6 Iulie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Lot și-a ridicat ochii și a văzut toată câmpia Iordanului, că era bine udată peste tot, înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, ca grădina Domnului, ca țara Egiptului, cum mergi spre Țoar. Și Lot și-a ales pentru sine toată câmpia Iordanului; și Lot a plecat spre răsărit. Și s-au despărțit unul de altul: Avram a locuit în țara Canaanului, iar Lot a locuit în cetățile câmpiei și și-a întins corturile până la Sodoma. Și oamenii din Sodoma erau răi și mari păcătoși înaintea Domnului.
Geneza 13.10-13
Lot (2) – O alegere
Lot, nepotul lui Avram, a călătorit în tot acest timp împreună cu unchiul său și a devenit foarte bogat, având multe cirezi. Avram avea și el o mulțime de vite, iar când păzitorii vitelor lor s-au certat, el a propus ca Lot să se separe de el și l-a lăsat pe el să aleagă primul locul spre care să se îndrepte.
Lot, fără să-L întrebe pe Dumnezeu cu privire la ce ar fi trebuit să aleagă, și-a ridicat ochii și a privit peste țară. Câmpiile bine udate ale Iordanului l-au atras, fiindcă erau la fel de fertile ca delta Egiptului, de unde venise de curând, și ca grădina Edenului, despre care auzise. Aceasta a fost varianta care i s-a părut cea mai avantajoasă, așa că pe ea a ales-o. La fel cum facem și noi adesea, Lot a ales potrivit unui raționament omenesc corect. Nu citim că el s-ar fi rugat ca Domnul să-i dea înțelepciune sau să-i arate voia Sa în această privință.
Scriptura ne spune că el „a ales pentru sine”. A locuit în cetățile din câmpia Iordanului, fără să dea atenție la ceea ce Dumnezeu gândea despre locuitorii acelor cetăți. Dumnezeu îi numește „răi și mari păcătoși înaintea Domnului”. Mai târziu, în Ezechiel 16.49,50, Dumnezeu ne oferă mai multe amănunte despre Sodoma și despre cetățile din jurul ei: „Îngâmfare, belșug de pâine și lipsă de grijă erau în ea și în fiicele ei; și n-a întărit mâna celui sărac și nevoiaș. Și s-au îngâmfat și au făcut urâciune înaintea Mea”. Să nu privim doar la beneficiile financiare atunci când facem alegeri! Consecințele morale ale alegerilor noastre sunt cele socotite importante de către Dumnezeu.
E. P. Vedder, Jr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Să capete … înțelegere, … ca să cunoască … pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii.
Coloseni 2.2,3
Pascal (1)
Blaise Pascal, matematician și fizician francez, se numără, fără îndoială, printre savanții omenirii. El s-a născut în anul 1623 la Clermont-Ferrand și a murit de tânăr, la vârsta de 39 de ani, la Paris. Volumul cercetărilor și al descoperirilor sale științifice este însă unul enorm.
La 17 ani a dezvoltat Teorema lui Pascal, numită mai târziu după numele lui, una dintre importantele cunoștințe în geometria proiectivă despre secțiunile conice. Curând au urmat alte descoperiri, ca de exemplu principiul vaselor comunicante sau că presiunea atmosferică scade odată cu înălțimea. Pascal s-a ocupat și de analiza combinatorie și de calculul probabilităților. De asemenea, calculul diferențial și calculul integral, pe care le-a dezvoltat ulterior matematicianul german G. W. Leibnitz (1646-1716), se bazează pe raționamentul lui Pascal.
Presiunea atmosferică se măsoară în lumea întreagă în hectopascali (1hPa=105Pa); la fiecare prognoză meteo se amintește astfel numele lui. De asemenea, de numele lui se leagă limbajul Pascal din domeniul informatic.
Mai puțin cunoscut este faptul că Blaise Pascal a fost un creștin credincios. Înzestrarea sa și toate succesele sale științifice nu l-au putut împlini și nu l-au putut face fericit. Există multe surse de încredere care ilustrează ce gânduri a avut inventatorul și omul de știință Pascal despre credința creștină.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (4) – Fundația SEER
„Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” (Luca 4:43)
Al patrulea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Concentrează-te pe un singur lucru. Ești tras în toate direcțiile? Oamenii au încercat în mod constant să facă acest lucru cu Domnul Isus și să-L distragă de la scopul vieții Sale. Biblia spune: „Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.” (Luca 4:42). Domnul Isus era pe cale să plece, iar ei au încercat să-L facă să rămână. Iată cum a răspuns El: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.„ (vers. 43)
El a refuzat să se lase distras de chestiuni mai puțin importante. Firește, El era un maestru în domeniu. Toți au încercat să-L întrerupă. Toți aveau un plan B pentru viața Lui. Dar în esență, El le răspundea: „Nu, Eu trebuie să merg în continuare spre scopul meu.” Și a continuat să facă ceea ce știa că I-a spus Dumnezeu să facă. A fost hotărât. A fost perseverent. A fost concentrat.
Deci, atunci când ai o duzină de lucruri de făcut, alege-l pe cel mai important și nu renunța la el până când nu l-ai terminat. Apoi, ia-l pe al doilea ca importanță și fă la fel… și tot așa, până când epuizezi lista. Când eforturile noastre sunt împărțite, suntem ineficienți; când ne concentrăm eforturile, reușita noastră este mai mare. Lumina difuză produce o strălucire voalată, în timp ce lumina concentrată produce foc.
Domnul Isus nu a lăsat ca întreruperile să-L împiedice să se concentreze asupra scopului Său. Nu i-a lăsat pe alții să-L tensioneze, să-L streseze sau să-L irite… El trebuie să fie exemplul tău!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 2:15-25
Fiii profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, asemenea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă misteriosul eveniment care tocmai avusese loc.
Elisei, la Ierihon, Îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă numai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21).
Înfricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de judecăţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băieţaşii din Betel L-au insultat pe Domnul Însuşi. „Suie-te, chelule” era o sfidare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. Apostolul Petru ne spune că în zilele din urmă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zicând: „Unde este promisiunea venirii Lui?” (2 Pet.3.3, 4).
Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dispreţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă prada lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moartea, pentru că în joc se află mântuirea sufletului lor.
Mana Zilnica 