liniștită și ai mai mult timp să savurezi binele pe care ți-l dăruiește Creatorul. Și, mai mult, te bucuri de un viitor în cer. Acolo nu vor mai fi dureri și lacrimi.

O doamnă în vârstă radia de fericire și dădea impresia de mulțumire în jurul ei. O tânără i-a spus: „Aveți o strălucire de nedescris și, pentru vârsta dumneavoastră, sunteți foarte frumoasă. Mi se pare că ați ajuns în ordine cu Dumnezeu”. Cea în vârstă a spus: „Draga mea, chiar trebuia să fac aceasta, pentru că am 74 de ani!”.

Nu există ceva mai frumos decât o inimă mulțumitoare, care se oglindește pe fața marcată de experiență.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND CINEVA TE ATACĂ – Fundația SEER

„Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” (2 Timotei 2:3)


Există două feluri de critici: critica constructivă și critica distructivă. Prima te zidește, iar a doua te zdrobește. Fii chibzuit atunci când reacționezi la critica și bârfa nefondată. Când cel care te critică dorește să rămână anonim, acea persoană nu este demnă de răspunsul tău.

Se spune că un pastor a primit o scrisoare care conținea un singur cuvânt: PROSTULE! În următoarea duminică, a luat-o cu el la biserică și a spus adunării: „Săptămâna aceasta am primit cea mai ciudată scrisoare.” A citit apoi acel singur cuvânt și a adăugat: „Cineva a scris-o, dar a uitat să se semneze!”

Poate că tu spui: „Dar încearcă să-mi strice reputația!” Dwight L. Moody a zis: „Dacă am grijă de caracterul meu, Dumnezeu va avea grijă de reputația mea!” (vezi Isaia 54:17). Ori de câte ori ești implicat într-o cauză nobilă, oamenii vor încerca nu numai să te doboare, ci să te și mențină la pământ!

În pregătirea lui Timotei pentru lucrare, apostolul Pavel i-a spus: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” Oamenii dificili ne sunt scoși în cale nu ca să ne înfrângă, ci ca să ne desăvârșească. Liderii știu lucrul acesta, așa că stau și își termină munca indiferent de cost. La fel cum căpitanul se scufundă împreună cu corabia, adevăratul lider rămâne până când munca este terminată.

Tu întrebi: „Și atunci, cum ar trebui să reacționez?” Roagă-te pentru acea persoană! Domnul Isus a zis: „binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi… și veți fi fiii Celui Preaînalt” (Luca 6:28, 35).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 20:10-20

Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.

Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.
Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva” (Ioan 6.12).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: