Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

M-au pus păzitoare la vii; via mea, care este a mea, nu am păzit-o.
Marto, Marto, … un singur lucru este necesar: și Maria a ales partea cea bună.

Cântarea Cântărilor 1.6; Luca 10.41,42


Primul impuls spiritual al unui suflet care tocmai a fost născut din nou este: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9.6). O astfel de reacție este bună și lipsa ei ar trebui să ne îngrijoreze. Este necesar ca în inima oricărui credincios adevărat să existe o dorință de a-L sluji pe Domnul, într-un fel sau altul. Fiecăruia dintre noi i s-a dat un dar, mai mare sau mai mic, și de asemenea abilitatea de a-L sluji pe Domnul. Aceasta nu este o afirmație gratuită, ci ceea ce Biblia declară – fiecare dintre cei credincioși a primit un dar de la Hristos (Efeseni 4.7).

Acest lucru este minunat, însă, ca orice mare privilegiu, este însoțit și de o mare responsabilitate, fiindcă, în privința lui, ca și în privința oricărui alt privilegiu, ne pândește un pericol important. Unele grupări creștine pun mare accent pe activitate și îi pot împinge pe credincioși în lucrări pentru care ei nu sunt pregătiți. Sau poate că cineva este cu adevărat chemat de Domnul să-L slujească, însă, cu timpul, tot mai multe sarcini sunt așezate asupra lui. Se întâmplă adesea ca cei mai ocupați oameni să primească și cele mai multe sarcini, fiindcă ceilalți știu că ei se vor achita de ele.

Oricum ar sta lucrurile, pericolul principal în lucrarea creștină este acela de a pierde din vedere starea noastră spirituală interioară. Avem nevoie să petrecem timp înaintea Domnului și a Cuvântului Său. Orice slujire reală trebuie să decurgă din comuniunea cu El. Nu putem da altora ceea ce noi înșine n-am primit. Mai există și pericolul ipocriziei – a avea o reputație în slujirea creștină, însoțită însă de o viață lipsită de devotament și de comuniune.

Slujirea Martei a fost importantă (deși atitudinea ei a trebuit corectată), însă Maria își alesese „partea cea bună”. Să fim preocupați cu Domnul ca Maria, iar acest lucru ne va face fericiți atunci când vom sluji ca Marta!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca?

Ieremia 23.29



Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu

Un medic stomatolog călătorea spre Italia. Pentru a-i trece mai repede timpul, citea din Noul Testament. Cu toate că nu punea mare preț pe Cuvântul lui Dumnezeu, a fost totuși atras de conținutul lui. Dar nu mai avea liniște. Deschidea mereu cartea și citea în ea. Însă, înainte de a ajunge la destinația lui, el a găsit pacea cu Dumnezeu, primindu-L prin credință pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său personal. De atunci, dorința lui era să le spună și altora despre acest Mântuitor care îi duce pe oameni la siguranță veșnică și care deja în această viață dorește să le dăruiască valori nepieritoare, care fac ca viața să fie demnă de a fi trăită.

Ce putere are Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu! Dacă ar fi fost realizat prin duhul omului, nu ar mai fi existat de mult timp, deoarece Biblia este cea mai disprețuită și mai urmărită carte din toate timpurile. Dar ea este cuvântul inspirat de Însuși Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu S-a folosit de oameni pentru a fi scrisă. Ea este ca un foc, ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca. Multe inimi ale oamenilor au fost atinse de acest Cuvânt și astfel mândria și voința lor proprie au fost zdrobite! Doar când ajungem falimentari înaintea lui Dumnezeu, suntem gata să ne lăsăm salvați de El. Brațele Mântuitorului sunt larg deschise, ca să-i primească pe oamenii care se predau Lui în întregime pentru a-i face fericiți.

Să recunoaștem în lumina sfântului Dumnezeu că suntem păcătoși vrednici de condamnare! Fiecare personal are nevoie de iertarea păcatelor! De aceea, să venim astăzi la El, fiindcă El ne așteaptă! Cu câtă iubire ne întâmpină! Să renunțăm la mândrie și la îndreptățirea de sine!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.1-17 · Psalmul 105.23-45

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND NU ÎNȚELEGI, ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului…” (Naum 1:7)


Louisa Stead, soțul ei și fiica lor se bucurau de un picnic la malul mării, când au observat un băiat care se zbătea pe o placă de surf. Domnul Stead a încercat să-l salveze, dar a fost tras sub valuri de băiatul speriat și amândoi s-au înecat, sub privirile soției și fiicei lui care priveau neajutorate de pe mal. În zilele de durere care au urmat, Louisa a așternut pe hârtie o cântare care este cunoscută de milioane de oameni: „Dulce e a crede-n Isus/ a primi Cuvântul Lui/ Stând pe-a Lui promisiune/ și făcând doar voia Lui./ Doamne, mă încred în Tine/ Te iubesc atât de mult/ O, Isuse, scump Isuse/ de-a Ta voce vreau s-ascult.”

Încrezându-se în Domnul și Mântuitorul ei, Louisa a plecat ca misionară în Africa de Sud, unde L-a slujit pe Domnul în următorii douăzeci și cinci de ani. Dacă te lupți cu probleme de tot felul, și ești deznădăjduit astăzi – ia pentru tine cuvintele Scripturii, versete precum:

1) „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:7)

2) „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).

3) „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.” (2 Samuel 22:31).

4) „O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!” (Psalmul 31:19).

Așadar, când nu înțelegi ce se întâmplă, nu-ți pierde încrederea în Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 44:14-28


Pentru a-şi linişti conştiinţa, lumea asociază cu plăcere religia cu căutarea confortului şi a plăcerilor (comp. cu Exod 32.6), asemenea acestui om care, din acelaşi lemn, îşi aprinde un foc, îşi coace pâinea, se încălzeşte … şi îşi ciopleşte un idol. Această descriere este suficientă pentru a dovedi nebunia unei asemenea închinări: în loc să-L adore pe Cel care l-a creat, nebunul se prosterne înaintea unui obiect inert, ieşit din propriile lui mâini.

Versetele 9-20 sunt marcate de lucrarea omului: el face una, el face alta. Îşi cheltuie truda fără măsură, şi toate acestea într-o tragică iluzie, pentru că se hrăneşte cu cenuşă … ca să nu-şi scape sufletul” (v. 20).

Începând cu v. 21 găsim ce face Dumnezeu: Eu ţi-am şters fărădelegile ca pe un nor gros, şi păcatele tale ca pe un nor … Eu te-am răscumpărat (v. 22). După cum vântul îndepărtează într-o clipă norii cei mai groşi, tot aşa Dumnezeu, cu suflarea Lui puternică, alungă tot ceea ce s-a strâns între El „care este lumină”
şi sufletul nostru, care are nevoie de această lumină precum pământul de lumina soarelui. Cel care a desfăşurat cerurile”, a aşternut pământul” şi „a făcut omul” (v. 24) va face şi tot ceea ce este necesar pentru restaurarea poporului Său … şi pentru mântuirea oricăruia care crede.

3 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: când conducătorii vor termina de vorbit poporului, vor pune căpetenii ale oștirilor în fruntea poporului.

Deuteronom 20.9


Când vei ieși la război (3) – Privind țintă la Isus

După ce preotul vorbise poporului din partea lui Dumnezeu și după ce conducătorii acționaseră astfel încât doar cei capabili să rămână pentru a lupta, mai era un lucru important de făcut. Trebuiau puse căpetenii ale oștirii în fruntea poporului.

Această numire a căpeteniilor ne îndreaptă gândurile către Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10) – către Isus, Domnul nostru. Pentru încercările și luptele noastre spirituale, noi avem o Căpetenie care să ne conducă. Este un lucru foarte grav ca un om să se așeze între un suflet și Domnul acestuia sau să așeze pe altcineva între un suflet și Isus. O persoană răscumpărată are de-a face cu Unul singur: cu Mântuitorul său. Nu numai că există „un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5), însă El este de asemenea „Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței” (Evrei 12.2). Astfel că, la fel cum conducătorii trebuiau să pună căpetenii ale oștirii, pentru a conduce poporul în luptă, este un mare privilegiu pentru noi să putem ajuta pe cineva să privească țintă la Isus.

Știi vreun frate sau vreo soră care doresc să-L slujească pe Domnul Isus? Ajută-i să-și ațintească privirea asupra Lui, asupra Căpeteniei lor! Știi vreun credincios care se confruntă cu multe bătălii spirituale și nu știe ce să mai facă? Îndreaptă-i privirea spre Cel care-l poate conduce spre biruință!

Câteodată suntem foarte grabnici în a veni cu idei și sugestii, care pot fi bune, însă primul și cel mai important lucru este să ne asigurăm că un credincios știe unde să privească și că înțelege cine este Cel care îi poate oferi tot ce are nevoie. De la noi nu vine nimic, ci totul primim de la El!

Incertitudinea va fi întotdeauna rezultatul atunci când căutăm ajutor și călăuzire de la oameni. Nu că nu am putea învăța de la alții și că n-am putea fi ajutați de ei, căci Domnul deseori îi folosește pe alții pentru a ne ajuta, însă pe drumul credinței trebuie să învățăm să privim la Isus.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Psalmul 139.14



Inima – o mașinărie

Inima, această mică „mașinărie” pompează fără încetare, în fiecare zi, și duminica și în zi de lucru, și de Paști și de Rusalii, și când suntem treji și în timpul nopții, când dormim.

Dar, cândva, chiar și cea mai sănătoasă inimă nu va mai bate. Să ne întrebăm: Dacă inima mea ar înceta să mai bată acum sau peste cinci minute și sufletul meu va merge în veșnicie, unde voi fi? În cer, la cei mântuiți, sau în focul cel veșnic, la cei pierduți? Ar fi bine dacă am putea spune cu siguranța dăruită de Dumnezeu: „Da, eu știu unde îmi voi petrece veșnicia. A fost un timp în viața mea când m-am întors cu căință la Dumnezeu și L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul meu personal. De atunci mă bazez pe puterea sângelui prețios și sfânt care a curs pe lemnul crucii de la Golgota. Prin credința în lucrarea aceasta, am primit darul lui Dumnezeu, adică viața veșnică. De aceea știu că voi fi în cer când inima va înceta să mai bată”.

Dar, dacă nu ai încă această siguranță, atunci nu mai zăbovi să îți pui în ordine relația ta cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23). Acest cuvânt toți ne include, desigur, și pe tine și pe mine: nu putem ajunge la slava lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit. Dar „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi” (1 Corinteni 15.3). Realitatea că Hristos a murit pentru păcătoși nu ne salvează, decât dacă Îl primim personal, prin credință, ca Salvatorul nostru. Ce recunoscători vom fi în eternitate pentru insistența cu care Domnul ne-a chemat la El!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 18.10-30 · Psalmul 105.1-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GRĂBEȘTE-TE ȘI ATINGE-L PE DOMNUL ISUS – Fundația S.E.E.R. România

„Toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.” (Marcu 3:10)


Domnul Isus a vindecat o femeie care suferea de doisprezece ani de o boala pe care societatea o numea în mod discret „scurgere de sânge.” Și la vremea aceea, medicina nu găsise nici un leac. Să observăm cum a avut loc minunea în cazul ei. S-a înghesuit prin mulțime, „s-a atins de poala hainei Lui” (Matei 9:20) și a fost vindecată pe loc. Prin urmare, lumea a început să vorbească despre asta și a început un curent. Patru capitole mai târziu, citim că „au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.” (Matei 14:35-36). Dacă în acest moment te lupți cu o boală sau cu o dependență, înghesuie-te ca să te atingi de Domnul Isus. Continuă să te rogi și să crezi Cuvântul Său. Fii perseverent! Există o diferență între realitate și adevăr. Realitatea poate fi că prognosticul tău nu este bun. Dar adevărul este că „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi” (Iacov 5:15). Tu spui: „Cunosc persoane care s-au rugat pentru vindecare și nu au primit-o.” Da, și dacă s-au încrezut în Hristos ca Mântuitorul lor, atunci au primit vindecarea supremă: „să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23). Când ne vine vremea să plecăm acasă, fiecare dintre noi moare dintr-un anumit motiv. Dar până atunci, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că același spate care purtat crucea ca să ne spele păcatele a fost biciuit ca să ne vindece de boală. „El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.” (Matei 8:16-17).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 44:1-13


Aceste capitole ne poartă din nou spre începutul istoriei lui Israel. Domnul a format şi a pus deoparte acest popor pentru El Însuşi (cap. 43.21; 44.2). Ei erau ai Lui, şi El al lor (v. 5). El le-a dat apoi Legea, care începea astfel: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, … să nu ai alţi dumnezei afară de Mine… Să nuţi faci niciun chip cioplit… (Exod 20.2-4), iar istoria poporului ne învaţă cât de mult au fost călcate aceste porunci. Idolatria nu este însă în exclusivitate păcatul lui Israel, nici al popoarelor păgâne (1 Corinteni 10.14). Făcând inventarul obiectelor pe care noi le posedăm ca şi al celor mai tainice gânduri pe care le nutrim, vom descoperi, probabil, mai mult de un idol bine instalat în inima noastră. Din acest motiv, Duhul lui Dumnezeu este atât de des întristat, iar binecuvântarea este oprită… (comp. cu v. 3).

Finalul pasajului citit ne aduce în atenţie încă două expresii cu privire la idol, la care dorim să medităm. Idolul este făcut „după frumuseţea omului” (v. 13; comp. cu 1.6), ca expresie a faptului că omul se complace (în sinea lui) în a onora şi a sluji creatura, mai degrabă decât pe Cel care l-a creat (Romani 1.25). În al doilea rând, idolul este făcut „ca să stea într-o casă” (v. 13), de aceea trebuie să veghem şi asupra inimii noastre, „locul ascuns” din Deuteronom 27.15, dar şi asupra casei noastre.

2 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și conducătorii să vorbească poporului, zicând: „Cine este bărbatul care și-a construit o casă nouă și n-a inaugurat-o? … Și cine este bărbatul care a plantat o vie și n-a mâncat din ea? … Și cine este bărbatul care s-a logodit cu o femeie și n-a luat-o? … Cine este bărbatul care este fricos și are inima slabă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca nu cumva să slăbească și inima fraților săi ca inima lui”.

Deuteronom 20.5-8


Când vei ieși la război (2) – Încrederea în Dumnezeu

Când Israel era pe punctul de a ieși la război și după ce preotul rostise mesajul lui Dumnezeu către popor, conducătorii trebuiau să pună patru întrebări, pentru a fi siguri că cei care rămâneau erau capabili de luptă.

Dacă un om își construise o casă și nu se mutase în ea, sau dacă plantase o vie și nu mâncase din rodul ei, sau dacă se logodise cu o femeie și nu se căsătorise cu ea, era chemat să se întoarcă acasă. Înțelegem de aici că Dumnezeu dorește ca cei ai Săi să se bucure de binecuvântările Sale în țară, înainte de a lupta în război. De asemenea, dacă cineva era fricos și avea inima slabă, și el trebuia să se întoarcă acasă. Era un pericol imens ca toți cei din aceste categorii, în focul luptei, să fie influențați de interesele lor pământești sau de frica lor și astfel să înmoaie inima fraților lor.

Pentru noi, care ducem o luptă în locurile cerești, pentru a stăpâni și savura binecuvântările noastre spirituale în Hristos, este imposibil să facem acest lucru dacă ne preocupăm cu lucrurile pământului. Ele devin o greutate care împiedică progresul nostru spiritual. Iar dacă dorim să ne angajăm în lucrarea Domnului, Tatăl nostru dorește ca mai întâi să ne bucurăm de binecuvântările noastre în Hristos. Altfel, vrăjmașii spirituali pot face ca inimile noastre să se înmoaie, în orice aspect în care nu-L savurăm pe Hristos în mod personal.

Pentru a fi biruitori în lupta noastră spirituală, trebuie să dăm la o parte orice greutate și teama care ne paralizează, fiindcă „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7). Aceasta este o altă binecuvântare spirituală pe care trebuie să o apucăm prin credință!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a promis, oare nu va împlini?

Numeri 23.19



Dumnezeu nu-Și retrage cuvintele

Dumnezeu nu Își retrage niciodată cuvintele, iar cuvintele Sale sunt adevăr. Ce a promis, El va împlini. Dumnezeu a permis ca evanghelia să fie vestită, iar ea este absolut adevărată:

Dumnezeu ne spune: „Nu este om care să nu păcătuiască” (1 Împărați 8.46). Aceste cuvinte se aplică fiecăruia personal. Cu toții suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu, pentru că am făcut răul.

Biblia ne arată, de asemenea, consecințele: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Și în această privință, Dumnezeu spune adevărul: sentința Sa stă înaintea fiecăruia care a păcătuit și care nu a venit la El cu vina sa.

Fiul lui Dumnezeu ne prezintă singura posibilitate de salvare: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Putem fi foarte siguri de autenticitatea și forța acestor cuvinte: dacă vom crede în Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a trimis pe pământ ca Salvator și care a murit la cruce pentru oamenii păcătoși, nu vom fi judecați.

Această salvare este veșnic valabilă pentru toți aceia care cred. În Ioan 10.28, Isus Hristos ne asigură: „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea”. Acest adevăr ne oferă o pace adâncă.

Biblia conține cuvintele lui Dumnezeu, ea este adevărată și ne putem baza pe ceea ce scrie în ea. Citiți-o zilnic și veți afla mesajul lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.55-18.9 · Psalmul 104.27-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI MERGI MAI DEPARTE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Oricine … se uită înapoi, nu este destoinic” (Luca 9:62)


Dacă ești un om înțelept, vei face patru lucruri:

1) Te vei concentra asupra drumului care îți stă înainte. Când te uiți în oglinda retrovizoare în loc să te uiți la ce se află în fața ta, vei rata curba care urmează și vei sfârși într-un șanț. Concentrează-te asupra faptului că ai supraviețuit și că ai învățat din experiența ta. Dumnezeu te-a ținut în viață cu un motiv; găsește-l și dedică-te în întregime acestuia.

2) Nu vei mai căuta soluții simple. În orice librărie ai căuta, vei găsi rafturi pline cu titluri care promit zece pași simpli spre realizare financiară, cinci chei fără bătăi de cap pentru succes sau doisprezece strategii simple pentru a fi sănătos, bogat și realizat în viață. Îmi pare rău, nu așa stau lucrurile. Viața este dificilă și în adâncul nostru știm că aceste abordări simpliste nu funcționează. Însă faptul că viața ta este dificilă nu înseamnă că te afli pe drumul greșit. După cum spunea bătrânul predicator dintr-o biserică de la țară: „Dacă nu te întâlnești uneori cu diavolul față în față, probabil mergi în aceeași direcție în care merge și el.”

3) Vei rămâne pe calea ta – nu toată lumea va merge cu tine. Unii din prietenii  tăi cei mai apropiați sunt persoane care nu se vor schimba niciodată și cărora nu le plac persoanele care se schimbă. Hotărârea ta de a te schimba nu înseamnă că și ei vor face la fel. Cu toate acestea, trebuie să-ți iei angajamentul că vei crește, că îți vei dezvolta cunoștințele și experiența și că vei ajunge la nivelul următor în viață.

4) Vei crede în tine însuți – Dumnezeu crede! Când cineva îți spune că nu vei realiza mare lucru în viață, zâmbește și mergi mai departe. Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul și dacă ești dispus să te încrezi în El și să te străduiești, El te va ajuta să-l împlinești. La analiza finală, succesul este un argument pe care dușmanii și criticii tăi nu-l pot refuza.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 43:8-28


Să medităm la numele minunate pe care Dumnezeu Şi le dă în v. 11-15: „Domnul, „Acelaşi” (Eu sunt El”), „Răscumpărătorul vostru, „Sfântul vostru”, Creatorul lui Israel, „Împăratul vostru.

În afară de El, nu este Salvator; „în nimeni altul nu este mântuire, va repeta apostolul Petru în Fapte 4.12. Însă viaţa creştină nu se limitează numai la mântuire. Dumnezeu are şi drepturi asupra noastră, după cum are şi asupra poporului Său pământesc: Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Mea” (v. 21). Israel nu a recunoscut, cu siguranţă, aceste drepturi (v. 22…), iar în creştinătatea de astăzi, însemnătatea laudei şi a închinării este la fel de puţin cunoscută.

Pentru Mine! acesta este motivul pentru care Dumnezeu şterge păcatele (v. 25); gloria Lui reclamă sfinţenia noastră. Deşi Dumnezeu este Cel ofensat, El personal Se ocupă de aceasta: „îţi şterg fărădelegile, pentru Mine”. Ce har că nu Se mulţumeşte numai să le înlăture, ci promite: Nu-mi voi aminti de păcatele tale; totuşi, adaugă: Adu-Mi aminte, …vorbeşte tu însuţi”. Dumnezeu ne lasă nouă grija de a ne mărturisi starea (sau propriile greşeli) tocmai ca să poată fi pusă în valoare, în mod deplin, întreaga lucrare de ispăşire. Aceasta face parte din lauda Sa pe care suntem chemaţi s-o vestim.

1 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei; pentru că Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului este cu tine.

Deuteronom 20.1


Când vei ieși la război (1) – Încrederea în Dumnezeu

Este interesant să vedem că, atunci când Israel era pe punctul de a porni la război, preotul era cel care vorbea cel dintâi poporului. Chiar dacă luptele lor se desfășurau pe pământ, împotriva unor vrăjmași fizici, vedem aici adevărata natură a războaielor lor – împotriva vrăjmașilor invizibili ai poporului lui Dumnezeu – și faptul că singurul lor ajutor și singura lor resursă era Domnul Dumnezeul lor.

Prin faptul că preotul era cel dintâi care le vorbea, Dumnezeu dorea să le amintească de adevărata lor stare spirituală și, de asemenea, să producă astfel încredere în El. Pentru poporul lui Dumnezeu, a asculta cuvintele preotului reprezenta o bună ocazie de a se cerceta dacă era sau nu într-o stare păcătoasă înaintea lui Dumnezeu, fiindcă, într-un astfel de caz, El nu putea fi alături de ei. El nu Se poate asocia cu răul sau cu păcatul. În plus, Dumnezeu dorea ca preotul să transmită poporului un mesaj special, care să le stârnească încrederea în Dumnezeu: „Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiați de lupta împotriva vrăjmașilor voștri: să nu vă slăbească inimile; nu vă temeți, nici nu vă înspăimântați și nu tremurați înaintea lor. Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Cel care merge cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva vrăjmașilor voștri, ca să vă salveze” (versetele 3 și 4).

Când noi ieșim la luptă „împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești” (Efeseni 6.12), Tatăl nostru ne încurajează în același fel. El dorește să ne încredem pe deplin în El pentru rezultatul bătăliei, chiar dacă situația pare întunecată. Iar dacă suntem descurajați, să ne amintim de triumfătoarea încurajare din cuvintele apostolului: „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? Cine va aduce acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptățește” (Romani 8.32,33). Nu există lupte în care Dumnezeu să nu ne poată conduce în carul Său de biruință, în Hristos (2 Corinteni 2.14). Să avem curaj, să ne încredem în Dumnezeu și să mergem înainte! Strigătul de biruință se va face în curând auzit.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

El însuși s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei”.

1 Împărați 19.4



Ilie sub ienupăr

Profetul Ilie obținuse o mare victorie pentru Dumnezeul său pe muntele Carmel. În timpul regelui necredincios Ahab, poporul Israel se depărtase cu totul de Dumnezeu și slujea idolilor.

După ce Ilie, profetul Domnului, îi confruntă pe profeții lui Baal și aduce la lumină faptul că Baal este doar un idol fără putere, poporul strigă: „Domnul, El este Dumnezeu! Domnul, El este Dumnezeu!” (1 Împărați 18.39).

Totuși, amenințarea cu moartea care a venit din partea reginei Izabela l-a făcut pe Ilie să-și piardă direcția. El a fugit de Izabela în pustie și s-a așezat sub un ienupăr, iar de acolo Îl ruga pe Dumnezeu să îl ia prin moarte.

Experiența profetului descurajat ne vorbește și nouă. Cine spusese că el ar fi mai bun decât părinții săi? Cât de ușor gândim și noi, după o victorie a credinței, pe care Domnul ne-o dăruiește, că suntem mai buni decât alții! Atunci Domnul trebuie să stea împotriva inimilor noastre mândre.

Poate că, atunci când Ilie a stat singur pentru Dumnezeu pe muntele Carmel, a gândit că este indispensabil; și un astfel de gând ne poate cuprinde și pe noi. Un credincios în vârstă s-a exprimat în felul următor: „Puțini oameni sunt importanți, dar nimeni nu este neapărat necesar”. Acestea sunt cuvinte sănătoase! Este o deosebită onoare dacă Dumnezeul nostru Mare dorește să îl folosească pe vreunul dintre noi în slujba Sa, dar să nu gândim niciodată că El nu ar putea lucra și fără noi.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IARTĂ ȘI MERGI MAI DEPARTE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă” (Filipeni 3:13-14)


Cu cât e mai mare ofensa, cu atât îți este mai greu să ierți – însă trebuie s-o faci. Fiindcă lucrul pe care refuzi să-l ierți și să-l uiți te va însoți mereu. Și va fi ca o pată pe conștiință. Ai fost abuzat, înșelat, mințit, concediat sau maltratat în vreun anume fel? Te-ai dezamăgit pe tine însuți? Te întrebi cumva: „Cum pot trece peste greșelile mele din trecut și să devin iarăși o persoană de succes?”

Oricare ar fi suferința ta, soluția nu este s-o alimentezi sau s-o negi, fiindcă astfel nu vei face decât să suferi în continuare. Cineva a spus că atunci când alegi să nu ierți e ca și cum tu ai înghiți otravă și ai aștepta ca cealaltă persoană să moară. Pentru a merge mai departe, trebuie să „uiți” și să te împaci cu trecutul tău.

Apostolul Pavel ar fi putut lăsa ca amintirea creștinilor pe care i-a trimis la moarte înainte de a-l întâlni pe Hristos să-l distrugă și să-i fure destinul. Însă el a refuzat. În schimb, el a scris: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (v. 13-14). Și iată încă un verset: „când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre” (Marcu 11:25).

Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – „Iartă și mergi mai departe.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 42:19-25; 43:1-7


Este foarte important să înţelegem cui i Se adresează Duhul lui Dumnezeu în fiecare parte a Sfintelor Scripturi. Multe persoane s-au rătăcit în special în interpretarea profeţiilor, pentru că au aplicat pe terenul Bisericii ceea ce se referea numai la poporul iudeu. În toate aceste capitole nu se va spune decât despre Israel şi despre Mesia al lui.

Cu toate acestea, să fim atenţi să nu neglijăm aceste pasaje, sub pretext că nu-i privesc direct pe creştini. Ce cuvinte mişcătoare cuprind ele, pe care copilul lui Dumnezeu le recunoaşte, şi le însuşeşte, pentru că le-a auzit în adâncul inimii sale de nenumărate ori: Nu te teme de nimic, pentru că Eu team răscumpărat; te-am chemat pe nume, eşti al Meu … Eu voi fi cu tine; …când vei umbla prin foc, nu vei fi ars…” (43.1,2). Aceasta a fost experienţa celor trei prieteni ai lui Daniel (Daniel 3), dar dacă şi noi trebuie să trecem prin focul încercării, nu vom fi nici noi niciodată singuri. Domnul ne-a promis în mod expres însoţirea Sa. „Cuptorul este un loc privilegiat, de întâlnire între Hristos şi ai Săi (2 Timotei 4.17). De asemeni, ce scumpe mângâieri pentru „când vei trece prin ape…! După cum pentru a obţine un oţel de calitate este nevoie şi de foc şi de apă, tot astfel, pentru a ne căli o credinţă energică, Dumnezeu ne pune şi pe noi când în foc, când în apă, iar când trecem prin ele avem asigurată protecţia Sa.

31 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, pe când călătorea, a fost că s-a apropiat de Damasc și deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce Mă persecuți?”. Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?”. Și El a spus: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuți”.

Fapte 9.3-5


Eu sunt – Prezența lui Isus (3)

Trecuse ceva timp de când Saul începuse să-i persecute pe creștini. Citim că făcea prăpăd în Adunare, aruncându-i pe cei credincioși în închisoare și încercând din răsputeri să distrugă credința (Fapte 8.3; 22.4; Galateni 1.13,23).

Fiindcă mulți ucenici ai Domnului fugiseră din Ierusalim, Saul s-a îndreptat către Damasc. Intenționa ca acolo să-i aresteze pe cei credincioși, fie bărbați, fie femei, și să-i aducă în lanțuri la Ierusalim. El îi disprețuia pentru credința lor în Isus, pe care Îl considera a fi nimic mai mult decât un învățător blasfemator, care fusese pe drept executat de către autorități.

Este însă minunat momentul când Saul Îl întâlnește pe Domnul. El credea că-i persecută pe creștini, însă acum află că Îl persecuta pe Isus. Saul disprețuise credința într-un lider crucificat, însă acum descoperă certitudinea existenței unui Mântuitor glorificat. Crezuse că adversarii săi puteau fi șterși de pe pământ, iar acum trebuia să dea socoteală Domnului din cer.

Când Saul a întrebat: „Cine ești, Doamne?”, răspunsul a fost: „Eu sunt Isus”. Cei care Îl disprețuiseră văzuseră acest nume scris pe crucea romană, însă, pentru ucenicii Săi, el era numele de har și de iubire. Este ca și cum Domnul i-ar fi spus prigonitorului: «Tu ai căutat să le faci rău celor ai Mei, însă, în cele din urmă, M-ai găsit pe Mine. Nu pe Mine M-ai căutat, dar iată-Mă aici!». Prin orice necaz sau încercare am trece, noi, cei care Îl urmăm, putem fi siguri că El cunoaște unde suntem și este acolo cu noi.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

Evrei 4.7



Astăzi – nu mâine!

Era o zi furtunoasă, iar valurile mării erau uriașe. Un radio operator de la bordul unui vapor a primit semnale SOS. Imediat, radio operatorul a transmis căpitanului situația vaporului aflat în necaz – era vorba despre vasul „America Central” – iar vaporul și-a schimbat cursul și a pornit în direcția vaporului aflat în primejdie.

La lăsarea întunericului, vaporul a ajuns la locul dezastrului, iar căpitanul a observat imediat că vaporul „America Central” nu se mai putea menține deasupra apei mai mult de zece ore. „Aduceți pasagerii la noi!”, a strigat căpitanul prin microfon către vaporul accidentat. „Nu. Am vrea să așteptăm revărsatul zorilor, dar rămâneți în apropierea noastră!”, a răsunat răspunsul.

Căpitanul de pe vaporul sosit la locul accidentului s-a ostenit în zadar să-l determine pe căpitanul de pe vaporul „America Central” să-și schimbe părerea. Vaporul, care dorea să salveze echipajul și pasagerii, a încercat să rămână în apropierea vaporului aflat în necaz, dar din cauza întunericului și a furtunii puternice a fost deosebit de dificil.

În ciuda marilor eforturi, vapoarele s-au îndepărtat tot mai mult unul de celălalt. Dimineața devreme nu s-a mai văzut nimic din vaporul „America Central”. Întreg echipajul împreună cu căpitanul și cea mai mare parte a pasagerilor s-au scufundat în adânc odată cu vaporul.

Toți ar fi putut fi salvați, dar amânarea salvării a devenit o catastrofă.

Salvatorul tău, Domnul Isus, vrea să te salveze astăzi, mâine poate să fie prea târziu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.31-40 · Psalmul 104.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MÂNTUIT NUMAI PRIN HAR – Fundația S.E.E.R. România

„Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă” (Efeseni 2:8)


 Într-un anumit sens, au existat doi fii risipitori, și amândoi au crescut într-o cultură religioasă în care cei ce respectau regulile erau lăudați, iar cei ce le încălcau erau pedepsiți. Să observăm cum începe capitolul 15 din Luca: „Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Şi Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei.” Dar El le-a spus pilda aceasta…” (Luca 15:1-3). Aici Domnul Isus vorbește despre două grupuri diferite:

1) Cei ce încălcau legea, precum fiul risipitor, dar recunoșteau faptul că numai prin harul lui Dumnezeu sunt mântuiți.

2) Cei ce păzeau legea, precum fratele mai mare, și care credeau că pot câștiga sau pot contribui la mântuire, făcând fapte bune. Și asta îi face și astăzi pe cei ce respectă legea să-i judece pe cei ce o încalcă. Fratele mai mare a refuzat să participe la petrecerea de „bun-venit-acasă” a fratelui său. De ce? Ascultă: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (vezi Luca 15:29). Îți sună cunoscut? Iată ce i-a spus tatăl: „Fiule… tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.” (vers. 31). Să reținem cuvântul „fiu”.

Domnul Isus ne învață că suntem mântuiți prin „relație”, nu prin „respectarea regulilor”. Fratele mai mare credea că acceptarea tatălui său depinde de faptele sale. Da, există loc pentru fapte, în Împărăția lui Dumnezeu… Răsplata ta din cer se bazează pe faptele tale de pe pământ. Dar răscumpărarea ta depinde numai de lucrarea lui Hristos: „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9). Da, Dumnezeu te va provoca, te va încerca și te va curăța, pentru a te transforma în persoana pe care o dorește El să fii. Dar mântuit ești numai prin har!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 42:1-18


Descoperirea pas cu pas pe care Dumnezeu o face despre Sine se completează acum în chip minunat. Capitolul 42 se deschide cu prezentarea unei Persoane: „Iată Robul Meu…. Persoana Domnului Isus ocupă până-ntr-atât paginile cărţii Isaia, încât ea a trebuit să fie numită uneori Evanghelia Vechiului Testament. Am întâlnit deja versete anunţând naşterea Sa, apoi lucrarea Sa în Galileea (cap. 7.14; 9.1,2,6). Acum suntem purtaţi pe malurile Iordanului. Vocea puternică a lui Ioan Botezătorul răsună în pustiu (40.3). Atunci apare Robul desăvârşit. Şi imediat, conform promisiunii de aici, Dumnezeu pune „Duhul Său peste El. Sub înfăţişarea unui porumbel, Duhul Sfânt vine să locuiască în Cel Preaiubit, în care Tatăl Îşi găseşte plăcerea (v. 1; Matei 3.16,17). Uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, El Îşi începe slujba neobosită de har şi de adevăr (v. 1-4, citate în Matei 12.18-21).

Nu voi da altuia gloria Mea” (v. 8), afirmă Domnul. Este versetul care ne ajută să explicăm de ce sunt atâtea pedepse şi umilinţe, nu numai pentru Israel (v. 12…), ci şi pentru creştini, astăzi (48.11).

30 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dreapta Ta, Doamne, este glorioasă în putere; dreapta Ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș.

Exod 15.6


Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (1)

Vom privi la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre locul prezent al lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu. El este vrednic de acest loc de supremă onoare și putere, datorită a ceea ce este El în Sine Însuși. De asemenea, este vrednic de acest loc datorită lucrării pe care a făcut-o. Am dori însă în aceste meditații să privim la felul în care El este la dreapta lui Dumnezeu pentru noi. Mai întâi însă trebuie să înțelegem ce înseamnă expresia „la dreapta” (sau „dreapta”) în Scriptură.

În versetul citat mai sus vedem clar că această expresie vorbește despre putere. Copiii lui Israel tocmai trecuseră prin Marea Roșie și îi văzuseră pe egipteni morți pe țărmul mării. Dreapta lui Iahve, adică puterea Lui, îi trecuse în siguranță prin mijlocul mării și-l sfărâmase în bucăți pe vrăjmaș. Vedem deci că dreapta Domnului vorbește despre puterea Lui de a-Și elibera poporul și, de asemenea, de a-i învinge pe toți vrăjmașii Săi.

Un alt pasaj care ne poate ajuta în înțelegerea acestei expresii este Geneza 48.15-19. Deși aici se vorbește despre felul în care Iacov i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif, știm că el Îl reprezenta pe Domnul în această împrejurare. Iacov și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, pentru a-i da lui binecuvântarea celui întâi-născut, astfel că mâna dreaptă vorbește despre puterea de a binecuvânta.

Un al treilea loc din Scriptură este Psalmul 63.8: „Dreapta Ta mă susține”. În acest loc, psalmistul vorbește despre dreapta Domnului, care îl susține „într-un pământ sec și uscat, fără apă” (versetul 1). Mâna dreaptă vorbește deci și despre puterea lui Dumnezeu de a-i susține pe cei ai Săi în locuri și în timpuri dificile.

Aceste locuri din Scriptură ne ajută să înțelegem poziția actuală a Domnului Isus la dreapta lui Dumnezeu pentru noi. Uimitor gând! Odinioară El a binevoit să meargă la cruce pentru noi. Acum Se află în cel mai înalt loc în cer, de asemenea pentru noi.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a preamărit pe robul Său Isus.

Fapte 3.13



Isus – Robul lui Dumnezeu

Un rob bun se caracterizează prin supunere față de stăpânul său, prin ascultare în toate față de acesta și prin slujire cu bucurie. Isus Hristos a fost Robul desăvârșit al lui Dumnezeu.

Când a devenit Om, Isus Hristos a luat un „chip de Rob, făcându-Se asemenea oamenilor … S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.7,8). El a ocupat o poziție de subordonare și a fost gata să primească de la Dumnezeu ordine și dispoziții. El a spus întotdeauna „da” la voia lui Dumnezeu. Ucenicilor Săi le-a explicat: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4.34).

Domnul Isus a ascultat de Dumnezeu în orice amănunt al vieții și al slujbei Sale. Niciodată nu a făcut ceva pentru care Tatăl nu Îi dăduse o misiune clară. Nici ispitirea din partea dușmanului, nici împotrivirea oamenilor nu L-au putut opri de pe calea ascultării. El a mers pas cu pas urmărind voia lui Dumnezeu, până a împlinit la cruce porunca Tatălui, dându-Și acolo viața.

Isus Hristos I-a slujit neobosit lui Dumnezeu, de dimineața până seara târziu. El S-a implicat cu toată puterea pentru Dumnezeu și pentru interesele Sale. Cu dăruire deplină față de Dumnezeu, El a împlinit slujba Sa jertfitoare și lucrarea de mântuire.

Dumnezeu Și-a arătat aprecierea Sa pentru robul Său Isus prin faptul că L-a primit în cer și I-a dat locul de la dreapta Sa: „S-a așezat la dreapta măririi, în locurile preaînalte, luând un loc cu atât mai presus de îngeri cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor” (Evrei 1.3,4).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.17-30 · Psalmul 103.13-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Întoarce-i şi celălalt obraz.” (Matei 5:39)


Mântuitorul ne-a învățat, în Predica de pe munte: „oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” În vremea Domnului Isus, societatea era construită în jurul rușinii și onoarei. Mâna stângă era considerată necurată; ea nu trebuia folosită pentru a mânca, sau pentru a lovi. Deci, o lovitură peste obrazul drept se făcea cu dosul palmei. Era o modalitate de a insulta public pe cineva. O lovitură dată cu dosul palmei era ceva ce se făcea numai cuiva inferior, din punct de vedere social, cum ar fi un sclav sau un copil. Deci, când cineva te insultă, ce ar trebui să faci? Lumea se așteaptă la unul din următoarele două răspunsuri: răzbunare sau lașitate. Dar Domnul Isus ne învață că: „Siguranța și onoarea noastră se află în mâinile Tatălui nostru ceresc.” Așadar, acum putem deveni creativi.

O posibilitate ar fi să întoarcem celălalt obraz. Dușmanul nostru nu ne poate lovi cu dosul palmei drepte peste obrazul stâng! Fie trebuie să se lupte cu noi ca un egal, ceea ce nu va vrea să facă, fie trebuie să găsească o modalitate nonviolentă de a rezolva conflictul. Prin urmare, cine ajunge să te insulte? „Palmele” iau deseori forma unor remarci ironice, aluzii răutăcioase și afirmații jignitoare. Ideea pe care o ai la locul de muncă este ignorată. Acasă ești acuzat pe nedrept. O rudă te critică. Care este primul tău instinct – răzbunare, teamă sau ambele? Cu Duhul Sfânt care te ajută, există o nouă posibilitate. Nu fugi, nu te ascunde. Nu lovi la rândul tău. Înfruntă cealaltă persoană cu onestitate și tărie. Fii creativ, răbdător și activ. Lucrează cu dragoste în direcția reconcilierii. Acesta este motivul pentru care Biblia numește viața creștină o „alergare pentru premiul ceresc” (Filipeni 3:14). Așadar, data viitoare când cineva te supără, „comportă-te contrar așteptărilor!” Fă asta chiar azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 41:1-29


Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12…). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-l smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-l va face să renunţe fără dificultate.

Dumnezeu nu numai că are putere în Sine Însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale! Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18).

29 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele acelea, când nu era împărat în Israel, era un levit … și și-a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda … Și domnul ei s-a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară, să se ducă pe drumul său și, iată, femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag. Și i-a zis: „Ridică-te și să mergem!”. Dar nimeni n-a răspuns. Și a pus-o pe măgar; și bărbatul s-a ridicat și a mers spre locul său.

Judecători 19.1,27,28


Leviții (15) – O întâmplare rușinoasă

Această relatare, care ocupă ultimele trei capitole din cartea Judecători, ne descrie adâncimile rușinoase de păcat în care un levit – un slujitor al Domnului – a putut ajunge și prin care a adus multă tulburare și durere poporului lui Dumnezeu. Ce contrast complet între acest om și Cel care L-a glorificat pe Dumnezeu pe acest pământ, făcând întotdeauna voia Tatălui Său și aducând mântuirea pentru noi!

Acest levit și-a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda, locul unde mai târziu îi vom vedea pe Rut și pe strănepotul ei, David. Dumnezeu a instituit căsătoria, dând bărbatului o soție, pe care s-o iubească și s-o îngrijească, nu o țiitoare, așa cum vedem că și-a luat acest om, țiitoare care i s-a dovedit necredincioasă și care l-a părăsit. El s-a dus să o aducă înapoi și s-a întâlnit cu tatăl ei, care l-a primit cu bucurie. Au mâncat și au băut împreună câteva zile, fără să se gândească serios la păcatul de care femeia se făcuse vinovată.

După ce a pornit la drum, levitul nu s-a oprit într-o cetate a iebusiților, ci a mers la Ghibea, care ținea de Beniamin. Doar un bătrân din acea cetate le-a oferit ospitalitate călătorilor și a încercat să-i protejeze de cerințele rușinoase ale unor locuitori ai cetății. Țiitoarea a fost sacrificată poftelor lor, după care levitul, fără să fie aparent afectat de soarta ei, i-a pus cadavrul pe măgar și a mers acasă. Acolo i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis la toate semințiile, acuzând astfel nelegiuirea oamenilor din Ghibea, fără să recunoască însă nicio vină a sa în toată această chestiune. Judecata lui Dumnezeu a căzut asupra poporului, care a trebuit să învețe câteva lecții amare în războiul civil care a urmat.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.

Iov 40.4



Pe banca acuzaților

Dumnezeule, unde ai fost când a izbucnit Al Doilea Război Mondial? Dumnezeule, unde ai fost în criza din Kosovo? De ce ai permis aceste crime în masă și nu le-ai pus piedică? De ce nu ai intervenit și nu i-ai pedepsit imediat pe cei vinovați? – Iată cum Dumnezeu este pus pe banca acuzaților!

Toate aceste crime au încălcat poruncile lui Dumnezeu și El ar fi putut să sancționeze imediat. Pe cine, de fapt? Pe generalul care striga sloganele? Pe ofițerul care comunica apoi ordinele sale distructive? Pe omul simplu care executa aceste comenzi rele? Pe trecătorii de pe stradă care se uitau în cealaltă parte?

Pe banca acuzaților se află, de data asta, oamenii. Cu toții ne aflăm acolo: Ați ținut întotdeauna toate poruncile lui Dumnezeu? – Nu, nu le-am ținut! – Ați mințit? – Chiar mai rău: am omorât în gândurile noastre!

Dacă cerem ca Dumnezeu să acționeze în cazul altora, trebuie să acceptăm acest lucru și pentru noi. Ca urmare, noi nu am mai trăi.

Cu siguranță, va veni o judecată a lui Dumnezeu. Biblia spune în 2 Petru 3.7,9: „Cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin Cuvântul Său, pentru focul din ziua de judecată și de pierzare a oamenilor nelegiuiți. Domnul nu Își amână făgăduința, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare față de voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință”.

Ceea ce Îl mai reține pe Dumnezeu să nu acționeze pe loc este doar dragostea. Să folosim acest timp pentru a ajunge personal în ordine cu Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.1-16 · Psalmul 103.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă răzbunaţi singuri.” (Romani 12:19)


Isus a spus: „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5:38-39). Deși afirmația „ochi pentru ochi” pare dură, ea a reprezentat un pas enorm înainte, în lumea juridică antică, când oamenii puternici te-ar fi putut ucide pentru o rană ușoară. Această lege limita sentința, învățându-i pe oameni principiul dreptății proporționale. Dar o problemă rămâne în continuare.

Instinctul spune că dacă cineva te rănește, îl rănești și tu pe el… și că durerea pe care o experimentezi pare întotdeauna mai mare decât durerea pe care i-o cauzezi celeilalte persoane. Într-un experiment, un grup de subiecți au fost puși doi câte doi și fiecare persoană a primit o apăsare pe un deget. Apoi li s-a spus să exercite aceeași cantitate de presiune asupra degetului celeilalte persoane. Când le-a venit rândul, au provocat mai multă durere decât au primit. Un fel de: „ochi pentru ochi… și încă ceva pe deasupra.”

Tu spui: „Dar această persoană mi-a făcut rău și ar trebui să plătească pentru asta!” Cât ar trebui să plătească? Numai Dumnezeu este capabil să răspundă corect la această întrebare! Și Cuvântul Său spune (Romani 12:19-21): „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”  Doamne, ajută-ne și pe noi ca asta să facem – astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 40:18-31


Capitolele 40-48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr-o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12…). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a-L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i-l smulgem din mână? Nu, ci mai curând să-i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care-l va face să renunţe fără dificultate.

Dumnezeu nu numai că are putere în Sine Însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale! Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându-i din descurajările lor. Păstraţi-le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi-a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16-18).

28 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Matei 4.4


Dependența Omului perfect (2)

Scopul lui Dumnezeu era să-L susțină pe Fiul Său; era scopul Lui ca El să vină curând la templul Său; era scopul Lui să-I dea Fiului împărățiile acestei lumi; și chiar acesta era motivul pentru care Domnul Isus L-a așteptat simplu și neîntrerupt pe Dumnezeu, ca El să-Și împlinească scopul Său, la timpul Său și în felul Său. El nu a hotărât cu privire la împlinirea propriilor Sale scopuri. A lăsat totul la hotărârea lui Dumnezeu. El va mânca doar când Dumnezeu Îi va da pâine; va intra în templu doar când Dumnezeu Îl va trimite; și va urca pe tron doar la timpul rânduit de Dumnezeu: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale” (Psalmul 110.1).

Această supunere deplină a Fiului lui Dumnezeu este mai minunată decât se poate spune. Deși era în mod desăvârșit egal cu Dumnezeu, El a luat, ca Om, un loc de dependență, găsindu-Și plăcerea întotdeauna în voia Tatălui, aducându-I mulțumiri chiar când totul părea să-I fie împotrivă, făcând întotdeauna lucrurile care Îi erau plăcute Tatălui, având ca scop măreț și constant glorificarea Tatălui.

Iar în final, când totul a fost împlinit, când El a încheiat în mod desăvârșit lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse să o facă, Și-a încredințat duhul în mâna Tatălui și Și-a odihnit trupul în nădejdea gloriei și măreției care Îi fuseseră promise. De aceea, apostolul inspirat poate spune: „Acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus: care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume, ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi, al celor cerești și al celor pământești și al celor de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn” (Filipeni 2.5-11).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe … Și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

Ioan 14.2,3



„Cerul poate aștepta”

În portul idilic Rankwitz, din laguna Achterwasser, care formează un golf pe râul Peenestrom, este ancorat iahtul „Heaven can wait” („Cerul poate aștepta”); iar lângă el este acostată o altă ambarcațiune cu pânze, cu numele „Sea love” („Dragoste de mare”). Ambele ambarcațiuni sunt frumoase și fac să bată cu putere inima oricărui corăbier. Ele pot oferi tot ce-și dorește inima, de la echipament de înaltă calitate până la zonă ideală de relaxare. Nu știm însă de ce deținătorul celor două vase le-a dat aceste nume.

Deviza multor oameni din zilele noastre este să trăiască aici și acum. Cerul poate aștepta! Oamenii nu-și fac gânduri ce va fi dincolo de mormânt. Ceea ce este vizibil are prioritate și oamenii trăiesc după motoul: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri” (1 Corinteni 15.32). Dar să fim sinceri! Nu este prea puțin doar atât?

Ușa cerului este deschisă. Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ și Și-a dat viața pe cruce, ca noi să putem sta înaintea lui Dumnezeu.

Înainte de întoarcerea Sa la cer, Isus Hristos a vorbit despre „Casa Tatălui”, despre locuința veșnică a lui Dumnezeu. Acolo este loc pentru toți oamenii care au crezut în El și care acum sunt salvați. Ei vor fi acolo pentru totdeauna. Domnul Isus le spune: „Și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14.3).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.14-23 · Psalmul 102.19-29

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri” (1 Petru 2:23)


Nimeni nu a stăpânit mai bine iscusința de a face față oamenilor dificili decât Domnul Isus. Romanii au vrut să-L reducă la tăcere, Irod a vrut să-L omoare, Pilat s-a spălat pe mâini în ceea ce-L privea, liderii religioși L-au invidiat, familia Sa a crezut că și-a pierdut mințile, locuitorii orașului Său natal au vrut să-L ucidă cu pietre, Toma s-a îndoit de El, Petru s-a lepădat de El, Iuda L-a trădat, soldații L-au bătut, mulțimile au strigat să fie răstignit și cei mai apropiați adepți ai Săi L-au părăsit… Cu toate acestea, Isus nu S-a rugat niciodată ca Dumnezeu să-i îndepărteze pe oamenii dificili din viața Lui. Dacă ar fi făcut-o, n-ar mai fi rămas nimeni. Chiar și rugăciunea poate fi folosită greșit, ca o modalitate de evitare, sau de a scăpa ușor…

Uneori Îi cerem lui Dumnezeu să scoată o persoană dificilă din viața noastră, deoarece nu suntem dispuși (ori în stare) să o confruntăm în mod cinstit. Și dacă Dumnezeu ar răspunde acelei rugăciuni după cum dorim noi, vom pierde ocazia de a crește; or, asta este marea Sa dorință pentru noi! Învățăturile lui Isus despre relațiile cu oameni dificili au izvorât din experiențe profunde, intime și dureroase, și din înțelepciune. Iar ele au influențat lideri și mișcări mondiale, cum niciun alt cuvânt care a fost rostit vreodată n-a putut-o face – de la Mahatma Gandhi la Martin Luther King Jr. și până la Nelson Mandela. Petru scrie: „dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”.
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:20-23). Azi, ești chemat să Îi urmezi exemplul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 40:1-17


Capitolele 40-66 constituie un ansamblu atât de bine delimitat, încât uneori acesta a putut fi numit a doua carte a lui Isaia. Prima parte a avut ca subiect principal istoria trecută şi viitoare a lui Israel, precum şi a naţiunilor cu care acesta a avut (şi va avea) de-a face. În partea pe care o abordăm vom găsi redată în principal lucrarea lui Dumnezeu în inimile lor pentru a-i întoarce la El. Rugăciunea noastră în timp ce citim acestea este ca aceeaşi lucrare să aibă loc şi în inima fiecăruia dintre noi. Şi, pentru că numai harul divin poate s-o înfăptuiască, Dumnezeu începe prin a vorbi despre mângâiere şi despre iertare.

Printre „strigătele care răsună la începutul acestui capitol (v. 2,3,6,9) este un mesaj pe care îl recunoaştem uşor: cel al lui Ioan Botezătorul (Ioan 1.23). Evangheliile ne vor învăţa în ce fel a pregătit el calea Domnului Isus. Următoarea strigare (citată în 1 Petru 1.24,25) compară caracterul firav şi trecător al cărnii, inclusiv ce poate produce ea mai frumos (floarea ei), cu „Cuvântul lui Dumnezeu” care rămâne pentru totdeauna” (v. 8; comp. cu Matei 24.35). Prin cea din urmă strigare, Ierusalimul este invitat să vestească tuturor: „Iată Dumnezeul vostru… (v. 9). Suntem şi noi astfel de mesageri, ai veştilor bune? (comp. cu 2 Împăraţi 7.9).

27 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Matei 4.4


Dependența Omului perfect (1)

Nimic nu poate fi mai binecuvântat decât poziția de dependență de Dumnezeu – cum este aceea a unui copil față de tatăl său – fiind în totul mulțumiți să-L așteptăm să lucreze la timpul dorit de El. Într-adevăr, aceasta presupune încercare; dar mintea înnoită învață una dintre cele mai profunde lecții și se bucură de cele mai dulci experiențe, în timp ce așteaptă ca Domnul să lucreze; și, cu cât ispita de a ne desprinde din mâna Lui este mai mare, cu atât mai bogată va fi binecuvântarea dacă ne vom păstra acolo.

Este un lucru nespus de binecuvântat să rămânem în întregime dependenți de Cel care-Și găsește infinita bucurie în a ne binecuvânta. Doar cei care au gustat, într-o cât de mică măsură, realitatea acestei poziții minunate o pot aprecia cât de cât.

Singurul care a fost în această poziție în mod perfect și neîntrerupt a fost Domnul Isus. El a fost întotdeauna dependent de Dumnezeu și a respins orice plan al vrăjmașului. Cuvintele Lui au fost: „În Tine mă încred”; „Din pântecele mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu” (Psalmul 16.1; 22.10). Când a fost ispitit de diavolul să facă o lucrare pentru a-Și satisface foamea, replica Lui a fost: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”. Când a fost ispitit să Se arunce de pe streașina templului, a spus: „Este scris: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău»”. Când a fost ispitit să ia împărățiile lumii din mâna altcuiva, în afara lui Dumnezeu, a spus din nou: „Este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»” (Matei 4.4,7,10). Într-un cuvânt, nu a existat nimic care să-L atragă din locul dependenței de Dumnezeu pe acest Om perfect.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde este Dumnezeu, Creatorul meu, care ne insuflă cântări în noapte?

Iov 35.10



Cântări în noapte

Există două păsări care ne încântă cu glasul lor în mod deosebit:

• Privighetoarea, care se ascunde în timpul zilei în tufișuri, dar care, imediat ce vine întunericul, lasă să-i răsune în voie cântecul ei minunat;

• Mierla, care își începe cântecul la ivirea zorilor și care pare să redea în trilurile ei toată bucuria vieții.

Nu-i așa că noi înălțăm cântări de laudă mai degrabă ziua, decât noaptea? Căci nu ne este greu să-I cântăm Domnului o cântare câtă vreme suntem sănătoși, avem o familie fericită și munca nu ne dă mari bătăi de cap.

Dar cum este să cântăm noaptea, când nenumărate griji apasă inima noastră, răpindu-ne somnul? Suntem și atunci în stare să vedem bunătatea lui Dumnezeu în viața noastră și să-I mulțumim din adâncul inimii pentru starea în care ne aflăm?

Să ne gândim la Pavel și la Sila care, bătuți cu nuiele în Filipi, au fost apoi aruncați în închisoare! Ce au simțit ei când erau tratați în felul acesta, și încă pe nedrept? Să citim relatarea biblică: „Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și-L lăudau pe Dumnezeu cu cântări” (Fapte 16.25). Ei au predat situația lor Domnului ceresc și astfel au putut sta liniștiți. De aceea au putut cânta la miezul nopții o cântare de laudă spre onoarea lui Dumnezeu.

„Ziua, Domnul va porunci îndurarea Sa, iar noaptea cântarea Lui va fi cu mine, o rugăciune Dumnezeului vieții mele” (Psalmul 42.8).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.1-13 · Psalmul 102.12-18

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”… să nu daţi prilej diavolului!” (Efeseni 4:26-27)


Dumnezeu ne-a conceput astfel încât avem încorporată în noi dorința de a ne întoarce spre El după ajutor, în momentele dificile ale vieții. Locul principal din creier care procesează emoțiile negative puternice, cum ar fi furia și teama, se numește amigdala cerebrală. S-a observat, când a fost scoasă de la anumite animale-cobai, că acestea nu mai afișează frică. Un șobolan cu amigdala cerebrală eliminată va da târcoale unei pisici care se odihnește. În mod normal, când o informație ajunge la creier, ea merge la cortex pentru a fi procesată. În aproximativ 5% din cazuri, când se întâmplă ceva brusc, șocant, informația ajunge la amigdală și partea creierului care gândește se scurt-circuitează. Dar între informația creierului și timpul de reacție al organismului, există ceea ce cercetătorii numesc „sfertul de secundă dătător de viață.” Și acest sfert de secundă – deși nu pare foarte lung – este uriaș.

Apostolul Pavel scrie: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”… şi să nu daţi prilej diavolului.” Acel „sfert de secundă” este timpul în care Duhul Sfânt poate prelua controlul. În acel interval poți alege să dai prilej Duhului Sfânt sau păcatului. Acel „sfert de secundă” din mintea ta poate fi momentul când vei spune: „Duhule Sfânt, am acest impuls chiar acum; cum să acționez?” E uimitor cum dorința de a răni pe cineva drag poate fi atât de puternică, și cum poate aduce o suferință atât de mare când îi dai curs. Dar o altă veste bună este că atunci când „o dai în bară” – și lucrul acesta se va întâmpla – Dumnezeu îți trimite un alt „sfert de secundă”, imediat după primul. El este credincios față de tine și va continua să lucreze în tine până când vei face lucrurile cum trebuie!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 38:17-22; 39:1-8


Scrierea lui Ezechia se încheie cu o lucrare de har: s-a rugat la început pentru a fi scăpat de moarte şi se roagă acum pentru a-I mulţumi Celui care l-a salvat.

Pentru cei care nu s-au întors la Dumnezeu aici, pe pământ, rămâne un singur cuvânt: amărăciune peste amărăciune (v. 17; comp. cu Eclesiastul 2.23). Chiar dacă totul le reuşeşte, aceştia nu se pot elibera de o nelinişte ascunsă. „Dar Tu” scrie răscumpăratul adresându-se Salvatorului său „în dragostea Ta, mi-ai scăpat sufletul din groapa pieirii; pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele” (v. 17).

Domnul este gata să mă salveze (v. 20). Dacă aceasta este şi istoria noastră, să nu ne lipsească nici nouă punerea în practică a v. 19: „cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi”. Dintr-o perspectivă foarte largă, aceasta este istoria lui Israel care va renaşte ca popor al lui Dumnezeu în zilele din urmă, după iertarea tuturor păcatelor lor.

Capitolul 39 relatează ispita subtilă pe care i-o furişează lui Ezechia ambasadorii împăratului Babilonului. El cade asemenea nouă, ori de câte ori transformăm o lucrare pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre gloria Lui în una care ne glorifică pe noi. Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?” întreabă 1 Corinteni 4.7 „Iar dacă ai şi primit, de ce te lauzi ca şi cum n-ai fi primit? (1 Corinteni 4.7).

Sunt bogat, m-am îmbogăţit…” nu este altceva decât pretenţia de nesuportat a Laodiceii (Apocalipsa 3.17).

26 Mai 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

„Domnul nu Se uită cum se uită omul, pentru că omul se uită la înfățișare, dar Domnul Se uită la inimă.” … Și Samuel a zis lui Isai: „Aceștia sunt toți tinerii?”. Și el a zis: „A mai rămas cel mai mic și, iată, paște oile”. Și Samuel a zis lui Isai: „Trimite și adu-l. Pentru că nu vom ședea la masă până nu vine el aici”. Și a trimis și l-au adus. Și el era rumen și cu ochi frumoși și cu înfățișare frumoasă. Și Domnul a zis: „Ridică-te, unge-l, pentru că acesta este!”.

1 Samuel 16.7,11,12


Există în acest pasaj o lecție importantă pentru noi, anume să nu judecăm după aparențe. Foarte repede ne formăm păreri greșite și tragem astfel concluzii greșite. Pentru noi, înfățișarea exterioară poate fi foarte înșelătoare, însă Dumnezeu nu poate fi înșelat. El vede în inimă, iar ceea ce vede El acolo va deveni evident în cele din urmă și pentru ochii oamenilor. Deși unii, printre care și frații lui, l-au disprețuit pe David, Dumnezeu l-a numit „om după inima Sa”, iar aici găsim de asemenea o frumoasă descriere a lui: „era rumen și cu ochi frumoși și cu înfățișare frumoasă”.

Profetul Isaia vorbește despre cei care L-au văzut pe Domnul și spune: „Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să-L dorim” (Isaia 53.2). Prin contrast, Ioan declară: „noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1.14). Binecuvântată contemplare! Fie ca toți să o practicăm tot mai mult!

Pe măsură ce Hristos umple orizontul nostru, descoperim că toate lucrurile devin mai clare și mai distincte. Ne amintim de orbul din Marcu 8, care la început îi vedea pe oameni ca pe niște copaci umblând, însă Isus „Și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și el a văzut limpede. Și a fost vindecat și vedea totul deslușit”. Cu cât ne ațintim mai clar privirile asupra Lui, cu atât vom vedea lucrurile așa cum El Însuși le vede și vom căpăta înțelepciune și pricepere în studiul Cuvântului Său. „Prin rânduielile Tale am primit pricepere, de aceea urăsc orice cale a minciunii” (Psalmul 119.104).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită naturii omenești. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.

1 Corinteni 10.13



Nu peste măsură

Un tată se află la cumpărături într-un supermarket. Fiul său cel mic îl urmează, împingând căruțul de cumpărături, în care tatăl așază articol după articol: zahăr, făină, carne, legume. Copilul trezește compasiunea unei cliente a magazinului și aceasta, gândind că povara ar fi prea grea pentru el, se apropie și îi spune: „Aceasta este o sarcină grea pentru un copil ca tine!”. Copilul se întoarce și îi spune zâmbind: „Nu vă faceți griji, tata știe cât pot eu să duc!”.

Așa cunoaște și Tatăl nostru ceresc capacitățile noastre. El știe cât de mult poate să ducă fiecare copil al Său și, ca Dumnezeu creator, El ne cunoaște slăbiciunile și limitele. Mila și înțelepciunea Sa sunt desăvârșite. El nu face nicio greșeală. Cum se îndură un tată de copiii săi, așa Se îngrijește Dumnezeu de noi în orice situație. De aceea, niciun credincios nu poate spune în încercările sale: „Acestea sunt prea grele pentru mine”.

Uneori avem impresia că încercările în care ne aflăm sunt mai mari decât puterile noastre și că nu mai putem rezista. Tatăl nostru ceresc nu va permite niciodată ca povara noastră să fie mai mare decât putem duce. El ne dă în fiecare zi putere să rezistăm și Își va împlini scopul cu noi.

Aruncă dureri și griji și poveri

Spre Tatăl, ce azi te ajută!

El știe ce ai, povara să-I dai,

Te poartă pe al Său braț tare.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 15.17-35 · Psalmul 102.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi” (1 Tesaloniceni 5:15)


Domnul Isus S-a referit la Duhul Sfânt ca fiind „Mângâietorul.” Și când asculți de El, te va ajuta să faci față persoanelor dificile din viața ta, așa cum se cuvine. Apostolul Pavel scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30). Nu ofensa, nu inhiba și nu bloca lucrarea Duhului Sfânt din viața ta! Poate întrebi: „Dar cum fac eu lucrul acesta?” Pavel răspunde: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31). Este o listă cu lucruri destul de urâte! Mesajul lui Pavel este acesta: fie permiți ca reacțiile tale să fie guvernate de această listă cu lucruri urâte, fie ele vor fi stăpânite de Duhul Sfânt care locuiește în tine. Alegerea îți aparține! Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27). Când te răzbuni, la mânie, îi dai prilej diavolului să intre în viața ta – „un cap de pod” prin care te poate ataca și în alte domenii. Când se întâmplă lucrul acesta, nu numai că te confrunți cu suferința produsă de persoana dificilă din viața ta, ci și cu suferința suplimentară care vine în urma faptului că i-ai dat prilej diavolului. Așadar, ce trebuie să faci? Biblia spune: „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cu alte cuvinte, nu uita dragostea, răbdarea și bunătatea pe care le-a arătat Dumnezeu față de tine, și extinde-le spre ceilalți. Aceasta e o strategie care nu dă greș niciodată!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 38:1-16


Credinţa lui Ezechia primeşte încă un răspuns din partea Domnului, de data aceasta şi mai minunat faţă de cel din capitolul precedent.

În poarta vieţii împăratului se prezintă un vizitator nepoftit: Moartea. Disperarea care-l cuprinde pe împărat în faţa ei pare să trădeze că Ezechia nu cunoştea promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse prin gura lui Isaia: „El va înghiţi moartea prin victorie (sau: pentru totdeauna) şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele” (25.8). Ezechia, trăind în timpul promisiunilor pentru pământ (Psalmul 116.9), nu putea privi dincolo de o prelungire a zilelor lui; nu avea înainte certitudinea învierii pe care o au astăzi credincioşii; nu ştia că „a muri este un câştig”, pentru că a pleca şi a fi „împreună cu Hristos este cu mult mai bine” (Filipeni 1.21,23). Cu toate acestea, Dumnezeu aude rugăciunea lui, vede lacrimile sale şi … Se lasă înduioşat (Psalmul 34.6). Şi de data aceasta însoţeşte răspunsul Său cu un semn al harului: umbra dă înapoi pe cadranul solar, simbol al judecăţii amânate.

Versetul 3 ne duce cu gândul la Evrei 5.7 şi la lacrimile din Ghetsimani. Cine altul decât Isus a mai putut împlini în totul aceste cuvinte?

Această frumoasă istorie ne-a fost deja relatată în 2 Împăraţi 20.1-11, dar numai aici găsim mişcătoarea scriere a lui Ezechia… (v. 9) care însoţeşte vindecarea sa.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: