Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, întorcându-Se, i-a spus lui Petru: „Pleacă înapoia Mea, Satan! Tu ești un prilej de poticnire pentru Mine, pentru că gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.

Matei 16.23


Petru și Domnul său (5) – „Înapoia Mea, Satan” (B)

Mustrarea pe care Petru I-a făcut-o Domnului Isus, după ce El vestise răstignirea și moartea Sa, nu a fost după gândul lui Dumnezeu – „Gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu”. Petru nu înțelesese deloc scopul lui Dumnezeu ca Fiul Său să fie jertfă pentru păcat; profeții înșiși vorbiseră despre aceasta în nenumărate pasaje din Scriptură. Mai mult, preocuparea lui Petru cu propriile sale idei l-a făcut să piardă din vedere și afirmația Domnului, că îl avea să învieze a treia zi. Dacă ar fi luat seama la aceste cuvinte, perspectiva lui ar fi fost schimbată.

Faptul că Domnul i-a spus lui Petru: „Pleacă înapoia Mea, Satan! Tu ești un prilej de poticnire pentru Mine” arată gravitatea greșelii lui Petru. Dacă ne gândim la lucrurile oamenilor și nu la cele ale lui Dumnezeu, îi dăm prilej lui Satan să acționeze. Ucenicii, și în mod special Petru, ca purtător al lor de cuvânt, erau concentrați asupra venirii Împărăției și a eliberării lui Israel de vrăjmașii săi. Și, din nefericire, ei erau preocupați să știe care dintre ei avea să fie mai mare în acea Împărăție (Luca 22.24). Gândurile lor se învârteau în jurul omului, al eului, nu în jurul lui Hristos (vedeți și Luca 24.27). Preocuparea lor carnală cu ei înșiși putea fi folosită de Satan în încercarea de a zădărnici planurile lui Dumnezeu.

Este trist să constatăm că o astfel de stare s-a perpetuat de-a lungul istoriei Bisericii și continuă și astăzi. Creștinii confundă adesea nădejdile și planurile lor cu scopurile lui Dumnezeu. Deziderate politice, partizanatul politic, naționalismul, patriotismul, mândria etnică și eforturile de a reforma lumea au fost toate îmbrăcate în haine creștine. Satan le folosește pentru a-L dezonora pe Hristos și pentru a pune piedici planurilor lui Dumnezeu. În cele din urmă însă, scopurile Dumnezeului Preaînalt se vor împlini pe deplin.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări.

Psalmul 50.15



Avalanșele vieții

Când schiorii sunt prinși de avalanșe în munți, rareori există șanse ca ei să scape doar cu o sperietură; de cele mai multe ori nu mai există șansa ca ei să fie găsiți. Și în viața noastră se pot porni adesea avalanșe pe plan emoțional. Putem fi surprinși de anumite întâmplări care să ne ducă departe de locul unde vrem să ajungem. Vântul împrejurărilor bate prea tare ca noi să mai putem vedea înainte. Avalanșa vine cu un zgomot asurzitor, prea puternică pentru a mai auzi vreo voce călăuzitoare. Și astfel suntem duși departe de țintă, într-un loc pe care nu-l cunoaștem sau pe care îl considerăm nepotrivit pentru a mai ajunge vreodată unde am dorit.

Dar Dumnezeu este lângă noi atunci când Îl chemăm, și dacă sunt furtuni, și dacă sunt vremuri bune. „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește” (2 Corinteni 12.9) – acesta este mesajul pe care ni-l transmite vocea Domnului. Nimic din ce ni se întâmplă nu este lăsat la voia întâmplării. Avem nevoie doar de credința de a-L vedea pe Dumnezeu și planul Lui cu noi, chiar și atunci când „zăpada” ne acoperă. Să ne apropiem tot mai mult de izvoarele inepuizabile de mângâiere care se găsesc în inima iubitoare a Mântuitorului pentru poporul Său încercat, ispitit, îndurerat și suferind aici pe pământ! Numai la Domnul găsim consolare într-o lume nepăsătoare față de durerile noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚEPUȘUL LUI PAVEL ȘI ȚEPUȘUL TĂU (2) – Fundația SEER

„Ca să nu mă umflu de mândrie” (2 Corinteni 12:7)


Biblia nu ne spune care a fost țepușul din carnea apostolului, dar Pavel ne spune de ce l-a îngăduit Dumnezeu: „ca să nu mă umflu de mândrie…”

Realizările și succesele extraordinare ne pot crește mândria și independența noastră în raport cu Dumnezeu. Ai observat că atunci când totul merge bine în viață, este dificil să rămâi aproape de Dumnezeu? Avem tendința să credem că Dumnezeu este atât de bun cu noi, pentru că noi suntem atât de buni cu El! Trebuie să fim mereu atenți și să ne ferim de o astfel de gândire. Dumnezeu poate folosi orice lucru spre binele nostru și spre slava Sa. În înțelepciunea și în răbdarea Sa, El îngăduie ceva ce noi credem că mai degrabă ne rănește, însă El întoarce situația și o folosește pentru a ne ajuta. Iată ce face El: pune în balanță binecuvântări și poveri.

Psalmistul a spus: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara” (Psalmul 68:19). Dacă Dumnezeu ne-ar umple mâinile numai cu binecuvântări, în cele din urmă am cădea sub povara lor. Uneori prea multe binecuvântări pot fi o povară! Și dacă ne-ar încărca necontenit spatele cu greutăți, am „da bir cu fugiții”. Noi ajungem să fim atât de absorbiți de bucuriile cerului, încât neglijăm chemarea noastră de a fi sare și lumină aici pe pământ. Ne implicăm atât de mult în lucrarea Domnului, încât nu mai reușim să petrecem timp cu Domnul lucrării. Ne implicăm atât de tare în biserică, încât ne privăm familiile de dragostea și de atenția de care au nevoie. Așa că, Dumnezeu ne readuce la echilibru, dându-ne… un țepuș!

Să nu cârtim, să nu-l respingem: e lucrarea Lui!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 19:1-11


Alianţa fatală a lui Iosafat cu Israel justifică o dezaprobare severă din partea Domnului. Iehu îi pune împăratului o întrebare care-l cercetează şi care în acelaşi timp îl înştiinţează cu privire la ce gândeşte Dumnezeu despre Ahab: Să ajuţi tu pe cel rău şi să iubeşti tu pe cei care urăsc pe Domnul? (v. 2).

Credincioşilor, să nu uităm ce nume cutremurător pune Cuvântul în dreptul celor care iubesc lumea: „Oricine vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaş al lui Dumnezeu” (Iacov 4. 4)!

Iehu nu era nicidecum un om lipsit de curaj, din moment ce, sub domnia lui Asa, o misiune asemănătoare avusese ca urmare aruncarea în închisoare a tatălui său, Hanani (cap. 16.7-10). Iosafat însă ascultă mustrarea. Iată mijlocul de a deveni „chibzuiţi”, de a căpăta „minte” (Proverbe 13.18; 15.5,32). Să acceptăm şi noi mustrările şi observaţiile care poate ni se fac, deoarece pot avea un rezultat la fel de benefic.

În timp ce tatăl său, Asa, nu se reabilitase, Iosafat poate să-şi reia după această eclipsă buna lucrare din cap. 17. Nefiind mulţumit de data aceasta să trimită doar delegaţi, iese el însuşi prin popor. Şi, ca un adevărat păstor al lui Israel, se străduieşte să-i aducă înapoi la Domnul (v.4). După aceasta stabileşte judecători, cărora le dă instrucţiuni urgente.

14 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca un dinte rupt și un picior care se clatină este încrederea într-un înșelător în ziua necazului.
Arătând toată buna credincioșie, ca în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor.

Proverbe 25.19; Tit 2.10


Dacă există un lucru care cu adevărat câștigă respectul oamenilor de pretutindeni, acesta este harul de a fi vrednic de încredere. Această trăsătură minunată de caracter este temelia oricărei prietenii adevărate, a tot ceea ce este întreprins și are succes și a oricărei relații de încredere între oameni. O astfel de încredere nu este câștigată într-o singură zi, ci este rezultatul multor ani de stăruință răbdătoare în facerea binelui.

Trebuie să fim persoane de încredere și să nu înșelăm așteptările celor care se bazează pe noi. Trebuie să fim sârguincioși și credincioși în lucrurile mici. Luca 16.10 ne arată clar că moralitatea nu este o chestiune de cantitate, ci de calitate: „Cine este credincios în foarte puțin este credincios și în mult”. De vreme ce caracterul este format din obiceiuri consolidate și permanentizate, obiceiul de a fi credincios în lucrurile mici, atunci când cineva este tânăr, va constitui cea mai bună protecție împotriva deteriorării caracterului, care uneori apare în viața oamenilor la o vârstă mai înaintată. Credincioșia la o vârstă fragedă ne va face capabili să preluăm sarcini mai mari și mai importante mai târziu în viață. Fiindcă orice slujire are aceeași importanță în ochii lui Dumnezeu, principiul se aplică la fiecare detaliu al vieții.

Trebuie să fim fideli promisiunilor noastre. Cineva a scris: «Există tot felul de oameni care sunt lăudați pentru tot felul de lucruri. Eu însă aș da primul loc, premiul întâi, cununa de lauri, medalia de aur și premiul Nobel omului care își ține cuvântul».

G. Henderson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? … El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.

Isaia 40.26



Am văzut dovezile…

În anul 1968, astronautul american Frank Borman a înconjurat luna cu astronava Apollo 8. Celor care îl întrebau dacă L-a văzut pe Dumnezeu în acest timp petrecut în spațiu (aluzie la cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, care pe 12 aprilie 1961, după întoarcerea sa din spațiu, a declarat că nu L-a întâlnit pe Dumnezeu), Borman le-a răspuns: „Nu, pe Dumnezeu nu L-am văzut, dar am văzut dovezile existenței Sale”. Pe când înconjura luna cu nava cosmică, Frank Borman rostea următoarea rugăciune: „Doamne, dă-ne înțelegerea capabilă, ca să vedem iubirea Ta în lume, în ciuda falimentului oamenilor; dă-ne credința necesară de a avea încredere în bunătatea Ta, cu toată slăbiciunea și ignoranța noastră; dă-ne harul rugăciunii, încât să ne putem ruga cu inima conștientă”.

Natura este oglinda lucrării lui Dumnezeu. În ea Îl vedem pe Dumnezeu la lucru în orice clipă. Credința Îl vede pe Dumnezeu în toate lucrările Sale. În măreția Sa, Dumnezeu a pregătit o cale de mântuire a omului. Această cale este Fiul Său, care Și-a dat viața la cruce, ca toți cei care și-au pus încrederea în El să fie salvați din răutatea necredinței. Cine merge pe calea credinței va vedea și va experimenta dovezile dragostei divine. Să privim în liniște lucrările lui Dumnezeu și astfel Îl vom vedea pe Însuși Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚEPUȘUL LUI PAVEL ȘI ȚEPUȘUL TĂU (1) – Fundația SEER

„Mi-a fost pus un ţepuş în carne” (2 Corinteni 12:7)


Cercetătorii Bibliei nu au căzut de acord cu privire la ce a reprezentat țepușul apostolului Pavel. Unii cred că avea probleme cu vederea, alții cred că avea impedimente în vorbire și alții cred că avea alte probleme de natură fizică. De ce Biblia nu ne precizează nimic? Ei bine, dacă problema lui Pavel ar fi fost vederea slabă, noi am spune: „Asta nu mă ajută, fiindcă acuitatea mea vizuală este perfectă!” Dacă ar fi avut impedimente în vorbire, cei înzestrați cu darul comunicării nu ar găsi alinare în cuvintele sale. Dacă ar fi fost o provocare de natură fizică, cei ce se găsesc într-o stare bună de sănătate s-ar gândi că lor nu li se potrivește…

Motivul pentru care Biblia nu precizează ar putea fi acesta: Indiferent care este lupta ta personală sau necazul tău specific, tu trebuie să știi că același Dumnezeu care i-a dat izbândă lui Pavel asupra țepușului său, îți va da și ție izbândă. Care este persoana din viața ta pe care ai descrie-o ca pe un „țepuș în carne”? Care e situația „țepoasă” cu care te confrunți zi de zi? Poate e vorba de o relație „incomodă” cu cineva care are nevoie de mai multă bunătate, dragoste și rugăciune. De aceea apostolul Petru scrie: „creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului” (2 Petru 3:18).

Țepușele noastre sunt diferite, pentru că Dumnezeu le adaptează la nevoia noastră. De ce? Pentru ca noi „să creștem în harul și în cunoștința” Domnului Isus. Dumnezeu este mai interesat de caracterul nostru decât de confortul nostru… deci când ne rugăm pentru poveri mai ușoare, El ne dă un spate mai puternic. Nu asta ne comunică și textul cântării? „El ne dă mai mult har când povara e mai grea, ne dă mai multă putere când sarcinile cresc; de vine necazul, El ne arată milă, iar încercările de-s multe, pacea Sa e mai adâncă.” Dumnezeu lucrează și-ți oferă biruință asupra țepușului tău!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 18:1-11; 28-34


Istoria lui Iosafat continuă. Cele ce l-au făcut pe acest om credincios să cadă au fost asocierile lui. Relaţiile mondene, schimburile prietenoase între oameni de aceeaşi clasă socială au constituit o cursă pentru mulţi credincioşi (1 Corinteni 15.33). Priviţi la consecinţele acestora pentru Iosafat!

(1) A ajuns în situaţia de a aranja un mariaj nobil pentru fiul său, dându-i ca soţie pe o fiică a casei împărăteşti a lui Israel, nu alta decât Atalia! Fără îndoială, o căsătorie splendidă în ochii oamenilor! În realitate, ea a constituit startul unei inevitabile ruine a întregii sale familii.

(2) Îşi pierde mărturia, punându-se pe aceeaşi treaptă cu împăratul rău al lui Israel: „Eu sunt ca tine…”

(3) În final, temându-se să displacă prietenului său de rang împărătesc, se lasă antrenat în acţiunea de recuperare a Ramotului din Galaad. În adevăr, trebuie să medităm la acest aspect şi să ne reamintim textul de la Galateni 1.10. Alianţa pe care Iosafat o face cu Israel împotriva sirienilor nu este mai bună decât cea făcută de tatăl său, Asa, cu sirienii împotriva lui Israel. Alianţa se termină prin a-l plasa pe nefericitul împărat într-o poziţie dramatică, la fel cu cea a lui Saul pe muntele Ghilboa, situaţie din care numai Dumnezeu, ca răspuns la strigătul lui, poate să-l salveze în mod miraculos (vezi Psalmul 120.1).

13 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă scriu, copilașilor, pentru că păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui. Vă scriu, părinților, pentru că L-ați cunoscut pe Cel care este de la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că l-ați învins pe cel rău. V-am scris, copilașilor, pentru că L-ați cunoscut pe Tatăl.

1 Ioan 2.12,13


Primul verset din textul de mai sus este adresat tuturor copiilor lui Dumnezeu, indiferent de vârsta lor spirituală. Diferitele vârste spirituale sunt prezentate în continuare, în următorul verset. Iertarea veșnică este o realitate minunată și sigură pentru orice copil al lui Dumnezeu; ea ne este oferită nu datorită vreunei fapte a noastre, ci „pentru Numele Lui”. Această iertare nu-și va pierde niciodată valabilitatea. Există însă diferite grade de maturitate în viața creștină practică, iar noi vom începe cu copilașii (versetul 13). În ce-i privește, ei beneficiază de un fapt vital: „L-ați cunoscut pe Tatăl”. Este întemeiată o relație prețioasă, iar Dumnezeu este cunoscut în dragostea, în bunătatea, în adevărul și în harul Său. Dumnezeu este în întregime la dispoziția sufletului și indispensabil pentru el. Prospețimea acestei credințe fragede oferă o bucurie și o fericire specială.

Tinerii l-au „învins pe cel rău”. Acest lucru implică o cunoaștere reală a Cuvântului, prin care eforturile lui Satan de a falsifica doctrina binecuvântată a lui Hristos sunt discernute și respinse. Avem aici un progres în energia vieții practice, care se arată prin biruința asupra puterii vrăjmașului.

Îi vedem apoi pe părinți, care L-au „cunoscut pe Cel care este de la început”. Vrăjmașul fiind biruit, progresul continuă acum în sfera unei păci profunde, sufletul hrănindu-se cu Hristos și ajungând la maturitatea spirituală. Avem aici cunoașterea deplină a lui Hristos, în toată manifestarea binecuvântată a gloriei Sale „de la început”, care maturizează sufletul, aducându-l la stare de demnitate și de adevărată înțelepciune.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. În Stăpânul Domnul mi-am pus încrederea.

Psalmul 73.28



De la invidie la fericire

Psalmistul Asaf spunea odinioară: „eram invidios față de cei aroganți, când vedeam prosperitatea celor răi”. Concluzia la care ajunge acum acest psalmist ne îndreptățește să ne întrebăm ce anume a produs schimbarea. Înainte, Asaf era nefericit și nemulțumit și îi invidia pe cei aroganți și răi. Cu Asaf, în această stare de invidie, se aseamănă tot neamul omenesc, chiar dacă mulți au o oarecare formă de evlavie, fără putere însă.

Cum a dispărut întreaga invidie a lui Asaf? Împrejurările exterioare nu s-au schimbat, însă el a descoperit ce este Dumnezeu pentru el, iar aceasta era ceea ce îi dădea pace, odihnă și mulțumire. În 1 Timotei 6.6 citim: „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”. De când a intrat în locașul sfânt al lui Dumnezeu, bunurile acestei lumi și-au pierdut forța de atracție pentru Asaf.

Toți cei care își văd neputința de îndreptare trebuie să știe că există o singură cale – și că nu este omenească, ci dumnezeiască. Mântuitorul ne cheamă să mergem la El așa cum suntem, cu starea noastră nefericită. Cei care recunosc faptul că nu se pot îndrepta singuri și astfel își pun încrederea în Mântuitorul vor primi o natură nouă, capabilă să facă binele, capabilă să se bucure de bunătățile pregătite de Domnul Isus Hristos pentru cei care sunt ai Lui. Aceasta este calea de la invidie la fericire! A străbătut-o Asaf. Să pășim și noi pe ea cu încredere!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ NE DEZVOLTĂM RĂBDAREA – Fundația SEER

„Necazul aduce răbdare” (Romani 5:3)


Ați observat că pe măsură ce înaintăm în vârstă avem tendința de-a deveni mai răbdători, chiar dacă avem tot mai puțin timp la dispoziție?!

Nu vi se pare interesant?! Oare de ce? Datorită perspectivei! Problemele noastre nu s-au schimbat chiar atât de mult, dar s-a schimbat perspectiva noastră. Lucruri care mai demult ne supărau așa de tare, acum nu ne mai supără, deoarece am trăit suficient de mult pentru a vedea și înțelege altfel lucrurile, să fim siguri că „harul Său ne este îndeajuns” (vezi 2 Corinteni 12:9).

Odată ce am înțeles că nu e mare lucru – și majoritatea nu-s mare lucru! – putem spune: „Am trecut pe acolo, știu ce înseamnă!” În loc să ne măcinăm și să ne văicărim, atitudini care oricum nu dau rezultate și care ne fură bucuria, noi am învățat să-L lăudăm pe Dumnezeu: „Mare este credincioșia Ta, Dumnezeule Tată; la Tine nu există nici o umbră de schimbare; Tu ești neschimbat, mila Ta este la fel; ai fost, vei fi și ești în veci de veci.”

Asemenea lui Iosif, putem privi în urmă la momente din viață în care am crezut că n-o vom scoate la capăt, și la situații în care am crezut că nu vom supraviețui, și să spunem: „voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). Da, perspectiva produce răbdare: „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:3-5).

Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți dezvolte răbdarea, astăzi – și începând de astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 17:1-19


Ne reîntoarcem acum la Iosafat, împăratul evlavios despre care au vorbit mult cărţile Împăraţilor. Să ne amintim că, de la moartea lui Solomon, „Cronicile urmăresc istoria împăraţilor lui Iuda, în timp ce „Împăraţii” se ocupă în special cu cei ai lui Israel. De ce atunci i s-a acordat vieţii lui Iosafat o întindere atât de mare acolo (pe paginile cărţii 1 Împăraţi)?

Pentru că, din nefericire, era în luptă strânsă cu Ahab şi cu Ioram, împăraţi ai lui Israel! Dar capitolul nostru, 17, nu are decât lucruri bune să ne spună despre acest împărat. El se întăreşte (v. 1); umblă „în căile dintâi ale lui David…; Îl caută pe Dumnezeul tatălui său; umblă
în poruncile Lui; îşi întăreşte inima … îndepărtează idolii (v. 1-6).

Şi nu numai că se desparte de rău, cum a făcut tatăl său Asa, dar face binele (v. 7-11).

Iată două aspecte inseparabile ale vieţii creştine! (Romani 12.9; 1 Petru 3.11). Dintre ofiţerii superiori, Amasia se prezentase de bunăvoie să-I slujească Domnului, ca un autentic nazireu (Numeri 6.2; vezi şi 2 Corinteni 8.5). Este posibil – şi acesta constituie un apel adresat fiecărui credincios – să fii consacrat Domnului şi în acelaşi timp săţi faci cu credincioşie şi serviciul sau îndatoririle zilnice. „Orice faceţi, lucraţi din suflet, ca pentru Domnul, recomandă Coloseni 3.23.

12 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Spuneți-o fiilor voștri; și fiii voștri, fiilor lor; și fiii lor, unei alte generații!

Ioel 1.3


În felul acesta simplu, prin harul lui Dumnezeu, o mărturie pentru adevăr era ținută vie în țară. Aceasta este și datoria noastră, de a transmite mărturia pentru evanghelie descendenților noștri. Trebuie să începem în familia noastră; rău este predicatorul care nu-și începe slujba în propriul cămin. Cei necredincioși trebuie într-adevăr căutați, însă căminul are prioritate, și vai de cei care inversează ordinea stabilită de Domnul!

A-i învăța pe copiii noștri este o datorie personală, pe care n-o putem lăsa în mâna învățătorilor de școală duminicală; aceștia ne pot ajuta, însă nu ne pot scuti de această obligație sfântă. Mamele și tații trebuie să poruncească, așa cum a făcut Avraam, caselor lor, în frica lui Dumnezeu, și să vorbească celor mici despre lucrările minunate ale Celui Preaînalt. Învățătura părintească este o datorie naturală – cine ar fi mai potrivit să se îngrijească de binele unui copil, decât cei care i-au dat viață? A neglija această datorie este o greșeală foarte gravă.

Fie ca părinții să înțeleagă importanța acestei chestiuni! Este o minunată și plăcută îndatorire să vorbim despre Domnul Isus fiilor și fiicelor noastre, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că Dumnezeu i-a mântuit și continuă să-i mântuiască pe copii prin intermediul rugăciunilor și al îndemnurilor părinților.

C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

Semănați cu dreptate și veți secera potrivit cu îndurarea … Este timpul să-L căutați pe Domnul, până ce va veni … dreptatea.

Osea 10.12



Cine seamănă vânt…

Un om arogant stătea de vorbă cu un prieten de-al său cu teamă de Dumnezeu:

— Doar nu sunt un copil, ca să mă tem de Dumnezeu! Eu sunt ateu!

— Faci rău că nu lepezi de la tine această orbire a mândriei tale, i-a spus credinciosul.

După un timp, omul mândru a venit la cel credincios și i-a zis:

— Prietene, am pățit-o rău de tot. Fiul meu m-a dat afară din casă. I-am dat casa, pentru ca el să mă îngrijească până la moarte și acum m-a alungat.

— Dar bine, prietene, se vede că feciorul tău te-a auzit mereu spunând că ție nu ți-e teamă de Dumnezeu. Și atunci și-o fi zis în mintea lui: Dacă tata nu se teme de Dumnezeu, eu de ce să mă tem de el? Acum seceri ce ai semănat. Este scris că cine seamănă vânt culege furtună.

Părinților, ce semănăm de timpuriu în sufletele copiilor vom culege mai târziu! Câteodată acest mai târziu s-ar putea să aducă rezultate de care ne întristăm sau de care ne bucurăm. Depinde de ceea ce semănăm. Dumnezeu spune: „Semănați cu dreptate și veți secera potrivit cu îndurarea” (Osea 10.12). Să ne însușim această concepție biblică și să o punem în practică! Prin puterile noastre proprii nu putem face această lucrare. Să apelăm la ajutorul Domnului, care ne poate da atât voința, cât și înfăptuirea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI ÎNTR-UN MOMENT DE CUMPĂNĂ? – Fundația SEER

„O, dacă n-aş fi încredinţat…” (Psalmul 27:13)


David a ucis un uriaș, a scris psalmi și a fost cel mai popular împărat al lui Israel. Dar atunci când poverile vieții l-au adus într-un moment de cumpănă, el a putut scrie că era „încredinţat că va vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!..” Ești și tu într-un moment de cumpănă, astăzi? Când ajungi să experimentezi astfel de clipe, se întâmplă unul dintre cele două lucruri posibile: fie ești un învins, fie un învingător! Totul depinde de ceea ce faci.

David a experimentat biruința pentru că a știut soluția corectă: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (v. 14).

Există o zicală care spune: „Același soare care topește untul întărește lutul.” Când vine necazul, te poți întoarce împotriva lui Dumnezeu deoarece L-ai slujit cu credincioșie și nu înțelegi de ce permite să treci printr-o perioadă atât de dificilă… sau te poți întoarce spre El pentru a primi răspunsuri! Nimic nu-L ia pe nepregătite, și nimic nu este prea greu pentru El!

El a spus: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:9-10).

Poate că ești într-o stare de șoc chiar acum – tu, dar nu și Dumnezeu! Circumstanțele tale pot deveni o scenă pentru Dumnezeu, pe care să-Și demonstreze dragostea Lui necondiționată și grija Sa față de tine. Așadar, nu-ți pierde curajul: El te va scoate la liman și din această furtună, și Își va glorifica Numele și prin acest proces!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 16:1-14


Versetul 11 face distincţie între „cele dintâi fapte ale lui Asa, care erau plăcute lui Dumnezeu, şi „cele de pe urmă care, în mod trist, erau rele.

Baeşa, împăratul lui Israel, gelos să-i vadă pe mulţi dintre supuşii lui trecând în ţara lui Iuda (15.9), construieşte o cetate întărită, ca să-i împiedice. Apoi Asa, în loc să privească spre Domnul ca să oprească lucrarea lui Baeşa, face o alianţă păgână, cu Siria. Politică inteligentă la prima vedere, de vreme ce a început prin a produce efectul dorit! Însă Dumnezeu nu vede lucrurile în acelaşi fel şi-l mustră pe împărat prin intermediul unui profet. Lipsa lui de încredere şi de ţinere de minte (v. 8) îl va priva pe Asa de o victorie asupra sirienilor.

Iritat că a lăsat să-i scape o ocazie atât de bună şi lezat în amorul propriu, Asa îl aruncă în închisoare pe cel care-i devenise vrăjmaş pentru că-i spusese adevărul (Galateni 4.16) şi-i asupreşte pe unii din popor. Dumnezeu îl disciplinează printr-o boală dureroasă. În zadar! Continuă să se sprijine tot pe oameni în loc să se bazeze pe Dumnezeu şi, în mod trist, moare fără să fi învăţat această ultimă lecţie. Timp de treizeci şi cinci de ani din patruzeci, Asa umblase cu Dumnezeu. Iar mai fi trebuit câţiva ani ca să-şi sfârşească viaţa bine. Să-I cerem Domnului să ne păstreze drepţi pe cale până în ultima zi a vieţii noastre (2 Timotei 1.12; 4.18).

11 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine … Dormiți de acum și odihniți-vă; iată, s-a apropiat ceasul, și Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.

Matei 26.38,45


Oamenii au venit să-L ia. A căutat pe cineva să-i fie milă, dar fără folos; a căutat mângâietori, dar n-a găsit niciunul. El este Dumnezeu peste toți, totuși (și în întregime), Om. Cu toate acestea, așa cum a spus cineva, El niciodată nu le-a cerut celor ai Săi să se roage pentru El, ci: „Vegheați împreună cu Mine”.

În ce mă privește, este deosebit de prețios să descopăr acest lucru, anume că El, care era cu Dumnezeu și care era Dumnezeu venit în trup, a simțit ca un om în orice împrejurare. Când le-a cerut ucenicilor să vegheze împreună cu El, știa că lumea era împotriva Lui; a privit la aceia cu care petrecuse cel mai mult timp și le-a cerut să fie alături de El. Totuși trebuia să fie lipsit de orice sprijin. A fost apăsat și încercat până la ultima treaptă a suferinței și a durerii omenești, fiind cu totul singur în rugăciunea și în agonia Sa.

Unde erau cei care ziceau că merg la închisoare și chiar la moarte cu El? Erau adormiți, înșelați; adormiți odinioară în prezența slavei Împărăției pe munte, acum adormiți în grădină! Aceasta arată ce ființe sărmane suntem, arată ce parte trebuia să aibă Hristos în această lume: nimeni care să simtă împreună cu El! Maria din Betania a fost singura care a simțit împreună cu El, însă printre ceilalți nu s-a găsit nici măcar unul care să facă acest lucru, în timp ce n-a existat niciunul între ei care să fi avut nevoie de compasiune și care să n-o găsească în El.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci Mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă pentru păcat.

Psalmul 40.6



Urechi pregătite

Cine este Cel care vorbește în acest verset? Însuși Fiul lui Dumnezeu! El Îi vorbește Tatălui Său despre întruparea Sa.

Fiul lui Dumnezeu a fost gata să vină ca Om în lume. De ce au fost pentru El așa de importante urechile? Pentru că a vrut să le arate creaturilor Sale cum se obține favoarea lui Dumnezeu: prin ascultare. El a știut că noi, oamenii, avem o problemă cu a asculta de glasul din ceruri. Dumnezeu a strigat, dar nimeni n-a răspuns (Isaia 50.2)! De aceea, Isus Hristos, în viața Sa pe pământ, Și-a deschis în fiecare zi urechile, ca să ne poată aduce nouă, oamenilor, un mesaj de la Dumnezeu.

Ce mesaj ajunge la urechea noastră? Dumnezeu ne vorbește despre planul Său veșnic. El dorește să aibă în jurul Său oameni răscumpărați în Fiul Său. Ei sunt copiii Săi iubiți, care stau ca oameni sfinți și fără pată înaintea Lui. Ca fii ai lui Dumnezeu, ei înțeleg gândurile Sale și au comuniune cu El.

Pentru a-i putea mântui pe oameni și pentru a-i putea aduce într-o poziție desăvârșită înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus a lăsat să I se pregătească un trup (Evrei 10.5). Iar pe baza morții Sale, noi suntem sfințiți prin credință, astfel că acum suntem făcuți potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Sef sub acoperire – Fundația SEER

„Am ramas acolo… sapte zile.” (Ezechiel 3:15)



 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 15:1-19


Asa a fost credincios. Prin Azaria, Dumnezeu îl va încuraja şi mai departe.
Cuvântul Domnului nu este mai puţin necesar după bătălie, faţă de cât este înaintea ei; pentru că tendinţa naturală după bătălie este de relaxare.
Fiţi tari şi să nu vă slăbească mâinile”, îi îndeamnă profetul, adăugând această promisiune: pentru că este o răsplătire pentru lucrul vostru” (v. 7). Aceste cuvinte au efect.
Asa, plin de energie, îndepărtează urâciunile din toată ţara şi restabileşte serviciul la altarul Domnului.

Zel remarcabil, care îi antrenează nu numai pe cei din Iuda şi din Beniamin, ci şi pe mulţi din Israel, din alte seminţii” (v.9). Acelaşi lucru se aplică devotamentului pe care noi îl arătăm Domnului. Acesta îi va încuraja pe alţi credincioşi, care sunt probabil mai timizi, să-şi arate
credinţa. Este o experienţă pe care mulţi au avut-o în special în timpul serviciului militar. „O inimă ataşată sincer de Domnul, iată ceea ce vorbeşte cu adevărat conştiinţei altora” [W.K.].

Asa înţelege că nu poate să ceară poporului o curăţire completă, dacă el însuşi nu dă un exemplu în propria-i casă. De aceea nu ezită s-o
pedepsească pe Maaca, regina mamă, luându-i coroana şi transformându-i idolul în praf şi cenuşă.

10 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii” … Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

1 Samuel 18.7,9


Israel îi datora totul lui David, fiindcă filistenii voiau nu numai să pună mâna pe țară și pe bogățiile ei, ci și să-i facă sclavi pe toți locuitorii ei. Saul nu-i putea elibera, nici Ionatan, nici Abner. Atunci și-a făcut apariția David, care și-a pus viața în joc, l-a biruit pe vrăjmaș și a eliberat poporul de sub puterea lui. David era fără îndoială cel căruia i se cuvenea domnia, iar conștiința lui Saul dădea mărturie despre acest lucru, însă mândria și egoismul îl împiedicau să predea totul în mâinile lui David. Saul avea primul loc în propriile gânduri și îl ura pe David, fiindcă știa că David ar fi trebuit să fie primul.

Totuși David, în lupta lui cu Goliat, n-a suferit nimic și a fost protejat de brațul Domnului. Cât de diferit au stat lucrurile în cazul Domnului Isus Hristos, atunci când a venit să-i elibereze pe oameni – „atât de desfigurată Îi era fața, mai mult decât a oricărui om, și înfățișarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor” (Isaia 52.14). Mâinile și picioarele I-au fost străpunse, orice suferință a fost partea Lui și a băut până la fund paharul amărăciunii morții. El a plătit un preț uriaș și a repurtat o mare biruință, a obținut o eliberare veșnică pentru oamenii păcătoși și a nimicit puterea lui Satan, cei care cred în El fiind izbăviți de frica morții și de pedeapsa veșnică.

Cât de josnică este nerecunoștința care refuză să-L iubească! Cât de păcătos este egoismul care nu-I aduce închinare! Cât de cumplită este mândria care refuză binecuvântarea venită prin Hristos crucificat! Dumnezeu are binecuvântări mărețe și fără plată, pentru toți, prin moartea lui Hristos, însă nimeni nu le va dobândi fără să se supună lui Hristos. A refuza să I te supui lui Hristos este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, răzvrătire care aduce mânia dreaptă a lui Dumnezeu asupra oricui are o astfel de atitudine.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pune-ți casa în rânduială, căci vei muri.

2 Împărați 20.1



Ultima zi a vieții

Ce ați face dacă ați mai avea de trăit doar o singură zi? Această întrebare a fost pusă unor tineri în vârstă de 16 și 17 ani la ora de religie. Pentru că răspunsurile lor s-au predat anonim, fiecare a putut să scrie ce a gândit:

Un tânăr a răspuns: „Aș teroriza întreg orașul, pentru a da frâu liber frustrării mele. La final m-aș târî într-un colțișor, de teama morții”.

Un altul a scris: „Dat fiind acest eveniment solemn, nu aș face niciun rău. Poate aș încerca să găsesc pacea cu Dumnezeu”.

Altul a scris: „Eu nu m-aș ruga în niciun caz lui Dumnezeu, pentru că nu m-am interesat deloc de El până acum”.

Între toate răspunsurile, unul a fost deosebit: „Eu aș duce viața exact ca până acum. Isus Hristos mi-a iertat vina. De aceea pot să-mi petrec ultima zi fără teamă”.

Domnul Isus dorește să dea tuturor oamenilor această pace: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). La El putem să ne despovărăm de încărcătura păcatelor noastre, mărturisindu-le cu sinceritate. Atunci aflăm cum Dumnezeu ne iartă vina. Pentru că avem nădejdea sigură a învierii prin credința în Isus Hristos, nu trebuie să ne mai temem de moarte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Legea locatiei – Fundația SEER

„Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze” (Geneza 2:15)



 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 14:1-15


Asa, un împărat credincios, fiul şi succesorul lui Abiia, curăţă Iuda de idolatrie. Această carte insistă asupra odihnei şi liniştii de care ţara s-a bucurat în timpul primei perioade a domniei lui (v. 1, 5, 6, 7). Asa foloseşte acest timp de odihnă ca să construiască cetăţi înconjurate cu ziduri şi ca să-şi întărească sistemul de apărare al teritoriului, oferindu-ne astfel o lecţie importantă. Sunt perioade din viaţa noastră care corespund unui timp de odihnă, de exemplu vacanţele şi diversele momente de distracţie sau de destindere. Să le folosim pentru a ne fortifica sufletele prin citirea Bibliei şi pentru a ne întări în adevăr. „Toată armătura lui Dumnezeu” trebuie îmbrăcată mai dinainte, „ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea (Efeseni 6.12 …)

Ziua cea rea, ziua ofensivei lui Zerah, găseşte deci un Asa pregătit. „Peste toate”, el aşază „scutul credinţei”, altfel spus, se bazează pe încrederea simplă în Dumnezeul său. Ea străluceşte în frumoasa lui rugăciune din v. 11 şi constituie punctul de forţă de partea lui, indiferent de cei cinci sute optzeci de mii de soldaţi ai săi. Un milion de adversari îi stau înainte. În termeni omeneşti, aceasta este o confruntare inegală, disproporționată. Dar întotdeauna se verifică adevărul biblic: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10). Dumnezeu răspunde credinţei lui Asa, dându-i o victorie strălucită şi o pradă bogată.

9 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

Matei 11.30


Credinciosul este un slujitor, fiindcă este un fiu, iar a-L sluji pe Domnul înseamnă libertatea perfectă. Jugul său este bun și sarcina Lui este ușoară. Cel credincios Îi slujește lui Dumnezeu ca păcătos răscumpărat și ca fiu, constrâns de dragostea lui Hristos. El lucrează nu pentru a deveni liber, ci fiindcă este liber; nu pentru a dobândi viața, ci fiindcă are viața. Această slujire este una fericită; este făcută cu o inimă plină de bucurie, cu un duh binevoitor, și este însoțită adesea de o răsplată prezentă. Nu există îngrijorări și nici poveri legate de o astfel de slujire. Ea are doar un singur scop – acela de a-L înălța pe Cel care ne-a răscumpărat cu sângele Său; iar noi știm că acest sânge ne curățește conștiința de faptele moarte, ca să slujim Dumnezeului viu și să-L așteptăm pe Fiul Său din cer.

Mai mult, avem libertatea de a ne încrede în El în orice timp, de a arunca toate îngrijorările noastre asupra Lui, de a ne bucura în Domnul întotdeauna și de a ne ruga fără încetare. Putem sta, prin credință, la picioarele Sale străpunse și putem căuta îndrumare, ascultând cuvintele Lui cu certitudinea binecuvântată că El a făcut ispășire deplină pentru noi și că ne-a eliberat pentru totdeauna. Ne putem sprijini pe brațul Lui în timp ce străbatem pustia acestei lumi și ne putem odihni capul la sânul Lui, conștienți de dragostea Lui desăvârșită și care nu se schimbă niciodată.

Nu toți cei credincioși se bucură de această libertate în sufletele lor, însă ea este cu adevărat partea tuturor celor care și-au pus încrederea în Domnul Isus pentru mântuire, fiindcă ea este întemeiată pe ceea ce deja a fost împlinit; este libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi.

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.21



A deveni religios?

Alexandru discuta adesea cu vecinul său. Acesta se plângea de probleme de sănătate și își mărturisea teama cu privire la operația pe care trebuia să o facă în curând. După câteva cuvinte de încurajare, Alexandru a ajuns să-i vorbească despre Mântuitorul Isus Hristos, singurul ajutor fidel pentru toți cei care suferă sau care se simt singuri. I-a povestit vecinului cum el însuși a aflat mângâierea în Domnul Isus când îi murise soția.

„Vă invidiez pentru credința dumneavoastră”, l-a întrerupt vecinul, „dar eu nu sunt așa de religios”. Alexandru i-a explicat că el nu vorbește despre religie, ci despre o Persoană, și anume despre Acela care, din dragoste, Și-a dat viața pe cruce pentru salvarea oamenilor. Mântuitorul Isus Hristos nu a venit pe pământ pentru a Se îndrepta spre oamenii religioși. Astfel de oameni sunt deseori foarte mulțumiți cu ei înșiși și cu atitudinea lor. Mântuitorul nu a vrut să-i facă pe religioși și mai religioși, ci S-a îndreptat spre cei care își simt povara păcatelor și care doresc o altă viață. Apoi Alexandru l-a invitat pe vecinul său la un ceai și discuția a continuat. El a luat Biblia și i-a arătat din Evanghelii dragostea pe care a arătat-o Mântuitorul față de cei care suferă. I-a explicat că vestea dumnezeiască trebuie primită ca un copilaș. Această discuție a fost pentru vecin punctul de cotitură pentru schimbarea pe care a lucrat-o Dumnezeu în sufletul său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DISTRIBUITORII BINECUVANTARII LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare” (Geneza 12:2)


 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 13:13-22


Cuvântarea lui Abiia în faţa armatei lui Israel a fost ţinută pe un ton de superioritate, dar care s-a dovedit a nu fi de calitate. N-a fost necesar decât ca Ieroboam să-i încercuiască, pentru a pune la încercare pe împăratul lui Iuda şi armata acestuia. Dintr-o dată, Abiia se trezeşte luat pe la spate, pe punctul de a fi zdrobit. Totuşi, o direcţie rămâne liberă: spre cer. Strigătele de disperare se înalţă către Domnul; acum, toate pretenţiile au dispărut şi apare credinţa. Ea se foloseşte de un straniu instrument de război, … dar bine cunoscut în istoria lui Israel: trâmbiţele (vezi Iosua 6.4; Judecători 7.18). Aceasta este o armă căreia nimic nu-i stă în cale, deoarece credinţa care o foloseşte se odihneşte pe Cuvântul divin şi pe promisiunile sale întotdeauna valabile (vezi Numeri 10.9). Ei bine, chemarea credinţei nu putea să rămână neauzită! Sunetul pătrunzător a vorbit inimii lui Dumnezeu despre pericolul care se abătuse asupra poporului Său şi, fără nici un dubiu, a vorbit solemn şi inimilor
oamenilor lui Ieroboam, care erau gata să facă război cu fraţii lor … şi cu Domnul.

Armata lui Israel este tăiată în bucăţi şi umilită (v.18), făcând dovada că nici forţa (v. 3), nici şiretenia nu pot învinge credinţa în Dumnezeu.

8 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

L-ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morți, pentru care noi suntem martori.

Fapte 3.15


De ce a fost necesar ca Hristos să moară pentru a deveni „Prințul” vieții? Știm că moartea este plata păcatului (Romani 6.23); de aceea, atâta vreme cât chestiunea păcatului era nerezolvată, iar cerințele drepte ale lui Dumnezeu cu privire la om din pricina acestui păcat nu erau satisfăcute, moartea trebuia să domnească în continuare.

Omul suferise pedeapsa și consecințele faptelor sale și trebuia să rămână sub acestea până când avea să fie răscumpărat, până când se va fi găsit Cineva capabil și doritor săl scoată de acolo. Hristos a fost acela – Mielul de care Dumnezeu Însuși a purtat de grijă – „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). El a venit și, prin moartea Sa, a satisfăcut toate cerințele lui Dumnezeu cu privire la păcătos, căci Sa așezat de bunăvoie sub întreaga mânie care se cuvenea acestuia; și, în chiar locul unde domnea păcatul, El a făcut o ispășire perfectă și La glorificat întrun așa mod pe Dumnezeu, încât Acesta, ca mărturie a satisfacției Sale depline cu privire la lucrarea Sa, La înviat dintre cei morți și La așezat la dreapta Sa în ceruri. Acum deci El este Cel viu în vecii vecilor, moartea nu mai are stăpânire asupra Lui și poate da viață veșnică tuturor celor care vin la El. „După cum printr-o singură greșeală a venit judecată către toți oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecințele au fost către toți oamenii spre o îndreptățire a vieții” (Romani 5.18). Sfințenia lui Dumnezeu a făcut necesar ca Hristos – luând acest loc în harul Său infinit – să moară pe cruce pentru păcat; astfel că, pe temelia ispășirii împlinite de El acolo, Dumnezeu poate acum să rămână drept și să îndreptățească pe păcătos, săl aducă din moarte la viață. Nu există viață decât în Hristos și prin Hristos. De aceea Ioan poate spune: „Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! … El îți răscumpără viața din groapă; El te încununează cu bunătate și îndurări; El îți satură de bunătăți bătrânețea.

Psalmul 103.2-5



Toamna vieții

Nimeni nu vrea să îmbătrânească. Și totuși – indiferent că vrem sau nu – toamna vieții se instalează. Dar, așa cum în natură toamna este plină de culori și de fructe, tot astfel și amurgul vieții noastre poate fi frumos și prețios. Premisa pentru aceasta este ca noi să avem o legătură personală cu Dumnezeu, pe care să o întreținem și de care să ne preocupăm cu perseverență. Desigur, greutățile vârstei nu sunt ușoare. Dar o viață de credință cu Dumnezeu ne va ajuta să fim mulțumiți și la bătrânețe.

Ai o relație personală cu Dumnezeu? Sau poate ai crezut cândva în El, dar între timp L-ai uitat? Indiferent în ce poziție te afli, astăzi Dumnezeu te așteaptă. Dacă te întorci la El, Dumnezeu te va primi cu brațele deschise. El te dorește un copil al Lui. Mai mult, El a pregătit în cer o casă veșnică pentru cei ce cred în Isus, Fiul Său.

Părtășia cu Dumnezeu presupune ca problema păcatelor noastre să fie rezolvată. Dumnezeu Însuși a făcut primul pas când L-a trimis pe Fiul Său ca Om pe pământ. Isus Hristos a venit și a murit la cruce pentru păcatele tuturor acelora care Îl acceptă pe El ca Mântuitor personal. Dacă vei crede în El, moartea Sa este plată și pentru vina ta. Dumnezeu te iartă, dacă îți recunoști înaintea Lui starea de păcătoșenie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPORTUNITĂȚI ȘI PROVOCĂRI – Fundația SEER

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

Nimic din lumea asta nu va deveni ceva, cu adevărat măreț, până nu câștigă biruința asupra unui lucru care pare insurmontabil. Apostolul Pavel scrie: „Voi mai rămânea totuşi în Efes până la Cincizecime, căci mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (v. 8-9). Ușile „mari și largi” ale oportunităților vin întotdeauna la pachet cu mari provocări și fiecare provocare ne cheamă să avem o credință mai puternică și o tenacitate mai fermă. Să ne gândim puțin: dacă un succes remarcabil ar putea fi repurtat cu ușurință, toată lumea l-ar avea. Și dacă toată lumea l-ar avea, nu ar mai fi un succes remarcabil!

Cum se transformă omida în fluture? Învingând rezistența coconului. Și coconul este atât de esențial pentru acest proces, încât omida efectiv îl creează. Nu ar fi mai ușor ca ea să rămână la căldura și confortul coconului? În zilele în care omida se zbate să iasă din cocon, probabil că se gândește la acest lucru! Dar în adâncul său, ea cunoaște prețul libertății. Zborul și descoperirile necesită luptă, dezvoltare și uneori sângerare. Nu există altă cale!

De ce Domnul Isus i-a trimis pe ucenicii Săi într-o furtună periculoasă? Pentru a-i învăța să se încreadă în El în toate situațiile din viață. Curând El avea să Îi părăsească, și Se folosea de fiecare experiență pentru a-i pregăti pentru viitor. Așadar, care este lupta ta și ce trebuie să învingi? În loc să te văicărești și să Îi ceri lui Dumnezeu s-o ia de la tine, privește-o și primește-o așa cum este – o pregătire. Nu uita, nivelul pregătirii tale indică nivelul binecuvântării care te așteaptă de partea cealaltă. Așadar, dacă Dumnezeu îți deschide o ușă a oportunității, fii pregătit de luptă, deoarece una fără cealaltă nu se poate!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 13:1-12


Contrar instrucţiunilor Cuvântului (Deut. 21.15-17), Roboam l-a stabilit ca moştenitor şi succesor pe Abiia, fiul soţiei sale favorite, Micaia (sau Maaca, vezi 11.20-21), care era, de altfel, o idolatră (15.16). Dintr-o asemenea necredincioşie nu putea să rezulte decât o domnie rea. Şi totuşi, scurta istorie a acestui împărat conţine un pasaj bun, omis în „Împăraţi”, dar care nu a putut fi trecut sub tăcere în cartea noastră, a harului. Este vorba de războiul care izbucneşte între Abiia şi Ieroboam.

Potrivit cu Luca 14.31, era o nebunie din partea împăratului lui Iuda să meargă la război cu un număr de soldaţi pe jumătate faţă de cei ai adversarului său. Totuşi, Abiia are unele atuuri care, în ochii lui, îi compensează inferioritatea numerică. El le dezvăluie în cuvântarea ţinută în faţa armatei lui Israel. Iuda rămăsese încă în linia împărătească a lui David, avea încă forma adevărată de închinare, cu sacrificii, precum şi prezenţa Domnului. Abiia pretinde că nu L-a părăsit (v. 10), dovadă că nu se cunoştea pe sine. În sfârşit, exista la el o armă secretă, cea mai eficace dintre toate celelalte, şi căreia îi vom vedea mâine rolul decisiv pe care îl va juca: „trâmbiţele răsunătoare” (v. 12).

7 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ferice de cei care păzesc mărturiile Sale, care Îl caută din toată inima.

Psalmul 119.2


Meditații asupra Psalmului 119 (1)

De ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu? De ce este ferice de cei care păzesc mărturiile Sale? Studiul Scripturii nu este un exercițiu intelectual. Putem încerca să găsim diferite lucruri în Cuvântul lui Dumnezeu, însă, în primul rând, o Persoană este revelată în acest Cuvânt – Domnul Isus Hristos – și pe El trebuie să-L căutăm mai întâi. Este un lucru binecuvântat dacă deschidem Biblia cu dorința de a-L găsi pe Hristos în ea. Domnul Isus le-a spus iudeilor: „Voi cercetați Scripturile … și ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5.39). Prin urmare, dacă avem dorința de a-L găsi pe El în Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi nespus de binecuvântați.

În al doilea rând, trebuie să-L căutăm din toată inima. Avem nevoie de o inimă neîmpărțită atunci când încercăm să-L găsim pe paginile Scripturii. Nu putem să ne împărțim atenția între Domnul și orice altceva. Nu putem spune că există o parte creștină a vieții noastre, în care ne găsim plăcerea să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, și că există o altă parte, seculară, a afacerilor sau a divertismentului, în care Dumnezeu nu are niciun cuvânt de spus. Nu, ci trebuie să-L căutăm cu o inimă întreagă. În Deuteronom 4.29 citim: „Și de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău și-L vei găsi, dacă-L vei căuta cu toată inima ta și cu tot sufletul tău”. Dumnezeu ne promite că, dacă Îl vom căuta cu toată inima în Scriptură, Îl vom găsi. Nu cunosc pe nimeni care să-L fi căutat pe Domnul Isus în Biblie, care să se fi rugat și care să fi citit cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu și care să nu-L fi găsit. Îl vom găsi și noi, dacă Îl căutăm cu o dorință arzătoare și cu o inimă întreagă.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luptați-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea. Îndată ce Stăpânul casei Se va scula și va închide ușa și voi veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! El vă va răspunde: … nu vă știu de unde sunteți; depărtați-vă de la Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.

Luca 13.24-27



Înăuntru, ori afară?

M-am apropiat odată de ușa unui magazin pentru a cumpăra ceva. În aceeași clipă, din cealaltă parte a apărut în fața ușii un bărbat. Salutând, proprietara magazinului a ieșit, l-a primit cu mare amabilitate pe acel domn, i-a spus să meargă la soțul ei și apoi a închis ușa după ea.

Atunci mi-a trecut prin minte cuvântul Domnului Isus care este scris în Matei 24.40: „Unul va fi luat și altul va fi lăsat”.

După nici măcar un minut, doamna a ieșit iarăși și și-a cerut scuze că mi-a închis ușa în nas. I-am spus că nu face nimic; dar în sinea mea m-am gândit că așa va fi închisă odată ușa cerului sau ușa harului pentru mulți așa-ziși creștini. În acel minut mi-am imaginat cât de îngrozitor va fi pentru aceia care nu vor fi gata când Isus va reveni și când va fi nevoit să le spună: „Duceți-vă de la Mine, nu vă cunosc!”.

