27 August 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Dar, dacă sperăm ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.
Romani 8.25
Pentru creștin, speranța este o sursă imensă de putere. Speranța creștină este sigură și nu înșală. Ea nu este precum speranțele clădite pe temelii pământești; temelia speranței noastre este Dumnezeu și Fiul Său glorificat. Rezultatul ei sigur este gloria împreună cu Hristos în cer. Niciun credincios adevărat nu va fi înșelat în speranța lui, fiindcă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Fiecare copil al lui Dumnezeu va fi adus în împlinirea deplină a privilegiilor și binecuvântărilor sale de fiu al lui Dumnezeu. În acea zi viitoare, orice speranță divină a bucuriei și orice cuvânt al lui Dumnezeu vor fi împlinite.
A fi asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29) reprezintă destinul nostru, iar când el ne umple inima, se transformă într-o motivație irezistibilă pentru afecțiunile noastre. Cât de mult a luminat această speranță ceasurile lungi și întunecate de suferință! Câtă bucurie a oferit ea celor aflați pe patul de moarte și cât de mult i-a înviorat pe cei osteniți! Pe mulți călători către cer i-a întărit și le-a mărit râvna, căci timpul este scurt și suferința se va sfârși în curând pentru copiii lui Dumnezeu. Ea i-a însuflețit pe mulți sfinți deprimați din cauza greutăților de pe cale, din cauza atacurilor lui Satan sau din cauza răutății și a dezamăgirii din partea celor din jurul lor. Multor slujitori letargici le-a stârnit zelul, trezindu-i din somnul spiritual. Veșnicia este aproape și în curând credința va face loc vederii.
Să ne trezim deci și să nu căutăm confortul aici, pe pământ, ci să ne ridicăm și să lucrăm! Doar aici și acum avem prilejul de a-L vesti pe Mântuitorul crucificat odinioară, dar acum înălțat în glorie, la dreapta lui Dumnezeu. Doar aici și acum îi putem întări pe cei slabi și încuraja pe cei deznădăjduiți. Doar aici și acum putem lupta pentru Hristos, întăriți prin speranța zilei care se apropie.
H. F. Witherby
SĂMÂNȚA BUNĂ
Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
Evrei 12.13
Valoarea unei încurajări (2)
Cine poate descrie toate rezultatele unei încurajări? Cât de bine este să ai pe cineva alături, în clipe grele, în clipe de durere, care să te încurajeze! Dar Cel care ne poate da cea mai sigură și mai benefică încurajare este Domnul și Mântuitorul nostru.
Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în gloria veșnică, a Cărui inimă este cu noi în toate încercările și durerile drumului nostru prin pustia acestei lumi? Ce bogăție! Ce realitate divină! Cel ce deține toată puterea în cer și pe pământ Se află acum în cer pentru ai Săi. Să contăm pe El în orice situație! El pătrunde toate simțirile noastre într-un mod cum niciun prieten nu ar putea-o face. Putem merge la acest Mântuitor să-I spunem lucruri pe care nu le-am putea împărtăși nici celui mai drag prieten de pe pământ.
Domnul și Mântuitorul nostru a trecut prin încercări și dureri incomparabil mai grele decât cele pe care ar putea să le cunoască inima omenească. Ca urmare, Domnul Isus poate simți în chip perfect cu noi, iar bucuria Lui este să ne slujească, să ne sprijine și să ne încurajeze ori de câte ori avem nevoie. De aceea, să ne adăpăm tot mai mult din izvoarele inepuizabile de încurajare și de mângâiere care se găsesc în inima iubitoare a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem încuraja pe alții!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GESTIONAREA MÂNIEI (1) – Fundația SEER
„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)
Mânia este pomenită pentru prima oară în Scriptură atunci când Cain s-a mâniat pe fratele său, Abel, ATÂT DE rău, încât l-a ucis.
În 2017, peste jumătate din omuciderile din Anglia și Țara Galilor au fost rezultatul unor forme de mânie. Mânia, însă, nu numai că-i ucide pe alții, dar te poate ucide și pe tine. Dr. Redford Williams, profesor de Psihiatrie și Științe comportamentale la Universitatea Duke, afirmă: „Ostilitatea și mânia, asociate cu comportamentul de tip A, sunt un factor major ce contribuie la declanșarea bolilor de inimă. Cei care se luptă cu mânia sunt de cinci ori mai predispuși să sufere de boli coronariene, iar cei cu boli de inimă își dublează riscul de atac de cord când se mânie.”
Firește, există o diferență între mânie și iritare. O fetiță l-a rugat pe tatăl ei să-i explice această diferență. Așa că tatăl a luat telefonul, a format un număr, a lăsat-o pe fiica lui să asculte și când cealaltă persoană a răspuns, el a zis: „Bună ziua. E acasă Melvin?” S-a auzit o voce deranjată și iritată care a spus: „Nu e nimeni aici pe nume Melvin. De ce nu căutați în cartea de telefoane înainte să formați numărul?” Tatăl a așteptat o clipă, după care a format din nou numărul: „Bună ziua. E acasă Melvin?” Bărbatul a țipat și a răcnit: „Tocmai v-am spus că aici nu este nici un Melvin! Nu mai formați numărul acesta!” și a trântit receptorul. Tatăl s-a uitat la fiica lui și i-a zis: „Draga mea, aceasta este mânia!”
Cuvântul „mânie” este ca o alarmă, care anunță „pericol”! Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți gestionezi mânia, și să n-o stârnești pe-a altora! Iar El te va ajuta!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 10:1-14
De acum înainte, Cronicile reiau istoria lui David şi a succesorilor lui, începând cu moartea lui Saul. Dar relatarea va prezenta multe diferenţe faţă de ceea ce găsim în cărţile Samuel şi Împăraţi. Unele fapte sunt adăugate; asupra altora se păstrează tăcere. Fiecare dintre aceste variaţii corespunde scopului pe care Dumnezeu Şi l-a propus scriind din nou această istorie, sub un alt unghi de vedere: cel al harului Său suveran. Din acelaşi motiv, El ne-a dat de patru ori în cele patru evanghelii istoria Fiului Său, ca să-L putem privi în diferitele Lui glorii.
Astfel, n-ar trebui să ne obosească citirea din nou a relatărilor cu care ne-am familiarizat, ci, mai degrabă, să căutăm să remarcăm ceea ce Duhul adaugă şi ceea ce El omite intenţionat.
Să nu ne descurajăm, ci, mai degrabă, să ne bucurăm să auzim repetat că Dumnezeu a terminat cu omul în carne (în natura sa cea veche). Saul este prin aceasta o imagine a rasei sale. Cade sub mâna filistenilor şi i se ia totul pe muntele Ghilboa. Ruinarea îi este terminată, i se constată moartea: şi acestea înainte să apară pe scenă David, omul care răspunde gândurilor divine, imagine a Domnului Isus.
Mana Zilnica 