30 August 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă și măreția Sa este nepătrunsă. Generație către generație va lăuda lucrările Tale și va istorisi faptele Tale puternice. Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreției Tale și de faptele Tale minunate. Și ei vor spune puterea faptelor Tale înfricoșătoare și eu voi vesti faptele Tale cele mari.
Psalmul 145.3-6
Aproape de sfârșitul cărții Psalmilor găsim această minunată izbucnire de laudă către Dumnezeul universului. Noi am cunoscut realitatea harului Său iertător, manifestat în preaiubitul Său Fiu, pe care L-a dat să fie jertfit pentru înlăturarea păcatelor noastre. Cu siguranță, acest lucru ne facem să ne minunăm și mai mult de măreția Lui. El Și-a arătat măreția în toate lucrările creației, însă cât de măreață este dragostea Lui uimitoare, exprimată în planul Său minunat de mântuire. El ne-a atras la Sine, oferindu-ne bucuria negrăită de a-L cunoaște pe El și măreția Sa, care depășește cu mult orice putință a noastră de a o cuprinde pe deplin. Ea este cu adevărat „de nepătruns”.
Acest psalm exprimă cuvintele celor care vor moșteni binecuvântarea pământului milenial. Deși lumea nu recunoaște măreția lui Dumnezeu acum, atunci nu va avea nici cea mai mică scuză, fiindcă Hristos va fi venit în splendoarea și în măreția Sa, pentru a-Și lua locul cuvenit de autoritate. Multe generații se vor succeda în timpul acelei Împărății a păcii și toate Îl vor lăuda cu bucurie.
Noi însă nu avem de așteptat acel timp când toți se vor pleca înaintea Lui, căci, având binecuvântarea de a-L cunoaște, avem și privilegiul încă de pe acum de a-L onora și lăuda. „Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreției Tale … Voi vesti faptele Tale cele mari” (versetele 5 și 6). Aceste cuvinte sunt pentru fiecare dintre noi. Să-L lăudăm pentru bunătatea Lui și să-L onorăm prin cuvintele și prin faptele noastre. „Din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin” (Romani 11.36).
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
Luca 23.44
Ultima faptă
După ce toate au fost împlinite, Isus, Mântuitorul nostru, Și-a încredințat duhul în mâna Tatălui Său. Este ultima faptă, potrivită cu ceea ce făcuse în întreaga Sa viață, și anume încrederea deplină în Tatăl Său, în dependență de El, prin puterea desăvârșită a Duhului Sfânt. Domnul Și-a dat ultima suflare. Venise într-adevăr pentru a muri, dar era o moarte în credință, în încredere deplină în Tatăl Său, o intrare în moarte nu ca o despărțire de Dumnezeu, ci rămânând cu Dumnezeu prin credință. În clipa aceea, natura s-a întunecat, proclamând că Cel care a creat-o a părăsit această lume. Totul era întuneric. Dar în același timp Dumnezeu S-a descoperit: perdeaua templului a fost sfâșiată de sus până jos. Dumnezeu păstra tăcerea și drumul spre Locul Preasfânt nu fusese încă deschis. Dar acum nu mai exista o opreliște: ceea ce a făcut posibilă îndepărtarea păcatului face în același timp să strălucească dragostea perfectă a lui Dumnezeu, iar sfințenia prezenței Sale aduce bucurie în inimi, și nu groază.
Trimițându-L pe Hristos ca Jertfa care avea să poarte toate păcatele noastre, El ne-a oferit șansa de a primi darul fără plată al vieții veșnice. Pentru a-l primi, omul trebuie doar să se pocăiască și să se încredințeze lui Isus Hristos ca Domnul și Salvatorul său. Atunci omul va descoperi că harul Domnului este de ajuns pentru a birui slăbiciunile sale, oricare ar fi ele.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ANTRENAMENT DE REZISTENȚĂ – Fundația SEER
„Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”(Iacov 4:7)
Te-ai uitat vreodată la cineva care face antrenament de forță și rezistență? Acea persoană devine tot mai puternică pe măsură ce împinge o greutate tot mai mare. Așa trebuie să înțelegem versetul: „Împotriviți-vă diavolului…” Satan știe să facă bine trei lucruri: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Ce să prăpădească? Tot ce ți-a dat Dumnezeu! Și el nu joacă cinstit. Folosind un întreg arsenal de arme, el îți va ataca mintea, sănătatea, căsnicia, copiii, banii, caracterul… Și dacă ești slab din punct de vedere spiritual, te va zdrobi! Satan te studiază… îți cunoaște punctul în care vei renunța, și te va împinge într-acolo cu fiecare ocazie pe care o va avea. Prin urmare, ce ar trebui să faci?
Să ripostezi – și să continui să ripostezi! Folosește toate armele spirituale pe care ți le-a dat Dumnezeu: rugăciunea, lauda, Cuvântul Său, părtășia. E timpul să se inverseze rolurile și să începi să-l folosești pe vrăjmaș ca pe un loc de antrenament spiritual! Versiunea Amplificată a Bibliei (versiune a Bibliei în limba engleză – n.tr.) vorbește despre „sabia pe care o mânuiește Duhul, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17).
Când ești plin de Duhul lui Dumnezeu, El Se va lupta în tine, prin tine și pentru tine. Când se întâmplă lucrul acesta, Satan ajunge în locul și-n poziția în care știe că nu te poate înfrânge, pe acel front cel puțin, și atunci – ce va face? Te va ataca pe un altul! Dar, obținând victorie după victorie, dezvolți îndrăzneala și puterea de a-l învinge pe orice front. Cu suficient antrenament de rezistență la activ, vei experimenta bucuria umblării în adevărul acestei minunate promisiuni: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.” (Romani 16:20).
Deci, împotrivește-te diavolului, și el va fugi de la tine!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 12:1-18
Înfrângerea lui Saul fusese provocată de arcaşii filisteni, faţă de care nu avusese posibilitatea de ripostă (10.3). Totuşi aflăm aici că ar fi putut găsi, printre propriii fraţi din seminţia lui Beniamin, oameni deprinşi la război, care mânuiau cu măiestrie arcul şi praştia. Din nefericire pentru el (şi spre deosebire de v. 29), aceştia îl părăsiseră pe împăratul condamnat de Dumnezeu, ca să i se alăture lui David la Ţiclag. Ei îşi puseseră îndemânarea la dispoziţia unuia pe care-l recunoscuseră prin credinţă ca fiind adevăratul lor domn. Ce facem noi cu aptitudinile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat? În serviciul cărui stăpân sunt ele angajate? Pentru Hristos, sau pentru Prinţul acestei lumi?
De asemenea, dintre gadiţi i s-au alăturat unsprezece bărbaţi de o vitejie ieşită din comun. David le încredinţează responsabilităţi.
Apoi mai vin oameni din Iuda şi din Beniamin. Împăratul probează sentimentele lor faţă de el. Nu este cu adevărat magnific răspunsul dat prin Duhul de către Amasai, şeful căpitanilor? „Ai tăi suntem, Davide, şi cu tine, fiu al lui Isai!” Fie ca oricare dintre noi să poată mărturisi prin acelaşi Duh: „Sunt al Tău, Doamne Isuse, … al Tău, dar şi cu Tine!” Este trist să spunem, dar mulţi dintre răscumpăraţi, deşi aparţin cu siguranţă Domnului, nu par să dorească să se afle în compania Lui.
Mana Zilnica 