Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “septembrie 7, 2020”

7 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare.

Matei 14.25



Petru și Domnul Său (1) – Umblarea pe apă (A)

Petru și ceilalți ucenicii erau la sfârșitul unei zile lungi și obositoare. Fuseseră martori la hrănirea miraculoasă a mulțimii și ajutaseră la împărțirea hranei (Matei 14.13-21). Chiar numai acest eveniment ar fi fost de ajuns să le preocupe gândurile pe deplin, însă au urmat alte evenimente în acea noapte, la fel de remarcabile precum cele din timpul zilei.

Când seara s-a apropiat, Domnul i-a silit pe ucenici să intre într-o corabie și să treacă de partea cealaltă a lacului, în timp ce El avea să Se retragă pe munte pentru a Se ruga (versetele 22 și 23). Ucenicii au trebuit să se lupte cu un vânt potrivnic puternic și ajunseseră, cam pe la ora trei noaptea, doar la jumătatea drumului. În timp ce erau bătuți de valuri, au văzut pe cineva mergând pe apă – au crezut că era o nălucă, însă era Domnul Isus. El le-a potolit temerile cu minunatele cuvinte: „Eu sunt”. Domnul fusese pe munte în timp ce ucenicii se aflau în corabie, iar aceasta prezintă o imagine a timpului prezent: Hristos, Marele nostru Preot, este în cer, mijlocind pentru cei ai Săi, în timp ce aceștia se află în pustia acestei lumi (Evrei 4.15; 7.25). Când trecem prin furtuni aici, pe pământ, să ne aducem aminte de aceste lucruri: 1. Hristos m-a adus aici (El m-a așezat în corabie); 2. Hristos Se roagă pentru mine; 3. Hristos va veni la mine, în necazul meu.

Ceea ce a urmat după venirea Domnului s-a dovedit a fi un episod uimitor în viața lui Petru. El a dorit să părăsească siguranța oferită de corabie și să meargă pe apă la Isus. Mulți dintre noi am fost încurajați și animați de către pasul credinței lui Petru în această împrejurare. Dacă suntem ucenici ai Domnului Isus, să învățăm câteva lecții de la acest binecuvântat și preaiubit slujitor al Său!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oh! de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea.

Iov 6.2



Mărturia medicului (1)

Medicul James Simpson (1811-1870) a ajuns renumit prin descoperirile sale medicale. Pacienți din întreaga lume i-au cerut sfatul. El a devenit cunoscut în mod deosebit prin cercetările din domeniul anesteziei. În orice dicționar enciclopedic se relatează despre descoperirile sale.

Care dintre noi nu apreciază rezultatele medicinei în domeniul anesteziei moderne? Dintotdeauna s-au căutat mijloace adecvate pentru atenuarea durerilor. Deja vechii egipteni aveau o chirurgie diversificată și foloseau extracte narcotice. Medicii din China veche foloseau deja cu secole înainte mătrăguna, opiul și preparatele pe bază de alcool ca materiale anestezice.

Nu este nicidecum o poveste faptul că, în afară de droguri, se foloseau pentru atenuarea durerilor fel de fel de metode puțin obișnuite. Astfel, chiar și în perioadele mai recente s-au realizat amputări de picioare la temperaturi foarte scăzute, acestea putând fi făcute aproape fără dureri. Asemenea operații trebuiau să fie însă încheiate foarte repede, astfel că erau imposibile intervențiile care presupuneau pregătiri minuțioase.

Dr. James Simpson a fost unul care a înțeles și a simțit durerea altora și care a căutat cu toată perseverența mijloace de alinare a durerii. În ce ne privește, noi cum ne raportăm la durerea oamenilor din jurul nostru? Unicul Fiu al lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, a cunoscut nu numai durerea temporară a omului, ci și pe cea veșnică – dacă omul rămâne în starea lui firească. În dragostea Lui, El a venit și a oferit omului eliberarea de durerea provocată de păcat. Ne numărăm și noi printre cei care au primit oferta Lui?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFÂRȘEȘTE-ȚI CU BINE LUCRAREA (1) – Fundația SEER

„Mi-am isprăvit alergarea…” (2 Timotei 4:7)


Știai că peste jumătate din cei care intră în lucrarea creștină o părăsesc înainte de a se pensiona? De ce? Există o mulțime de motive; iată unul dintre ele: descoperirea că marea revelație vine la pachet cu un „țepuș.” Apostolul Pavel, care a scris aproape jumătate din cărțile Noului Testament, spune: „ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:7-10).

Lideri ai bisericilor, sunt 168 de ore într-o săptămână. Orele pe care le petreceți la amvon, duminica, vă reprezintă în domeniile în care aveți daruri și calități. Așadar, provocarea pentru voi va fi întotdeauna aceea de a nu uita că puterea lui Dumnezeu și Cuvântul Său (și nu cuvântul și puterea voastră!) sunt cele care dau viață și fac ca lucrarea fie dusă la îndeplinire. Repet cuvintele apostolului Pavel: „ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne.” Țepușul lui Pavel a luat forma „slăbiciunilor, defăimărilor, nevoilor, prigonirilor, strâmtorărilor.”

Care este țepușul tău? Poți să fii puternic în fața oamenilor numai dacă petreci timp înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și în studierea Bibliei. Doar așa poți să fii eficient și îți poți sfârși cu bine lucrarea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 17:1-15


Acest capitol reproduce aproape cuvânt cu cuvânt 2 Samuel 7, dar este plăcut să recitim această conversaţie minunată dintre Dumnezeu şi un om care a devenit subiect al harului Său. Dumnezeu îi vorbeşte, prin Natan, preaiubitului împărat; apoi acesta din urmă Îi răspunde direct. Am experimentat noi astfel de conversaţii cu Dumnezeu (şi cu Domnul Isus)? El comunică cu noi în mod esenţial prin Cuvântul Său,
iar noi avem deplina libertate de a-I răspunde prin rugăciune.

Mereu în concordanţă cu caracterul cărţii Cronici (harul), unele cuvinte referitoare la fiul lui David au fost omise. Expresia: „Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra…” (2 Samuel 7.14), nu se găseşte în capitolul nostru, ca o dovadă că aici Cuvântul Îl are în vedere pe Unul mai mare decât Solomon.

„Eu îi voi fi Tată − declară Domnul − şi el Îmi va fi fiu” (v.13). Citarea acestui verset în Evrei 1.5 confirmă şi faptul că acest fiu este, în adevăr, Isus, în care ni s-a descoperit harul. Astfel, subiectul de preţ al conversaţiilor pe care le avem cu Dumnezeu este Isus, Fiul Său preaiubit. „Comuniunea noastră este în adevăr cu Tatăl…”, cu alte cuvinte, putem avea acelaşi gând cu El, iar acest gând se referă la Fiul Său, Isus Hristos  (1 Ioan 1.3).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: