Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 16, 2020”

16 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa zice Domnul: „Oprește-ți glasul de la plâns și ochii de la lacrimi … Este speranță pentru viitorul tău”, zice Domnul, „și fiii tăi se vor întoarce în ținutul lor”.
Și, când era în strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. Și s-a rugat Lui.

Ieremia 31.16,17; 2 Cronici 33.12,13



Dragi părinți care aveți copii neascultători, încurajați-vă și puneți-vă încrederea în Domnul! Amintiți-vă că Dumnezeu poate să facă mult mai mult decât cereți sau gândiți voi! Nu renunțați și să nu vă descurajați! Satan tocmai aceasta dorește: să vă facă să cedați, ceea ce ar însemna o dublă victorie pentru el.

Să ne amintim de istoria lui Manase. Tatăl său, Ezechia, fusese un împărat bun, nu perfect, ci unul care, în general, L-a onorat pe Dumnezeu. Domnul L-a folosit pe Ezechia pentru o mare trezire în poporul Său. Când a murit, fiul său, Manase, a devenit împărat și s-a comportat într-un fel atât de nelegiuit, încât a devenit noul standard de nelegiuire. Atrocitățile pe care le-a comis au fost atât de extreme, încât, în anii care au urmat, Domnul nu S-a întors din aprinderea mâniei Sale împotriva lui Iuda, din cauza tuturor căilor ticăloase ale lui Manase (2 Împărați 22.11-14). La acest moment am fi putut spune că viața lui Manase era lipsită de orice speranță de îndreptare, din cauza mărimii nelegiuirii sale.

Domnul însă a intervenit. Manase a fost dus rob în Babilon și, în necazul său, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Lui. Dumnezeu l-a restabilit și l-a adus înapoi pe tronul său, în Ierusalim. Apoi, în anii săi din urmă, Manase a rezidit lucrurile lui Dumnezeu, pe care le distrusese mai înainte. A avut loc o adevărată trezire și restabilire în inima sa, iar poporul a fost afectat și el de acestea.

Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre și lucrarea Lui nu S-a încheiat încă (Filipeni 1.6). Să nu tragem concluzii negative înainte de vreme, ci mai degrabă să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, să căutăm ajutorul Lui, să ne rugăm și să ne încredem că El va lucra.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eu Însumi Îmi voi paște oile …”, zice Stăpânul Domnul. „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită”.

Ezechiel 34.15,16



„Eu nici măcar n-am știut că m-am rătăcit!”

Micuța Lisa urma să facă o călătorie împreună cu mama ei. Tatăl le-a condus la gară. Pe peron, tatăl și mama stăteau de vorbă. Între timp trenul a sosit și ei abia acum s-au uitat după fetița lor. Unde era Lisa?

Disperați, părinții alergau printre oameni și strigau: „Lisa, Lisa!”. Trenul urma să plece în câteva minute. Dar, în ultimul moment, cea care a fost pierdută a venit alergând spre tatăl ei. Plângând a spus: „Eu nici măcar n-am știut că m-am rătăcit!”. Mama a urcat repede, iar tatăl a ridicat-o pe Lisa în vagon și imediat trenul a pornit.

Cât de mulți oameni se aseamănă cu această fetiță! Ei s-au îndepărtat de Dumnezeu. El îi caută, dar ei se gândesc că nu-i pentru ei chemarea Lui. Poate chiar citesc în Biblie că Domnul Isus a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Dar nu răspund, pentru că nu știu sau nu vor să admită că sunt pierduți.

Apostolul Pavel ne-a scris că Hristos a murit pentru cei fără Dumnezeu, pentru păcătoșii și dușmanii lui Dumnezeu. Dar mulți oameni spun: „Aceasta nu se referă la mine!”. Și totuși, oricine consideră că, în propria lui dreptate, deci fără credința în jertfa lui Isus, ar putea să stea înaintea lui Dumnezeu, se înșală. Din Cuvântul lui Dumnezeu suntem învățați și cum să ne recunoaștem starea pierdută și cum să fim gata pentru a ne lăsa găsiți de dragostea Salvatorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PARTE NECESARĂ A PROCESULUI – Fundația SEER

„Eu te voi învăţa…” (Psalmul 32:8)


De ce ne aflăm aici pe pământ? Când Domnul Isus ne-a mântuit, de ce nu ne-a dus direct în cer, să fim cu El? Deoarece pe El nu-L interesează numai destinația noastră finală; El dorește să facă o lucrare în noi, și prin noi, în drum spre acea destinație. Noi ne dorim doar să ajungem acolo! Dar, de obicei, trece o bună bucată de timp între momentul în care Dumnezeu ne cheamă și cel în care putem spune că am îndeplinit voia Sa pentru viețile noastre. Și până nu acceptăm lucrul acesta, nu suntem pregătiți să mergem nicăieri! Noi trebuie să înțelegem că această călătorie reprezintă un proces important. Lui Dumnezeu îi pasă ce devenim pe drumul într-acolo. Și faptul că Îl urmăm în ascultare printre atâtea necunoscute, încercări și dificultăți reprezintă o parte integrantă și indispensabilă a pregătirii noastre. Dumnezeu folosește călătoria pentru a ne învăța credința, pentru a ne rafina caracterul și pentru a ne echipa pentru încercări mai mari care ne stau înainte. De fapt, dacă ne aflăm în procesul de a căuta voia lui Dumnezeu în acest moment, deja împlinim o parte din ea în viața noastră. Dumnezeu a zis: „Eu… te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.” Nu face greșeala să crezi că, dacă nu știi tot ce-ai vrea, nu faci progrese. Ceva se întâmplă chiar acum: îți este pusă la încercare credința, îți este cultivată răbdarea, îndoielile sunt confruntate și învinse, și relația ta cu Dumnezeu crește tot mai mult. El ne pregătește întotdeauna dinainte pentru ceea ce a plănuit deja pentru noi. Da, lupta nu este confortabilă, dar este o parte necesară a procesului… și a progresului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 27.1 şi 27.22-34


Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului” (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servitorilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 …).

Subiectul particular al acestui fragment este munca
la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi”. Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit
alţii, ci de a le administra cu credincioşie. Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău!”

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: