Mana Zilnica

28 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus plângea.

Ioan 11.35

Surorile din Betania erau tulburate și îndurerate din pricina morții fratelui lor. Ele nădăjduiseră că Domnul, Cel care le iubea atât de mult, avea să Se grăbească să le vină în ajutor și să-l vindece pe fratele lor, de îndată ce Îi ceruseră acest lucru, însă El nu făcuse așa. Părea că El eșuase în a le ajuta în cel mai greu moment al vieții lor, fiindcă nu venise, nici nu rostise vreun cuvânt, iar fratele lor murise și acum trupul său zăcea în mormânt, supus putrezirii.

În acest moment vine Domnul la ele. Marta I-a ieșit în întâmpinare, a stat înaintea Lui și I-a vorbit. Cuvintele rostite de ea au fost corecte, însă vedem că, după ce Maria I-a ieșit la rândul ei în întâmpinare, aceasta a căzut la picioarele Lui și a plâns. Apoi citim aceste cuvinte uimitoare: „Isus plângea”. Cât de atins trebuie să fi fost sufletul ei atunci când a văzut lacrimile curgând pe obrajii Lui! Ce frumusețe a putut vedea ea în Domnul în acele momente! Ce revelație a inimii Lui ne oferă aceste lacrimi! Compasiunea Lui, manifestată astfel, a înlăturat cu siguranță toată durerea ei. Cu siguranță, Maria n-a uitat niciodată această experiență! Sfinți ai lui Dumnezeu aflați în durere: Isus Hristos este Același, ieri, azi și în veci! Același pentru voi așa cum a fost pentru Maria!

Apoi glasul Lui a frânt puterea morții, l-a scos pe Lazăr din ghearele ei, iar mulțimea a privit și s-a minunat. Maria însă învățase ceva mai de preț decât puterea care i-a uimit pe oameni. Compasiunea Lui a turnat mângâiere din belșug în sufletul ei. Maria a învățat că Domnul era mai mare decât durerea ei și mai aproape de ea decât durerea. Niciodată n-ar fi putut cunoaște cât de mult o iubea Domnul, nici cât de sensibilă era inima Lui, dacă n-ar fi trecut prin această încercare grea.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

Coloseni 3.23,24

Rutina

Am vizitat odată Muzeul Britanic din Londra și atenția mi-a fost atrasă de un ceas cu bile. O mică bilă metalică se rostogolește într-un jgheab pe o placă oblică. Când ajunge la capăt, este adusă prin acționarea unei pârghii din nou la punctul de plecare. Acolo începe iar să se rostogolească pe același traseu. În acest mod, bila de oțel parcurge în fiecare an patru mii de kilometri, fără să se oprească vreodată. De fiecare dată când încheie o tură, arătătorul înaintează puțin.

Uneori suntem și noi ca această bilă: în fiecare zi trebuie să realizăm aceleași activități plictisitoare! Cum ne raportăm la ele? Ne enervăm din cauza obligațiilor zilnice care se repetă și care ne par împovărătoare?

Apostolului Pavel ne îndeamnă: „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul”. Dacă munca de rutină din viața de zi cu zi o facem ca pentru Domnul Isus, atunci ea capătă alt sens. Nu o vom mai vedea ca pe o simplă achitare de obligații, ci inima noastră va fi împlinită, pentru că, împreună cu ceea ce avem de făcut în fiecare zi, Domnul dorește să ne pregătească o bucurie.

Ca să ne motiveze, apostolul ne arată răsplata viitoare. Domnul va răsplăti credincioșia și perseverența noastră în gospodărie sau la locul de muncă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI SUPRAÎNCĂRCAT? – Fundația SEER

„Nu este altă fericire pentru om decât… să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui” (Eclesiastul 2:24)

În viață vor exista momente când vei avea impresia că ai prea multe de făcut și că nu-ți ajunge timpul pentru toate acestea. Totuși, când ești supraîncărcat în mod constant, îți ies la iveală atitudinile, relațiile, performanța la locul de muncă și chiar și umblarea ta cu Dumnezeu. Dacă te afli acum într-o astfel de situație, iată ce trebuie să faci:

1) Roagă-te. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Înainte să te prăbușești, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea înțelepciune să poți evalua ceea ce faci și apoi să fii cinstit cu tine însuți cu privire la motivul pentru care te găsești în această situație dificilă. Autorul Proverbelor spune: „Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri” (Proverbele 23:4-5). Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere pe ce îți sacrifici pacea, sănătatea și relațiile. Nu merită să te consumi pe altarul materialismului!

2) Deleagă-ți responsabilitățile! Moise, unul dintre cei mai importanți eroi ai Vechiului Testament, nu-și mai vedea capul de treabă sub povara responsabilităților pe care ar fi trebuit să le împartă cu alții. A ajuns într-o asemenea stare de descurajare încât I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața! Era înconjurat de oameni capabili care erau dispuși să-l ajute, doar că el nu-i observa… Îți sună cunoscut? Câtă vreme insiști să controlezi și să faci totul de unul singur, productivitatea ta va stagna și pacea minții se va evapora. Concluzie: Dacă astăzi ești supraîncărcat, fă o schimbare!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:1-11

Aflat înaintea adunării întregului popor, Solomon Îl laudă pe Dumnezeul lui Israel şi reaminteşte faptele Lui de har, expunând motivele pentru care fusese construit templul.

Dorinţa împăratului era să întoarcă inimile poporului la Dumnezeu. Să ne gândim la Acela care a putut să spună de pe cealaltă parte a râului morţii: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmul 22.22). Uneori ne este teamă să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre. Ni se pare că vom găsi mai multă înţelegere şi dragoste la Domnul Isus. Nu este aceasta o lipsă de încredere în Dumnezeul dragostei?

„Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”, le spune Domnul ucenicilor Săi (Ioan 16.27). Hristos doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Tatăl Lui aşa cum Îl cunoaşte El. Crucea a făcut posibilă stabilirea acestei relaţii. Mai mult, chiar primele Lui cuvinte către ai Săi, după ce a înviat, au fost: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Acum, când lucrarea de răscumpărare a fost împlinită, nu mai avem de-a face cu un Dumnezeu de care să ne fie frică sau cu un Judecător care trebuie înduplecat. Faţă de noi, Dumnezeu este acum Tată, de care ne putem apropia fără frică, în Numele Domnului Isus.