Ce trebuie să facem pentru ca El să ne poată spune: „Da, vă cunosc„? Foarte simplu, și anume: să venim la El așa cum suntem, pentru a deveni oițele Sale. Isus spune în Matei 11.28: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”, iar în Ioan 10.27,28: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri …”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Provocari pentru Biserica din zilele noastre – Fundația SEER

„Pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a Lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10)


Iata trei din provocarile cu care se confrunta biserica si credinciosii astazi:

  1. Nu putem experimenta o descoperire a lucurilor lui Dumnezeu continuand sa ne agatam de lucrurile moarte. Scopul Lui Dumnezeu este ca „domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a Lui Dumnezeu”. Cuvantul „trezire” nu se refera numai la cineva care se desteapta din somn, ci se refera si la invierea cuiva care a murit, sau care este pe moarte si revine din nou la viata.
  2. Ne este teama de excese sau de exagerari, asa ca imbratisam mediocritatea si o numim echilibru. Oameni nu se simt atrasi de noi datorita asemanarilor dintre noi, ci datorita lucrurilor care ne fac unici. Cand vorbim despre credinta si despre marturia noastra, noi nu trebuie sa bagatelizam, sa punem pe planul doi, sau sa dam la o parte exact lucrurile care ni le-a dat Dumnezeu si care ne fac diferiti. Daca noi facem asta, oamenii vor fi dezamagiti si vor merge in alta parte. Ucenicii nu s-au amestecat cu multimea; mesajul lor si manifestarea puterii Cuvantului i-a facut sa iasa in evidenta.
  3. Trebuie sa-i apreciem in biserica pe aceia care isi asuma riscuri si traiesc prin credinta. In prima minune facuta de Domnul Isus, preschimbarea apei in vin, Maria le-a spus slujitorilor din Cana: „Sa faceti orice va va zice” (Ioan 2:5). Nevoia noastra de a fi apreciati si de a fi populari, poate duce la un spirit religios care ii schilodeste pe cei ce isi asuma riscuri si pe cei care umbla prin credinta. Domnul Isus ne-a facut urmatoarea promisiune: „voi veti primi o putere cad Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-mi veti fi martori…” (F. Apostolilor 1:8).

Asadar, intrucat Dumnezeu ne spune sa-L prezentam prin Biserica, sa nu ne temem sa iesim in evidenta – si sa-L ascultam!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 12:1-16


Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dumnezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor adversari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împăratului şi poporului să compare ce înseamnă să-I servească Domnului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Domnul Îşi îmbogăţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.

Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept”. Recunoaşterea acestei dreptăţi, … chiar dacă ea trebuie să se exercite contra noastră, este întotdeauna un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt Îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumnezeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniază „lucrurile bune” pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău” (v. 14). Un rău cu rădăcini îndepărtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solomon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).

6 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva!”.

Matei 16.22


Petru și Domnul său (4) – „Înapoia Mea, Satan!” (A)

Cei credincioși încă au în ei carnea, chiar dacă nu mai sunt „în carne”, în ce privește poziția lor înaintea lui Dumnezeu (Romani 8.9). Iar dacă nu umblăm în Duhul și dacă nu rămânem în părtășie cu Hristos, carnea se va manifesta cu siguranță. Aceasta este fără îndoială explicația pentru desele inconsecvențe din umblarea celor credincioși – acum Îl onorează pe Domnul, iar în momentul următor Îl dezonorează. Apostolul Petru ne oferă un exemplu cu privire la această inconsecvență în umblare.

Petru Îl mărturisise pe Domnul Isus a fi „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Nu „carnea și sângele” îi descoperiseră acest lucru, ci harul suveran al Tatălui ceresc. Datorită acestei mărturisiri, Petru este numit „fericit” de către Domnul Însuși. La scurt timp după aceasta, „Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la preoții de seamă și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze” (versetul 21).

În urma acestor cuvinte, Petru L-a luat pe Domnul deoparte și a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva”. Cuvântul folosit aici pentru „a mustra” înseamnă „a atenționa cu seriozitate”. Dacă Domnul avea să moară în acest fel, atunci toate nădejdile lui Petru de a domni împreună cu El în Împărăție aveau să se năruiască. Petru se gândea mai mult la el, decât la Domnul și la planurile Sale. Ni se întâmplă și nouă des acest lucru – să împletim planurile, gândurile și intențiile noastre cu cele ale lui Dumnezeu, căutând ca El să le împlinească pe ale noastre, nu pe ale Lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!

Marcu 10.49



Îndrăznește, te cheamă!

Când Domnul Isus a ieșit din Ierihon, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Bartimeu a auzit că Isus Nazarineanul va trece pe acolo și striga pentru ca Domnul Isus să Se îndure de el. Mulți l-au certat pe orb să tacă. Dar Isus S-a oprit și l-a chemat la El. Atunci, cei care mergeau cu Domnul i-au spus sărmanului orb: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!”. La aceste cuvinte, Bartimeu și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.

Isus l-a chemat! Avea suficiente motive să nu se teamă. Încrederea lui în Mântuitorul nu a fost dată de rușine. La cuvântul Domnului, Bartimeu și-a căpătat vederea și L-a urmat pe Domnul Isus pe cale.

Poate că și tu ai înțeles că păcatele tale te despart de Dumnezeu și te simți sărac și pierdut sub vina ta înaintea lui Dumnezeu. Și pentru tine sunt rostite cuvintele: „Îndrăznește, te cheamă!”.

Isus vrea să Se oprească în fața oricui oftează sub povara păcatului. El așteaptă ca și tu să-I aduci povara ta, pentru că vrea să te elibereze de ea. Aruncă tot ce te împiedică să mergi la El! Adu-I Lui tot ce te apasă! Recunoaște înaintea Lui lipsa de speranță din viața ta, păcatele tale, condamnarea ta la pierzare! El va așeza în inima ta pace, iar tu Îl vei urma cu bucurie.

Nu te lăsa reținut de aceia care vor să te împiedice și care te înspăimântă cu urmări închipuite ale acestui pas! Domnul este Cel care te cheamă. Ascultă glasul Lui! Urmează chemarea Sa! Nu vei regreta niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (6) – Fundația SEER

„Scrie proorocia, si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor” (Habacuc 2:2)


Tu trebuie sa iti pui scopurile pe hartie!

Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Scrie proorocia, … ca sa se poata citi usor. Caci este o proorocie a carei vreme este hotarata… daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.” (v. 2-3). Sa retinem cuvantul „zaboveste”, chiar daca nu ne place neaparat ce comunica. Dumnezeu iti poate da o viziune peste noapte, dar de obicei ea nu sa va si implini peste noapte! Te poti confrunta cu dezamagiri, cu descurajari si cu amanari. Intrucat viziunea te va costa mai mult decat te-ai asteptat si necesita mai mult timp decat ai planuit, poate fi „incetosata” de circumstante si emotii. De acee este ata de important sa o scrii si sa o ai inaintea ochilor! De ce i-a zis lui Avram Dumnezeu ca fii sai vor fi asa de multi „ca stelele cerului”? Deoarece stelel sunt corpuir ceresti pe care le poti privi cu ochii si le poti numara.

„Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca poporul este fara frau” (Proverbe 29:18). Expresia „fara frau” sugereaza ceva care se degradeaza lent, si asta se intampla cand nu ai viziunea lui Dumnezeu inaintea ta. Daca ai visat sa slabesti, pune pe frigider o poza care sa te inspire. Daca visezi ca intr-o buna zi sa ai propria ta casa, lipeste o poza cu o casa pe panoul tau de mesaje. Si daca scopul tau este sa daruiesti o suma de bani pentru lucrarea Lui Dumnezeu, completeaza un cec cu acea suma si pune-l intr-un loc in care il poti vedea in fiecare zi.

Cand ai un scop exprimat cu claritate, in scris, vei sti intotdeauna unde esti, si deci iti vei aminti mereu ce te-a chemat Dumnezeu sa faci!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 11:1-23


Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna“ situaţia. Roboam, avertizat de omul lui Dumnezeu, renunţă la ideea sa. Îşi concentrează forţele ca să construiască cetăţi de apărare în scopul asigurării protecţiei şi a resurselor de hrană pentru mica lui împărăţie.

În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idolatru, dezgustător în ochii lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ataşamentul lor pentru Domnul şi pentru poruncile Lui. Părăsind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, preferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână asociaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!

Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece seminţii, probabil fără să-şi părăsească definitiv cetăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: