Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel drept va trăi prin credință.

Evrei 10.38



Fiecare copil al lui Dumnezeu este chemat să trăiască prin credință. O greșeală gravă pe care o facem este să privim la anumiți credincioși care nu au nicio sursă vizibilă pentru bunurile pământești și să spunem că doar aceștia trăiesc prin credință. Potrivit acestei vederi, nouăzeci și nouă la sută dintre creștini ar fi privați de privilegiul scump de a trăi prin credință. Dacă un om are un loc de muncă și un salariu cu care asigură hrana familiei lui, este lipsit el de privilegiul de a trăi prin credință? Doar cei care nu au un mijloc vizibil de câștig trăiesc prin credință? Și este viața de credință limitată la încrederea în Dumnezeu pentru hrană și îmbrăcăminte?

Cât de mult degradăm conceptul de viață prin credință atunci când îl limităm la nevoile pământești! Fără îndoială că este un lucru foarte binecuvântat să ne încredem în Dumnezeu pentru orice lucru, însă viața de credință are o anvergură mai largă și mai înaltă decât simplele nevoi pământești. Ea cuprinde tot ceea ce ne privește – trup, suflet și duh. A trăi prin credință înseamnă a umbla cu Dumnezeu, a te alipi de El, a te sprijini pe El, a te adăpa din izvoarele Lui inepuizabile, a-ți găsi toate resursele în El și a-L avea pe El ca parte a noastră și ca Obiect al inimii, cunoscându-L ca singura noastră resursă în toate dificultățile și încercările. Înseamnă să fii complet dependent de El, fără să te încrezi în om și fără să aștepți nimic de la om.

Aceasta este viața de credință. Ea ori este o realitate, ori nu este nimic. Nu este de ajuns să vorbim despre viața de credință, ci trebuie s-o trăim.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1



„Isus m-a eliberat”

O tânără creștină povestește:

Ca cei mai mulți tineri, trăiam fără să mă interesez de viitor. Viața mea consta din petreceri, distracții, ieșiri în oraș… Dumnezeu era pentru mine doar Creatorul, nu mai mult. Cu toate acestea, mă întrebam: „Cine este cu adevărat Dumnezeu?” și „De ce suntem pe pământ?”.

Dar am întâlnit o creștină care mi-a spus despre Isus. Ea mi-a explicat câteva adevăruri de temelie din Biblie. Despre Isus Hristos auzisem mai demult, dar felul cum mi-a vorbit ea despre Isus Mântuitorul m-a mișcat adânc. Am înțeles că Însuși Isus Hristos este Viața adevărată. L-am primit prin credință ca Salvator al meu care a luat toată vina mea asupra Lui și a plătit pentru ea.

Atunci am început să merg duminica la biserică împreună cu creștinii. De fiecare dată învățam ceva mai mult. Viața mea lăuntrică și exterioară se schimba și credința mea creștea.

Ce s-ar fi ales de mine dacă nu L-aș fi întâlnit pe Isus Hristos? Căci Isus m-a eliberat de păcat și, de când m-am întors la El, viața mea are cu adevărat sens. Acum, cei din jur mă tratează adesea cu dispreț și cu dușmănie. Dar și Domnul Isus a fost persecutat. El a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.20).

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut și pentru tot ce va face în continuare pentru mine! Am 16 ani și spun cu plăcere în jurul meu despre Isus, căci numai El singur poate salva. De aceea îi îndemn pe toți tinerii să-L caute pe Hristos și să trăiască după voia lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GESTIONAREA MÂNIEI (2) – Fundația SEER

„Cine este iute la mânie face prostii” (Proverbele 14:17)


Adevărul este că atunci când starea ta de spirit este cea mai bună din tine, temperamentul scoate la iveală ce e mai rău din tine. Despre mânia păcătoasă, Biblia spune trei lucruri pe care trebuie să ți le aduci aminte:

1) Este prostească: „Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.” (Proverbele 14:17). Benjamin Franklin a scris în: „Almanahul săracului Richard”: „Luați această atenționare din partea lui Richard cel sărman și șchiop: tot ceea ce ai început cu mânie se încheie cu rușine.”

2) Aduce dezbinare: „Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.” (Proverbele 15:18). Ocazional, putem deveni mânioși pe bună dreptate. Însă de cele mai multe ori, suntem mânioși pentru că suntem egoiști, fără răbdare, iritați sau răniți de felul în care am fost tratați. Umoristul Will Rogers a spus: „Oamenii care se lansează în mânie rareori aterizează bine!” În loc să rezolve problema, mânia nu face decât s-o agraveze.

3) Este distrugătoare: „Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta.” (Proverbele 19:19). Asta înseamnă că atunci când îți pierzi cumpătul în mod repetat, pierzi în mod repetat. Pierzi prieteni, pierzi dragostea și respectul familiei, îți pierzi partenerii de afaceri și poți ajunge să-ți pierzi chiar și sănătatea. John Hunter, un psiholog care a suferit de o boală gravă de inimă, a spus: „Viața mea e la mila persoanei care mă supără… primul ticălos care mă scoate din sărite mă poate ucide!”

Știi ceva? Un asemenea ticălos poți fi chiar tu! Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți controlezi mânia, și să n-o stârnești pe-a altora!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:1-14


Anii lungi de suferinţă şi de exil s-au terminat pentru David. Drepturile lui la tron sunt recunoscute de întregul Israel. El ia în stăpânire această fortăreaţă a Sionului, celebrată în atâţia psalmi (spre exemplu Psalmul 87.1-3), şi care ne vorbeşte de harul împărătesc. Dar el nu va locui singur acolo. Oamenii credinţei, care rătăciseră prin deşerturi şi prin munţi, locuind în peşteri şi în crăpăturile pământului (însă de care lumea nu era vrednică), vor putea acum să locuiască cu el pentru totdeauna în această cetate (Neemia 3: sfârşitul v. 16; Evrei 11.16, 38). Copii ai lui Dumnezeu, nu vedem noi răsărind la orizont minunata cetate de aur către care Isus ne conduce? Fie ca această perspectivă să ne întărească în mersul şi în lupta credinţei creştine!

Viteazul Eleazar s-a luptat cu filistenii ca să păzească un ogor cu orz. El ne aminteşte de acei slujitori ai Domnului care au avut de luptat pentru asigurarea hranei poporului lui Dumnezeu. Unii au fost nevoiţi să se angajeze în controverse dure cu adversarii adevărului. Se cuvine să le fim foarte recunoscători şi să fim gata, la rândul nostru, să apărăm doctrina sănătoasă pe care ei au păstrat-o pentru noi (Iuda 3).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: