Mana Zilnica

30 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus, uitându-Se la el, l-a iubit și i-a spus: „Un singur lucru îți lipsește: mergi, vinde ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer; și vino, urmează-Mă”. Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit, pentru că avea multe proprietăți.

Marcu 10.21,22

Dintre toți cei care L-au întâlnit pe Domnul, probabil că niciunul nu a plecat atât de trist și de nefericit din prezența Lui ca acest tânăr bogat. Părea că el va fi un strălucit ucenic al lui Hristos, însă, în cele din urmă, a plecat plin de întristare. Chiar dacă a crezut în inima lui, el a pierdut binecuvântarea de a fi în compania Domnului Isus și a falimentat ca martor pentru El în lume.

Acest tânăr avea multe calități. Era plin de sârguință, fiindcă a alergat către Domnul și a îngenuncheat înaintea Lui. Avea o dorință reală după binecuvântările spirituale, iar viața lui era fără pată. Aceste calități erau foarte atractive, de aceea „Isus, uitându-Se la el, l-a iubit”. Totuși, în ciuda tuturor acestor calități, Domnul a văzut că-i lipsea un lucru.

Pentru a aduce la lumină lucrul care îi lipsea, Domnul l-a pus la trei încercări. Mai întâi, tânărul a fost testat cu privire la posesiunile lui pământești; apoi a fost testat prin cruce; după care a fost testat printr-o Persoană – prin Hristosul lepădat. I s-a cerut să renunțe la ceva, să ia ceva și să urmeze pe Cineva. Aceste teste ni se aplică și nouă astăzi în același fel. Putem noi renunța la avantaje pământești, luându-ne locul în afara lumii și urmându-L pe Hristos, pe Cel care este încă disprețuit și lepădat? Acest tânăr „a plecat mâhnit”. N-a plecat mânios sau supărat pe Hristos, ci a plecat mâhnit, fiindcă atracția lumii era prea puternică pentru el. Lucrul care îi lipsea era acel devotament al inimii, care Îl așază pe Hristos înaintea sufletului ca Obiect unic și suprem. Suntem noi gata să ieșim la El, afară din tabără, suferind ocara Lui?

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.

1 Petru 5.8

Îndemnuri pentru tineri (2)

Cu gândul la cele istorisite ieri, să reflectăm la faptul că acesta este efectul pe care atmosfera acestei lumi îl are asupra noastră. Ne face insensibili din punct de vedere spiritual – și astfel ajungem de nici măcar nu ne mai dăm seama de acest lucru! Cartea Proverbe 23.29-35 ne descrie un om care s-a îmbătat – ceea ce arată efectul adormitor al plăcerilor lumii – și care devine insensibil la loviturile celor care doresc să-l corecteze.

Citim că omul spune: „M-au lovit, … dar nu mă doare! … M-au bătut, … dar nu simt nimic!”. Iată un mic test pentru fiecare dintre voi, cei tineri: dacă ceea ce spun sună ca o nebunie pentru voi, atunci poate că deja „gazul” acestei lumi necredincioase v-a afectat! Firea păcătoasă este un vrăjmaș infiltrat în spatele liniilor noastre de luptă. Fiind un vrăjmaș foarte subtil, ea lucrează în combinație cu ceilalți doi vrăjmași din coaliția răului – cu lumea și cu diavolul. Firea veche își camuflează adesea adevărata identitate, pretinzând că este un aliat al nostru. Cineva poate acționa prin firea veche, iar de acest lucru să nu-și dea seama nici el, nici ceilalți din jurul lui! Alteori acest lucru este evident pentru toți.

Trebuie să ne ferim în permanență de activitatea acestui vrăjmaș; dacă n-o facem, vom cădea pradă lui. De aceea, să reținem cu fermitate acest îndemn biblic: „Fiți treji și vegheați!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUHUL DE FRICĂ – Fundația SEER

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică” (2 Timotei 1:7)

Biblia ne spune că frica are în spate „un duh.” Iar acest duh gândește, vorbește și dacă îi dai voie, te va controla. Dacă te lupți astăzi cu „un duh de frică”, roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când caut fața Ta, mă vei asculta și mă vei scăpa de toate fricile mele (vezi Psalmul 34:4). Așa că, arunc asupra Ta toate gândurile care mă neliniștesc și care se ridică împotriva a ceea ce știu despre Tine și despre puterea Ta (vezi 2 Corinteni 10:5). Mă bazez pe promisiunea că nu mă vei lăsa, nici nu mă vei părăsi (vezi Evrei 13:5). Mă odihnesc pe adevărul că nimic nu este prea greu pentru Tine (vezi Ieremia 32:17). Mă bucur că deja le-ai dat îngerilor Tăi responsabilitatea de a mă ține și de a mă ocroti în toate căile mele (vezi Psalmul 91:11). Mă împotrivesc duhului de frică și îi poruncesc să plece, în Numele Domnului Isus (vezi Iacov 4:7). Prin credință, declar că pacea Ta, care întrece priceperea omenească, îmi va păzi inima și mintea (vezi Filipeni 4:7). De aceea, nu voi lăsa ca inima mea să se îngrijoreze sau să se teamă (vezi Ioan 14:27). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”

Acum, în loc să te concentrezi asupra problemei, concentrează-te asupra Celui care rezolvă problemele – Dumnezeu! Asta poate că nu-ți va rezolva imediat necazul, dar îți va da o stare de liniște, în timp ce aștepți ca Dumnezeu să lucreze. Isaia scrie (Isaia 26:3): „Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Ai observat verbul „se încrede”. Pe parcursul acestei zile, „încrede-te” în Dumnezeu – și vei avea parte de o pace desăvârșită și constantă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 7:1-10

Ca răspuns la rugăciunea împăratului, focul coboară peste arderea-de-tot. Şi, pentru a doua oară (vezi 5.14), gloria Domnului umple Casa. De aici şi până în perioada lui Ezechiel (Ezechiel 10.18; 11.23), ea va locui aici.

Teama pe care o inspira acea glorie îi împiedica pe preoţi să intre în casă (5.14; 7.2). În contrast cu aceasta, să ne gândim la poziţia noastră eternă. Domnul doreşte să-i aibă pe ai Săi în jurul Său în glorie. Deja pe muntele sfânt El este prezentat aşa ucenicilor, Moise şi Ilie aflându-se cu El în norul luminos, numit „gloria minunată” (Matei 17.5; 2 Petru 1.17).

Tot poporul se pleacă cu faţa la pământ, intonând imnul care va fi şi al împărăţiei de o mie de ani: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun; căci îndurarea Lui ţine în veac!” (v. 3; Ps. 136). După aceea se aduce un număr mare de jertfe: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Ce contrast există aici, de asemenea, cu „singura jertfă” prin care am fost sfinţiţi şi făcuţi desăvârşiţi: aceea a „trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna” (Evrei 10.10, 14)!

Apoi, pentru poporul marelui împărat, rămâne bucuria neumbrită a Sărbătorii Corturilor.

29 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Unde nu sunt boi, ieslea este goală; dar mult câștig este în puterea boului.

Proverbe 14.4

Așa cum ne arată acest proverb, fermierul care nu are boi va avea întotdeauna ieslea goală (curată) în grajdul lui. La prima vedere, acest lucru este atractiv, fiindcă nimănui nu-i place să curețe murdărie. Totuși, scopul unui fermier nu este să aibă grajduri curate, ci o fermă productivă, așa că el este gata să accepte murdăria și efortul de a o înlătura, fiindcă progresul și câștigul vin din a avea boi în grajd – „mult câștig este în puterea boului”.

Acest proverb ne învață o lecție importantă despre relațiile dintre cei credincioși, așa cum le prezintă Noul Testament. Dumnezeu nu dorește să avem ieslea goală, adică să trăim departe de relațiile cu ceilalți, ci El vrea să învățăm ce înseamnă să-i îngăduim, să-i iertăm, să-i ajutăm și să-i zidim pe ceilalți. Din punct de vedere colectiv, Adunarea lui Dumnezeu este descrisă ca fiind un trup alcătuit din multe mădulare și ca fiind o casă zidită cu multe pietre – acestea fiind imagini care pun accentul pe colectivitate și pe comuniune, nu pe independență.

