Mana Zilnica

22 Septembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care aduce jertfă de laudă Mă glorifică.

Psalmul 50.23

Lui Dumnezeu Îi face plăcere să primească laudele noastre, pe care I le aducem fie pentru ceea ce El a făcut pentru noi, fie pentru ceea ce este El în Sine Însuși. Cine, dintre cei care-L cunosc, ar refuza să-I cânte laude? Cine nu I-ar aduce cu bucurie o jertfă de laudă – „adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”? Să remarcăm însă momentul când se înalță pentru prima dată această cântare de laudă. Vrăjmașul era adus la tăcere – pierise în apele morții. Dumnezeu lucrase, iar Israel era liber (Exod 15). Acum primește El lauda și închinarea lor. Cum ar putea exista închinare atunci când inima nu este liberă, când conștiința nu se bucură de odihnă deplină? Imposibil să te închini într-o astfel de stare!

Gândul celor mai mulți cu privire la închinare este că ea ar consta în anumite formule religioase, în a te ruga și a cânta, sau în a asculta o predică. Aceste lucruri sunt bune la locul lor, dar ele nu vor mai exista în cer, iar cerul este caracterizat de închinare. Toți cei aflați acolo se închină neîntrerupt lui Dumnezeu. Tatăl caută adoratori în duh și în adevăr. Închinarea este exprimarea plinătății noastre, plinătate care vine din ceea ce este El. Rugăciunea este exprimarea nevoii noastre și a dependenței de El.

Mai întâi Dumnezeu ne curățește de păcatele noastre, ca să putem sta fericiți în prezența Lui. Ne dăruiește o natură capabilă de a se bucura de El, în lumina prezenței Sale; ne așază înaintea Sa „sfinți și fără pată” în Hristos; ne pecetluiește cu Duhul Său. Fiind deci răscumpărați, Hristos Își ia locul în mijlocul poporului Său pentru a-i conduce laudele către Dumnezeu. El singur a suferit moartea și judecata, purtând păcatele noastre; dar după încheierea acestei lucrări și după învierea Sa, El spune: „Te voi lăuda în mijlocul adunării” (Psalmul 22.22).

F. G. Patterson

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să învețe pe alții ca El? Cine I-a rânduit căile și cine I-a spus: „Ai făcut rău”?

Iov 36.22,23

Măreția lui Dumnezeu

În sala de așteptare a unei gări stăteau pe aceeași bancă un intelectual și un țăran. La un moment dat, țăranul a început să exclame plin de uimire: „Mare este Dumnezeu!”. S-a ridicat, s-a plimbat puțin gânditor, apoi s-a așezat din nou pe bancă, exclamând de câteva ori: „Mare este Dumnezeu!”. Iritat, intelectualul l-a luat la rost:

— Ce tot glăsuiești acolo că mare este Dumnezeu, că doar nu L-a văzut nimeni?

— Domnule, am citit aici că Dumnezeu a despărțit Marea Roșie și tot poporul a trecut pe acolo ca pe uscat. Apoi, spune și dumneata: nu este oare mare Dumnezeu?

— Măi omule, acelea sunt povești. Să știi că s-au făcut cercetări și s-a constatat că acei oameni au trecut pe marginea unui iaz, unde apa era doar până la genunchi. Înțelegi?

Țăranul s-a luminat și mai tare la față și cu o mai mare bucurie a exclamat: „Mare este Dumnezeu!”.

— Măi omule, nu înțelegi că nu este vorba de nicio minune, deoarece apa era mică, așa, ca o baltă?

— Domnule…, păi tocmai de aceea este mare Dumnezeu, pentru că a reușit să înece într-o baltă întreaga oștire a Egiptului, cu toate carele lor de luptă.

Intelectualul nu a mai avut niciun argument contra Bibliei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESCOPERĂ VOIA LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)

Pentru un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nimic din viața aceasta nu trebuie să fie mai important decât să descopere și să împlinească voia lui Dumnezeu. Avem însă patru opțiuni:

1) Putem să rămânem nepăsători față de ea. Cu siguranță nu este cazul tău, căci altfel nu ai citi și nu ai asculta acest devoțional chiar acum. E limpede că ai dorința de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta, și El te va ajuta s-o găsești (vezi Isaia 30:21).

2) O putem cunoaște, dar putem alege să nu ascultăm de ea. Iona știa care este voia lui Dumnezeu, dar a fugit de ea și a ajuns să treacă prin cea mai aprigă furtună din viața sa. Care a fost problema lui? Nu i-a plăcut misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu. Care este problema ta? Știi care este voia lui Dumnezeu, dar pur și simplu nu-ți place?

3) O cunoaștem, dar ne mulțumim cu mai puțin. Realitatea e că poți cânta în corul bisericii, sau poți face parte din comitet, și cu toate acestea, în adâncul inimii tale să știi că nu împlinești în totalitate voia lui Dumnezeu.

4) Nu ne mulțumim cu altceva decât cu voia lui Dumnezeu. Sunt momente în care voia lui Dumnezeu pare prea grea, durează prea mult sau nu aduce niciun câștig. Propriile tale idei par mai ușoare, mai rapide și mai plăcute, dar la sfârșit descoperi că planul Său a fost mai bun decât al tău și niciodată nu va exista o excepție de la această regulă.

Așa că, de acum înainte ia hotărârea să cedezi în fața voii lui Dumnezeu, să faci lucrurile așa cum ți-o cere El și să crezi că El știe cel mai bine. Astăzi, acum – îngenunchează și spune împreună cu psalmistul (Psalmul 40:8): „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 1:1-17

Suntem introduşi dintr-o dată în î măreţului Solomon. Numele lui, semnificând „cel plin de pace”, ne atrage atenţia asupra lui Hristos, „Prinţul păcii” (Isaia 9.6), a cărui domnie viitoare este frumos ilustrată în pasajele şi descrierile pe care urmează să le citim. Facem precizarea că aceste capitole surprind în principal împărăţia şi adorarea  pe pământ a lui Mesia al lui Israel. Şi încă o dată gândurile noastre se îndreaptă, prin analogie sau prin contrast, asupra Bisericii şi a Capului ei.

Cererea pe care Domnul o discerne în inima tânărului împărat este similară celei a apostolului Pavel făcută în favoarea efesenilor. Pavel i-a amintit în rugăciune, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să le dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a Lui, iar ochii inimii lor să fie luminaţi (Efeseni 1.16-18).

„Pentru că Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţa şi priceperea”, a scris Solomon în cartea Proverbe (2.6). Fie ca să dorim să ne aflăm în posesia acelei înţelepciuni de sus şi să o cerem de la Cel „care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşează” (Iacov 1.5).