Mana Zilnica

17 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus. Și mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit.

Luca 2.51; Evrei 5.8

Să-L privim pe Dumnezeul atotputernic ca Prunc în Betleem. Să privim cum părinții Lui pământești Îi dau instrucțiuni și cum El este gata să Se supună. Să privim, de asemenea, cum El a urmat în mod perfect voia Tatălui Său. Apreciem astfel mai mult cuvintele din Epistola către Evrei: „Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit” (Evrei 5.8). Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, nu fusese niciodată, înainte de întruparea Sa, în poziția de a asculta. Acum Omul Isus experimenta ceea ce însemna să te supui unei autorități mai înalte.

Într-o mică măsură am putut și eu, în mod personal, să experimentez ceea ce Domnul, în mod perfect, a simțit în această privință. Prin bunătatea lui Dumnezeu am avut privilegiul să dețin o poziție de autoritate în firma în care lucram. Aflat în această poziție, eram obișnuit să dau ordine. Într-o zi am fost informat că, dintr-o serie de motive, funcția pe care o ocupam a fost desființată. Am rămas o perioadă fără serviciu, după care, prin harul Domnului, am reușit să-mi găsesc un nou loc de muncă. Acolo însă am fost în poziția de a primi ordine, ceea ce m-a făcut să sufăr destul de mult – a trebuit să învăț să ascult de ordine; nu mai eram la conducere. Însă, prin harul lui Dumnezeu, am putut trece cu bine prin acea perioadă.

Dacă o astfel de împrejurare neînsemnată poate face pe cineva să învețe ascultarea, să ne gândim cât de frumoasă a fost viața lui Hristos, care, de bunăvoie, a devenit Rob smerit; iar în tot acest timp, El a fost Dumnezeu. Acesta este exemplul suprem de ascultare și de smerenie (să ai puterea infinită, dar s-o ții sub control). Nimeni nu s-a jertfit pe sine ca Isus Hristos. Dacă trecem prin momente în care simțim că ni se tăgăduiesc drepturile, să ne îndreptăm privirea către El!

S. J. Hulshizer

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu trebuie să-l stăpânești”.

Geneza 4.6,7

Mustrarea

O mustrare este un lucru dificil de administrat într-un mod corect. Ea nu este întotdeauna primită de către cel mustrat. Priviți-l pe Cain! Însuși Dumnezeu îl mustră. Cain nu a ascultat instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la modul corect de închinare și de aducere a jertfelor. Neascultarea lui se arată și mai lămurit prin jertfa adusă de Abel, fratele său. Rădăcinile crimei începeau să apară în inima sa. „Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața”. Dumnezeu i-a oferit lui Cain o șansă de a-și dezactiva impulsurile. Dumnezeu îi arată lui Cain efectele păcatului său și ale îndărătniciei sale și îi subliniază pericolele actualei direcții de acțiune și consecințele sale. Dar Cain respinge mustrarea; consecințele nu au întârziat, iar Cain s-a distrus pe sine însuși.

Mustrările descoperă lucruri ascunse. Când Natan l-a mustrat pe David, lucrurile merseseră deja departe în rău, dar David a înțeles și a cedat. Unele consecințe erau deja în acțiune, dar cel puțin David s-a pocăit.

Mustrarea are scopul de a ajuta o persoană să conștientizeze cât este de mare grozăvia păcatelor sale. Mai este timp să fie schimbată direcția înainte de a fi prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU RATA CONCEDIUL DE ODIHNĂ! – Fundația SEER

„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

Există o legendă în care se spune că apostolul Ioan avea o potârniche, și-i făcea plăcere s-o hrănească și s-o îngrijească. Într-o zi, l-a vizitat un vânător și a fost mirat să-l vadă jucându-se cu pasărea. „Sunt surprins să te văd angajat într-un asemenea amuzament când sunt atâtea probleme importante, legate de evanghelie, care ar trebui să te preocupe.” Ioan a răspuns: „Tu îți ții arcul încordat întotdeauna?” Vânătorul a răspuns: „Nu, asta l-ar face nefolositor. Îi slăbesc coarda, atunci când nu sunt la vânătoare.” Apostolul a dat din cap și a spus: „Iar eu îmi detensionez mintea din același motiv.”

Știi cine a spus: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puțin.”? Domnul Isus, persoana cea mai solicitată care a trăit vreodată. De ce spus El lucrul acesta? Biblia ne dă răspunsul: „Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Domnul Isus este exemplul nostru.

Într-o vară, un pastor a anunțat că nu-și va lua vacanță, căci diavolul nu merge niciodată în vacanță. Unii din adunare au râs; alții au crezut că este foarte „spiritual.” Un enoriaș s-a dus acasă, și a vrut să vadă dacă Domnul Isus a avut aceeași atitudine. A descoperit că în cei trei ani de misiune activă, Domnul Isus a avut zece perioade în care s-a depărtat de mulțime, pe lângă odihna Sa din timpul nopții și odihna din ziua de Sabat. În duminica următoare, enoriașul l-a întrebat pe pastor: „Urmați exemplul diavolului, sau pe al Domnului?!”

Recreerea înseamnă o re-creare, un timp de reînnoire a energiei și de hrănire a celei mai importante relații. Așadar, nu-ți rata concediul de odihnă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:9-20

„Ziua aceasta este o zi de veste bună” (v. 9).

Ah, dacă o cunoaştem − această veste bună a Evangheliei − să n-o păstrăm din egoism numai pentru noi! Să ne grăbim să răspândim fericitul mesaj celor care sunt încă nefericiţi şi care nu cunosc salvarea divină. „Iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Oare nu vom fi vinovaţi dacă tăcem? (vezi Ezechiel 33.6). Este ceea ce conştiinţa le spune acestor patru leproşi; şi, fără să aştepte dimineaţa, ei se grăbesc să dea de ştire străjerilor cetăţii. Dar ascultaţi ce argumente îi întâmpină!

Împăratul şi servitorii lui ţin un consiliu, trecând în revistă toate explicaţiile posibile înainte de a o accepta pe cea mai simplă şi mai minunată: Această eliberare este aceea pe care o anunţase profetul; ea vine de la Domnul. „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii”, Se putea mira Domnul Isus (Luca 24.25). Scăparea era chiar la poartă. Dar, pentru ofiţerul care nu crezuse, acolo se afla şi judecata. Singur el nu se va bucura de prada abundentă. Cuvântul Domnului s-a împlinit literă cu literă. Şi întotdeauna este aşa!