Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 11, 2020”

11 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmașilor mei; mi-ai uns capul cu untdelemn, paharul meu este plin de dă pe deasupra.

Psalmul 23.5



Nu numai că drumul nostru străbate valea umbrei morții, însă suntem înconjurați și de vrăjmași. Dar Cel ce este cu noi este îndeajuns și pentru acest lucru. Vrăjmașii pot scrâșni din dinți și pot să caute pieirea noastră, însă, spune David: „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmașilor mei”.

El îi va susține pe cei ai Lui și va face ca dușmanii lor să vadă că ei sunt ținuți, sprijiniți și păziți de Domnul, după cum scrie apostolul: „El a spus: «Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi», încât să spunem cu îndrăzneală: «Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme: ce-mi va face omul?»” (Evrei 13.5,6).

Dar avem mai mult decât atât. „Mi-ai uns capul cu untdelemn” – ungerea lui Dumnezeu – acel Duh al puterii; în consecință, el adaugă: „Paharul meu este plin de dă pe deasupra”. Nimic nu ne lipsește; ba încă suntem umpluți din belșug cu bunătate și îndurare în mijlocul unei lumi ca aceasta în care ne aflăm. Toate acestea sunt rezultatul faptului că-L avem pe Domnul ca Păstor al nostru; căci totul curge din El – din ce este El pentru noi în această relație. Și să nu uităm niciodată că aceasta este partea noastră prezentă. Acestea nu sunt binecuvântări pe care le vom avea, ci pe care le avem acum. Ce imagine nepotrivită despre Dumnezeu ne oferă necredința noastră! Avem atât de multe lucruri de învățat cu privire la El, ca să înțelegem pe deplin imensitatea harului Său și bogățiile resurselor Lui pentru noi, în timpul cât străbatem această pustie. Cu siguranță putem spune: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic”.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu sunt extenuați.

Isaia 40.31



La ce privim?

Un bărbat foarte întristat a venit la un om cu frica lui Dumnezeu și i-a mărturisit neliniștea din viața sa și a familiei sale. Omul lui Dumnezeu a luat o sticlă și, după ce a pus în ea apă până la jumătate, a întrebat:

— Ce vezi?

— O sticlă pe jumătate goală.

— Aici este problema. Eu văd o sticlă pe jumătate plină. În viață trebuie să privim partea frumoasă a lucrurilor. Nu trebuie să privim la spini, ci la trandafiri. Atunci inima noastră va fi liniștită.

Unii oameni gândesc că teama este o caracteristică a zilelor noastre. Dar nu este adevărat, deși, desigur, astăzi teama apare poate mult mai frecvent. Și în vechime au fost oameni care s-au descurajat în fața problemelor vieții. De aceea Dumnezeu a inspirat cuvintele versetului de astăzi. Când cineva își pune încrederea în Dumnezeu, temerile sale dispar. Un astfel de om nu privește la partea negativă a lucrurilor, ci la partea pozitivă; el nu privește la spini, ci la trandafiri; el nu privește la nori, ci la Cel care este mai sus de nori și care a promis celor ce se încred în El că nu-i va părăsi niciodată.

Încrede-te în Dumnezeu și în harul care a fost arătat prin Fiul Său la cruce! Atunci privirea ta va fi îndreptată spre lucrurile de sus, nu spre problemele de pe pământ.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CINE ÎȚI ESTE CĂLĂUZĂ? – Fundația SEER

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Galateni 5:16)


Dr. Charles Stanley spunea: „În timpul unei excursii în scop fotografic, grupul în care mă aflam mergea de aproape trei ore… și-am avut un puternic presentiment că mergeam în direcția greșită. Am întrebat ghidul despre asta și el m-a asigurat că totul este în ordine. Nedorind să fiu impertinent, am continuat să merg. După câteva minute, am observat că neliniștea mea persista; de fapt, devenea tot mai puternică. Mi-am scos busola și m-am uitat pe hartă. În mod sigur, ne îndreptam într-o cu totul altă direcție decât destinația dorită. Ne-a luat aproape o oră și jumătate să ne întoarcem la locul de unde am urmat cărarea greșită. Din nefericire, când am ajuns în sfârșit la destinație, priveliștea unde trebuia să facem fotografii nu mai oferea o vizibilitate bună.

Acest incident m-a ajutat să înțeleg două lecții importante.

Prima: când simțim o voce interioară care ne îndeamnă la ceva, ar trebui să ascultăm.

A doua: când alegem anumite persoane care să ne călăuzească, trebuie să fim siguri că ei cunosc drumul mai bine decât noi.

Ai simțit vreodată că ceva din interiorul tău te avertizează să fii atent sau să o iei într-o anumită direcție? Poate ai ascultat o predică și ai simțit că Dumnezeu îți spune să-L urmezi în ascultare. Sau poate ai intrat într-un restaurant și te-ai umplut de teamă, ca și cum cineva ți-ar fi spus că trebuie să pleci repede de acolo. Dacă ești credincios, aceste sentimente nu sunt nimic altceva decât atenționările Duhului Sfânt care vorbește inimii tale, avertizându-te cu privire la un pericol și încurajându-te să te supui planului lui Dumnezeu.”

Așadar, „umblaţi cârmuiţi de Duhul” – El este întotdeauna o călăuză bună!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 21:14-30


Tot pe acest munte, Moria, Avraam îl adusese odată ca jertfă pe fiul său, Isaac (Geneza 22.2; 2 Cronici 3.1). Însă Dumnezeu oprise mâna lui Avraam în acelaşi fel în care acum opreşte mâna îngerului. Judecata divină astfel deturnată ia acum forma unui foc, consumând jertfa oferită de David (v. 26). După ce i se prezentase o jertfă înlocuitoare, care l-a substituit pe Isaac, Avraam a pus locului acestuia numele Jehovah-Jireh”, adică: „La muntele unde Domnul va purta de grijă (Geneza 22.14).

În ce ne priveşte, cunoaştem solemnitatea acelei purtări de grijă şi, de asemenea, cine a fost Acela care a trebuit să primească în locul nostru loviturile judecăţii lui Dumnezeu. Vocea care aici îi spune îngerului: „Destul”, îi porunceşte apoi să-şi pună iarăşi sabia în teacă; şi această voce este aceeaşi cu cea care într-o zi va trebui să spună: „Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu … loveşte păstorul” (Zaharia 13.7). Ce taină minunată şi de nepătruns! Judecata pe care o meritam s-a depărtat pentru totdeauna de la noi, pentru că a căzut asupra Celui zdrobit în locul nostru: Isus, Păstorul rânduit de Dumnezeu, Păstorul nostru cel bun, este „Însoţitorul Domnului”.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: