3 August 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
L-a salvat pe dreptul Lot, cel foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiți.
2 Petru 2.4-7
Dumnezeu trebuie să judece răul și-l va judeca, însă, mai întâi, El îl scapă pe (dreptul) Lot, care își chinuia sufletul la vederea purtării celor nelegiuiți. Dacă Lot ar fi avut un gram de pricepere spirituală și de devotament față de Dumnezeu, s-ar fi ținut aproape de «demodatul» său unchi, Avraam. Însă, la fel ca mulți tineri, s-a gândit să se bucure de lume. Și unde s-a dus? Mai întâi și-a întins cortul înspre Sodoma (Geneza 13.12), apoi chiar a locuit în acea cetate păcătoasă (Geneza 14.12).
Poate că Lot s-a gândit că era posibil să îmbunătățească starea de lucruri din Sodoma, așa cum gândesc astăzi mulți creștini care caută în zadar să îmbunătățească acest veac rău. Singurul rezultat a fost că și-a chinuit sufletul la vederea purtării celor nelegiuiți.
Nu este nicio nevoie ca un credincios să se afle astăzi în situația lui Lot. El de bunăvoie s-a așezat în Sodoma. Noi trebuie să trecem prin această lume, însă nu trebuie să ne preocupăm cu ea. Remediul pentru ca purtarea celor nelegiuiți să nu ne chinuie sufletul este să fim preocupați cu Hristos întru totul, nelăsând nicio portiță pentru o stare ca cea a lui Lot. Există o cantitate imensă de murdărie morală peste tot în jurul nostru. Dacă ne preocupăm cu Hristos, cu ceea ce este bine, onorabil și sfânt, tot ceea ce este în jurul nostru nu ne va afecta. Dacă facem acest lucru, vom suferi poate persecuție, însă, pe termen lung, lumea nu ne va tulbura prea mult. Dacă ne luăm poziția pentru Hristos, vom descoperi foarte curând reacția lumii – ea se va descotorosi de noi.
W. T. P. Wolston
SĂMÂNȚA BUNĂ
Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte … de a se apropia anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”.
Eclesiastul 12.1
Misionarul Stott
George Stott avea aproximativ 19 ani când a alunecat și s-a lovit la genunchi. Acel simplu accident a dus la amputarea piciorului. Până atunci, el a fost neglijent și indiferent față de iubirea lui Dumnezeu, arătată prin Domnul Isus Hristos. Dar, în starea lui de neajutorare, George își vedea viitorul ruinat. A venit însă clipa deciziei de a-L urma pe Mântuitorul. Apoi, după recuperarea sa, George a început să predea la o școală.
Într-o zi, prin intermediul unui prieten, a auzit pentru prima dată de nevoile Chinei și astfel s-a hotărât să meargă în China. Cunoscutul misionar Hudson Taylor a manifestat o deosebită înțelegere față de dorința acestui tânăr. Când a fost întrebat de ce tocmai el, cu un singur picior, dorește să meargă în China, a răspuns: „Nu văd pe niciunul cu două picioare care să dorească să meargă în China, așa că m-am hotărât să merg eu”. George Stott și-a exprimat adesea recunoștința față de Hudson Taylor pentru faptul că a fost acceptat în lucrare.
Dumnezeu a binecuvântat dorința tânărului, astfel că el a lucrat în China ca misionar timp de douăzeci și trei de ani. Mulți oameni au auzit vestea bună a evangheliei Domnului Isus Hristos și mulți au venit la mântuirea adusă prin har. Misionarul George Stott (1835-1889) și-a înțeles chemarea din partea Mântuitorului și, dincolo de handicapul său, a lucrat cu devotament pentru Cel care l-a mântuit, lăsând în urmă un bun exemplu.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TE VEI BUCURA DIN NOU! – Fundația SEER
„Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5)
E greu când muncești o zi întreagă, apoi te întorci într-o casă goală, dormi cu brațele înfășurate în jurul unei perne și-ți dorești să ai o persoană pe care s-o îmbrățișezi. Indiferent cât de mult te străduiești s-o ascunzi, nimic nu poate masca acest fel de singurătate. Este acea durere că ai atâtea de împărtășit, dar nu există nimeni cu care să le împarți. Însă Dumnezeu îți cunoaște starea și Îi pasă. El a creat-o pe Eva pentru Adam, l-a găsit pe Boaz pentru Rut și pe Rebeca pentru Isaac. Și de aceea Cuvântul lui Dumnezeu se ocupă de probleme din viața reală, cum ar fi: intimitatea, singurătatea, eșecul și lipsa stimei de sine.
În fiecare om există goluri și dorințe normale, iar modul în care le împlinim determină capacitatea noastră de a supraviețui și de a ne găsi fericirea. Dacă ți se pare că te lupți de unul singur să faci față provocărilor vieții, trebuie să știi că nu ești singur! „Dumnezeul oricărei mângâieri” este cu tine (2 Corinteni 1:3). Nimeni nu te înțelege la fel de bine ca Domnul Isus! Familia Sa L-a respins, ucenicii L-au abandonat, iar lumea L-a răstignit.
De aceea Biblia spune că Domnul Isus „are milă de slăbiciunile noastre”, și „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15). El știe când te simți de parcă nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun. El știe că, pe lângă faptul că ești singur, sau ești părinte, ești și o persoană. El știe, El înțelege și te invită să vii la El. Anotimpul în care te găsești acum nu va dura veșnic. Un altul va veni, cu un nou suflu, cu noi relații, cu noi experiențe și cu o nouă bucurie.
Până atunci, proclamă acest adevăr biblic: „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.”
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 18:1-12
De acum încolo, până la sfârşitul acestei cărţi, istoria îl priveşte numai pe Iuda. Dumnezeu urmează să recapituleze cu tristeţe toate păcatele poporului Său. Dar acum găseşte plăcere să ne vorbească despre un împărat credincios. Domnia lui Ezechia ocupă nu mai puţin de unsprezece capitole din Biblie (de la 18 la 20; 2 Cronici 29 la 32; Isaia 36 la 39); este ca şi cum lui Dumnezeu I-a plăcut, în timpuri de ruină şi înainte să abordeze un capitol chiar mai sumbru, să zăbovească asupra vieţii slujitorului Său evlavios. Până la el, referirile despre cele mai bune domnii au inclus întotdeauna această rezervă: „Numai că
înălţimile n-au fost înlăturate„. Aceste înălţimi, pe care poporul oferea sacrificii (fie Domnului, fie, mai târziu, idolilor), continuaseră să existe, în semn de neascultare faţă de Deuteronom 12. Ele ne reamintesc de toate tradiţiile şi superstiţiile care au înlocuit în creştinătate învăţăturile Bibliei cu privire la adorare. Veneraţia cu care a fost înconjurat şarpele de bronz ne reaminteşte de faptul că însăşi crucea a devenit pentru mulţi un obiect de idolatrie. Ezechia îndepărtează, sfărâmă, taie în bucăţi (v. 4).
Apoi scutură jugul asirian şi triumfă asupra filistenilor, după cum profeţise Isaia (Isaia 14.28 …).
Mana Zilnica 