Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 31, 2020”

31 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.
Pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu: sfințirea voastră … fiecare dintre voi să știe să-și țină vasul în sfințenie și onoare.
Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin.

1 Corinteni 6.11; 1 Tesaloniceni 4.3,4; 5.23



Aceste versete arată cele două laturi ale sfințirii. Prima dintre ele este sfințirea pozițională: creștinii au fost sfințiți – această acțiune este permanentă. Din momentul în care am crezut în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor, această lucrare de sfințire s-a încheiat. Sfințirea înseamnă punere deoparte. El declară că nu mai suntem ceea ce ne-am obișnuit să fim. Pasajul din 1 Corinteni spune că unii obișnuiau să fure, să se îmbete, să practice păcate sexuale, însă că acum fuseseră sfințiți. Dumnezeu îi pusese deoparte, separați de semenii lor, înlăturând vechea lor identitate cu o nouă titulatură: ei Îi aparțineau Lui.

Adevărul însă trebuie să conducă la fapte, iar versetele din 1 Tesaloniceni ilustrează cea de-a doua latură a sfințirii: cea progresivă. Ea este un proces, iar Dumnezeu dorește să ne sfințească tot mai mult, adică să fim puși deoparte făcând tot mai multe alegeri bazate pe prioritățile Lui. Aceste aspect al sfințirii ține de responsabilitatea noastră și este nevoie să cultivăm acest fel de gândire, nu doar ocazional, ci permanent. Totuși trebuie să știm că doar Dumnezeu poate produce în noi dorința de a face ceea ce Îl onorează. F. B. Hole a spus: «Știind că suntem pentru totdeauna sfințiți și puși deoparte dorim să trăim practic acest lucru, să trăim sfințenia prin care am fost puși deoparte, ca să formăm poporul lui Dumnezeu. Suntem deja perfect pregătiți pentru cer și nu trebuie să ne câștigăm dreptul de a fi acolo; sfințenia progresivă ne face pregătiți să trăim pentru gloria Sa pe acest pământ».

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și el [Elisei] a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale; și să nu fie puține”.

2 Împărați 4.3



Vase goale

Pe vremea profetului Elisei, văduva unui fiu de profet din Israel ajunsese într-un mare necaz. Avea multe datorii și fiii ei în curând urmau să fie luați servitori, pentru ca acestea să fie plătite. În îngrijorarea ei, femeia s-a îndreptat spre profetul Ilie și a găsit ajutor: ea mai avea doar puțin untdelemn într-un vas. Dar acesta a fost înmulțit printr-o minune a lui Dumnezeu, încât, prin vânzarea lui, cei doi fii au fost scăpați și nu au devenit sclavi.

Da, Dumnezeu ne vede și ne aude când suntem în situații de necaz și când Îi cerem ajutor. Văduvele și orfanii au promisiunea specială a ajutorului Său (Deuteronom 10.17,18; Psalmul 68.6). Important este ca prin credință să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu și să facem ce scrie în el. Femeia aceasta ne este un exemplu frumos.

La îndrumarea profetului, ea a trebuit să împrumute de la vecini nu puține vase goale și să înceapă să le umple cu uleiul turnat din vasul acela mic. Și s-a făcut minunea: când nu a mai fost niciun vas gol, doar atunci s-a oprit uleiul să curgă.

Să avem o credință îndrăzneață, pentru că bogăția lui Dumnezeu este mai mare decât toate nevoile noastre. Atât timp cât mai avem „un vas gol”, fiind gata să primim binecuvântarea Sa, atât timp El o va turna din belșugul Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTOARCE-TE LA DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Când era încă departe…” (Luca 15:20)


 Iată ce spune Biblia despre fiul risipitor: „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.” Adevărul este că nu există niciun loc în care harul lui Dumnezeu să nu poată ajunge, deci viitorul tău poate fi mai însemnat decât trecutul tău! Când era „încă departe,” tatăl său a alergat la el. De ce? Deoarece relația lui cu fiul său nu era bazată pe performanță, ci pe faptul că i-a dat viață și l-a adus în familie.

Când te gândești la lucrurile pe care i le-a dat tatăl său în acea zi, îți dai seama de semnificația fiecăruia din acele daruri:

1) Haina. Aceasta confirma identitatea lui ca fiu. Dumnezeu nu te vede în slăbiciunea ta; El te vede îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos. (vezi 2 Corinteni 5:18-21).

2) Inelul. Acel inel era încrustat cu sigiliul familiei și i-a redat autoritatea de-a face afaceri în numele tatălui său.

3) Încălțămintea. Servitorii casei nu purtau încălțăminte, ci numai membrii familiei. Fiul s-a întors acasă cu speranța că va primi o slujbă de argat. Însă tatăl său nu numai că i-a redat identitatea și autoritatea, dar l-a primit ca fiu cu drepturi depline în familie.

4) Ospățul. În acele vremuri, când te revoltai împotriva autorității tatălui tău și plecai de acasă, se organiza o „ceremonie a rușinii,” ceea ce însemna că nu te mai puteai întoarce niciodată acasă. Dar acest tată nu a făcut asta – el a dat un ospăț! Ce semnificație avea ospățul? Că rușinea a fost înlăturată! Domnul Isus ne-a spălat vinovăția! „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21).

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: întoarce-te la Tatăl tău suprem – Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 12:19-40


În jurul lui David se strâng credincioşi din toate seminţiile, care-i recunosc autoritatea. De ici, de colo, sosesc în grupuri, unii mai nerăbdători decât alţii, „până a fost o tabără mare, ca tabăra lui Dumnezeu”. Ţadoc, un tânăr viteaz şi puternic, este menţionat în mod special între ei. Pe cine ar putea Domnul să desemneze în felul acesta între cei din poporul Lui de astăzi?

Fiecare ostaş care i se alătură are caracterul lui particular: Unii au curaj şi putere mai mare, alţii mai mult discernământ şi înţelepciune, alţii mai multă vază sau integritate de spirit … Aşa este în mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Diferiţi unul faţă de altul, fiecare va străluci aparte printr-o virtute deosebită în caracterul lui: energie, înţelepciune, răbdare, credinţă, dragoste, perseverenţă … Şi fiecare dintre aceste virtuţi Îi este cunoscută Domnului, care o remarcă în mod special, căci El este Singurul care le-a manifestat pe toate.

Scena cu care se încheie acest capitol ne duce cu gândul la Luca 12.37. Dar Stăpânul fără asemănare nu va lăsa nimănui altcuiva grija de a se ocupa de slujitorii Săi credincioşi, de luptătorii Săi obosiţi. El „Se va încinge, îi va face să se aşeze la masă, Se va apropia şi le va sluji”.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: