Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 30, 2020”

30 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunt deosebiri ale darurilor, însă este același Duh; și sunt deosebiri ale slujbelor, și același Domn.
Voi … sunteți … o preoție sfântă.

1 Corinteni 12.4,5; 1 Petru 2.5



Slujbele, darurile, preoția

Înțelegerea corectă a acestui subiect, precum și punerea lui în practică vor elimina confuzia și slăbiciunea existente astăzi în creștinătate. Din nefericire, astăzi o mare parte din Cuvântul lui Dumnezeu rămâne literă moartă pentru mulți creștini. Ar fi bine să ne amintim întotdeauna de cuvintele profetului Samuel: „Ascultarea este mai bună decât jertfa; și luarea-aminte, decât grăsimea berbecilor” (1 Samuel 15.22). Facă Domnul să fim cu toții ascultători și împlinitori cu fapta!

Slujbele. Au existat două slujbe locale în Biserica primară: cea de bătrân și cea de diacon. Bătrânii și diaconii își desfășurau slujba în mod strict în adunările locale unde fuseseră instituiți. Instituirea bătrânilor era făcută de apostoli sau de delegații apostolilor; cea a diaconilor era făcută fie de apostoli sau de delegații lor, fie de adunare, prin călăuzirea Duhului Sfânt, urmată de confirmarea apostolilor.

Darurile. Efeseni 4 enumeră cinci daruri: apostoli și profeți, evangheliști, păstori și învățători. Darurile sunt pentru întreaga Adunare, în contrast cu slujbele de bătrâni și de diaconi, care sunt locale. Instituirea darurilor este făcută doar de Domnul înălțat în glorie, Capul Adunării care este trupul Lui.

Preoția. Preoția este privilegiul tuturor credincioșilor, nu al unei clase exclusive; acest privilegiu este cel mai înalt dintre toate. Așa cum preoția aaronică era prin naștere, la fel toți cei care sunt fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus sunt preoți în această dispensație.

A. J. Pollock

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.

Marcu 6.31



Martin Luther și Philipp Melanchthon

Se istorisește despre bine-cunoscutul reformator Martin Luther și despre prietenul său Philipp Melanchthon că s-au întâlnit într-o zi să hotărască ce au de făcut pentru acea zi.

Melanchthon i-a spus: „Martin, astăzi să discutăm despre felul cum este guvernat universul”. Luther i-a răspuns: „Philipp, astăzi tu și cu mine vom merge la pescuit și-I vom lăsa lui Dumnezeu guvernarea universului”.

Uneori avem nevoie să ne lăsăm lucrul și să ne facem timp să ne odihnim și să ne recreăm. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a cărui misiune a fost mai însemnată decât a oricărui altul, înțelegea importanța odihnei. Când mulțimea L-a îmbulzit și ucenicii au avut o zi obositoare, Isus le-a spus să meargă cu El deoparte și să se odihnească.

În timpul verii, milioane de oameni își fac timp să plece în vacanță, în călătorie. Timpul de odihnă nu este un lux. Este o necesitate.

Poate că nu ești în stare să-ți iei o săptămână întreagă liberă; încearcă totuși să te retragi cel puțin o zi. Lasă telefoanele, computerul și planurile de toate zilele și îndreaptă-ți atenția asupra familiei! Reînnoiește-ți relația cu Domnul tău și cu oamenii! Vei fi surprins să vezi că treburile se fac și fără tine. Dar de asemenea vei descoperi cum timpul acesta te va ajuta să crești în har. Să mulțumim Domnului pentru timpul de odihnă și pentru ocaziile pe care ni le dă de a ne retrage pentru puțin timp.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCOPURI CLARE ÎN VIAȚĂ – Fundația SEER

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14)


În 1972, revista Life a publicat o istorioară despre aventurile nemaipomenite ale lui John Goddard. Când el avea cincisprezece ani, bunica lui a făcut o afirmație: „Ce bine ar fi fost dacă aș fi făcut acest lucru când eram tânără!” Hotărât să nu ajungă să facă și el aceeași afirmație, la sfârșitul vieții sale, John și-a scris 127 de obiective. A scris numele a trei fluvii pe care dorea să le exploreze și a șaptesprezece munți pe care dorea să-i urce. Și-a stabilit obiectivul de a deveni cercetaș, explorator, călător prin toată lumea și pilot. Pe lista sa se afla și călăritul unui cal la parada Rose Bowl, scufundări într-un submarin, călătoria pe urmele lui Marco Polo, citirea Bibliei de la un capăt la altul și citirea Enciclopediei Britannica în întregime.

De asemenea a plănuit să citească în întregime operele lui Shakespeare, Platon, Dickens, Socrate, Aristotel și a multor altor clasici. Și-a dorit să învețe să cânte la flaut și la vioară, să se căsătorească, să aibă copii (a avut cinci), să aibă o carieră în medicină și să slujească ca misionar în biserica sa. Ți se pare imposibil? La vârsta de patruzeci și șapte de ani, realizase 103 din cele 127 de obiective! Așadar, e bine să ai o listă de obiective! Apoi, poate că lista ta nu e la fel de extinsă ca a lui, dar dacă nu ai câteva obiective mari pentru viața ta, vei avea o motivație scăzută să te ridici dimineața din pat, și puțină satisfacție când îți pui capul pe pernă seara. Și dacă nu încerci ceva ce depășește capacitățile pe care le ai, nu vei crește. În concluzie, stabilește-ți obiectivele în rugăciune, și – cu ajutorul lui Dumnezeu – lucrează în fiecare zi ca să le împlinești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:1-22


Azaria (sau Ozia), despre care 2 Cronici 26 ne oferă informaţii detaliate, a sfârşit trist, după o domnie de cincizeci şi doi de ani. Avusese un început bun. La fel se întâmplase mai înainte şi cu tatăl şi cu bunicul său. Să ne amintim că un început bun în viaţa creştină nu ne garantează o viaţă fericită până la sfârşit. Să nu ne sprijinim niciodată pe credincioşia noastră  trecută sau prezentă, ci pe Domnul, care singur poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24).

În timpul acestei vieţi lungi a lui Azaria, la tronul lui Israel urcă, rând pe rând, Zaharia (al patrulea şi ultimul descendent al lui Iehu), apoi Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah. „A făcut ce este rău, … nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam…” constituie refrenul trist care rezumă aceste domnii succesive. Este puţin important cât a reţinut istoria lumii despre ei; ceea ce contează pentru întreaga viaţă a unui om, inclusiv pentru a mea şi a ta, este aprecierea divină. „Şi-au pus împăraţi, dar nu prin Mine” (Osea 8.4). Este un fapt solemn să vedem, în această perioadă finală a istoriei împărăţiei lui Israel, cum Domnul, obosit de atâta necredincioşie, Îşi abandonează poporul, lăsându-l singur (Osea 4.17).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: