30 Septembrie 2020
Și Isus, uitându-Se la el, l-a iubit și i-a spus: „Un singur lucru îți lipsește: mergi, vinde ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer; și vino, urmează-Mă”. Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit, pentru că avea multe proprietăți.
Marcu 10.21,22
Dintre toți cei care L-au întâlnit pe Domnul, probabil că niciunul nu a plecat atât de trist și de nefericit din prezența Lui ca acest tânăr bogat. Părea că el va fi un strălucit ucenic al lui Hristos, însă, în cele din urmă, a plecat plin de întristare. Chiar dacă a crezut în inima lui, el a pierdut binecuvântarea de a fi în compania Domnului Isus și a falimentat ca martor pentru El în lume.
Acest tânăr avea multe calități. Era plin de sârguință, fiindcă a alergat către Domnul și a îngenuncheat înaintea Lui. Avea o dorință reală după binecuvântările spirituale, iar viața lui era fără pată. Aceste calități erau foarte atractive, de aceea „Isus, uitându-Se la el, l-a iubit”. Totuși, în ciuda tuturor acestor calități, Domnul a văzut că-i lipsea un lucru.
Pentru a aduce la lumină lucrul care îi lipsea, Domnul l-a pus la trei încercări. Mai întâi, tânărul a fost testat cu privire la posesiunile lui pământești; apoi a fost testat prin cruce; după care a fost testat printr-o Persoană – prin Hristosul lepădat. I s-a cerut să renunțe la ceva, să ia ceva și să urmeze pe Cineva. Aceste teste ni se aplică și nouă astăzi în același fel. Putem noi renunța la avantaje pământești, luându-ne locul în afara lumii și urmându-L pe Hristos, pe Cel care este încă disprețuit și lepădat? Acest tânăr „a plecat mâhnit”. N-a plecat mânios sau supărat pe Hristos, ci a plecat mâhnit, fiindcă atracția lumii era prea puternică pentru el. Lucrul care îi lipsea era acel devotament al inimii, care Îl așază pe Hristos înaintea sufletului ca Obiect unic și suprem. Suntem noi gata să ieșim la El, afară din tabără, suferind ocara Lui?
H. Smith
Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.
1 Petru 5.8
Îndemnuri pentru tineri (2)
Cu gândul la cele istorisite ieri, să reflectăm la faptul că acesta este efectul pe care atmosfera acestei lumi îl are asupra noastră. Ne face insensibili din punct de vedere spiritual – și astfel ajungem de nici măcar nu ne mai dăm seama de acest lucru! Cartea Proverbe 23.29-35 ne descrie un om care s-a îmbătat – ceea ce arată efectul adormitor al plăcerilor lumii – și care devine insensibil la loviturile celor care doresc să-l corecteze.
Citim că omul spune: „M-au lovit, … dar nu mă doare! … M-au bătut, … dar nu simt nimic!”. Iată un mic test pentru fiecare dintre voi, cei tineri: dacă ceea ce spun sună ca o nebunie pentru voi, atunci poate că deja „gazul” acestei lumi necredincioase v-a afectat! Firea păcătoasă este un vrăjmaș infiltrat în spatele liniilor noastre de luptă. Fiind un vrăjmaș foarte subtil, ea lucrează în combinație cu ceilalți doi vrăjmași din coaliția răului – cu lumea și cu diavolul. Firea veche își camuflează adesea adevărata identitate, pretinzând că este un aliat al nostru. Cineva poate acționa prin firea veche, iar de acest lucru să nu-și dea seama nici el, nici ceilalți din jurul lui! Alteori acest lucru este evident pentru toți.
Trebuie să ne ferim în permanență de activitatea acestui vrăjmaș; dacă n-o facem, vom cădea pradă lui. De aceea, să reținem cu fermitate acest îndemn biblic: „Fiți treji și vegheați!”.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUHUL DE FRICĂ – Fundația SEER
„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică” (2 Timotei 1:7)
Biblia ne spune că frica are în spate „un duh.” Iar acest duh gândește, vorbește și dacă îi dai voie, te va controla. Dacă te lupți astăzi cu „un duh de frică”, roagă-te: „Doamne, Cuvântul Tău spune că atunci când caut fața Ta, mă vei asculta și mă vei scăpa de toate fricile mele (vezi Psalmul 34:4). Așa că, arunc asupra Ta toate gândurile care mă neliniștesc și care se ridică împotriva a ceea ce știu despre Tine și despre puterea Ta (vezi 2 Corinteni 10:5). Mă bazez pe promisiunea că nu mă vei lăsa, nici nu mă vei părăsi (vezi Evrei 13:5). Mă odihnesc pe adevărul că nimic nu este prea greu pentru Tine (vezi Ieremia 32:17). Mă bucur că deja le-ai dat îngerilor Tăi responsabilitatea de a mă ține și de a mă ocroti în toate căile mele (vezi Psalmul 91:11). Mă împotrivesc duhului de frică și îi poruncesc să plece, în Numele Domnului Isus (vezi Iacov 4:7). Prin credință, declar că pacea Ta, care întrece priceperea omenească, îmi va păzi inima și mintea (vezi Filipeni 4:7). De aceea, nu voi lăsa ca inima mea să se îngrijoreze sau să se teamă (vezi Ioan 14:27). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin!”
Acum, în loc să te concentrezi asupra problemei, concentrează-te asupra Celui care rezolvă problemele – Dumnezeu! Asta poate că nu-ți va rezolva imediat necazul, dar îți va da o stare de liniște, în timp ce aștepți ca Dumnezeu să lucreze. Isaia scrie (Isaia 26:3): „Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” Ai observat verbul „se încrede”. Pe parcursul acestei zile, „încrede-te” în Dumnezeu – și vei avea parte de o pace desăvârșită și constantă!
de Jean Koechlin
2 Cronici 7:1-10
Ca răspuns la rugăciunea împăratului, focul coboară peste arderea-de-tot. Şi, pentru a doua oară (vezi 5.14), gloria Domnului umple Casa. De aici şi până în perioada lui Ezechiel (Ezechiel 10.18; 11.23), ea va locui aici.
Teama pe care o inspira acea glorie îi împiedica pe preoţi să intre în casă (5.14; 7.2). În contrast cu aceasta, să ne gândim la poziţia noastră eternă. Domnul doreşte să-i aibă pe ai Săi în jurul Său în glorie. Deja pe muntele sfânt El este prezentat aşa ucenicilor, Moise şi Ilie aflându-se cu El în norul luminos, numit „gloria minunată” (Matei 17.5; 2 Petru 1.17).
Tot poporul se pleacă cu faţa la pământ, intonând imnul care va fi şi al împărăţiei de o mie de ani: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun; căci îndurarea Lui ţine în veac!” (v. 3; Ps. 136). După aceea se aduce un număr mare de jertfe: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Ce contrast există aici, de asemenea, cu „singura jertfă” prin care am fost sfinţiţi şi făcuţi desăvârşiţi: aceea a „trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna” (Evrei 10.10, 14)!
Apoi, pentru poporul marelui împărat, rămâne bucuria neumbrită a Sărbătorii Corturilor.
Mana Zilnica 