3 Iulie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Nu după multe zile, fiul mai tânăr, adunând totul, a plecat într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.
Luca 15.13
Mai mulți bani înseamnă mai multe alegeri de făcut. Așa ceva poate fi dezastruos, după cum s-a dovedit în cazul fiului risipitor. El a experimentat o creștere dramatică și bruscă a mijloacelor materiale, însă nu și a înțelepciunii. Rezultatul a fost că a plecat într-o țară depărtată, unde și-a cheltuit toată averea. Din cauza neascultării, a lipsei de răbdare și de înțelepciune, acest tânăr și-a risipit tot avutul. A rămas fără nimic și fără nimeni.
Biblia ne arată însă că banii pot fi folosiți și altfel, într-un fel mult mai util. Banii cheltuiți pentru Domnul se transformă instantaneu într-o „comoară în cer”, a cărei valoare nu se pierde niciodată (Luca 12.33). Chiar și mai semnificative sunt rezultatele perene ale unei astfel de investiții. Pavel ne prezintă câteva dintre ele în Epistola către Filipeni. Mai întâi, dăruirea este un act de părtășie (Filipeni 1.5; 4.14; vedeți și 2 Corinteni 8.4). Nu numai că banii îi pot ajuta pe slujitorii Domnului în nevoile lor, dar acest lucru oferă și un adevărat simțământ al parteneriatului în lucrare și al încurajării. Ei cunosc astfel că cei împreună-credincioși cu ei nu i-au uitat.
Cel mai important lucru este că Dumnezeu prețuiește foarte mult dărnicia. Banii dați în felul acesta devin o mireasmă și o jertfă plăcută pentru El, iar Dumnezeu privește darul ca pe o dovadă a rodului spiritual în viața celui care dăruiește (Filipeni 44.17,18; vedeți și Evrei 13.16 și Romani 15.28). Cine ar fi presupus că mijloacele materiale pot împlini astfel de rezultate spirituale pline de semnificație?
De vreme ce mai mulți bani înseamnă mai multe alegeri, ce vom face cu banii noștri? Lucrurile lumii sunt plăcute, însă sunt temporare; mai mult, ele devin găuri în care se scurg multe oportunități viitoare (Proverbe 21.17). Dărnicia creștină este modul în care putem face ca banii noștri să nu se devalorizeze niciodată.
S. Campbell
SĂMÂNȚA BUNĂ
Dar Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu”.
Luca 9.62
Nicio privire înapoi!
Pe 3 iulie 1866, în zori, la comanda împăratului german, vapoarele „Wittekind” și „Frankfurt” s-au lansat pe mare împotriva vrăjmașului. La plecare, comandantul trupelor a strigat cu voce bărbătească soldaților, ai căror ochi încă mai priveau conturul slab al țărmului natal: „Acum nicio privire înapoi, înainte cu Dumnezeu!”. Ce voia să spună cu aceste cuvinte? Cumva să smulgă din inimile soldaților dragostea și recunoștința pentru părinți? O, nu! El vedea înaintea lui și a trupelor sale un scop măreț. Și voia să lege toată inima lor, toată puterea lor, toată voința, toată dorința lor, de lupta care le stătea înainte, astfel încât victoria să fie obținută fără înfrângeri. Acei soldați se luptau pentru binele patriei lor.
Înțelegem noi oare faptul că Dumnezeu ne cere inima întreagă pentru a-L urma pe Domnul Isus? Unii merg ocazional să asculte predica duminicală. Dar exercită oare aceasta vreun efect asupra vieților lor? Deja după prânz nu se mai observă prea mult din cele auzite, seara sunt din nou la distracții, iar de luni trăiesc vechea viață fără Dumnezeu. Cele auzite din Cuvântul lui Dumnezeu nu au niciun efect, fiindcă privesc înapoi la lucrurile păcătoase pe care nu le-au părăsit niciodată. Cine ascultă sau citește Biblia este confruntat cu întrebarea: vrei să împlinești ce ai citit sau ai auzit?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (1) – Fundația SEER
„Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.” (Ioan 8:25)
Domnul Isus s-a aflat constant sub presiune. Existau cerințe istovitoare și toți doreau un pic din timpul Său. Rareori avea parte de intimitate personală și era mereu întrerupt. În mod repetat oamenii L-au înțeles greșit, L-au criticat și L-au ridiculizat. A trăit într-un stres enorm, și cu toate acestea și-a păstrat pacea chiar și sub presiune. Cum a reușit? El și-a fundamentat viața pe opt principii sănătoase privind managementul stresului. Așadar, pe parcursul a opt zile ne vom uita și noi la aceste principii solide și vom vedea ce putem învăța din ele.
Primul principiu: Să știi cine ești. „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.” Dacă nu știi cine ești, s-ar putea ca ceilalți să încerce să-ți spună cine cred ei că ești. Dacă nu știi cine ești, involuntar îi vei lăsa pe ceilalți să te facă să crezi că ești ceva ce nu ești de fapt. O mare parte din stres vine din ascunderea în spatele măștilor, din trăirea unei vieți duble, din faptul că nu ești sincer cu ceilalți și din încercarea de a fi altcineva. Nesiguranța produce întotdeauna presiune în viețile noastre; când suntem nesiguri, ne simțim forțați să performăm și să ne conformăm. Stabilim standarde nerealiste pentru viața noastră și chiar dacă ne străduim la nesfârșit, tot nu vom reuși să ne ridicăm la înălțimea lor. Așadar, ce ar trebui să faci? Trebuie să știi cine ești, și Cine este Tatăl tău! Tu ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, născut în lumea aceasta nu din greșeală, ci cu un scop. Ești iubit nespus și acceptat pe deplin de Dumnezeu. El are un plan pentru viața ta; de aceea ai valoare. Pentru a învinge stresul, trebuie să știi cine ești și până nu rezolvi în mod decisiv această problemă, vei fi chinuit de ea. Deci, tu trebuie să știi că ești un copil al lui Dumnezeu!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 1:1-10
De la începutul acestei cărţi îl vedem pe mizerabilul Ahazia făcând încă un pas mai departe în idolatrie. Îmbolnăvindu-se, trimite soli la Baal-Zebub (domnul muştelor sau al murdăriei), ca să-l întrebe. Fapt cu atât mai sinistru cu cât, în spatele acestui idol, se află Satan care se face adorat el, pe care iudeii îl vor numi Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12.24)!
Atunci, din partea Domnului, sfârşitul lui Ahazia este hotărât şi Ilie are misiunea să i-l anunţe, precum altădată tatălui acestuia. Dar, în timp ce Ahab manifestase o oarecare smerenie, Ahazia, din contră, nu se preocupă decât să-l prindă pe profet, chiar prin violenţă, dacă este nevoie. Ne ducem astfel cu gândul la faptele criminale ale unui alt împărat, răutăciosul Irod, împotriva lui Ioan Botezătorul (pe care Cuvântul îl aseamănă frecvent cu Ilie comparaţi hainele lor în v. 8 şi Marcu 1.6). Această revoltă deschisă împotriva Domnului aduce imediat o pedeapsă solemnă.
Astfel Ahazia îl întrece pe tatăl său în răutate. El avusese înainte doar exemplul trist al părinţilor săi, Ahab şi Izabela. Dar ce să spunem atunci despre tinerii şi tinerele crescuţi de părinţi evlavioşi şi care, în pofida unui asemenea privilegiu, s-au dus după idolii lumii?
Mana Zilnica 