Acest adevăr are o mare forță și o mare importanță în mijlocul comunității creștine. Dacă dorim ca Domnul să adauge la numărul nostru, suntem gata să ne confruntăm cu noi dificultăți? Dacă dorim ca cei credincioși să crească spiritual, suntem gata să facem față multelor neplăceri? Apostolul Pavel era total interesat de binele celor credincioși și simțea apăsarea grijii pentru toate adunările (2 Corinteni 11.28). Ar fi schimbat el această apăsare cu o viață de singurătate și lipsită de griji? Nicidecum! El se ostenea și lucra cu sârguință, fiindcă dorea să vadă cum caracterul lui Hristos este format în fiecare credincios (Galateni 4.19). Cu cât interacționăm mai mult unii cu alții, cu atât vom întâmpina mai multe dificultăți și neplăceri, însă beneficiile unui progres care-L onorează pe Dumnezeu depășesc cu mult comoditatea sterilă a unei iesle goale.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa și voi, tinerilor, … smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalțe.

1 Petru 5.5,6

Îndemnuri pentru tineri (1)

Se spune că în urmă cu mulți ani s-a făcut un experiment cu o broască. Câțiva oameni au încercat să pună broasca într-un vas plin cu apă fierbinte, dar ea sărea imediat afară din vas. Apoi au pus-o într-un vas cu apă rece și ea a rămas acolo. După aceea au încălzit apa din vas, încetul cu încetul, cu câte un grad la câteva minute. Broasca s-a obișnuit treptat-treptat cu temperatura și a rămas în apă până când a murit. Încălzirea treptată a apei a făcut-o insensibilă la pericol. Tot așa, diavolul folosește tranchilizantele filozofiei acestei lumi pentru a ne anihila, dacă nu suntem atenți, standardele morale și pentru a ne afecta astfel întreaga purtare. Totul în jurul nostru lucrează cu scopul de a ne aduce la nivelul corupt al lumii, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu și voia Sa.

Mai demult, pe când se folosea la construcția caselor un anumit material (care acum este interzis), s-a întâmplat un eveniment care poate ilustra ceea ce vreau să spun. O astfel de casă a luat foc. Gazul degajat de acel material era extrem de toxic. Oamenii au strigat la fereastră, iar când femeia a deschis, avea fața palidă din cauza gazului. Cu toate că i s-a spus să plece imediat din cameră, deoarece casa luase foc, ea a închis fereastra și s-a culcat la loc. A murit la scurt timp după aceea. Sărmana femeie! Ea devenise insensibilă cu privire la gazul acela și nici nu și-a mai dat seama de ce se petrecea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND NU REUȘEȘTI S-O SCOȚI LA CAPĂT – Fundația SEER

„Cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” (Psalmul 34:10)

 Ți-ai pierdut locul de muncă? Se întrevede posibilitatea de a-ți pierde casa sau de a ajunge „la fundul sacului”? Te găsești în cea mai dificilă situație în care ai fost vreodată? Apostolul Pavel „a pierdut toate” (Filipeni 3:8), dar el nu a rămas blocat. El a continuat și a spus: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre” (Filipeni 4:19). Și Dumnezeu poate face lucrul acesta și pentru tine – cu sau fără un salariu sau alte surse de venit. Psalmistul a spus: „Cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.”

Unul dintre lucrurile de care trebuie să te ferești este acel scenariu sumbru de care îți pomenește Satan. Dacă îi dai voie, el îți va împuia mintea și sufletul cu imagini înfățișându-te „într-o cutie de carton, sub un pod”. Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna și declară: „Doamne, Tu ai spus că dacă Te caut și dacă sunt ascultător, mă voi bucura de cele mai bune lucruri pe care le oferi Tu (vezi Isaia 1:19). Tu ai promis că mă vei înconjura cu bunătate (vezi Psalmul 5:12). Cuvântul Tău spune că poți face mai mult decât orice lucru pe care l-aș putea cere sau la care m-aș putea gândi, potrivit cu puterea Ta care lucrează în mine (vezi Efeseni 3:20). Chiar dacă nimic nu pare să-mi meargă bine acum, dă-mi credința de-a mă încrede în Tine pentru lucruri bune și zile mai bune. Cuvântul Tău îmi spune să nu mă îngrijorez de nimic, ci în toate lucrurile, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri, să aduc cererile mele la cunoștința Ta și pacea Ta, care întrece priceperea omenească, îmi va păzi inima și mintea (vezi Filipeni 4:6-7). Doamne, te rog să Îți onorezi astăzi, Cuvântul – în Numele Domnului Isus! Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:12-21; 40-42

Se poate remarca faptul că platforma din bronz de pe care împăratul vorbeşte Domnului are aceleaşi dimensiuni ca şi altarul de bronz din pustiu (v. 13; Exod 27.1). Acest detaliu are o frumoasă şi importantă semnificaţie. Pe baza sacrificiului Său împlinit şi acceptat de Dumnezeu, Hristos Îşi exercită în favoarea alor Săi slujbele de preot şi de avocat înaintea Tatălui. Rezultatul este că, „dacă ne mărturisim păcatele„, Dumnezeu este „credincios şi drept ca să ne ierte”; credincios şi drept, pentru că, Isus făcând odată ispăşire pentru ele pe cruce (despre care ne vorbeşte altarul), Dumnezeu nu mai poate să ne ceară socoteală pentru ele a doua oară.

Să remarcăm că nu se spune: dacă cerem iertare, deoarece iertarea este deja acordată copilului lui Dumnezeu, ci: „dacă ne mărturisim păcatele”. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; şi El este ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 1.9; 2.1-2).

După v. 22-39, care diferă foarte puţin de 1 Împăraţi 8.31-53, Solomon îşi termină rugăciunea folosind cuvintele Psalmului 132.8-10: „Ridică-te, Doamne, la odihna Ta, Tu şi chivotul puterii Tale! … nu întoarce faţa de la unsul Tău!”

Cei credincioşi, care cunosc voia izvorâtă din dragoste a Domnului, pot spune din proprie experienţă: „Ştim că ne ascultă” (1 Ioan 5.15).

28 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus plângea.

Ioan 11.35

Surorile din Betania erau tulburate și îndurerate din pricina morții fratelui lor. Ele nădăjduiseră că Domnul, Cel care le iubea atât de mult, avea să Se grăbească să le vină în ajutor și să-l vindece pe fratele lor, de îndată ce Îi ceruseră acest lucru, însă El nu făcuse așa. Părea că El eșuase în a le ajuta în cel mai greu moment al vieții lor, fiindcă nu venise, nici nu rostise vreun cuvânt, iar fratele lor murise și acum trupul său zăcea în mormânt, supus putrezirii.

În acest moment vine Domnul la ele. Marta I-a ieșit în întâmpinare, a stat înaintea Lui și I-a vorbit. Cuvintele rostite de ea au fost corecte, însă vedem că, după ce Maria I-a ieșit la rândul ei în întâmpinare, aceasta a căzut la picioarele Lui și a plâns. Apoi citim aceste cuvinte uimitoare: „Isus plângea”. Cât de atins trebuie să fi fost sufletul ei atunci când a văzut lacrimile curgând pe obrajii Lui! Ce frumusețe a putut vedea ea în Domnul în acele momente! Ce revelație a inimii Lui ne oferă aceste lacrimi! Compasiunea Lui, manifestată astfel, a înlăturat cu siguranță toată durerea ei. Cu siguranță, Maria n-a uitat niciodată această experiență! Sfinți ai lui Dumnezeu aflați în durere: Isus Hristos este Același, ieri, azi și în veci! Același pentru voi așa cum a fost pentru Maria!

