9 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Eu Ți-am construit, într-adevăr, o casă de locuit, un loc rânduit pentru Tine, ca să locuiești pentru totdeauna.
1 Împărați 8.13
Cea mai mare parte a capitolelor dedicate lui Solomon, atât în cartea Împărați, cât și în cartea Cronici, se ocupă cu relatarea despre templu, ale cărui detalii urmau să dea glas slavei Unuia „mai mare decât Solomon”, care urma să vină. Rugăciunea lui Solomon făcută cu această ocazie are un caracter profetic cu privire la istoria tristă ulterioară pe care aceste cărți o relatează. El pare că vede dinainte toate lucrurile prin care poporul său mai avea de trecut.
Însă lumina și darul nu sunt de ajuns în ele însele pentru a ține pe cineva pe calea lui Dumnezeu. Pentru un timp, totul merge bine cu Solomon. Puterea sa nu cunoaște precedent. Faima lui se răspândește în toate țările străbătute de caravane sau vizitate de corăbii. Împărăteasa din Seba vine de la marginile pământului pentru a-l încerca cu întrebări grele privitoare la numele Domnului și pleacă înapoi cu toate răspunsurile și cu inima plină de lucrurile glorioase pe care le văzuse și le auzise. Cunoștința împăratului în orice domeniu părea nelimitată. Cât de trist că o astfel de relatare glorioasă a trebuit să fie pătată de istoria falimentului!
„Împăratul Solomon a iubit multe femei străine … Și a fost așa: când a îmbătrânit Solomon, soțiile lui i-au abătut inima după alți dumnezei” (1 Împărați 11.1,4). Astfel a fost căderea teribilă a celui mai privilegiat dintre toți cârmuitorii pe care istoria, sacră sau profană, i-a cunoscut vreodată. A eșuat în a-și păzi inima. Domnul Și-a pierdut locul pe care-l avusese odinioară acolo, iar rezultatul a fost că Solomon a păcătuit grav după ce cunoscuse și se bucurase de atâtea lucruri ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost dezonorat chiar de omul care, dintre toți ceilalți, primise cel mai mult de la El. Ce atenționare pentru fiecare beneficiar al harului Său! Fie ca cititorul și scriitorul acestor rânduri să o pună la inimă!
C. Knapp
SĂMÂNȚA BUNĂ
Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui! Faceți cunoscut printre popoare faptele Lui!
Psalmul 105.1
Mărturia medicului (3)
După câteva testări pe sine, medicul James Simpson a aplicat pentru prima dată cloroformul ca anestezic, pe 4 noiembrie 1847. Câțiva ani mai târziu, în toate sălile de operație din întreaga lume se opera doar sub anestezie totală. Chiar dacă acest narcotic acționa toxic și, din această cauză, nu se putea administra pentru mai mult de o oră, totuși, pentru acele vremuri, a fost un progres uriaș.
Simpson a primit multe premii. El a devenit medicul privat al reginei Victoria a Angliei și a fost înălțat de ea la rangul de nobil. A devenit cetățean de onoare al orașului Edinburgh și a primit multe premii naționale și internaționale. Un medic contemporan scria despre el: „Simpson îmbină cele patru idealuri ale unui medic desăvârșit, pentru că are un duh înalt, ochi de vultur, inima unei leoaice și mâna ușoară a unei doamne”. Dar, în ciuda tuturor onorurilor, a rămas un bărbat modest și fidel principiilor sale creștine.
Când niște studenți de la medicină l-au întrebat odată care rămâne cea mai mare descoperire a sa, răspunsul său i-a surprins pe toți: „Descoperirea mea cea mai mare este că Isus Hristos este Domnul meu și Mântuitorul meu„.
Se cuvine, într-adevăr, să se aducă recunoștință acelora care fac lucrări mari pentru omenire. Însă cu cât mai mult se cuvine să se aducă recunoștință și laudă lui Dumnezeu pentru lucrarea Domnului Isus Hristos de salvare a duhului, a trupului și a sufletului! Ai cunoscut tu, iubit cititor, această lucrare? Este ea partea ta? Dacă da, atunci fă-o cunoscut și altora!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SFÂRȘEȘTE-ȚI CU BINE LUCRAREA (3) – Fundația SEER
„Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma” (Faptele Apostolilor 20:28)
Iată încă un aspect cu care liderii bisericilor se confruntă deseori: Ei știu cum să-i hrănească spiritual pe ceilalți, dar nu pe ei înșiși. Înainte de-a pleca din biserica din Efes pentru ultima oară, apostolul Pavel i-a adunat pe conducătorii ei și le-a spus: „Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi.”
Înainte de-a te îngriji de alții, învață să ai grijă de tine însuți. Înainte ca Dumnezeu să întărească lucrarea, El îl întărește pe lucrător; dacă nu ar fi așa, ar deveni o pradă ușoară pentru diavol. Când treburile administrative ale bisericii le-au răpit apostolilor timpul pentru rugăciunea zilnică și studiul biblic, ei și-au rearanjat prioritățile spunând: „noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele Apostolilor 6:4). Lideri ai bisericilor, nu vă concentrați doar pe pregătirea predicilor, păstrați-vă sufletul pregătit! Și nu trasați granițe doar pentru ceilalți, stabiliți-le și pentru voi înșivă. Când crezi că o poți lua pe scurtătură, deschizi ușa unor relații greșite și unor obiceiuri distrugătoare. Drept urmare, ajungi să trăiești pe două planuri – slujirea publică și luptele private. Când se întâmplă asta, trăiești cu teama de a nu fi demascat, de a nu te simți ca un ipocrit și de a nu te mai bucura de încrederea necesară pentru ca Dumnezeu să te folosească (vezi 1 Ioan 3:21, 22). În consecință, biserica ajunge să fie jefuită în cele spirituale și să sufere.
Deci, care este lucrul de care au nevoie slujitorii lui Dumnezeu care trec prin bătălii? Ei au nevoie de părinți spirituali! Apostolul Pavel scrie: „chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi” (1 Corinteni 4:15). Găsește un prieten matur și experimentat în lucrare și cere-i ajutorul înainte ca problemele să scape de sub control. Aceasta nu este doar o altă idee bună – înaintarea ta în lucrare depinde de părinții spirituali pe care îi ai. Așa că, învață să ai grijă de tine însuți apoi de „turma” peste care te-a pus Dumnezeu!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 18:1-17; 20:4-8
Capitolele 18, 19 şi 20 se referă la războaiele lui David. Ele grupează laolaltă faptele care în 2 Samuel sunt separate de diferite evenimente din istoria împăratului. Le-am luat deja în considerare acolo şi nu există nici o diferenţă apreciabilă între cele două relatări, cu o singură excepţie: tăcerea totală care se păstrează începând cu cap. 20 referitor la teribilul păcat al lui David şi la consecinţele lui tragice. Nici scandaloasa afacere cu Urie, nici păcatul lui Amnon urmat de uciderea sa, nici conspiraţia lui Absalom, nici rolul criminal jucat de Ioab, nici una din toate acestea nu-şi găseşte loc în această carte a Cronicilor. Iată felul în care lucrează harul! Dumnezeu întinde voalul îndurării peste această perioadă sumbră a sărmanului Său slujitor. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit„, spune David în Psalmul 32.
Oare face fiecare dintre cititorii noştri parte dintre aceşti fericiţi?
David triumfă succesiv asupra filistenilor, moabiţilor, sirienilor, edomiţilor; apoi din nou asupra fiilor lui Amon (cap. 19 şi 20). Toţi vrăjmaşii tradiţionali ai lui Israel sunt subjugaţi, ilustrare a momentului când Dumnezeu Îi va supune lui Hristos toate lucrurile şi-I va pune vrăjmaşii aşternut al picioarelor Sale (Evrei 1.13; 2.8).
Mana Zilnica 