Mana Zilnica

20 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine și binecuvântând, a frânt-o și a dat-o ucenicilor și a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu”. Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat, spunând: „Beți toți din el; pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor”.

Matei 26.26-28

Pâinea și, în mod special, paharul Îl prezintă pe Mesia nu ca viu pe pământ, ci ca lepădat și dat morții. Ne este oferit aici adevărul general: „Acesta este trupul Meu”, fără să fie menționat harul care a făcut ca acest trup să fie dat; acest aspect îl vedem în alte Evanghelii.

Este pus accentul pe „sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulți„, fiindcă respingerea lui Mesia de către Israel, precum și moartea Sa au deschis ușa pentru cei dintre neamuri; era important ca Matei să menționeze acest lucru. În Luca citim: „Vărsat pentru voi„, adică pentru cei care cred în Isus; Matei adaugă: „Spre iertarea păcatelor”, în contrast cu sângele vechiului legământ, care vorbea despre pedeapsă, căci sângele din Exod 24 a pecetluit asupra poporului promisiunea ascultării față de lege, sub amenințarea pedepsei cu moartea. Aici, ucenicii beau din pahar, simbol al sângelui Mântuitorului, ca mărturie a faptului că păcatele lor au fost înlăturate.

El însă adaugă: „Vă spun că de acum nicidecum nu voi bea din acest rod al viței, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în Împărăția Tatălui Meu” (versetul 29). Domnul este deci separat de bucuria împreună cu ei până când are să vină Împărăția Tatălui; atunci El Își va relua asocierea Sa cu poporul Său aici, jos. Cei credincioși beau acum sângele Său cu recunoștință și cu laudă; mai târziu, El va bea cu noi vinul bucuriei, în Împărăția Tatălui. Până atunci, Domnul este Nazireul ceresc (vedeți Numeri 6) și, în consecință, așa trebuie să fim și noi în duh.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crezi că n-aș putea acum să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Matei 26.53

Puterea Mântuitorului

Nimic nu L-ar fi obligat pe Domnul Isus Hristos să meargă la cruce; nimic nu L-ar fi obligat să părăsească slava pe care o avea la Tatăl ceresc din veșnicie și să vină pe pământ. Și chiar după ce a coborât în această lume, luând asupra Sa o umanitate desăvârșită, dar fără păcat, nimic nu L-ar fi obligat să meargă la cruce, căci, în fiecare moment al binecuvântatei Lui istorii, de la ieslea Betleemului la crucea Calvarului, El ar fi putut să Se întoarcă de unde venise. Moartea nu avea stăpânire asupra Mântuitorului. Prințul acestei lumi, Satan, a venit și nu a avut nimic în Isus Hristos.

Domnul avea putere să-Și dea viața și avea putere să o ia înapoi. Pe drumul din grădina Ghetsimani spre cruce Îl auzim rostind cuvintele din versetul de astăzi. Binecuvântat să fie în veci Numele Domnului! Pe El Însuși nu S-a compătimit și nu S-a cruțat, ci ne-a compătimit pe noi. A văzut starea noastră disperată de ruină și păcat, a văzut nefericirea și primejdia în care ne aflam; a văzut că nu era nicio privire care să inspire milă, niciun braț care să salveze. A coborât în lumea noastră căzută, a devenit Om, pentru ca, în starea de Om, să poată, jertfindu-Se pe Sine, să ne scape de iazul de foc. Mântuitorul a făcut această lucrare pentru a ne aduce alături de El Însuși pe terenul cel nou și veșnic al mântuirii împlinite, în puterea vieții de înviere, potrivit planului veșnic al lui Dumnezeu și spre gloria Numelui Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ TE ÎNCREZI ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

„Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Psalmul 3:2)

Te afli cumva în situația în care te rogi de ani de zile ca Dumnezeu să-ți mântuiască soțul, soția, copiii sau prietenii? Inima ta tânjește să-i vadă pe cei dragi ai tăi umblând cu Dumnezeu și slujindu-L? Te simți descurajat? Ți-a spus cineva: „Îți pierzi vremea, nu se vor schimba niciodată?” Dacă e așa, citește cuvintele scrise de psalmist: „Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt” (v. 2-4). Să ne uităm cu atenție la exprimarea: „mulți zic.” Fiecare om are o opinie, dar până nu vorbește Dumnezeu despre această problemă, juriul nu are niciun cuvânt de spus! Câtă vreme El este pe tron și promisiunile Sale sunt adevărate, continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu va face o minune.

„Dar în momentul acesta ei sunt atât de departe de Dumnezeu!” spui tu. Se poate să fie așa, dar citește cuvintele următoare și bucură-te: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă” (Isaia 59:1). Pentru Dumnezeu, cei dragi ai tăi nu sunt prea departe! Poate sunt dependenți de droguri și de alcool, poate au relații nepermise sau poate sunt chiar în închisoare. Oriunde s-ar afla ei astăzi, brațul harului lui Dumnezeu este suficient de lung ca să-i ajungă și să-i mântuiască. Satan știe lucrul acesta și vrea să te descurajeze ca să renunți la rugăciune. Nu te da bătut! La fel cum curentul electric trece printr-un cablu, puterea lui Dumnezeu curge prin rugăciunile tale.

Așadar, continuă să te rogi și să te încrezi în Dumnezeu pentru mântuirea celor dragi! Ea va veni!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:10-20

După ce s-a adresat poporului, David se întoarce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpeteniile? Din contră! El Îi dă glorie Dumnezeului căruia Îi aparţin toate lucrurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două sentimente merg totdeauna împreună.

„Din mâna Ta primim ce Îţi aducem”, declară împăratul. Domnul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bucuria de a-I oferi Lui ceva. El Însuşi n-are nevoie de nimic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedonenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie”, prisosind „spre bogăţia dărniciei lor” (2 Corinteni 8.1-3).

Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gândurile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta … mărirea, puterea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta… este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate…”

Expresia „peste toate” ne poate ajuta să înţelegem că este Cap „peste toate inimile” celor care-I aparţin.