Apoi glasul Lui a frânt puterea morții, l-a scos pe Lazăr din ghearele ei, iar mulțimea a privit și s-a minunat. Maria însă învățase ceva mai de preț decât puterea care i-a uimit pe oameni. Compasiunea Lui a turnat mângâiere din belșug în sufletul ei. Maria a învățat că Domnul era mai mare decât durerea ei și mai aproape de ea decât durerea. Niciodată n-ar fi putut cunoaște cât de mult o iubea Domnul, nici cât de sensibilă era inima Lui, dacă n-ar fi trecut prin această încercare grea.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

Coloseni 3.23,24

Rutina

Am vizitat odată Muzeul Britanic din Londra și atenția mi-a fost atrasă de un ceas cu bile. O mică bilă metalică se rostogolește într-un jgheab pe o placă oblică. Când ajunge la capăt, este adusă prin acționarea unei pârghii din nou la punctul de plecare. Acolo începe iar să se rostogolească pe același traseu. În acest mod, bila de oțel parcurge în fiecare an patru mii de kilometri, fără să se oprească vreodată. De fiecare dată când încheie o tură, arătătorul înaintează puțin.

Uneori suntem și noi ca această bilă: în fiecare zi trebuie să realizăm aceleași activități plictisitoare! Cum ne raportăm la ele? Ne enervăm din cauza obligațiilor zilnice care se repetă și care ne par împovărătoare?

Apostolului Pavel ne îndeamnă: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul”. Dacă munca de rutină din viața de zi cu zi o facem ca pentru Domnul Isus, atunci ea capătă alt sens. Nu o vom mai vedea ca pe o simplă achitare de obligații, ci inima noastră va fi împlinită, pentru că, împreună cu ceea ce avem de făcut în fiecare zi, Domnul dorește să ne pregătească o bucurie.

Ca să ne motiveze, apostolul ne arată răsplata viitoare. Domnul va răsplăti credincioșia și perseverența noastră în gospodărie sau la locul de muncă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI SUPRAÎNCĂRCAT? – Fundația SEER

„Nu este altă fericire pentru om decât… să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui” (Eclesiastul 2:24)

În viață vor exista momente când vei avea impresia că ai prea multe de făcut și că nu-ți ajunge timpul pentru toate acestea. Totuși, când ești supraîncărcat în mod constant, îți ies la iveală atitudinile, relațiile, performanța la locul de muncă și chiar și umblarea ta cu Dumnezeu. Dacă te afli acum într-o astfel de situație, iată ce trebuie să faci:

1) Roagă-te. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Înainte să te prăbușești, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea înțelepciune să poți evalua ceea ce faci și apoi să fii cinstit cu tine însuți cu privire la motivul pentru care te găsești în această situație dificilă. Autorul Proverbelor spune: „Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri” (Proverbele 23:4-5). Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere pe ce îți sacrifici pacea, sănătatea și relațiile. Nu merită să te consumi pe altarul materialismului!

2) Deleagă-ți responsabilitățile! Moise, unul dintre cei mai importanți eroi ai Vechiului Testament, nu-și mai vedea capul de treabă sub povara responsabilităților pe care ar fi trebuit să le împartă cu alții. A ajuns într-o asemenea stare de descurajare încât I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața! Era înconjurat de oameni capabili care erau dispuși să-l ajute, doar că el nu-i observa… Îți sună cunoscut? Câtă vreme insiști să controlezi și să faci totul de unul singur, productivitatea ta va stagna și pacea minții se va evapora. Concluzie: Dacă astăzi ești supraîncărcat, fă o schimbare!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:1-11

Aflat înaintea adunării întregului popor, Solomon Îl laudă pe Dumnezeul lui Israel şi reaminteşte faptele Lui de har, expunând motivele pentru care fusese construit templul.

Dorinţa împăratului era să întoarcă inimile poporului la Dumnezeu. Să ne gândim la Acela care a putut să spună de pe cealaltă parte a râului morţii: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmul 22.22). Uneori ne este teamă să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre. Ni se pare că vom găsi mai multă înţelegere şi dragoste la Domnul Isus. Nu este aceasta o lipsă de încredere în Dumnezeul dragostei?

„Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”, le spune Domnul ucenicilor Săi (Ioan 16.27). Hristos doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Tatăl Lui aşa cum Îl cunoaşte El. Crucea a făcut posibilă stabilirea acestei relaţii. Mai mult, chiar primele Lui cuvinte către ai Săi, după ce a înviat, au fost: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Acum, când lucrarea de răscumpărare a fost împlinită, nu mai avem de-a face cu un Dumnezeu de care să ne fie frică sau cu un Judecător care trebuie înduplecat. Faţă de noi, Dumnezeu este acum Tată, de care ne putem apropia fără frică, în Numele Domnului Isus.

27 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și în noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc și cu azime; cu ierburi amare so mănânce. Și să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui.

Exod 12.8,9

Mielul, în jurul căruia era strânsă adunarea lui Israel și cu care ea se hrănea, era un miel fript – un miel care suferise acțiunea focului. În acesta Îl vedem pe „Hristos, Paștele nostru”, suferind focul sfințeniei și al judecății divine, care a găsit în El un material perfect. El a putut spune: „Tu miai cercetat inima, mai cercetat noaptea, mai încercat în cuptor, nai găsit nimic; gândul meu nu este altfel decât cuvântul meu” (Psalmul 17.3). Totul în El a fost perfect. Focul la încercat și na găsit nicio zgură. „Capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui.” Cu alte cuvinte, sediul gândirii Sale și umblarea Sa, cu tot ce aparținea ei – totul a fost supus acțiunii focului și a fost găsit în întregime perfect. Procesul frigerii la foc este deci cu totul semnificativ, așa cum este, de altfel, orice amănunt din rânduielile lui Dumnezeu. Nimic nu trebuie trecut cu vederea, fiindcă totul este plin de semnificație.

„Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă.” Dacă ar fi fost mâncat astfel, nar mai fi existat expresia acelui adevăr important pe care Dumnezeu a dorit săl pună în evidență, anume că Mielul nostru pascal a trebuit să sufere, pe cruce, focul mâniei drepte a lui Iahve – un adevăr de o infinită valoare pentru suflet. Nu numai că suntem la adăpostul etern al sângelui Mielului, ci ne și hrănim, prin credință, cu Persoana Lui. Mulți dintre noi însă eșuează aici. Avem tendința să ne mulțumim cu faptul că suntem mântuiți prin ceea ce Hristos a făcut pentru noi, fără să cultivăm părtășia sfântă cu El. Inima Sa plină de iubire nu poate fi niciodată satisfăcută cu o asemenea stare a noastră. El nea adus aproape de Sine, ca să ne bucurăm de El, ca să ne hrănim cu El și să ne găsim plăcerea în El. Domnul ni Se prezintă ca fiind Cel care a suferit, până la capăt, focul arzător al mâniei lui Dumnezeu, pentru ca astfel, în acest caracter minunat, El să fie hrana sufletelor noastre răscumpărate.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci toate lucrurile sunt spre folosul vostru, pentru ca harul … să poată înmulți mulțumirile spre slava lui Dumnezeu.

2 Corinteni 4.15

Mulțumiri pentru har

Ceea ce observăm cel dintâi la Domnul Isus Hristos, când El Se afla pe pământ, este harul perfect manifestat de El în legăturile Sale cu oamenii: nimic altceva decât bunătate, venită în întâmpinarea tuturor nevoilor oamenilor. Inima este mângâiată și încurajată de acest lucru. Domnul i-a hrănit pe cei înfometați, i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a încurajat pe cei singuratici și a alungat demonii. Ce putere a fost manifestată acolo, o putere divină, care a purtat de grijă pentru nevoile oamenilor! Erau însă acolo și ticăloșia și nenorocirea în care omul se afla, iar acestea au fost lucruri cu care bunătatea lui Dumnezeu în Isus Hristos s-a confruntat.

Prin urmare, privind la Hristos pe pământ, Îl descoperim pe Dumnezeu în acest Om smerit. Trăind în această lume plină de nenorocire și de trudă, trebuie să înțelegem bine acest adevăr simplu: Dumnezeu a venit aici și ni S-a descoperit în Isus Hristos. Știm cine este Domnul Isus, ce este El pentru noi și cât de mare este harul Său față de noi. Am fost păcătoși ca toți ceilalți oameni din lume, însă Dumnezeu a fost aici și S-a manifestat ca bunătate perfectă pentru noi. Când sufletul înțelege aceste realități ale lucrării Domnului, dobândește o cheie care deschide toate ușile adevăratei înțelepciuni. Toate aceste adevăruri nu trebuie să facă altceva decât să sporească mulțumirile noastre către Dumnezeu pentru harul nespus de mare arătat în lucrarea Domnului Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CU INTEGRITATE! – Fundația SEER

„Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.” (Proverbele 10:9)

Există oameni care duc o viață fără prihană, și alții care nu trăiesc așa… și în mod interesant, ambele categorii sunt răsplătite. Primul grup trăiește având un sentiment profund de pace și siguranță de la Dumnezeu, iar cel de-al doilea grup trăiește cu teama constantă de a nu fi dat de gol. „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea” (Proverbele 11:3). Omul neprihănit este „corect și neprefăcut.” El aderă la principii morale înalte în toate domeniile vieții sale. Să însemne asta oare că el nu greșește niciodată? Nicidecum, dar: „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbele 24:16). Toți cădem, dar cei neprihăniți se și ridică!

Dumnezeu are răbdare, El va lucra la inima ta până vei înțelege. Iar dacă suferi de lipsă de neprihănire, El îți poate restaura din nou viața dacă te predai Lui. Înainte de a se lupta cu Domnul, Iacov a fost un înșelător și un amăgitor (vezi Geneza 27:35-36). Și după ce s-a luptat cu Domnul, Iacov a devenit un om șchiop. Dar Dumnezeu preferă să aibă un om șchiop pentru că s-a luptat cu problemele sale și a câștigat, decât să aibă pe cineva care trăiește sub aparențe false. Daniel, un iudeu care trăia în robie, a refuzat să mănânce mâncarea care nu era „kosher”, ca să nu încalce Legea lui Dumnezeu. Iosif era singur, departe de casă și nu avea pe nimeni, dar a refuzat să cedeze în fața ispitei venite din partea soției șefului său.

Apostolul Pavel a spus: „împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). Dumnezeu are întotdeauna o cale de scăpare și când îți iei angajamentul de a umbla în neprihănire, El ți-o va descoperi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 5:1-14

Măreţul edificiu este terminat. Totuşi, obiectul principal încă lipseşte: chivotul sfânt. Introducerea acestuia „la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor” (v. 7), ne îndreaptă privirile spre Isus în locurile cereşti, preamărit de Dumnezeu Însuşi, centrul laudei universale, umplând cerurile şi pământul cu gloria Sa. Isus face obiectul admiraţiei îngerilor (heruvimii; 1 Timotei 3.16) şi al adorării poporului Său binecuvântat. „Un singur glas”, dar cu diferite instrumente (v. 13). O singură cântare, cântarea cea nouă, intonată de mulţimea răscumpăraţilor, avându-şi fiecare
nota sa particulară, dar
într-o perfectă armonie.

Dintre cele trei obiecte pe care chivotul le conţinuse: mana, în vasul ei de aur, toiagul preotului Aaron şi tablele legământului, numai acestea două din urmă rămân (v. 10). În decursul călătoriei israeliţilor, de acum sfârşită, Dumnezeu le dăduse mana şi condusese pe popor până la Sine prin preoţi. Acum chivotul se află în Sion, în locul de odihnă al lui Dumnezeu, care Şi-a împlinit promisiunea. Şi El Însuşi, în baza unui nou legământ garantat prin table, Se odihneşte în dragostea Lui în mijlocul poporului răscumpărat de El (Ţefania 3.17).

26 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine mă va elibera din acest trup al morții? Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!

Romani 7.24,25

Legea îmi spune că Dumnezeu este un Judecător drept. Ea îmi spune ce ar trebui să fiu, însă, cu privire la Dumnezeu, nu-mi spune decât că El nu poate accepta nedreptatea. Îmi spune că trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu, însă nu-mi spune ce fel de Dumnezeu este Cel pe care trebuie să-L iubesc. Îmi spune că trebuie să-L iubesc și că, dacă nu fac așa, voi fi pedepsit. Însă nu-mi spune nimic despre ce este El, ca să-L iubesc.

Dar ce îmi spune evanghelia? Ea îmi spune că nu L-am iubit pe Dumnezeu, dar că Dumnezeu m-a iubit în tot timpul. Acesta este punctul de început pentru suflet. Dumnezeu m-a iubit atunci când eu nu-L iubeam. Este adevărat că El ne dăruiește gânduri și dorințe noi, însă, atunci când credința este simplă, efectul este acesta: conștiința, aflată în lumină, vede și judecă toate păcatele în această lumină. Descopăr astfel că această dragostea a lui Dumnezeu L-a trimis pe Hristos, care a venit în această lume manifestând aceeași dragoste. Dumnezeu nu spune: «Te voi ajuta să Mă iubești», ci: «Te voi iubi; nu poți scăpa de păcatul în carne, însă Eu te voi iubi». „Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne” (Romani 8.3). Unde l-a condamnat? La cruce!

Acum sunt iertat; acum sunt liber. Văd dragostea lui Dumnezeu în faptul că, atunci când eram în starea cumplită de moarte generată de păcat, Hristos a fost pe cruce și păcatul a fost condamnat acolo. Când un om privește la sine însuși, ca responsabil înaintea lui Dumnezeu sub lege, exclamă: „O, nenorocit om ce sunt!”. Dar apoi vede că Hristos a fost acolo și că a făcut tot ceea ce trebuia pentru el, așa că poate spune acum: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru”!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.

Iov 42.5

Minunile naturii

Crescut în pădurile și lângă apele vestului Americii centrale, am fost fascinat de diversitatea animalelor sălbatice și a plantelor. Însă când am fost pentru prima dată pe coasta californiană, am rămas fără cuvinte privind frumusețea și maiestatea celor întâlnite acolo. Am văzut elefanți de mare, foci, pelicani, balene cu cocoașă și arborii giganți de sequoia stând tăcuți și părând să observe ceea ce se întâmplă în jur.

Această diversitate m-a făcut să privesc cu mare teamă la atotputernicia marelui nostru Dumnezeu-Creator, care a făcut toate aceste minuni ale naturii.

Și Iov a recunoscut măreția lui Dumnezeu. Acest bărbat temător de Dumnezeu a fost greu încercat prin pierderea averii, prin moartea copiilor și printr-o boală. În inima lui s-au ridicat multe întrebări. Când Dumnezeu i-a prezentat minunile creației, el nu s-a mai uitat la necaz și a recunoscut cât de mare și de atotputernic este Dumnezeu. Plin de respect s-a rugat: „Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 42.2).

Ce binecuvântare ne este rezervată și nouă, dacă ne supunem atotputernicului Dumnezeu-Creator și-L ascultăm! El ne cere să ne pocăim acum de toate relele, ca să-Și poată arăta harul în Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȚINE-TE DE CUVÂNTUL PE CARE L-AI PRIMIT! – Fundația SEER

„După ce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvântul semănat în ei.” (Marcu 4:15)

 În Pilda semănătorului, Domnul Isus a zis: „Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvântul semănat în ei.” Ai observat că atunci când ești acasă poți să stai și să te uiți la televizor la un film, întrerupt de reclame, timp de două ore fără să simți că ești agitat sau plictisit… și cu toate acestea, la predica pastorului de la biserică (care e undeva între treizeci și patruzeci de minute) te uiți mereu la ceas și abia aștepți să ieși din biserică? Iar dacă cineva te întreabă în ziua următoare despre ce a fost predica, de cele mai multe ori nu poți răspunde?

Domnul Isus a afirmat: „vine Satana îndată, şi ia Cuvântul.” Deci, cum l-am putea reține?

1) Scrie-l (vezi Exodul 17:14). Când îți iei notițe în timp ce citești sau asculți ceva, reții mai mult, impactul asupra ta este mai puternic și rămâi cu mai mult.

2) Roagă-te. Dacă nu te rogi pentru Cuvântul pe care îl auzi, te vei întoarce mereu de la biserică „mișcat”, dar neschimbat! Mulți dintre sfinții din vechime citeau Biblia stând pe genunchi. Poate ar trebui să încerci și tu asta!

3) Discută cu alții despre ce ai citit. Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sămânță care se înmulțește și crește, când este „udată” de conversația cu alții care au aceeași credință ca tine.

Biblia spune: „cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat” (Maleahi 3:16).

4) Pune-l în practică în fiecare zi. Apostolul Ioan ne spune: „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1:14). Cea mai bună metodă prin care poți reține Cuvântul lui Dumnezeu este să pui în practică principiile sale, „scoțând seva din el.”

Deci, ține-te de cuvântul pe care l-ai primit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 4:1-22

Complet îmbrăcat în aur, templul semnifică dreptatea desăvârşită şi curată. Mai mult, închinătorul nu se putea apropia de templu înainte să fi trecut mai întâi pe la altarul de aramă pentru jertfe. Acest altar era pătrat, iar dimensiunile lui, „lung de douăzeci de coţi şi lat de douăzeci de coţi“, erau identice cu cele ale locului preasfânt. Altfel spus, gloriile acestui loc preasfânt corespund cu măreţia şi cu perfecţiunea sacrificiului reprezentat de altar.

Apoi este „marea turnată”, ai cărei doisprezece boi ne amintesc de lucrarea liniştită şi perseverentă a lui Hristos potrivit cu Efeseni 5.26, ca şi de statornicia de a Se manifesta în toate direcţiile, ca să reziste influenţelor externe şi să menţină curăţia. Numai după aceea sunt enumerate celelalte obiecte: lighenele, sfeşnicele, mesele, altarul de aur şi diferitele accesorii ale preoţilor, astfel încât să ne reamintească faptul că nu putem să ne bucurăm de adevărurile reprezentate de aceste obiecte, înainte să fi fost curăţiţi din punct de vedere moral la „marea de bronz” (Psalmul 26.6; 2 Corinteni 7.1).

Cu excepţia paharului şi a pâinii de la momentul Cinei, închinătorul nou-testamental nu mai are înaintea lui nici obiecte vizibile, nici Ťtaineleť bisericeşti, nici ceremonialuri. În toată simplitatea, el este invitat să participe la Masa Domnului. Închinarea sa este în duh şi în adevăr (Ioan 4.24).

25 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, văzând vântul puternic, s-a temut; și, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!”. Și îndată Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”.

Matei 14.30,31

Petru și Domnul său (3) – Umblarea pe apă (C)

Petru părăsise corabia, iar ceilalți ucenici îl priveau cu uimire, așa cum adesea se întâmplă atunci când pașii pe care îi facem prin credință nu sunt apreciați, nici înțeleși de către cei care ne sunt cel mai aproape. De multe ori, Petru era impulsiv în acțiunile sale, însă nu este nicio îndoială că el a acționat prin credință aici. Îl putem vedea mai târziu sărind în apă și înotând, sau alergând către un mormânt gol (Ioan 21.7; 20.6), potrivit caracterului său energic și impulsiv, însă el, de asemenea, avea credință în Domnul Isus.

Petru a mers către Domnul, însă, când a văzut că vântul era puternic, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”. Există o lecție importantă aici: este la fel de imposibil să umbli pe o apă liniștită ca pe una agitată. «Cel care se scufundă în apă se scufundă și pe furtună și pe vreme frumoasă, iar cel care poate umbla pe apă va face aceasta și pe furtună și pe vreme frumoasă» (J. N. Darby). Odată cineva a remarcat: «Este greu să umbli ca și creștin!», iar cineva a răspuns: «Nu! Este imposibil!». Nu putem umbla pe drumul credinței dacă ochii noștri nu sunt fixați asupra Domnului Isus. Fie vreme senină sau furtună, ochii noștri trebuie să fie fixați asupra Lui.

Însă – binecuvântat fie numele Lui! – dacă ne poticnim și începem să ne scufundăm, El Își va întinde îndată mâna și ne va salva. Petru a strigat, iar Domnul l-a ridicat, după care a urmat o mustrare: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Credința noastră poate fi puțină și șovăitoare, însă Hristos rămâne același Mântuitor plin de har.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

Luca 10.20

Numele meu se află pe listă!

În urmă cu câtva timp, fiica mea a participat la un concurs de desen. Astăzi a dat buzna în biroul meu și mi-a arătat mândră scrisoarea pe care tocmai o primise: „Tată, numele meu se află pe listă! Am primit un premiu!”. Nu exista nici-o îndoială: numele ei era pe lista câștigătorilor.

Fiul meu, dimpotrivă, la un concurs de sport nu a obținut punctele necesare pentru un premiu. Numele lui nu a apărut pe lista câștigătorilor care s-a făcut publică pe internet.

În cer există de asemenea o listă cu nume, și anume Cartea vieții. Dumnezeu Însuși notează și actualizează această listă. Pentru a fi notat acolo, nu trebuie să fii mai bun decât alții. Capacitățile omenești ca inteligența, priceperea sau puterea nu reprezintă un avantaj. Este suficient să crezi în Isus Hristos și să-L accepți pe El ca Mântuitor personal. Biblia ne asigură pe toți: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

Mie personal această expresie clară îmi dă siguranță. Pentru că Isus Hristos a murit la cruce pentru păcatele mele, numele meu este scris în ceruri. De acest lucru mă bucur enorm. Când diavolul vrea să semene îndoială în inima mea, îmi amintesc că Dumnezeu nu poate să mintă. Fiul lui Dumnezeu spune în Ioan 10.28: „Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACEASTA E VREMEA TA – Fundația SEER

„Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4:14)

Moise și-a început lucrarea la vârsta de optzeci de ani. Estera și-a început-o când era adolescentă. Când a auzit cuvintele lui Mardoheu – „cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” – ea ar fi putut spune cu ușurință: „Lasă-mă să mă mai întăresc, să capăt trecere înaintea împăratului, să am copii, să-mi împlinesc visele, înainte să-mi risc viața pentru a salva poporul iudeu!” Dar nu a făcut-o. Ea a spus: „Voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” (v. 16).

Deseori, ceea ce face Dumnezeu în tine în timp ce aștepți este mai important decât lucrul pe care îl aștepți.

Uneori crezi că ești pregătit, dar Dumnezeu știe că nu ești! – așa că te înrolează în școala credinței. Aici înveți să asculți de „învățătorul” (Duhul Sfânt), să-ți înveți lecțiile, să dai teste și să devii absolvent, pentru ca Dumnezeu să te poată folosi. Nu e confortabil să fii într-o astfel de poziție, dar pe Dumnezeu Îl interesează mai mult caracterul tău, decât confortul tău.

Misionara Nancy Cockrell spunea: „A fost planul lui Dumnezeu de la început să te aducă în punctul acesta, pentru a-L sluji, folosindu-ți darurile pentru a-i sluji pe alții – în vremuri ca acestea. El ți-a dat harul de a reflecta dragostea și caracterul lui Hristos, de a fi o lumină într-o lume întunecată – într-o vreme ca aceasta. Tu ocupi un loc unic, în slujire, în Împărăția lui Dumnezeu și atingi vieți cum numai tu o poți face – în vremuri ca acestea.”

Așadar, iată o întrebare pentru tine: Nu cumva îți spune Dumnezeu astăzi: „Aceasta e vremea ta, folosește-o!”? Atunci – nu mai sta pe gânduri!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 3:1-17

Cronicile prezintă construcţia Templului dintr-un unghi diferit faţă de cartea Împăraţilor. Aceasta din urmă o vedea înainte de toate ca locul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Cartea noastră urmează să neo arate mai degrabă ca fiind locul unde închinătorul este primit să-L întâlnească pe Dumnezeul său. Temelia Casei este stabilită pe acel Munte, Moria, unde harul lui Dumnezeu suspendase judecata şi consumase arderea-de-tot.

Cât priveşte Biserica, ştim, din declaraţia lui Petru şi din răspunsul Domnului Isus, pe ce stâncă este zidită: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16, 18).

Solomon construieşte succesiv porticul, casa propriuzisă şi locul preasfânt. Apoi confecţionează cei doi heruvimi mari, perdeaua şi cele două coloane, Iachin şi Boaz. Înălţimea extraordinară a porticului nu este menţionată decât aici: o sută douăzeci de coţi, adică de patru ori înălţimea casei. Nu este aceasta o ilustrare a Psalmului 24, care repetă v.7 în v.9, spunând: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Şi ridicaţi-vă, porţi ale eternităţii, şi va intra Împăratul gloriei„? Pentru o Persoană de o asemenea grandoare, ce poartă s-ar potrivi?

23 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte. Și fariseii și cărturarii murmurau, spunând: „Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei”.

Luca 15.1,2

Acest reproș n-a făcut altceva decât să pună în lumină gloria Celui care spusese: „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși” (Luca 5.32). Când cei proscriși și păcătoșii au venit cu pocăință la picioarele Lui, au găsit o inimă plină de har și de iertare. Să luăm cazul lui Nicodim, care s-a furișat noaptea și a venit la El, ca să nu fie văzut de oameni. El este o imagine a mii de alți oameni care, în veacurile de după aceea, au venit cu timiditate la Isus, iar El nu le-a mustrat timiditatea.

Înseamnă aceasta că am putea privi păcatul cu ușurătate, ascunzându-l sau ignorându-i gravitatea? Nicidecum! Păcatul nu poate fi niciodată judecat și dezaprobat prea mult, însă trebuie să facem cu grijă deosebirea dintre el și păcătos. Nu trebuie să facem nimic, prin cuvânt sau prin faptă, care să sugereze cuiva că nu mai există nicio speranță pentru el. Să ne aducem aminte că El îi primește pe păcătoși și așa trebuie să facem și noi! Să nu pronunțăm judecăți severe, nici verdicte zdrobitoare asupra fraților sau surorilor noastre care s-au făcut vinovați de păcat! Să nu considerăm păcatele vreunui necredincios ca fiind dincolo de orice putință de a fi iertate! Când ne întâlnim cu cazuri de nelegiuire, de depravare sau de păcate grosolane, să avem o atitudine răbdătoare și să administrăm mustrări cu măsură. Domnul Isus Însuși a făcut așa și continuă să procedeze în felul acesta.

Dacă am avea în noi mai mult din dragostea Sa pentru suflete și din dorința Lui arzătoare după fericirea eternă a păcătoșilor, am rosti mai des îndemnuri ferme și pline de dragoste, în loc de cuvinte aspre și de judecăți necruțătoare. Să ne aducem aminte de ceea ce harul a făcut pentru noi înșine, după care vom fi în stare să arătăm har altora!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Galateni 6.9

„Să nu obosim făcând binele”

Știrile din mass-media relatează continuu despre refugiați, foamete, catastrofe naturale, atentate. La fiecare nenorocire, unii oameni sunt afectați în mod direct. Cu timpul, torentul acestor informații ne face însă insensibili la necazul lor. Distanța până la ei este adesea prea mare. Nu avem nicio posibilitate să-i ajutăm direct. Astfel se instalează o anumită „oboseală în a avea milă și a face bine”.

Nu trebuie să căutăm departe, în lumea largă, necazurile și problemele societății omenești. Și în jurul nostru există oameni care au nevoie de ajutor. Poate te întrebi: Cum putem să-i ajutăm? Nu este ajutorul nostru ca o picătură pe o piatră fierbinte? Apostolul ne dă răspunsul potrivit: „Așadar, cât avem ocazie, să facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței” (Galateni 6.10).

Acest bine începe cu rugăciune. Să mijlocim pentru acești oameni. Și să-L rugăm pe Domnul să ne arate cum putem să-i ajutăm. Să nu uităm că fiecare dintre noi poate ajunge în necaz și că atunci vom fi bucuroși dacă cineva ne va sprijini. De aceea, să învingem „oboseala” și să fim harnici în lucrul încredințat nouă, să nu închidem ochii la necazul altora și să facem bine cu posibilitățile pe care le avem.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂZIT DE SECURITATEA CEREASCĂ – Fundația SEER

„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă” (Psalmul 34:7)

Așa cum un președinte sau un prim-ministru sunt înconjurați de gărzi de corp, la fel – în calitate de copil al lui Dumnezeu – şi tu ești înconjurat de îngeri. Poate nu vezi detaliul legat de securitatea președintelui sau a prim-ministrului, dar numai să facă cineva o mișcare amenințătoare, și gărzi antrenate formează un scut protector în jurul lor. Dr. James McConnell, fondatorul bisericii Whitewell Metropolitan Tabernacle din Belfast, Irlanda de Nord, predica într-o seară în timpul conflictului din Irlanda de Nord, când un lider paramilitar înarmat a intrat în biserică cu gând să-l ucidă. De ce? Pentru că soția acelui bărbat devenise creștină, iar viața ei se schimbase atât de radical încât abia o mai recunoștea. Bărbatul a făcut câțiva pași pe culoar… după care s-a oprit brusc, s-a întors și a fugit afară din biserică. Ce s-a întâmplat? Omul, care mai târziu a devenit creștin, a mărturisit că a văzut doi îngeri mari care stăteau de o parte și de alta a pastorului McConnell!

Când corabia pe care se afla apostolul Pavel a trecut printr-o furtună și toți credeau că vor pieri, Pavel a anunțat: „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte, şi mi-a zis: „Nu te teme…” liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus” (Faptele Apostolilor 27:23-25). Așadar, tu ești păzit de puterea lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 2:1-10

Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, aşa cum apele acoperă marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios” (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).

Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt necesari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vederea oricărei lucrări pentru El. Angajarea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregătit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reaminteşte că „suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele”.

22 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care aduce jertfă de laudă Mă glorifică.

Psalmul 50.23

Lui Dumnezeu Îi face plăcere să primească laudele noastre, pe care I le aducem fie pentru ceea ce El a făcut pentru noi, fie pentru ceea ce este El în Sine Însuși. Cine, dintre cei care-L cunosc, ar refuza să-I cânte laude? Cine nu I-ar aduce cu bucurie o jertfă de laudă – „adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”? Să remarcăm însă momentul când se înalță pentru prima dată această cântare de laudă. Vrăjmașul era adus la tăcere – pierise în apele morții. Dumnezeu lucrase, iar Israel era liber (Exod 15). Acum primește El lauda și închinarea lor. Cum ar putea exista închinare atunci când inima nu este liberă, când conștiința nu se bucură de odihnă deplină? Imposibil să te închini într-o astfel de stare!

Gândul celor mai mulți cu privire la închinare este că ea ar consta în anumite formule religioase, în a te ruga și a cânta, sau în a asculta o predică. Aceste lucruri sunt bune la locul lor, dar ele nu vor mai exista în cer, iar cerul este caracterizat de închinare. Toți cei aflați acolo se închină neîntrerupt lui Dumnezeu. Tatăl caută adoratori în duh și în adevăr. Închinarea este exprimarea plinătății noastre, plinătate care vine din ceea ce este El. Rugăciunea este exprimarea nevoii noastre și a dependenței de El.

Mai întâi Dumnezeu ne curățește de păcatele noastre, ca să putem sta fericiți în prezența Lui. Ne dăruiește o natură capabilă de a se bucura de El, în lumina prezenței Sale; ne așază înaintea Sa „sfinți și fără pată” în Hristos; ne pecetluiește cu Duhul Său. Fiind deci răscumpărați, Hristos Își ia locul în mijlocul poporului Său pentru a-i conduce laudele către Dumnezeu. El singur a suferit moartea și judecata, purtând păcatele noastre; dar după încheierea acestei lucrări și după învierea Sa, El spune: „Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmul 22.22).

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să învețe pe alții ca El? Cine I-a rânduit căile și cine I-a spus: „Ai făcut rău”?

Iov 36.22,23

Măreția lui Dumnezeu

În sala de așteptare a unei gări stăteau pe aceeași bancă un intelectual și un țăran. La un moment dat, țăranul a început să exclame plin de uimire: „Mare este Dumnezeu!”. S-a ridicat, s-a plimbat puțin gânditor, apoi s-a așezat din nou pe bancă, exclamând de câteva ori: „Mare este Dumnezeu!”. Iritat, intelectualul l-a luat la rost:

— Ce tot glăsuiești acolo că mare este Dumnezeu, că doar nu L-a văzut nimeni?

— Domnule, am citit aici că Dumnezeu a despărțit Marea Roșie și tot poporul a trecut pe acolo ca pe uscat. Apoi, spune și dumneata: nu este oare mare Dumnezeu?

— Măi omule, acelea sunt povești. Să știi că s-au făcut cercetări și s-a constatat că acei oameni au trecut pe marginea unui iaz, unde apa era doar până la genunchi. Înțelegi?

Țăranul s-a luminat și mai tare la față și cu o mai mare bucurie a exclamat: „Mare este Dumnezeu!”.

— Măi omule, nu înțelegi că nu este vorba de nicio minune, deoarece apa era mică, așa, ca o baltă?

— Domnule…, păi tocmai de aceea este mare Dumnezeu, pentru că a reușit să înece într-o baltă întreaga oștire a Egiptului, cu toate carele lor de luptă.

Intelectualul nu a mai avut niciun argument contra Bibliei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESCOPERĂ VOIA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)

Pentru un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nimic din viața aceasta nu trebuie să fie mai important decât să descopere și să împlinească voia lui Dumnezeu. Avem însă patru opțiuni:

1) Putem să rămânem nepăsători față de ea. Cu siguranță nu este cazul tău, căci altfel nu ai citi și nu ai asculta acest devoțional chiar acum. E limpede că ai dorința de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta, și El te va ajuta s-o găsești (vezi Isaia 30:21).

2) O putem cunoaște, dar putem alege să nu ascultăm de ea. Iona știa care este voia lui Dumnezeu, dar a fugit de ea și a ajuns să treacă prin cea mai aprigă furtună din viața sa. Care a fost problema lui? Nu i-a plăcut misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu. Care este problema ta? Știi care este voia lui Dumnezeu, dar pur și simplu nu-ți place?

3) O cunoaștem, dar ne mulțumim cu mai puțin. Realitatea e că poți cânta în corul bisericii, sau poți face parte din comitet, și cu toate acestea, în adâncul inimii tale să știi că nu împlinești în totalitate voia lui Dumnezeu.

4) Nu ne mulțumim cu altceva decât cu voia lui Dumnezeu. Sunt momente în care voia lui Dumnezeu pare prea grea, durează prea mult sau nu aduce niciun câștig. Propriile tale idei par mai ușoare, mai rapide și mai plăcute, dar la sfârșit descoperi că planul Său a fost mai bun decât al tău și niciodată nu va exista o excepție de la această regulă.

Așa că, de acum înainte ia hotărârea să cedezi în fața voii lui Dumnezeu, să faci lucrurile așa cum ți-o cere El și să crezi că El știe cel mai bine. Astăzi, acum – îngenunchează și spune împreună cu psalmistul (Psalmul 40:8): „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 1:1-17

Suntem introduşi dintr-o dată în î măreţului Solomon. Numele lui, semnificând „cel plin de pace”, ne atrage atenţia asupra lui Hristos, „Prinţul păcii” (Isaia 9.6), a cărui domnie viitoare este frumos ilustrată în pasajele şi descrierile pe care urmează să le citim. Facem precizarea că aceste capitole surprind în principal împărăţia şi adorarea  pe pământ a lui Mesia al lui Israel. Şi încă o dată gândurile noastre se îndreaptă, prin analogie sau prin contrast, asupra Bisericii şi a Capului ei.

Cererea pe care Domnul o discerne în inima tânărului împărat este similară celei a apostolului Pavel făcută în favoarea efesenilor. Pavel i-a amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să le dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui, iar ochii inimii lor să fie luminaţi (Efeseni 1.16-18).

„Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea”, a scris Solomon în cartea Proverbe (2.6). Fie ca să dorim să ne aflăm în posesia acelei înţelepciuni de sus şi să o cerem de la Cel „care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşează” (Iacov 1.5).

21 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.
Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.

Fapte 11.26; Galateni 2.20

Cum putem arăta lumii că suntem creștini? Prin manifestarea trăsăturilor lui Hristos în viețile noastre! Aceasta nu înseamnă a vorbi despre Hristos, ci a trăi pentru El. Dacă cei necredincioși văd în noi aceeași atitudine egoistă pe care ei o manifestă, aceeași dorință după bani și după plăceri, atunci nu vor fi interesați de nimic din ceea ce le-am spune noi despre Hristos. Ei au nevoie să vadă în noi ceva diferit de ceea ce văd în ei înșiși.

Deci cum putem arăta această diferență în mijlocul unei lumi atât de dificile? Mai întâi trebuie să înțelegem care este poziția noastră în Hristos. Pavel a exprimat-o astfel în Galateni 2.20: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Mai simplu: nu eu, ci Hristos. Acesta trebuie să devină motoul vieții noastre.

Pe măsură ce înțelegem poziția noastră în Hristos, ne vom găsi plăcerea să rămânem în El, ca mlădițe în Viță, lăsând ca viața din Viță să curgă prin noi (Ioan 15.5). Cum facem acest lucru? În primul rând prin rugăciune și prin hrănirea din Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori ne rugăm: «Doamne, ajută-mă să-mi trăiesc viața pentru Tine!», însă ar fi mai bine să spunem: «Doamne, trăiește-Ți viața prin mine»!

W. S. Ibrahim

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să vestească viitorul și ce se va întâmpla. Nu vă temeți și nu tremurați; căci nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu demult lucrul acesta?

Isaia 44.7,8

Mărturia unei „prezicătoare”

Câțiva tineri se aflau într-o excursie. Acum grupul se afla la o terasă și toți erau puși pe povestit. O tânără trecea pe acolo și numaidecât unul dintre ei, mai obraznic, i-a strigat: „Nu puteți să ne preziceți viitorul?”.

La început, ea a fost surprinsă de cuvintele băiatului. După o clipă însă i-a răspuns: „Da, desigur, mă întorc numaidecât!”. Curioși, tinerii au înconjurat-o când ea s-a întors. „M-ați rugat să vă spun viitorul. Pe baza acestei cărți o pot face, fără a vă înșela”. Zicând acestea, ea a ridicat atunci un Nou Testament uzat. „Pentru început trebuie să vă spun cine și ce sunteți.” A deschis cartea și a citit din Romani 3: „Nu este niciun om drept, … niciunul care să aibă pricepere, … niciunul care să facă binele, niciunul măcar”.

În ce privește viitorul, sunt două căi. Despre unii, mulți la număr, stă scris: „Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor culege din împărăția Lui toate pricinile de păcătuire și pe cei care practică fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților”. Despre ceilalți, această carte spune: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13.41-43). Acum vreau să vă spun pe baza cărții mele cum puteți fugi de soarta groaznică a celor dintâi: „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

Când a terminat, s-a făcut o liniște mare și ea s-a retras. Ascultătorii auziseră Cuvântul lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESCOPERĂ VOIA LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2)

Se spune că un om locuia la o fermă foarte frumoasă. Când a murit, proprietatea, care aparținea familiei de 200 de ani, a fost vândută unuia dintre vecini. Într-o zi, noul proprietar se plimba pe câmp și a observat o piatră ciudată care se înălța din pământ. A luat-o acasă și a dus-o la bijutier. Acesta i-a confirmat ceea ce bănuia deja. Piatra, care se afla acolo pe câmp de mii de ani, era un smarald mare, neșlefuit care s-a dovedit a avea o valoare fabuloasă. Această piatră prețioasă a fost acolo în tot acest timp, așteptând ca cineva să vină s-o descopere. De-a lungul anilor, oamenii au trecut pe lângă ea de mii de ori și nu au văzut-o, pentru că arăta ca o piatră obișnuită dintr-o grădină.

Când „descoperim” ceva, în realitate găsim ceva ce există oricum, chiar dacă nu ne dăm seama.

Iată care este ideea: în timp ce mulți dintre noi căutăm voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre, deseori ceea ce căutăm este chiar sub ochii noștri, dar noi continuăm să căutăm, pentru că nu vedem. Ca să recunoști o piatră prețioasă, trebuie să fii familiarizat cu însușirile sale, și să știi ce cauți.

Tot astfel, ca să recunoști voia lui Dumnezeu, trebuie să trăiești după acest verset: „Să vă transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi discerne bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Versetul acesta te cheamă la un timp de calitate în lecturarea Bibliei, ascultându-L și întrebându-L pe Autorul ei.

Așa că, fă acest lucru începând de astăzi – de acum!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:21-30

Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împărat şi uns pentru Domnul. El se aşază „pe scaunul de domnie al Domnului”. Maiestatea şi dominaţia conferite fiului lui David prefigurează acea perioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dumnezeu peste întreg pământul.

Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţii şi de glorie” (v. 28) încheie acum această primă carte a Cronicilor, căreia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cuvintele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David”. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la învierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întreaga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dumnezeu Însuşi?

Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întărite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har” (Ioan 1.16).

20 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine și binecuvântând, a frânt-o și a dat-o ucenicilor și a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu”. Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat, spunând: „Beți toți din el; pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor”.

Matei 26.26-28

Pâinea și, în mod special, paharul Îl prezintă pe Mesia nu ca viu pe pământ, ci ca lepădat și dat morții. Ne este oferit aici adevărul general: „Acesta este trupul Meu”, fără să fie menționat harul care a făcut ca acest trup să fie dat; acest aspect îl vedem în alte Evanghelii.

Este pus accentul pe „sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulți„, fiindcă respingerea lui Mesia de către Israel, precum și moartea Sa au deschis ușa pentru cei dintre neamuri; era important ca Matei să menționeze acest lucru. În Luca citim: „Vărsat pentru voi„, adică pentru cei care cred în Isus; Matei adaugă: „Spre iertarea păcatelor”, în contrast cu sângele vechiului legământ, care vorbea despre pedeapsă, căci sângele din Exod 24 a pecetluit asupra poporului promisiunea ascultării față de lege, sub amenințarea pedepsei cu moartea. Aici, ucenicii beau din pahar, simbol al sângelui Mântuitorului, ca mărturie a faptului că păcatele lor au fost înlăturate.

El însă adaugă: „Vă spun că de acum nicidecum nu voi bea din acest rod al viței, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în Împărăția Tatălui Meu” (versetul 29). Domnul este deci separat de bucuria împreună cu ei până când are să vină Împărăția Tatălui; atunci El Își va relua asocierea Sa cu poporul Său aici, jos. Cei credincioși beau acum sângele Său cu recunoștință și cu laudă; mai târziu, El va bea cu noi vinul bucuriei, în Împărăția Tatălui. Până atunci, Domnul este Nazireul ceresc (vedeți Numeri 6) și, în consecință, așa trebuie să fim și noi în duh.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crezi că n-aș putea acum să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Matei 26.53

Puterea Mântuitorului

Nimic nu L-ar fi obligat pe Domnul Isus Hristos să meargă la cruce; nimic nu L-ar fi obligat să părăsească slava pe care o avea la Tatăl ceresc din veșnicie și să vină pe pământ. Și chiar după ce a coborât în această lume, luând asupra Sa o umanitate desăvârșită, dar fără păcat, nimic nu L-ar fi obligat să meargă la cruce, căci, în fiecare moment al binecuvântatei Lui istorii, de la ieslea Betleemului la crucea Calvarului, El ar fi putut să Se întoarcă de unde venise. Moartea nu avea stăpânire asupra Mântuitorului. Prințul acestei lumi, Satan, a venit și nu a avut nimic în Isus Hristos.

Domnul avea putere să-Și dea viața și avea putere să o ia înapoi. Pe drumul din grădina Ghetsimani spre cruce Îl auzim rostind cuvintele din versetul de astăzi. Binecuvântat să fie în veci Numele Domnului! Pe El Însuși nu S-a compătimit și nu S-a cruțat, ci ne-a compătimit pe noi. A văzut starea noastră disperată de ruină și păcat, a văzut nefericirea și primejdia în care ne aflam; a văzut că nu era nicio privire care să inspire milă, niciun braț care să salveze. A coborât în lumea noastră căzută, a devenit Om, pentru ca, în starea de Om, să poată, jertfindu-Se pe Sine, să ne scape de iazul de foc. Mântuitorul a făcut această lucrare pentru a ne aduce alături de El Însuși pe terenul cel nou și veșnic al mântuirii împlinite, în puterea vieții de înviere, potrivit planului veșnic al lui Dumnezeu și spre gloria Numelui Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ TE ÎNCREZI ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

„Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Psalmul 3:2)

Te afli cumva în situația în care te rogi de ani de zile ca Dumnezeu să-ți mântuiască soțul, soția, copiii sau prietenii? Inima ta tânjește să-i vadă pe cei dragi ai tăi umblând cu Dumnezeu și slujindu-L? Te simți descurajat? Ți-a spus cineva: „Îți pierzi vremea, nu se vor schimba niciodată?” Dacă e așa, citește cuvintele scrise de psalmist: „Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt” (v. 2-4). Să ne uităm cu atenție la exprimarea: „mulți zic.” Fiecare om are o opinie, dar până nu vorbește Dumnezeu despre această problemă, juriul nu are niciun cuvânt de spus! Câtă vreme El este pe tron și promisiunile Sale sunt adevărate, continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu va face o minune.

„Dar în momentul acesta ei sunt atât de departe de Dumnezeu!” spui tu. Se poate să fie așa, dar citește cuvintele următoare și bucură-te: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă” (Isaia 59:1). Pentru Dumnezeu, cei dragi ai tăi nu sunt prea departe! Poate sunt dependenți de droguri și de alcool, poate au relații nepermise sau poate sunt chiar în închisoare. Oriunde s-ar afla ei astăzi, brațul harului lui Dumnezeu este suficient de lung ca să-i ajungă și să-i mântuiască. Satan știe lucrul acesta și vrea să te descurajeze ca să renunți la rugăciune. Nu te da bătut! La fel cum curentul electric trece printr-un cablu, puterea lui Dumnezeu curge prin rugăciunile tale.

Așadar, continuă să te rogi și să te încrezi în Dumnezeu pentru mântuirea celor dragi! Ea va veni!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:10-20

După ce s-a adresat poporului, David se întoarce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpeteniile? Din contră! El Îi dă glorie Dumnezeului căruia Îi aparţin toate lucrurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două sentimente merg totdeauna împreună.

„Din mâna Ta primim ce Îţi aducem”, declară împăratul. Domnul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bucuria de a-I oferi Lui ceva. El Însuşi n-are nevoie de nimic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedonenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie”, prisosind „spre bogăţia dărniciei lor” (2 Corinteni 8.1-3).

Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gândurile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta … mărirea, puterea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta… este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate…”

Expresia „peste toate” ne poate ajuta să înţelegem că este Cap „peste toate inimile” celor care-I aparţin.