23 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte. Și fariseii și cărturarii murmurau, spunând: „Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei”.
Luca 15.1,2
Acest reproș n-a făcut altceva decât să pună în lumină gloria Celui care spusese: „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși” (Luca 5.32). Când cei proscriși și păcătoșii au venit cu pocăință la picioarele Lui, au găsit o inimă plină de har și de iertare. Să luăm cazul lui Nicodim, care s-a furișat noaptea și a venit la El, ca să nu fie văzut de oameni. El este o imagine a mii de alți oameni care, în veacurile de după aceea, au venit cu timiditate la Isus, iar El nu le-a mustrat timiditatea.
Înseamnă aceasta că am putea privi păcatul cu ușurătate, ascunzându-l sau ignorându-i gravitatea? Nicidecum! Păcatul nu poate fi niciodată judecat și dezaprobat prea mult, însă trebuie să facem cu grijă deosebirea dintre el și păcătos. Nu trebuie să facem nimic, prin cuvânt sau prin faptă, care să sugereze cuiva că nu mai există nicio speranță pentru el. Să ne aducem aminte că El îi primește pe păcătoși și așa trebuie să facem și noi! Să nu pronunțăm judecăți severe, nici verdicte zdrobitoare asupra fraților sau surorilor noastre care s-au făcut vinovați de păcat! Să nu considerăm păcatele vreunui necredincios ca fiind dincolo de orice putință de a fi iertate! Când ne întâlnim cu cazuri de nelegiuire, de depravare sau de păcate grosolane, să avem o atitudine răbdătoare și să administrăm mustrări cu măsură. Domnul Isus Însuși a făcut așa și continuă să procedeze în felul acesta.
Dacă am avea în noi mai mult din dragostea Sa pentru suflete și din dorința Lui arzătoare după fericirea eternă a păcătoșilor, am rosti mai des îndemnuri ferme și pline de dragoste, în loc de cuvinte aspre și de judecăți necruțătoare. Să ne aducem aminte de ceea ce harul a făcut pentru noi înșine, după care vom fi în stare să arătăm har altora!
J. R. MacDuff
SĂMÂNȚA BUNĂ
Să nu obosim făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
Galateni 6.9
„Să nu obosim făcând binele”
Știrile din mass-media relatează continuu despre refugiați, foamete, catastrofe naturale, atentate. La fiecare nenorocire, unii oameni sunt afectați în mod direct. Cu timpul, torentul acestor informații ne face însă insensibili la necazul lor. Distanța până la ei este adesea prea mare. Nu avem nicio posibilitate să-i ajutăm direct. Astfel se instalează o anumită „oboseală în a avea milă și a face bine”.
Nu trebuie să căutăm departe, în lumea largă, necazurile și problemele societății omenești. Și în jurul nostru există oameni care au nevoie de ajutor. Poate te întrebi: Cum putem să-i ajutăm? Nu este ajutorul nostru ca o picătură pe o piatră fierbinte? Apostolul ne dă răspunsul potrivit: „Așadar, cât avem ocazie, să facem bine la toți, dar mai ales celor din casa credinței” (Galateni 6.10).
Acest bine începe cu rugăciune. Să mijlocim pentru acești oameni. Și să-L rugăm pe Domnul să ne arate cum putem să-i ajutăm. Să nu uităm că fiecare dintre noi poate ajunge în necaz și că atunci vom fi bucuroși dacă cineva ne va sprijini. De aceea, să învingem „oboseala” și să fim harnici în lucrul încredințat nouă, să nu închidem ochii la necazul altora și să facem bine cu posibilitățile pe care le avem.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂZIT DE SECURITATEA CEREASCĂ – Fundația SEER
„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă” (Psalmul 34:7)
Așa cum un președinte sau un prim-ministru sunt înconjurați de gărzi de corp, la fel – în calitate de copil al lui Dumnezeu – şi tu ești înconjurat de îngeri. Poate nu vezi detaliul legat de securitatea președintelui sau a prim-ministrului, dar numai să facă cineva o mișcare amenințătoare, și gărzi antrenate formează un scut protector în jurul lor. Dr. James McConnell, fondatorul bisericii Whitewell Metropolitan Tabernacle din Belfast, Irlanda de Nord, predica într-o seară în timpul conflictului din Irlanda de Nord, când un lider paramilitar înarmat a intrat în biserică cu gând să-l ucidă. De ce? Pentru că soția acelui bărbat devenise creștină, iar viața ei se schimbase atât de radical încât abia o mai recunoștea. Bărbatul a făcut câțiva pași pe culoar… după care s-a oprit brusc, s-a întors și a fugit afară din biserică. Ce s-a întâmplat? Omul, care mai târziu a devenit creștin, a mărturisit că a văzut doi îngeri mari care stăteau de o parte și de alta a pastorului McConnell!
Când corabia pe care se afla apostolul Pavel a trecut printr-o furtună și toți credeau că vor pieri, Pavel a anunțat: „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte, şi mi-a zis: „Nu te teme…” liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus” (Faptele Apostolilor 27:23-25). Așadar, tu ești păzit de puterea lui Dumnezeu!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Cronici 2:1-10
Relaţiile dintre Hiram, împărat al Tirului, şi Solomon prefigurează relaţiile pe care Israel le va avea cu toate naţiunile pământului în perioada împărăţiei de o mie de ani. Atunci „pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, aşa cum apele acoperă marea. Şi va fi aşa în ziua aceea: rădăcina lui Isai va sta steag al popoarelor; naţiunile o vor căuta şi locul Său de odihnă va fi glorios” (Isaia 11.9-10). Hiram Îl binecuvântează pe Domnul care a făcut cerurile şi pământul (v.12).
Pe lângă tot ceea ce strânsese în dragostea lui pentru casa lui Dumnezeu, David pregătise şi muncitori care să împlinească lucrarea (sf. v. 7; vezi şi 1 Cronici 22.15-16). La fel este cu lucrarea Domnului astăzi. Lui Îi sunt necesari lucrători pregătiţi cu multă atenţie în vederea oricărei lucrări pentru El. Angajarea prea devreme într-o lucrare poate duce la un serviciu prost îndeplinit. Dumnezeu, Cel care a pregătit lucrările, tot El a şi chemat, apoi a instruit lucrători pentru a le face. Efeseni 2.10 ne reaminteşte că „suntem lucrarea Sa, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele”.
Mana Zilnica 